Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Govora

840 de octeți adăugați, 27 ianuarie 2017 08:17
fără descrierea modificării
În primăvara lui 1611, în urma invaziei armatelor principelui Transilvaniei, Gabriel Báthory, în campania acestuia împotriva voievodului [[Radu Șerban]], Mănăstirea Govora a fost din nou jefuită, dar pagubele suferite de construcția propriu-zisă nu au fost majore (în timp ce alte biserici și mănăstiri din Țara Românească au avut mult de suferit, fiind prădate de sfintele odoare, de acoperișurile de plumb, topite pentru turnarea gloanțelor, iar mormintele profanate).
În timpul domniei lui [[Matei Basarab]] au avut loc ample lucrări de reconstrucție, reconsolidare și extindere ale Mănăstirii Govora, acest voievod fiind considerat ca al treilea ctitor al sfântului lăcaș. El a instalat aici, în 1637, a doua tipografie cunoscută din Țara Românească (după cea de la [[Mănăstirea Dealu, unde în anul 1508 a fost tipărit „[[Liturghier]]ul lui Macarie”, la inițiativa voievodului Radu cel Mare). Egumenul Meletie Macedoneanul, cel care a supravegheat activitatea de tipărire, este unul dintre cei mai importanți [[stareț]]i ai mănăstirii, în cei patru ani cât a condus sfântul lăcaș (1636-1640), făcându-l cel mai renumit și bogat așezământ [[monah]]al țării din acel veac.
Un alt stareț important a fost [[ieromonah]]ul Paisie (1683-1715), în timpul căruia biserica mănăstirii este refăcută, căci era „[...] prea învechită și crăpată, cât îi venea vremea a cădea [...]”<ref>Ghenadie Enăceanu, ''Vizite canonice'', București, 1892, pag. 23</ref>, iar interiorul a fost zugrăvit așa cum se vede și în prezent. Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaos și chipul lui [[Constantin Brâncoveanu]]; este dificil de stabilit cât este de real, însă este cu certitudine cea mai veche reprezentare a figurii marelui sfânt voievod.
În timpul domniilor fanariote, mănăstirea a pierdut pe rând toate moșiile pe care le avea, intrând și în datorii. Abia în secolul al XIX-lea, viața mănăstirii revine la normal. Astfel, în timpul starețului Nicandru Vasilescu (1863-1882) sunt refăcute chiliile, adăugându-se încă un etaj la cel existent, iar în timpul reparațiilor care s-au efectuat la sediul Episcopiei Râmnicului (1890) episcopul Ghenadie Enăceanu s-a mutat temporar la Mănăstirea Govora, cu această ocazie făcându-se unele reparații și îmbunătățiri la clădirile anexe.
 
La 20 iulie 1959 statutul Mănăstirii Govora a fost modificat, aceasta fiind transformată în mănăstire de maici prin aducerea a 21 de [[călugăr]]ițe de la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)]], în frunte cu stareța acestora Evghenia Racoviță (1959-1964). Maicile de atunci, precum și cele care le-au urmat, au contribuit la refacerea și modernizarea vieții monahale de la Govora, astfel că în prezent Mănăstirea Govora se prezintă atât ca un sfânt lăcaș de închinăciune, cât și ca un monument al artei medievale românești, bine conservat.
==Arhitectură==
==Focar de cultură==
[[Matei Basarab]] a instalat la Mănăstirea Govora, în 1637, a doua tipografie cunoscută din Țara Românească (după cea de la [[Mănăstirea Dealu]], unde în anul 1508 fusese tipărit „[[Liturghier]]ul lui Macarie”, la inițiativa voievodului Radu cel Mare).
 
Încă din primii ani de funcționare, de sub teascurile acestei tipografii au cunoscut lumina tiparului lucrări importante ale culturii medievale românești, precum ''Psaltirea slavonească'' (1638). În 1640 apare aici prima lucrare tipărită în limba română: ''Pravila bisericească'', cunoscută îndeobște cu numele de „''[[Pravila de la Govora]]''”, o traducere a călugărului-cărturar Mihail Moxa de la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]] a unui [[nomocanon]] [[Imperiul Bizantin|bizantin]] (culegere de norme juridice). Pravila de la Govora are un caracter preponderent bisericesc, dar cuprinde și elemente de drept laic.
==Mănăstirea Govora în prezent==
La 20 iulie 1959 statutul Mănăstirii Govora a fost modificat, aceasta fiind transformată în mănăstire de maici prin aducerea a 21 de [[călugăr]]ițe de la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)]], în frunte cu stareța acestora Evghenia Racoviță (1959-1964).
 
Maicile de atunci, precum și cele care le-au urmat, au contribuit la refacerea și modernizarea vieții monahale de la Govora, astfel că în prezent Mănăstirea Govora se prezintă atât ca un sfânt lăcaș de închinăciune, cât și ca un monument al artei medievale românești, bine conservat.
==Note==
13.228 de modificări

Meniu de navigare