Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Sfinții Apostoli (București)

153 de octeți adăugați, 8 iulie 2018 15:40
Istoric: referință
Istoria Bisericii Sfinţii Apostoli din București începe în urmă cu peste 400 de ani, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când era construită din lemn şi se numea Mănăstirea Târnovului. Nu s-au păstrat informaţii despre primul său ctitor, dar se ştie că era închinată unei mănăstiri din Târnovo, Bulgaria, de aici şi numele sub care era cunoscută.
În anul 1636, domnul Țării Românești [[Matei Basarab]] (1632-1654), considerat de istoricul C. G. Giurescu drept „cel mai mare ctitor de lăcaşuri bisericeşti al istoriei noastre”<ref>Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, ''Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi'', Editura Albatros, București, 1972</ref>, a înlocuit biserica din lemn cu alta din zid, care există şi în prezent. Un document din 1626 menţionează că mănăstirea exista în anii 1585-1586, iar cărțile ei de proprietate erau „peste Dunăre, la Târnovo, din pricina răutăților”. Aşezământul de închinăciune se afla în mahalaua Târnovul, care s-a numit apoi Sfinţii Apostoli, Dudescu, precum şi Arhimandritul. Ultimul nume se pare că a fost ales după un egumen mai cunoscut, cu rangul de arhimandrit, pe care l-a avut mănăstirea în acea perioadă.
Izvoarele istorice descriu mai multe evenimente zbuciumate prin care a trecut sfântul lăcaş, primul fiind menţionat în 1655, când a fost prădat de seimeni. Mercenari în armata lui Matei Basarab, cu o contribuţie importantă la victoriile militare ale domnitorului, seimenii s-au răzvrătit pentru că nu au primit solda promisă de voievod.<ref>Nicolae Stoicescu, „Matei Basarab”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti 1988, p.75 </ref>
12.697 de modificări

Meniu de navigare