Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)

912 octeți adăugați, 16 ianuarie 2016 05:58
completări și referințe
Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București este un exemplu clasic al „stilului brâncovenesc”. Termenul ''stil brâncovenesc'' sau ''artă brâncovenească'' caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui [[Constantin Brâncoveanu]] (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat și evoluțiile de mai târziu ale arhitecturii românești, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor domnitori fanarioți, până către anul 1730.
Proiectul și lucrările de construcție ale bisericii au fost dirijate de către arhitectul Veseleil, ispravnic fiind marele aga Enache Văcărescu, iar pictor bisericesc fiind rânduit Pârvu Mutu Zugravul, întemeietor al unei adevărate școli de pictură bisericească (el fiind cel care a pictat și alte ctitorii brâncovenești, printre care [[Mănăstirea Horezu]]). Lucrările au început cu reconstruirea clădirilor împrejmuitoare, care aveau să înconjoare mănăstirea pe toate cele patru laturi. Aceste clădiri, având peste două sute de bolți, distribuite la parter și etaj, constituiau o adevărată centură de zid, neîntrecuta de alte construcții similare ale vremii.<refname="crestinortodox">[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-gheorghe-nou-138510.html Teodor Danalache, ''Biserica Sfântul Gheorghe Nou''], 6 decembrie 2012, ''CrestinOrtodox.ro''</ref>
[[Fișier:Bucharest_Sf_Gheorghe_Nou_1837.jpg|thumb|300 px|left|Biserica „Sf. Gheorghe Nou” la 1837,<br>desen de Auguste Raffet]]
În timp, câteva incendii și cutremure devastatopare au afectat profund, chiar radical, construcția inițială a bisericii. Pentru ultima restaurare a acesteia, printre alte surse au fost utilizate desenele rămase de la Auguste Raffet, un talentat grafician care, însoțindu-l pe nobilul rus Demidoff în călătoria acestuia la București, a imortalizat biserica „Sfântul Gheorghe Nou” în câteva desene datate „13 iulie 1837”.<ref>[http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biserica-sf-gheorghe-nou-3032389/ Emanuel Bădescu, ''Biserica Sf. Gheorghe Nou'', 13 aprilie 2007, ''Ziarul de duminică'']</ref> Desenele respective, împreună cu rezultatele săpăturile arheologice efectuate, au ajutat mult la restaurarea actuală a bisericii, refăcându-se cu fidelitate aspectul inițial al acesteia (se știe că restaurarea efectuată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către arhitectul Xavier Villacrosse Aine nu respecta forma originală a bisericii).
 
Mormântul voievodului martir, aflat în biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, fusese acoperit în anul 1720 de către Doamna Marica Brâncoveanu, soția sa, cu o placă de marmură albă, pe care inițial nu s-a scris nimic, pentru ca nu cumva turcii să profaneze mormântul, știut fiind faptul că voievodul Constantin Brâncoveanu fusese condamnat de către Înalta Poartă pentru ''hainie'' („trădare”). Abia în anul 1914 s-a descoperit candela de argint de la acest mormânt ce purta inscripția: „''această candelă, ce s-a dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod... iulie, în 12 zile, leat 7228''”.<ref>Anul 7227 de la „facerea lumii”, adică 1720 d.Hr.</ref>
==În prezent==
Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” s-a aflat în ultimii ani într-un amplu proces de restaurare, devenind un măreț monument de artă și istorie, care pune în valoare frumusețea stilului brâncovenesc, stil datorat marelui ctitor, voievod și martir pentru Hristos, [[Constantin Brâncoveanu]]. A fost consolidată structura clădirii, afectată de cutremurul din 1977. În anul 2008 s-a redeschis șantierul de pictură, care se întrerupsese în 1998, după ce se executaseră lucrări numai la sfântul [[altar]] și la turla principală. Echipa de pictori condusă de către maestrul Ioan Moldoveanu a început restaurarea și refacerea picturii în tehnica „frescă”, fiind pictată întreaga suprafață din [[naos]] și [[pronaos]], turla din pronaos și cafasul. Suprafața totală pictată în decursul a trei ani (2008-2011) este de peste 1000 de metri pătrați. Tot în această perioadă au mai fost efectuate și alte lucrări de renovare, printre care: înlocuirea întregului acoperiș folosindu-se tablă de zinc-titan cu grosimea de 0,7 mm, refacerea și restaurarea mobilierului interior al bisericii lucrat în stil brâncovenesc, precum și restaurarea ușii originale de la intrarea în biserică, cu o înălțime de 5 metri, păstrându-se intacte elementele decorative si sculpturile inițiale. De asemenea, au fost refăcute din bronz masiv toate candelabrele bisericii și au fost restaurate candelele originale, fiind repuse în valoare.<ref name="istoric"/>  Racla cu [[moaște]]le Sfântului Ierarh Nicolae , lucrată din argint curat și aurită, împodobită cu pietre prețioase, a fost refăcută după descrierea făcută de cronicarul conform descrierii cronicarului Radu Greceanu. Aceste sfinte moaște sunt așezate, spre închinare, în partea stângă a [[naos]]ului bisericii. Totodată a fost restaurat sfântul epitaf lucrat în fir de aur de doamna Marica Brâncoveanu în perioada durerosului său exil și adus de ea în Biserica Sfântul Gheorghe Nou la anul 1720.  În apropierea mormântului ctitorului (Sf. [[Constantin Brâncoveanu]]), aflat tot în partea stângă a naosului, se găsește [[Icoană|icoana]] făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase [[Parascheva de la Iași|Parascheva]], pictată în secolul al XVIII-lea. Această icoană a fost adusă aici după demolarea Bisericii Sfânta Vineri de către regimul comunist și a fost restaurată în anul 2008. În biserică se afla o a doua icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva, care datează din secolul al XVIII-lea. O altă icoană făcătoare de minuni este cea a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], pictată în secolul al XVIII-lea și așezată în naosul bisericii, în apropierea raclei cu moaștele Sfântului Ierarh Nicolae.<ref name="crestinortodox"/>
12.155 de modificări

Meniu de navigare