Modificări

Salt la: navigare, căutare

Prohodul Domnului (liturgică)

8 octeți adăugați, 18 aprilie 2014 04:57
m
diacritice
'''Prohodul Domnului''' este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau [[prohodire]]a, care se cântă în biserici în [[Vinerea Mare]] din [[Săptămâna Patimilor]]. Slujba se mai numeşte şi "Denia Prohodului"numește și „Denia Prohodului”, [[denia]] fiind o [[utrenie]] de seara seară din perioada [[Triod]]ului.
==Text: ultima traducere din cărţile cărțile de cult (Triod, 2000)==
===Starea I===
1.În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi Și s-au spăimântat oştirile îngereştioștirile îngerești,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
2. Dar cum mori, ViaţăViață,Şi Și cum şezi șezi în mormânt ?Şi împărăţia morţii Și împărăția morții Tu o zdrobeştizdrobeștiŞi Și pe morţii morții cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
ŞiȘi-ngroparea îţi îți cinstim şi și patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4.Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi șezi în mic mormânt, Ziditorule,Şi Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti dezrobești neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul Și deșertătorul gropilor celor morţimorți
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi Și cu moartea Ta pe moarte o ai pierdutŞi viaţă Și viață lumii Tu ai izvorât.
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţitoțiŞi Și ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţitoți,Ca un om se vede mort şi și fără de chip,Cel ce toată firea a-nfrumuseţatnfrumusețat.
10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi Și cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
Şi Și mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi și negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea mulțimea făr’ de trup poate povestiTaina îngropării Tale, neştiindneștiind.
13. O, minuni străine !
14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţitdespărțit, Hristoase al meu.Acest lucru e străin şi și nefiresc !
15. Întreaga făptură
RecunoaşteRecunoaște-n Tine:Împărat adevărat, pe pământ şiși-n cer,Deşi Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
16.Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
ŞiȘi-alemorţilor alemorților morminte s-audeschis.
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţineține.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii morții cei legaţi legați în iad.
18. Din stricare, Doamne,
Viaţa Viața mea o ridici;Căci murind acum, la cei morţi morți Te-ai pogorîtŞiȘi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfeşnicsfeșnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi Și din iad goneşte gonește întunericul.
20. Mulţimea Mulțimea de oştirioștiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi și Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,De amara mea greşeală greșeală m-ai scăpat.
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor Țiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece
A vieţii vieții Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii toți morții ce din veac i-a înghiţitînghițit.
24. În mormânt nou Te-au pus,
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
S-a mişcatmișcat, Cuvinte,Şi Și luceafărul lumina sa şiși-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi morți din groap-ai sculatŞi Și din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeştencolțește-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii toți urmașii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
ŞiȘi-ntr-a morţii morții noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna
Faţa Fața sa de soare,Aşa Așa groapa Te-a ascuns şi și pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, ViaţaViața,
Gustând moartea acum,
Pe toţi toți oamenii de moarte i-a izbăvitŞi viaţa Și viața tuturor le-a dăruit.
33.Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă viață ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile Cereștile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi și s-au spăimântatŞi Și cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi toți !
36. Bucurie, Doamne,
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi Și pe muritorii vii; iar stând sub pământ,Ai sculat de-acolo pe cei adormiţiadormiți.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea și bătrânețea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş strămoș ai plăsmuit, eşti ești în coastă-mpunsŞi Și izvor curăţitor curățitor ne izvorăştiizvorăști.
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşticârtești,Eşti făţiş Ești fățiș junghiat şi și firea curăţeşticurățești.
41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi și nou ?Cel ce stăpâneşte stăpânește toate făpturilePătimeşte Pătimește azi şi și moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţiiviețiiŞi Și de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţatăînsulițată,Izvorăşti Izvorăști mie viaţăviață, prin viaţa viața Ta,Şi Și înnoieşti şi înnoiești și mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,
45. Cel cu chip cuvios
Te găteştegătește-ngrozitŞi Și Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,De-ngroparea Ta înfricoşânduînfricoșându-se.
