Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mircea cel Bătrân

1 octet adăugat, 27 octombrie 2015 15:55
m
Domnia
A întreținut relații de bună vecinătate și cu țarii slavi de la sud de Dunăre. În perspectiva iminentă a căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea a preluat inițiativa și a alipit-o la Țara Românească în 1388.<ref>Panaitescu (2000), pp. 254- 58.</ref>
Mircea a intrat în conflict cu Imperiul Otoman datorită intervențiilor sale în sprijinul popoarelor creștine de la sud de Dunăre. În anul 1395, sultanul Baiazid I (poreclit ''Ildîrîm'', „Fulgerul”) a trecut Dunărea în fruntea unei forțe impresionante (circa 40.000 de soldați, după unii autori). Mircea, care nu a putut aduna decât o armată relativ mică (aproximativ 12.000 de soldați), neputându-se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de hărțuire. În ziua de 17 mai 1395, armata Țării Românești a înfrânt avangarda otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit [[Rovine]]. Bătălia nu a fost însă decisivă, căci Mircea, după încă o luptă dată lângă Curtea de Argeș, a fost nevoit să se retragă în Transilvania. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin, participă la cruciada anti-otomană inițiată și condusă (însă doar cu numele) de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. După câteva mici succese, cruciada s-a încheiat cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie 1396, Baiazid I înconjurând și zdrobind cavaleria grea a cruciaților apuseni. Oastea românească, formată îndeosebi din cavalerie ușoară, nefiind chemată să ia parte la șarja cavaleriei grele, s-a retras fără a intra practic în luptă. În anul următor (1397), pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân înfrânge categoric două incursiuni otomane care se întorceau peste Dunăre din expedițiile de jaf efectuate în Transilvania.  După înfrângerea catastrofală suferită de otomani în bătălia de la Ankara în vara anului 1402, în fața mongolilor conduși de Timur Lenk (Tamerlan), când însuși sultanul Baiazid I a fost capturat, s-a deschis o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman. Profitând de aceasta, Mircea a organizat împreună cu regele Ungariei o nouă campanie împotriva turcilor, reușind ca în 1404 să aducă din nou Dobrogea sub stăpânirea sa. În plus, el a intervenit în luptele duse de diverși pretendenți pentru tronul Imperiului Otoman, ajutându-l pe Musa Celebi să devină sultan (pentru o perioadă scurtă); după moartea acestuia a sprijinit și alți pretendenți (Mustafa Celebi și șeicul Bedr-ed-Din). Din nefericire acești pretendenți , sprijiniți de Mircea , au fost învinși pe rând de viitorul sultan Mahomed I, care, după ce și-a consolidat tronul, a plănuit o expediție de pedepsire a voievodului român.
===Sfârșitul===
11.538 de modificări

Meniu de navigare