Modificări

Salt la: navigare, căutare

Biserica Colțea

66 de octeți adăugați, 4 iunie 2014 04:25
referințe
| Site web=
Una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe ale CapitaleiRomâniei, '''Biserica ColţeaColțea''' , datează din anul 1701 şi și este un monument reprezentativ al epocii brâncoveneştibrâncovenești. Când a fost întemeiată, biserica făcea parte dintr-un ansamblu arhitectural care cuprindea Spitalul ColţeaColțea, trei paraclise, faimosul Turn Colţea şi Colșea și o şcoalășcoală. Acest complex monastic, construit de spătarul Mihai Cantacuzino, a fost una dintre cele mai mari ctitorii din BucureştiBucurești, la începutul secolului al XVIII-lea, din care doar biserica a rezistat până în zilele noastre, spitalul fiind reconstruit în secolul trecut. Deşi Deși a trecut prin reparaţii reparații succesive, în urma cutremurelor şi și incendiilor care au avut loc în Capitală, Biserica Colţea Colțea păstrează încă multe odoare de preţ preț de pe vremea ctitorului său, printre care catapeteasma sculptată în lemn, uşa ușa de la intrare, pictura din pridvor, atribuită celebrului Pârvu Mutu, jilţurile domneşti şi jilțurile domnești și unele icoane de valoare.
== Istoricul bisericii==
Trecerea timpului şi unele calamităţi au impus complexului monastic de la Colţea reparaţii şi modificări inerente. Încendii ca acela din 1739, dar si cutremurele din 1802, 1829 şi 1838 au determinat refacerea parţială a construcţiilor şi a acoperişurilor. Biserica a fost reparată în 1841 de Conrad Schwink, după planurile arhitectului H.Feiser, care a adus multe schimbări faţă de aspectul iniţial, iar trei decenii mai târziu a fost repictată integral de Gheorghe Tăttărescu.
 ==Turnul ColţeaColțea==Construit între 1709 şi 1714, Turnul Colţea Colțea era situat la intrarea în mănăstire, aproximativ în mijlocul bulevardului I.C. Brătianu de astăzi, în faţa Palatului Şuţu (Muzeul Municipiului Bucureşti). Timp de peste un secol Turnul Colţea a fost cea mai înaltă clădire din Bucureşti (avea 50 de metri), fiind considerat un monument reprezentativ al oraşului. De altfel, în 1782, domnitorul Nicolae Caragea a pus efigia Turnului Colţea pe pecetea domnească, ceea ce arată că devenise un fel de emblemă a oraşului. Era înzestrat cu un clopot mare, adus de la Viena, şi cu un ceasornic care se vedea de la distanţă mare. Iniţial a fost doar clopotniţă a mănăstirii, iar mai târziu a fost folosit şi ca foişor de foc, de aici fiind semnalate incendiile care ameninţau Bucureştiul.
Turnul avea un aspect cu totul deosebit faţă de clopotniţele obişnuite ale bisericilor din acea perioadă, şi de aceea s-a spus că la construirea lui au luat parte şi străinii. Istoriograful german Franz Iosif Sulzer, secretarul voievodului Alexandru Ipsilanti, menţionează că Turnul Colţea a fost ridicat de soldaţii regelui suedez Carol al XII-lea care rătăceau prin Bucureşti, ca urmare a înfrângerii în bătălia de la Poltava de către ţarul Petru cel Mare al Rusiei. <ref>D. Caselli, "Cum au fost Bucureştii odinioară cu chipuri şi icoane", cap. Turnul Colţei, Editura Gazetei Municipale, Bucureşti, 1935, pp. 67-68</ref> Poate de aceea, la catul de jos, chiar deasupra porţii, erau pictaţi doi soldaţi suedezi care stăteau de strajă cu arme pe umeri.
Dărâmat pe jumătate în urma cutremurului din 1802, Turnul Colţea a fost refăcut în 1843, dar în 1887, Eforia Spitalelor Civile, care era proprietarea ansamblului Colţea, a solicitat primăriei demolarea acestuia, motivând că este o clădire fără interes public sau artistic. Din comisia de experţi pentru acest caz a făcut parte şi scriitorul Gheorghe Sion, membru al Academiei Române, care a propus în raportul său dărâmarea Turnului, susţinând că importanţa sa istorică este nulă.
