Modificări

Salt la: navigare, căutare

Monahism

Nicio modificare în dimensiune, 26 iunie 2015 05:28
m
diacritice noi (cu virgulă)
Modelele din vechime ale idealului monastic creștin sunt [[nazireu|nazireii]] și [[prooroc|profeții]] lui Israel. Un nazireu era o persoană care urma un fel de viață distinct, pentru Dumnezeu, ca urmare a unui jurământ special.
:"Vorbeşte Vorbește fiilor lui Israel şi și zi către ei: Dacă bărbat sau femeie va hotărî să dea făgăduinţă făgăduință de nazireu, ca să se afierosească nazireu Domnului, să se ferească de vin şi și de sicheră; oţet oțet de vin şi oţet și oțet de sicheră să nu bea şi și nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici struguri proaspeţi proaspeți sau uscaţi uscați să nu mănânce. În toate zilele, cât va fi nazireu, să nu mănânce, nici să bea vreo băutură făcută din struguri, de la sâmbure până la pielită. În toate zilele făgăduinţei făgăduinței sale de nazireu să nu treacă brici pe capul său; până la împlinirea zilelor, câte a afierosit Domnului, este sfânt şi și trebuie să crească părul pe capul lui. În toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine să fie nazireul Domnului, să nu se apropie de trup mort: Când va muri tatăl său, sau mama sa, sau fratele său, sau sora sa, să nu se spurce prin atingerea de ei, pentru că afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui. În toate zilele cât va fi nazireu, este sfântul Domnului. ([[Numeri]] 6,2-8)
[[Image:Wadi Qelt.jpg|left|thumb|350px|Mănăstirea Sf. [[Gheorghe Hozevitul]], Wadi Qelt<br>(Pe drumul de la Ierusalim la Ierihon)]]
Profeții (proorocii) lui [[Israel]] erau închinați Domnului ca semn de [[pocăință]]. Unii din ei trăiau în condiții foarte grele, despărțindu-se ei înșiși sau fiind siliți să se despartă de oameni din pricina poverii mesajului pe care îl purtau. Alți prooroci trăiau ca membri ai comunităților, ai unor școli amintite de câteva ori în Scriptură dar despre care s-au făcut multe speculații, dar despre care se știe în realitate foarte puțin. Proorocii dinainte de Avraam, [[Enoh]] și [[Melchisedec]], iar dintre profeții evrei în special [[Ilie]] și ucenicul acestuia, [[Elisei]] sunt importanți pentru tradiția monastică creștină. Cel mai frecvent citat ca "model" al vieții monastice (și în special pustnicești), închinat Domnului este Sfântul [[Ioan Botezătorul]], mazireu și prooroc în același timp. Și Ioan a avut ucenici care stăteau împreună cu el și pe care se presupune că îi învăța să adopte un mod de viață asemănător cu al său:
: În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi și propovăduia în pustia Iudeii, spunând: PocăiţiPocăiți-vă că s-a apropiat împărăţia împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi Pregătiți calea Domnului, drepte faceţi faceți cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi și cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi și miere sălbatică. Atunci a ieşit ieșit la el Ierusalimul şi și toată Iudeea şi și toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi botezați de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi și păcatele. ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 3,1-6)
Modelele feminine ale monahismului sunt Maica Domnului și cele patru fecioare, fiicele Sfântului [[Filip Diaconul|Diacon Filip]] (din cei șapte) :
:Iar noi, sfârşind sfârșind călătoria noastră pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida şiși, îmbrăţişând îmbrățișând pe fraţifrați, am rămas la ei o zi. Iar a doua zi, ieşindieșind, am venit la [[Cezareea]]. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte șapte (diaconi), am rămas la el. Şi acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau. ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 21,7-9)
[[Image:Romanian_hieromonk.jpg|right|thumb|250px| Această imagine de la o mănăstire din România îl arată pe [[stareț|starețul]] sau [[egumen|egumenul]] acesteia, așezat în jilțul care îi indică statutul.
Idealul monahal se bazează și pe modelul Sfântului [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]], despre care se crede că nu s-a căsătorit și care, pentru a se întreține, făcea corturi:
:Eu voiesc ca toţi toți oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşaașa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi și mine. ([[I Corinteni]] 7,7-8)
Dar adevăratul model al monahismului creștin, de obște sau pustnicesc,este [[Iisus Hristos]]:
:Gândul acesta să fie în voi care era şi și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi și la înfăţişare înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi și încă moarte pe cruce. ([[Filipeni]] 2,5-8)
În plus, și Biserica primară era un model pentru viața monahală. Primii creștini trăiau în comun, împărțind tot ce aveau, după cum se arată în [[Faptele Apostolilor]].
12.405 modificări

Meniu de navigare