Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Govora

1.854 de octeți adăugați, 18 ianuarie 2017 15:55
Istoric: completări
În primăvara lui 1611, în urma invaziei armatelor principelui Transilvaniei, Gabriel Báthory, în campania acestuia împotriva voievodului [[Radu Șerban]], Mănăstirea Govora a fost din nou jefuită, dar pagubele suferite de construcția propriu-zisă nu au fost majore (în timp ce alte biserici și mănăstiri din Țara Românească au avut mult de suferit, fiind prădate de sfintele odoare, de acoperișurile de plumb, topite pentru turnarea gloanțelor, iar mormintele profanate).
În timpul domniei lui [[Matei Basarab]] au avut loc ample lucrări de reconstrucție, reconsolidare și extindere ale Mănăstirii Govora, acest voievod fiind considerat ca al treilea ctitor al sfântului lăcaș. El a instalat aici, în 1637, a doua tipografie cunoscută din Țara Românească (după cea de la Mănăstirea Dealu, unde în anul 1508 a fost tipărit „[[Liturghier]]ul lui Macarie”, la inițiativa voievodului Radu cel Mare). Egumenul Meletie Macedoneanul, cel care a supravegheat activitatea de tipărire, este unul dintre cei mai importanți [[stareț]]i ai mănăstirii, în cei patru ani cât a condus sfântul lăcaș (1636-1640), făcându-l cel mai renumit și bogat așezământ [[monah]]al țării din acel veac. Un alt stareț important a fost [[ieromonah]]ul Paisie (1683-1715), în timpul căruia biserica mănăstirii este refăcută, căci era „[...] prea învechită și crăpată, cât îi venea vremea a cădea [...]”<ref>Ghenadie Enăceanu, ''Vizite canonice'', București, 1892, pag. 23</ref>, iar interiorul a fost zugrăvit așa cum se vede și în prezent. Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaos și chipul lui [[Constantin Brâncoveanu]]; este dificil de stabilit cât este de real, însă este cu certitudine cea mai veche reprezentare a figurii marelui sfânt voievod. Alte reparații, la [[Chilie|chilii]] și la [[Trapeză|trapeza]] mănăstirii, sunt făcute de către starețul Ștefan Mănăstireanu (1762-1774 și 1778-1782), lucrările fiind continuate de Mihail Tetoianu (1775-1778), iar ieromonahul Anatolie (1782-1787) a refăcut ușa cea mare a clopotniței și a pictat bisericuța cea mică a egumenului Ilarion, aflată tot în incinta mănăstirii. În timpul domniilor fanariote, mănăstirea a pierdut pe rând toate moșiile pe care le avea, intrând și în datorii. Abia în secolul al XIX-lea, viața mănăstirii revine la normal. Astfel, în timpul starețului Nicandru Vasilescu (1863-1882) sunt refăcute chiliile, adăugându-se încă un etaj la cel existent, iar în timpul reparațiilor care s-au efectuat la sediul Episcopiei Râmnicului (1890) episcopul Ghenadie Enăceanu s-a mutat temporar la Mănăstirea Govora, cu această ocazie făcându-se unele reparații și îmbunătățiri la clădirile anexe.
==Arhitectură==
13.228 de modificări

Meniu de navigare