Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)

526 de octeți adăugați, 16 decembrie 2015 05:23
Istoric: completări
Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]] a construit din temelii această biserică pe locul uneia mai vechi, care se ruinase. A păstrat însă, așa cum era obiceiul, [[hram]]ul bisericii: [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]. Din acest motiv, în limbaj popular, noua biserică a început să fie numită „Sfântul Gheorghe Nou”, deși epitetul „''nou''” se referea la sfântul lăcaș, nu la Sf. Gheorghe. Acest nume s-a păstrat în timp, bucureștenii referindu-se și în prezent cu același nume la biserică și la mica piață din fața ei (unde se află un monument simbolizând „kilometrul zero al României”, deoarece din acel punct sunt măsurate distanțele rutiere dintre București și principalele orașe ale țării, monument inaugurat în 1938).
Una dintre cele mai vechi mărturii despre această sfânta biserică, cea anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, a rămas de la francezul Pierre Lescalopier, care, trecând prin București în anul 1574, consemnează existența Bisericii Sfântul Gheorghe, construită din lemn, pe o temelie din pietre de râu. Referitor la vechea biserică, anterioară ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu, cronicarul Radu Greceanu relatează că în anul 1599 voievodul [[Mihai Viteazul]] și soția lui, doamna Stanca, au dăruit acestei biserici [[moaște]]le [[Nicolae al Mirelor|Sfântului Ierarh Nicolae]] (mai exact mâna dreaptă a sfântului, care se află și în prezent la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”). În anul 1625, la îndemnul [[patriarh]]ului Dositei al [[Ierusalim]]ului, un bogat dregător grec al Porții Otomane, pe nume Panaiotis Nikusios Mamona, a refăcut biserica, după modelul celei aflate pe dealul Stenimachos, din insula Halki. Același Panaiotis Mamona a construit și o serie de clădiri anexe, în jurul bisericii. Apoi, în timpul domniei lui Antonie Vodă (1669-1672), Biserica Sfântul Gheorghe a fost închinată [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Sfântului Mormânt, din Ierusalim]].<ref name="crestinortodox"/>
Cronicarul Radu Greceanu consemnează că în cel de-al 17-lea an de domnie al sfântului voievod Constantin Brâncoveanu, acesta a hotărât să construiască cea mai de seamă biserică din București. Un arhitect străin, Veseleil, a fost însărcinat cu proiectarea și construcția edificiului, marele aga Enache Văcărescu fiind drept ispravnic al șantierului. Realizarea picturii interioare i-a fost încredințată vestitului zugrav Pârvu Mutu, aflat atunci în deplinătate artistică și întemeietor al unei adevărate școli de pictură bisericească în Țara Românească. [[Târnosire]]a sfântului lăcaș a avut loc la 29 iunie 1707, ziua de [[prăznuire]] a [[Apostolul Petru|Sfinților Apostoli Petru]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]]. A fost un eveniment foarte important, la care au luat parte voievodul Constantin Brâncoveanu împreună cu familia sa, marii boieri, membrii breslelor bucureștene și mii de credincioși. Slujba a fost oficiată de un sobor de înalți [[ierarh]]i, printre care [[mitropolit]]ul Țării Românești, Teodosie, cu toți arhiereii și egumenii, patriarhii Hrisant al Ierusalimului și Gherasim al Alexandriei, precum și alți arhierei din [[Eparhie|eparhiile]] de la sud de Dunăre.
12.158 de modificări

Meniu de navigare