Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul de la Iași

71 de octeți adăugați, 26 octombrie 2020 05:09
m
leg. interne
'''Sinodul de la IaşiIași''' este numele sub care este cunoscut sinodul panortodox ţinut ținut la IaşiIași, între [[15 septembrie]] şi și [[27 octombrie]] 1642.
Sinodul este a fost organizat de către [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopola Constantinopolului]], cu generozitatea şi și sprijinul material al domnitorului Moldovei, [[Vasile Lupu]].
Scopul principal al convocării Sinodului şi și al lucrărilor lui a fost necesitatea unui răspuns teologic-pastoral clar, concis şi și util pentru clerul şi credincioşii ortodocşiși credincioșii ortodocși, tulburaţi tulburați de controversele legate de ''Mărturisirea de credinţăcredință'' atribuită Patriarhului Ecumenic [[Chiril Lukaris şi Lucaris]] și publicată în 1629 la Geneva în latină, şi și în 1633 în greacă, mărturisire care se abătea grav de la credinţa credința ortodoxă.
Cu profund simţ simț de responsabilitate pastorală, dornic să aducă pace şi și unitate în Biserică, eruditul Mitropolit al Kievului, [[Petru Movilă]], descendent al familiei domnitoare moldave a MovileştilorMovileștilor, născut la Suceava în 1596, a scris, în limba latină, o Mărturisire de credinţă credință numită ''Expositio fidei'' (Expunere a credinţeicredinței), care a fost examinată şi și diortosită de către Sinodul de la IaşiIași, tradusă în limba greacă de alt teolog ortodox erudit, Meletie Sirigul, şi și apoi trimisă, în 27 octombrie 1642, [[Patriarhia Constantinopolului|Patriarhiei de Constantinopol]], care a aprobat-o în Sinodul ei din 11 martie 1643, prezidat de Patriarhul Partenie I.
Sinodul de la Iaşi Iași nu îl condamnă pe Chiril Lukaris Lucaris după moartea tragică a acestuia (1638), ci aduce în locul mărturisirii sale una diferită, ortodoxă şi și anume: Mărturisirea de credinţă credință a lui Petru Movilă, îndreptată, care va fi însuşită însușită apoi de toate Patriarhiile Ortodoxe din Răsărit prin Patriarhii Ioanichie al Alexandriei, Macarie al Antiohiei şi și Paisie al Ierusalimului. Mai târziu, în anul 1696, Patriarhul [[Adrian al Moscovei ]] recomanda Mărturisirea ortodoxă din 1642 ca pe o "carte „carte de Dumnezeu insuflată"insuflată”.
Multele ediţii şi ediții și traduceri (greacă, latină, română, rusă, sârbă, olandeză, germană, engleză, franceză) ale acestei Mărturisiri ortodoxe arată importanţa importanța ei. Această mărturisire "şi„și-a câştigat câștigat un loc neatins de nici o altă lucrare similară din cadrul teologiei simbolice ortodoxe"ortodoxe”, constată, pe drept, istoricul Alexandru Elian . Cea dintâi traducere românească a ei apare la Buzău în 1691, urmată apoi de alte numeroase ediţii ediții (20 până astăzi).
Desigur, Mărturisirea ortodoxă din 1642 era necesară ca apărare în faţa fața prozelitismului eterodox din acea vreme de confruntare între romano-catolici şi protestanţiși protestanți, fiecare încercând să atragă de partea sa pe ortodocşiortodocși. În secolul al XVII-lea, mărturisirile de credinţă şi credință și catehismele romano-catolice, luterane şi și calvinist-reformate erau foarte răspândite în toată Europa. În acest context scrie, deci, Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Galiţiei şi Galiției și a toată Rusia (Mică) Mărturisirea sa, care are de fapt forma unui catehism.
