Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)

127 de octeți adăugați, 9 ianuarie 2016 06:22
Arhitectură: +imagine
Proiectul și lucrările de construcție ale bisericii au fost dirijate de către arhitectul Veseleil, ispravnic fiind marele aga Enache Văcărescu, iar pictor bisericesc fiind rânduit Pârvu Mutu Zugravul, întemeietor al unei adevărate școli de pictură bisericească (el fiind cel care a pictat și alte ctitorii brâncovenești, printre care [[Mănăstirea Horezu]]). Lucrările au început cu reconstruirea clădirilor împrejmuitoare, care aveau să înconjoare mănăstirea pe toate cele patru laturi. Aceste clădiri, având peste două sute de bolți, distribuite la parter și etaj, constituiau o adevărată centură de zid, neîntrecuta de alte construcții similare ale vremii.<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfantul-gheorghe-nou-138510.html Biserica Sfântul Gheorghe Nou], 6 decembrie 2012, ''CrestinOrtodox.ro''</ref>
[[Fișier:Bucharest_Sf_Gheorghe_Nou_1837|thumb|250 px|left|Biserica „Sf. Gheorghe Nou” la 1837, desen de Auguste Raffet]]
În 1707 sfântul lăcaș era gata zugrăvit, înfrumusețat și înzestrat cu nenumărate odoare și mobilier bisericesc de mare preț. Biserică era atât de măreață și impresionantă, încât scrierile păstrate din acea perioadă cuprind numai superlative: „foarte aleasă, minunată, prea frumoasă, podoabă plină de strălucire”. Într-o cartografie din octombrie 1845 se găsește o primă descriere a bisericii: „''mănăstirea (adică biserica) de zid este peste tot zugrăvită din vechime (în întregime operă a lui Pârvu Mutu), cu șase coloane de piatră (în interior), tâmpla de lemn săpată și poleită din vechime; amvon de lemn zugrăvit și podit; afară (la intrare) cu slon (pridvor) în douăsprezece coloane de piatră zugrăvite; ușa din lemn în două canaturi și o ușă de lemn la altar; pardoseala din lespezi de piatră; pe dinafară este tencuită și spoită cu alb, învelitoarea cu olane, deasupra patru cruci de fier. Are treisprezece ferestre mari, cu flori de fier, opt mai sus și mai mici, lucrate în piatră și patru în turlă. Deasupra porții, în două canaturi din lemn căptușite cu tablă de fier, se află o clopotniță de zid, cu cruce în vârf, învelită cu olane și înzestrată cu trei clopote''”.<ref name="istoric"/>
 
Mormântul voievodului martir, aflat în biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, fusese acoperit în anul 1720 de către Doamna Marica Brâncoveanu, soția sa, cu o placă de marmură albă, pe care inițial nu s-a scris nimic, pentru ca nu cumva turcii să profaneze mormântul, știut fiind faptul că voievodul Constantin Brâncoveanu fusese condamnat de către Înalta Poartă pentru ''hainie'' („trădare”). Abia în anul 1914 s-a descoperit candela de argint de la acest mormânt ce purta inscripția: „''această candelă, ce s-a dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod... iulie, în 12 zile, leat 7228''”.<ref>Anul 7227 de la „facerea lumii”, adică 1720 d.Hr.</ref>
12.155 de modificări

Meniu de navigare