Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Sfinții Apostoli (București)

58 de octeți adăugați, 8 iulie 2018 05:14
m
wikizare introducere
 Ctitorie a domnitorului Ţării Româneştidomnului Țării Românești, [[Matei Basarab]], '''Biserica Sfinţii Sfinții Apostoli ''', din București, a fost construită în secolul al XVII-lea şi era numită Mănăstirea Târnovului sau a Arhimandritului. De-a lungul vremii, au fost şi alţi ctitori, care au înzestrat-o cu moşii şi au reparat-o atunci când a fost necesar. Dintre aceştia, se remarcă voievodul Ştefan Ștefan Cantacuzino, care a refăcut-o la începutul secolului al XVIII-lea şi a ales hramul Sfinţii [[Apostolul Petru|Sfinții Apostoli Petru si ]] [[Apostolul Pavel|și Pavel]]. Din această perioadă există biserica în forma ei actuală. În prezent, sfântul lăcaş lăcaș se află pe strada care îi poartă numele, în spatele noilor blocuri din Bulevardul Națiunilor Unite.  
==Istoric==
Istoria Bisericii Sfinţii Apostoli din București începe în urmă cu peste 400 de ani, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când era construită din lemn şi se numea Mănăstirea Târnovului. Nu s-au păstrat informaţii despre primul său ctitor, dar se ştie că era închinată unei mănăstiri din Târnovo, Bulgaria, de aici şi numele sub care era cunoscută.
În anul 1636, domnitorul Ţării Româneşti domnul Țării Românești [[Matei Basarab ]] (1632-1654), considerat de istoricul C.G. Giurescu drept „cel mai mare ctitor de lăcaşuri bisericeşti al istoriei noastre”, a înlocuit biserica din lemn cu alta din zid, care există şi în prezent. Un document din 1626 menţionează că mănăstirea exista în anii 1585-1586, iar cărțile ei de proprietate erau „peste Dunăre, la Târnovo, din pricina răutăților”. Aşezământul de închinăciune se afla în mahalaua Târnovul, care s-a numit apoi Sfinţii Apostoli, Dudescu, precum şi Arhimandritul. Ultimul nume se pare că a fost ales după un egumen mai cunoscut, cu rangul de arhimandrit, pe care l-a avut mănăstirea în acea perioadă.
Izvoarele istorice descriu mai multe evenimente zbuciumate prin care a trecut sfântul lăcaş, primul fiind menţionat în 1655, când a fost prădat de seimeni. Mercenari în armata lui Matei Basarab, cu o contribuţie importantă la victoriile militare ale domnitorului, seimenii s-au răzvrătit pentru că nu au primit solda promisă de voievod.<ref>Nicolae Stoicescu, „Matei Basarab”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti 1988, p.75 </ref>
Răscoala a început cu puţin timp înainte de moartea domnitorului, în 1653, şi a luat amploare după ce Matei Basarab a hotărât împreună cu boierii desfiinţarea acestor mercenari. Potrivit istoricului C.G. Giurescu, mişcarea, la care au luat parte apoi şi alţi ostaşi, a fost „o adevărată vânătoare după boieri”. Casele acestora au fost prădate, la fel şi locuinţele negustorilor. Nu au fost cruţate nici bisericile, cărţile de slujbă şi odoarele fiind vândute de răsculaţi prin târguri.<ref>Constantin G. Giurescu, „Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p.73.</ref>
Alte izvoare istorice menţionează că în 1775, biserica era „stricată și pustie, iar domnul Dumitrache Ghica vel Ban și Maria Văcăreasca, au înnoit-o cu icoane și cu cele necesare.
Secolul al XIX-lea a adus alte lucrări de reparaţii şi renovări, mai ales după cutremurele din 1802 şi 1838, turlele fiind înlocuite atunci cu unele din lemn. Diverse intervenţii au fost făcute și în anul 1864, precum și la sfârșitul secolului al XIX-lea.
 
==Biserica în prezent==
Fațadele clădirii sunt caracteristice secolului al XVII-lea, fiind împărțite în două registre aproape egale, de un brâu în jurul căruia se mai pot vedea urme de ornamente florale. Ferestrele au chenare de piatră sculptată, adăugate în 1715, care au fost modificate apoi în secolul al XIX-lea.
Interiorul bisericii este de mărime mijlocie, dar bine proporționat, şi se impune în special prin decorul pictural. Din timpul lui Ștefan Cantacuzino se păstrează stranele, tronul arhieresc și catapeteasma (asemănătoare cu cea a Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București).
 
==Şcoală pentru tinerii macedoneni==
Biserica Sfinţii Apostoli este inclusă pe „''Lista monumentelor istorice din România''”, cu codul de clasificare B-II-a-A-19681.<ref>Institutul Național al Patrimoniului http://patrimoniu.gov.ro/ro/monumente-istorice/lista-monumentelor-istorice </ref>.
==Note==
<references />
==Bibliografie==
„Istoricul a 40 de biserici din România”, vol I, preot Marin Dumitrescu, Tipografia “Vocea Învăţătorilor, Bucureşti, 1899
„Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti”, Valentina Bilcea, Angela Bilcea, Editura Meronia, 2009, Bucureşti
 
 
==Note==
<references />
==Surse==
12.678 de modificări

Meniu de navigare