În 1640, Mitropolitul Petru Movilă convoacă un sinod la Kiev, la care au participat delegaţi delegați ai episcopiilor de LvovLiov, Przemysl, Mstislav şi Luţkși Luțk, în scopul cercetării acestei Mărturisiri de credinţăcredință. Lucrările s-au desfăşurat desfășurat între 8 şi și 18 septembrie 1640 în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, însă participanţii participanții la Sinod nu au fost de acord cu două puncte din Mărturisire, fapt pentru care au hotărât să ceară părerea Patriarhului Ecumenic de Constantinopol, Partenie I (1639-1644), care a încuviinţat încuviințat ca un sinod, cu participarea delegaţiilor delegațiilor mai multor Biserici, să se ţină țină la Iaşi şi Iași și să dezbată din nou Mărturisirea lui Petru Movilă.
Delegaţii Delegații Patriarhiei Ecumenice au fost Porfirie, fost Mitropolit al Niceei, şi și Ieromonahul Meletie Sirigul, cel mai învăţat învățat teolog grec din secolul al XVII-lea (1586-1644).
Mitropolitul Petru Movilă a trimis trei delegaţi delegați din Kiev: Isaia Trofimovici Kozloski, egumenul Mănăstirii Sfântul Nicolae, Iosif Cononovici GorbaţkiGorbațki, rectorul Academiei din Kiev şi și pe Ignatie Oxenovici StaruşiciStarușici, predicator al Catedralei Sfânta Sofia din Kiev. Din partea Bisericii din Moldova au participat, probabil, deşi deși nu avem documente precise în acest sens, Mitropolitul Varlaam şi și episcopii săi sufragani: Evloghie al Romanului, Anastasie al Rădăuţilor şi Rădăuților și Gheorghe al HuşilorHușilor, precum şi și Sofronie PociaţkiPociațki, egumenul Mănăstirii Sfinţii Sfinții Trei Ierarhi din Iaşi şi Iași și rectorul Academiei înfiinţate înființate aici de Vasile Lupu .
Lucrările Sinodului de la Iaşi Iași s-au deschis la 15 septembrie şi și au durat până la 27 octombrie 1642. Astfel, la 27 octombrie, Mărturisirea lui Petru Movilă, îndreptată şi și tradusă în greceştegrecește, a fost trimisă la Patriarhia Ecumenică spre aprobare, ceea ce s-a şi și întâmplat în martie 1643.
Prin faptul însuşi însuși că Sinodul de la Iaşi Iași nu a fost un sinod solemn de episcopi, ci un sinod de lucru, la care, alături de episcopi, au participat teologi competenţi şi competenți și conducători de instituţii bisericeşti instituții bisericești importante: şcoli școli teologice şi și mănăstiri, acest sinod arată coresponsabilitate şi și cooperare internaţională internațională în apărarea şi și expunerea credinţei credinței ortodoxe, într-un context socio-politic complex şi și într-un climat interconfesional tensionat, cel al Europei secolului al XVII-lea. Nu atât rangul şi funcţia și funcția conta la IaşiIași, ci mai ales competenţa şi competența și vrednicia de a sluji dreapta credinţăcredință, misiunea pastorală şi și unitatea Bisericii.
De remarcat este faptul că Mărturisirea ortodoxă din 1642 nu este scrisă în spirit polemic, ci este paşnică şi pașnică și luminoasă, ceea ce explică şi și marea popularitate pe care şiși-a câştigatcâștigat-o mai târziu.
AşadarAșadar, pe bună dreptate, celebrul Dicţionar Dicționar al Bisericii Universale editat la Oxford consideră că "alături „alături de Sinodul de la Ierusalim (1672), Sinodul de la Iaşi Iași (1642) este cel mai important Conciliu al Bisericii Răsăritene de după căderea Constantinopolului" Constantinopolului”.
Atât Sinodul de la IaşiIași, cât şi și lucrarea lui Petru Movilă, Mitropolitul Kie-vuluiKievului, canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană în 1996, canonizare însuşită însușită de Biserica Ortodoxă Română în 1997 şi și 2002, ne îndeamnă azi să ne ostenim pentru dreapta credinţă credință în duh de comuniune, coresponsabilitate şi și cooperare între Biserici şi și popoare, pentru ca Evanghelia iubirii lui Hristos pentru lume să fie înţeleasă înțeleasă ca Evanghelie a mântuirii şi vieţii și vieții sfinte.
[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
13.530 de modificări

Meniu de navigare