46.Sub pământ, de voie,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Deși Te-ai văzut mort,Dar eşti ești viu DumnezeuŞi Și ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Deși Te-ai văzut mort,Dar eşti ești viu DumnezeuŞi Și pe oamenii cei morţimorți, pe toţitoți, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă dulceață multă,A fost ceea ce-a umplut pe toţi toți ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi Ți laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi Și puterea Îţi Îți măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţitascuțitŞiȘi-a puternicului sabie s-a tocit,Iar cea din Eden se biruieştebiruiește-acum.
52. Văzând mieluşeauamielușeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şiși-ndemnaCa şi și turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi Și în iad de pogori,Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertatdeșertatŞi Și întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi toți oamenii din moarte i-ai înviatŞi Și la slava Tatălui i-ai înălţatînălțat.
55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi și soare şi și pământ.
56. Urmaşii Urmașii lui Iuda,Din izvor adăpaţiadăpațiŞi Și cu mană săturaţi săturați demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi Și la moartea cea nedreaptă e osânditŞi Și Judecătoru-i răstignit pe lemn.
58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe Ucigașe popor !Pentru ce pe Varava, pătimaşpătimaș, slobozi,Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti răstignești ?
59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi Și de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
60. Ascultând, Cuvinte,
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi și jelea.
62. Pizmăreţ Pizmăreț popor,Ucigaş Ucigaș blestemat !RuşineazăRușinează-te măcar, înviind Hristos,De mahrama şi și de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,
Ucigaş Ucigaș ucenic,Şi Și pricina răutăţii răutății arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
65. Cu ce preţ preț ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşiaflași, preablestemat satan !
66. De iubeşti iubești pe săraci,Şi Și mâhnit eşti ești de mirCe se varsă, curăţind curățind suflet păcătos,Cum pe-arginţi arginți pe-a tuturor Lumină vinzi ?
67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi Ți de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.
68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi Și izvor nesecat,
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
69. O, munţi şi munți și vâlceleŞi mulţimi Și mulțimi de oameni,TânguiţiTânguiți-vă şi plângeţi și plângeți cu mine toţitoțiŞi jeliţi Și jeliți cu Maica Domnului ceresc !
70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Veșnică Lumină,Bucuria şi dulceaţa și dulceața sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
71. Deşi Deși ca o piatră,Tare şi și tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă viață vie, veşnice veșnice Izvor.
72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică Și viața veșnică o moştenimmoștenim.
73.Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti ești viu şi și Te ridici din morţimorți, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi și cu Tatăl şi și Duhul SfântŞiȘi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
75.Fericimu-Te toţitoți,
Maica lui Dumnezeu,
ŞiȘi-ngroparea de trei zile noi o cinstimA Fiului tău şiși-al nostru Dumnezeu.
76. În mormânt, ViaţăViață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi Și s-au spăimântat oştirile îngereştioștirile îngerești
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
1. Cuvine-se, dar,
Săcădem Ia Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile ŢiȚi-ai întins, ŞiȘi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
2. Cuvine-se, dar,
Să-Ţi Ți dăm slava-a toate Ziditorul,
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Şi Și din stricăciune toţi toți ne-am izbăvit.
3. Soarele-a apus
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte,
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,
Şi Și cu trupul în mormânt punându-Te.
4. Somn învietor
6.Sus văzându-Te,
De Părinte nedespărţitnedespărțit, Doamne,
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind,
Serafimii s-au înfricoşat înfricoșat acum.
7. Răstignindu-Te,
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc
Şi şiȘi și-ascund luminătorii lumina lor,
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
A făcut la început pământul,
Azi apune sub pământ, ca un muritor;
ÎngrozeşteÎngrozește-te de-aceasta, cerule !
9. Sub pământ apui
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
Ca pe oameni să-i înalţi înalți din căderea lor,
Cu puterea Ta atotputernică.
10.Veniţi Veniți să cântăm
Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,
Ca femeile, ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: „Bucuraţi„Bucurați-vă !”
11. Cu adevărat,
Nesecat Mir eştiești, Cuvinte Doamne;Pentru-aceea şi și femeile mir ŢiȚi-aduc, Celui viu, ca unui mort şi și îngropat.
12. Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Şi Și cu moartea Ta pe moarte ai omorât, Şi Și din stricăciune lumea mântuieştimântuiești.
13. Râu de viaţă eşti viață ești Cedin Tatăl curgi, ÎnţelepciuneÎnțelepciune, Iar în groapă apunând, viaţă dăruieştiviață dăruiești,
Celor din adâncurile iadului.
Firea oamenilor cea zdrobită,
Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind;
Deci, jelind, nu-ţi ți bate pieptul, Maica Mea”.
15. Sub pământ apui,
Cel ce eşti ești Luceafăr al dreptăţiidreptății, Şi Și pe morţi morți i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,
Alungând din iad tot întunericul.
16. Bob cu două firi:
Dătătorul de viaţăviață, astăzi,
În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă;
Răsărind El iar, lumea va bucura.
18. Maica Ta acum
Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
ŞiȘi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !”
19. losif Te-a ascuns,
Cu evlavie, în groapă nouă;
Şi Și cântări dumnezeieştidumnezeiești, de-ngroparea Ta, ŢiȚi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
20. Doamne, Maica Ta,
Pironit văzându-Te pe cruce,
De amară întristare, sufletul ei
S-a pătruns de cuie şi și de sabie.
21. Maica Ta, văzând
Adăparea Ta cu fiere, Doamne,
Cel ce eşti dulceaţa ești dulceața lumii noastre întregi, Faţa Fața ei cu-amare lacrămi a udat.
22. „Rău m-am întristat
Şi Și rărunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”,
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
23. „Cum am să-Ţi Ți închid Ochii dulci şiși-ale Tale buze, Doamne, Şi Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”,
Iosif a strigat, înfiorându-se.
24. Jalnice cântări
Iosif şi și cu Nicodim cântă
Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt
Şi Și cu dânşii dânșii cântă cetele cereşticerești.
25. Sub pământ apui
Tu, Hristoase, Soare al dreptăţiidreptății; Deci şi și buna, Maica Ta, care Te-a născut,
De dureri se stinge, nevăzându-Te.
26. Iadul s-a-ngrozit
Dătătorule de viaţăviață, Doamne,Când prădată şiși-a văzut bogăţia bogăția luiŞiȘi-nviaţi nviați pe morţii morții cei legaţi legați din veac.
27. Soare luminos
După noapte străluceştestrălucește, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti strălucești mai mult,
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
Primindu-Te în sân pământul
S-a clătit de frica Ta, Preaputernice,
Şi Și pe morţi morți cutremurul i-a deşteptatdeșteptat.
29. O, Hristoase-al meu !
Iosif şi și Nicodim cu miruri,
Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
Strigând: „O, pământe-nfricoşeazănfricoșează-te !”
30. Doamne, ai apus
Şi Și cu Tine-a soarelui lumină;
Iar făptura de cutremur cuprins-a fost,
Făcător al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi
O acoperă piatra tăiată
Şi Și pe Domnu-L pune-n groapă un muritor.
Înfioară-te, de-acum, pământule !
32. „Vezi-ne aici:
Ucenicul cel iubit şi și Maica, Şi Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”,
A strigat Curata, cu amar plângând.
33. Tu, ca Cel ce eşti ești De viaţă viață dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi și pe morţii morții lor îi înviezi.
34. Nici chip ai avut,
Nici frum’seţefrum’sețe, când pătimeai, Doamne;
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat,
Şi Și cu sfinte raze ne-ai împodobit.
35. Ai apus în trup,
Sub pământ, nestinsule Luceafăr;
Şi Și aceasta neputând vedea soarele,
În amiază-zi el s-a întunecat.
36. Luna, soarele
Se întunecă-mpreună, Doamne,
Şi Și robi binevoitori Ţi Ți s-au arătat Şi Și în mantii negre s-au înveşmântatînveșmântat.
37. „Chiar de-ai şi și murit, Dar sutaşul sutașul Dumnezeu Te ştieștie;
Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu,
Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
38. A dormit Adam
Şi Și din coasta lui-’şi ’și scoase moarte;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
Lumii viaţă izvorăşti viață izvorăști din coasta Ta.
