Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iisus Hristos

4 octeți adăugați, 18 august
reformulare
'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς – ''Iēsoûs''; aramaică ישוע – ''Ieșua'' sau ''Ieșu'') este Fiul lui Dumnezeu (Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc.) și Dumnezeu adevărat (Ioan 10.30, 17.22) (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] și de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul sau Logosul (Ioan 1.1) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] și [[Fecioara Maria]] (Matei 1.18, Luca 1.35), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] și neputințelor (Matei 11.5, 8.17), Învățătorul absolut (Matei 23.8, Luca 10.25), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Psalmi 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> și Judecător suprem (Ioan 5.22), Unsul lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 4.26) (Hristos<ref>Matei 1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8 etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apocalipsa 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fapte 8.32, 1 Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Matei 9.6, 10.23, 11.19, 12.8, 13.41 etc.</ref>, Lumina Lumii (Ioan 8.12), Calea, [[Adevăr]]ul și Viața (Ioan 14.6), Păstorul<ref>Matei 25.32, 26.31, Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun (Ioan 10.11, 14) care și-a pus sufletul pentru oile Sale (Ioan 10.11), Întâiul-născut din morți (Apocalipsa 1.5) sau Pârga celor adormiți (1 Corinteni 15.20), Vița adevărată (Ioan 15.1, 5), Pâinea vieții (Ioan 6.35, 6.48), vie, care S-a pogorât din cer (Ioan 6.51), Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul (Apocalipsa 22.13, 1.8, 1.11).
[[Nașterea lui Iisus]] din [[Duhul Sfânt]] și din [[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1.26–38) și lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Matei 1.18–25). Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Matei 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle (Luca 2.7, 12, 16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Luca 2.7). Trei [[magi]] de la răsărit au venit să se închine lui Iisus, Regele iudeilor, și i-au adus daruri (aur, tămâie, smirnă). Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1; Matei 2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]] (Matei 2.13–18), care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor (Matei 2.2)<ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăția mea nu este aici, adaugă Iisus — Ioan 18.33–36</ref>. Cei trei s-au întors în Israel după moartea lui Irod cel Mare, dar au evitat să meargă în Betleem de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege, și, la porunca îngerului, au mers să locuiască la [[Nazaret]].<ref>Matei 2.21–23</ref> Acolo Iisus a practicat tâmplăria (Marcu 6.3), meserie care a avut-o și la fel ca [[Dreptul Iosif|Iosif]] (Matei 13.55). Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] drept Fiu al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Matei 4.1–10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Cerurilor]] cu putere<ref>Matei 7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i și, însoțit de ei, a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc.)<ref>Matei 15.31; Luca 7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Marcu 5.1–20; Luca 8.26–39, 4.40–41, 4.31–37, 6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării și a vânturilor<ref>Matei 8.24–28</ref>, pescuirea minunată<ref>Luca 5.1–10</ref>, mersul pe apă<ref>Matei 14.25–31</ref>, învierile din morți<ref>Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Luca 7.11–22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Matei 28.6; Luca 24.6; Marcu 16.6</ref> și a unor [[sfinți]] la învierea Sa<ref>Matei 27.52–53</ref><ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate (Matei 27.52–53), de aceea se cântă la Înviere: „Și celor din morminte viață dăruindu-le”</ref>, înmulțirea peștilor și pâinilor<ref>Matei 14.19–21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1–10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Matei, cap 23, Matei 15.1–20; Luca 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Matei 16.6</ref>, cărturari.<ref>Matei, cap 23, Matei 9.1–13, 15.1–20; Marcu 12.38; Luca 11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Matei 10.4, 26.14, Marcu 3.19, 14.10, Luca 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginți|vândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Matei 26.15, 27.3, 9</ref> preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Matei 27.18, Marcu 15.10</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găsește vinovat de blasfemie<ref>Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) sau deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5.18, 10.30). El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref>infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24.15–16</ref>Este răstignit<ref>Matei 27.35, 38</ref>la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7)</ref><ref>Matei 27.20</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Luca 3.1</ref> care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Marcu 15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11–18</ref> și [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Matei 28.16–20; Marcu 16.10–20; Luca 24.36–47; Ioan 20.20–21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Matei 28.18–20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> și șade de-a dreapta Tatălui<ref>Psalmi 109.1, Marcu 14.62</ref><ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64, Luca 22.69)</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>Faptele Apostolilor 1.11</ref> pe norii cerului<ref>Matei 26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Matei 13.41, 16.27, 24.31, Marcu 13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor.<ref>2 Timotei 4.1</ref>.
Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (sau Crăciunul) la 25 decembrie, [[Epifania|Botezul Domnului]] (Boboteaza) la 6 ianuarie, Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), [[Întâmpinarea Domnului]] (Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Floriile]] (Intrarea Domnului în Ierusalim – cu o săptămână înainte de Paști), Schimbarea la față la 6 august [[Sfintele Paști|Învierea Domnului]] (Paștele), [[Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (la 40 de zile de la Înviere) și [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor, fiind ziua în care a înviat Mântuitorul.<ref>Învățătura de credință creștină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952, de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf, pag.196</ref>
[[fr:Jésus Christ]]
[[mk:Господ Исус Христос]]
[[pt:Jesus Cristo]][[ru:Иисус христосХристос]]
5.287 de modificări

Meniu de navigare