==Spitalul ColţeaColțea==Construit între 1704 şi 1707, de spătarul Mihai Cantacuzino, Spitalul Colţea Colțea este cel mai vechi din BucureştiBucurești, fiind prima replică a celebrelor Vasiliade, realizate în primele secole creştine de Sfântul Vasile cel Mare. Era destinat săracilor şi avea 24 de paturi, o farmacie, case pentru chirurgi şi o şcoală de ştiinţă, cu odăi pentru dascăli; personalul era compus dintr-un medic, un chirurg, un bărbier şi îngrijitori. Mihai Cantacuzino, care călătorise prin Europa, văzuse cum erau organizate spitalele acolo şi l-a construit după modelul vechiului spital veneţian "Santo Lazzaro e Medicanti". Istoricul G.I. Ionnescu-Gion descrie cum arăta Spitalul Colţea în acea vreme: "Dintr-un manuscris al Academiei din 1732, vedem că Spitalul e bine îngrijit, are la această dată pe doctorul Ianake şi pe hirurgul Cârstian; are argaţi, îngrijitori de bolnavi şi de săraci, are bărbieri şi are bolnavi cari vin cu recomandaţiune specială. Cei care mor în spital, mănăstirea îi îngroapă pe cheltuiala ei, fără deosebire de religie. La 1734, un papistaş a murit în spital de dropică; mănăstirea l-a îngropat cu cheltuiala ei la biserica papistăşească". <ref>G.I. Ionnescu-Gion, "Istoria Bucurescilor", cap XXI: Bole, Spitale, Doftori în Bucuresci pene la 1800, Stabilimentul Grafic I.V.Socescu, 1899, p. 657</ref>
Dărâmarea spitalului în 1836 şi refacerea lui în 1842 au fost determinate de starea de ruină în care ajunsese în urma cutremurului din 1802. În noul spital a fost înfiinţată şi "Şcoala de mică chirurgie" - prima şcoală de învăţământ medical din Ţările Române - care a funcţionat până în 1852, devenind ulterior Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1849 numărul paturilor a ajuns la 150, iar între 1867 şi 1888, spitalul a fost din nou reconstruit, sub îndrumarea arhitectului Joseph Schiffler.
În cadrul ctitoriei lui Mihai Cantacuzino a fost întemeiată şi o şcoală de slovenie, care a continuat fără întrerupere în decursul secolului al XVIII-lea, pregătind multe generaţii de dascăli şi dieci. De asemenea, spătarul Mihai Cantacuzino a întemeiat în 1706 şi "Frăţietatea"- o instituţie în cadrul căreia oamenii plăteau un leu pe an, iar la moartea lor biserica le făcea pomenire.
 ==Biserica Colţea Colțea în prezent==
Secolul al XX-lea a însemnat pentru întreg ansamblul arhitectonic Colţea o perioadă de transformari şi de zbucium istoric. La cinci ani după bombardamentele din 1944, Biserica Colţea a fost consolidată sub coordonarea lui Horia Teodoru, iar între 1950 şi 1955 a fost reconstruită turla de pe pronaos. În urma cutremurului din 1977 s-a încercat o nouă restaurare, iar sub acest pretext biserica a fost închisă din 1986 până în 1989. Procesul de restaurare a reînceput abia după Revoluţia din decembrie ’89.
Din punct de vedere architectonic, biserica are un plan trilobat cu clopotniţă pe pronaos şi pridvor susţinut pe stâlpi, fiind construită în stilul autentic brâncovenesc, având şi unele influenţe din Renaşterea târzie italiană. Naosul este despărţit de pronaos prin trei arcade în plin centru, sprijinite pe stâlpi de piatră cu caneluri răsucite, împodobite cu capiteluri neocorintice, bazele coloanelor fiind înconjurate cu frunze de acant stilizate. Pridvorul este larg deschis şi are cinci arcade frontale şi câte două laterale, sprijinite pe coloane din piatră, cu capiteluri sculptate cu motive florale şi zoomorfe.
Din timpul ctitorului Mihai Cantacuzino se păstrează jilţurile domneşti şi stranele, precum şi catapeteasma, care este sculptată în lemn, cu ornamente bogate. Printre odoarele de preţ ale Bisericii Colţea se află o icoană ferecată în argint, dăruită de Nicolae Mavrogheni, în 1780, care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul în braţe, având în partea inferioară o scenă cu Izvorul Tămăduirii. De asemenea, în catapeteasmă se păstrează o icoană a Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, care a fost pictată de Pârvu Mutu. Alte două icoane de valoare care s-au păstrat în biserică sunt a Cuvioasei Parascheva, pictată în secolul al XVIII-lea de şcoala rusă, şi a Sfinţilor Trei Ierarhi. Tot aici se găsește şi o raclă cu părticele din moaştele Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina.