39. Ai dormit puţin puțin ŞiȘi-ai dat viaţă viață celor morţimorți, Hristoase, ŞiȘi-nviind ai înviat pe cei adormiţiadormiți,
Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
40. De ai şi și murit,
Dar ai dat vinul de mântuire,
ViţăViță, care izvorăşti viaţă izvorăști viață tuturor; Patima şi și crucea Ţa Ţi Ța Ți le slăvesc.
41. Cum au suferit
Cereştile Cereștile cete îndrăzneala
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
Când Te văd gol, sângerat şi și osândit ?
42. O, neam jidovesc
43. În batjocură
Tu îmbraci pe Împodobitorul,
Care cerul a-ntărit şiși-a împodobit
Tot pământul, într-un chip preaminunat.
44. Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte;
ŞiȘi-ai dat viaţă viață l-ai Tăi fii, care au murit,
Răspândind asupra lor izvoare vii.
45. Oarecând Navi,
Opri soarele, zdrobind duşmaniidușmanii; Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi Ți lumina Ta,
Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
46. Nu Te-ai despărţit despărțit
De-al Părintelui sân, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de muritor;
Şi Și în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
47. Tins fiind pe lemn,
48. „Vai, o, Fiul meu !”,
Preacurata jeleşte şi jelește și zice Că „pe care-L aşteptam așteptam ca pe-un Împărat,
Osândit acum pe cruce îl privesc !”
49. „Astfel mi-a vestit
Gavriil, venind din cer la mine:
El mi-a spus că-mpărăţia mpărăția Fiului meu Este o împărăţie veşnicăîmpărăție veșnică.”
50. „Vai, s-a împlinit
A lui Simeon proorocie
Căprin inima mea sabie a trecut;
O, Emanuile, Cel ce eşti ești cu noi !”
51. O, iudeilor !
RuşinaţiRușinați-vă măcar de morţii morții Înviaţi Înviați de Dătătorul vieţii vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ați ucis.
52. S-a cutremurat
Şi Și lumina soarele şiși-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsufleţitneînsuflețit;
Nevăzuta mea lumină, Bunule !
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt;
Ne-nceput şi și negrăite Dumnezeu !
54.Maica Precista
Omorârea Ta văzând, Hristoase,
Cu adânc-amărăciune, ŢieȚie-Ţi Ți grăia: „Să nu zăboveştizăbovești, ViaţăViață, între morţi morți !”
55. Iadul celcumplit
Tremura, când Te-a văzut pe Tine,
Veşnic Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, Şi Și în grab’ a dat din el pe cei legaţilegați.
56. Ce privelişte priveliște Mare şi și grozav-acum se vede; Căci al vieţii vieții Dătător moarte-a suferit, Voind El să dea viaţă viață tuturor !
57. Coasta ŢiȚi-au împuns,Mâinile ŢiȚi-au pironit, Stăpâne; Şi Și cu rana Ta din coastă ai vindecat Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilorstrămoșilor.
58. Oarecând jelea
Toată casa pe fiul Rahilei;
Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc
Maica Lui şi și ceata Ucenicilor.
59. Palme şi și loviri I s-au dat lui Hristos peste faţăfață,
Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui,
ŞiȘi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
60. Toţi Toți cei credincioşicredincioși,Cu-ngroparea Ta scăpaţi scăpați de moarte, Îţi Îți cinstim,Hristoase-al nostru, cu laude,Răstignirea şiși-ngroparea Ta acum.
61. Cel făr’ de-nceput,
Veşnice Veșnice Părinte, Fiu şi și Duh Sfânt,Întăreşte Întărește stăpânirea ’mpăraţilor’mpărațilorÎmpotriva duşmanilordușmanilor, caun bun.
62. Ceea ce-ai născut,
Preacurată Fecioară, ViaţaViața,Potoleşte Potolește dezbinarea-n BisericăŞi Și dă pace, cao bună, tuturor.
63. Cuvine-se, dar,
Să cădem la Tine, Ziditorul,
Cela ce pe cruce mâinile ŢiȚi-ai întins ŞiȘi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
===Starea a III-a===
1. Neamurile toate
Laudă-ngropării
ŢiȚi-aduc, Hristoase-al meu.
2. Arimateanul
Jalnic Te pogoară
Şi Și în mormânt Te-ngroapă.