== Spătarul Mihai Cantacuzino==
Ctitorul Bisericii Colţea, spătarul Mihai Cantacuzino era descendent din celebra familie nobiliară bizantină, care a dat împăraţi pe tronul Bizanţului şi domnitori în Moldova şi în Țara Românească. S-a născut în 1650, iar părinţii lui erau postelnicul Constantin Cantacuzino şi soţia acestuia, Elina. Unchi dinspre mamă al domnitorului Constantin Brâncoveanu, era şi fratele lui Şerban Vodă Cantacuzino. Ctitorul Colţei a rămas orfan de tată când avea 14 ani, apoi a călătorit prin Europa şi a făcut studii de arhitectură la Padova, în Italia. Spătar şi mare stolnic la curtea Ţării Româneşti, el a fost şi unul dintre primii călători şi exploratori români. În amintirea pelerinajului făcut în Muntele Sinai, Mihai Cantacuzino a zidit [[mănăstirea]] pe care a numit-o [[Mănăstirea Sinaia|Sinaia]]. Ulterior, a ctitorit împreună cu nepotul său, [[Constantin Brâncoveanu]], Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Râmnicu Sărat (1691-1697), dar şi Schitul Titireciu (Vâlcea), bisericile Fundenii Doamnei şi Colţea, cu tot ansamblul. În ceea ce priveşte Bucureştiul, marele său merit este acela de a ne fi lăsat biserica, şcoala şi spitalul.
== Spătarul Mihai Cantacuzino==
Ctitorul Bisericii Colţea, spătarul Mihai Cantacuzino era descendent din celebra familie nobiliară bizantină, care a dat împăraţi pe tronul Bizanţului şi domnitori în Moldova şi în Țara Românească. S-a născut în 1650, iar părinţii lui erau postelnicul Constantin Cantacuzino şi soţia acestuia, Elina. Unchi dinspre mamă al domnitorului Constantin Brâncoveanu, era şi fratele lui Şerban Vodă Cantacuzino. Ctitorul Colţei a rămas orfan de tată când avea 14 ani, apoi a călătorit prin Europa şi a făcut studii de arhitectură la Padova, în Italia. Spătar şi mare stolnic la curtea Ţării Româneşti, el a fost şi unul dintre primii călători şi exploratori români. În amintirea pelerinajului făcut în Muntele Sinai, Mihai Cantacuzino a zidit mănăstirea pe care a numit-o Sinaia. Ulterior, a ctitorit împreună cu nepotul său, Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Râmnicu Sărat (1691-1697), dar şi Schitul Titireciu (Vâlcea), bisericile Fundenii Doamnei şi Colţea, cu tot ansamblul. În ceea ce priveşte Bucureştiul, marele său merit este acela de a ne fi lăsat biserica, şcoala şi spitalul.
Drept recunoştinţă pentru lucrarea culturală şi filantropică a marelui spătar Mihai Cantacuzino, în anul 1869 a fost dezvelită statuia acestuia, care a fost amplasată în curtea Spitalului Colţea. Acesta este cel mai vechi monument de acest tip din Bucureşti şi a fost realizat din marmură de Carrara de sculptorul Karl Storck.
Biserica Colţea este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", cu codul de clasificare B-II-m-A-18220.01.<ref>Ministerul Culturii http://www.cultura.abt.ro/Files/GenericFiles/LMI-2010.pdf</ref>De asemenea, Spitalul Colţea este considerat monument istoric, cu codul de clasificare B-II-m-A-18220.02, acelaşi statut având şi statuia spătarului Mihai Cantacuzino, care are codul B-III-m-B-19962.
Biserica Colțea este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", cu codul de clasificare B-II-m-A-18220.01.<ref>Ministerul Culturii http://www.cultura.abt.ro/Files/GenericFiles/LMI-2010.pdf</ref> De asemenea, Spitalul Colţea este considerat monument istoric, cu codul de clasificare B-II-m-A-18220.02, acelaşi statut având şi statuia spătarului Mihai Cantacuzino, care are codul B-III-m-B-19962.
 
==Note==
<references/>
==Surse==
12.865 de modificări

Meniu de navigare