3. De mir purtătoare,
Mir ŢieȚie, Hristoase,ŢiȚi-aduc cu sârguinţăsârguință.
4. Vino-întreagă fire,
5. Pe Cel viu cu miruri,
Ca pe-un mort să-L ungem,
Cu mironosiţelemironosițele.
6. Fericite losif !
Trupul ce dă viaţăviață,
Al lui Hristos, îngroapă.
7. Cei hrăniţi hrăniți cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.
8. Cei hrăniţi hrăniți cu mană,Oţet şi Oțet și cu fiere ŢiȚi-aduc, Hristoase al meu.
9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţiprofeți.
10. Ca rob făr’ de minte,
A trădat Iuda
Pe-Adâncu-nţelepciuniințelepciunii.
11. Rob ajunge-acuma
Cel ce-a vândut pe Domnul.
12. Zis-a înţeleptulînțeleptul:
„Groap’-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.”
13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi și ciulini sunt.
14. Iosif şi și Nicodim
Pe Domnul îngroapă,
Cu toată cuviinţacuviința.
15. Slavă ŢieȚie, Doamne,Cel ce dai viaţă viață ŞiȘi-n iad, puternic, cobori.
16. Maica Preacurata
17. „Primăvara dulce,
Fiul meu preadulce.
Frum’seţea Frum’sețea unde ŢiȚi-a apus ?”
18. Plângere pornit-a
21. Piere-amăgitorul,
Scapă amăgitul
Cu-nţelepciuneanțelepciunea-ŢiȚi, Doamne.
22. Cade vânzătorul
23.Curse de ciulini sunt
Căile lui Iuda,
Celui nebun şi și viclean.
24. Pier răstignitorii,
Dumnezeiescule Fiu.
25. Toţi Toți pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii Bărbații sângiurilor.
26. „Fiule din Tatăl,
Cum ai primit patima ?”
27. Maica, mieluşeauamielușeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.
28. Trupul ce dă viaţăviață
losif împreună
Cu Nicodim îngroapă.
29. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-şiși:
30. „O, a mea lumină,
31. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam şi și Eva
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
32.„Fiul meu, slăvescu-ŢiȚi
Înalta-ndurare
Prin care rabzi acestea”.
33. Cu oţet şi oțet și fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.
34. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbrişi Umbriși poporul sub nor.
35. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă,
ŢiȚi-aduceau, Doamne, miruri.
36. Scoală-Te, ’ndurate,
Şi Și pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !
39. Prinse-au fost de frică
Cereştile Cereștile cete,
Când Te-au văzut mort, Doamne.
40. Iartă de greşalegreșale
Pe cei ce, cu frică,
Cinstesc ale Tale patimi.
41. O, înfricoşatăînfricoșată,
Străină vedere;
Pâmântul cum Te-ascunde !
42. Altădat’ un losif
ŢiȚi-a slujit în fugă ŞiȘi-acum Te-ngroapă altul.
43. Plânge, Te jeleştejelește, Preacurata-Ţi Ți Maică,
Fiind Tu mort, Cuvinte.
44. Spaimă ia pe îngeri
De grozava-ŢimoarteȚimoarte,
O, Făcător a toate !
45. Până-n zori, cu miruri
ŢiȚi-au stropit mormântul Cele înţelepţiteînțelepțite.
46. Pace în Biserici,
Lumii mântuire,
Prin învierea-Ţi Ți dă-ne !
47. O, Treime Sfântă,
Tată, Fiu şi și Duh Sfânt,Lumea o mântuieştemântuiește.
48. Robilor tăi, Maică,
49. Neamurile toate
Laudă-ngropării
ŢiȚi-aduc, Hristoase al meu.
==Textele din 1915, 1928, 2000 în paralel==
Trei ediţii ediții sunt puse aici în paralel:*ediţia ediția 1915: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos, scris şi și armonizat după melodiile bisericeşti tradiţionale bisericești tradiționale (pe ambele muzici) pentru corurile şcolare sătelşti școlare sătelști de I. Popescu-Pasărea, profesor de muzică bisericească la seminariile din BucureştiBucurești, cântăreţ şi cântăreț și diriginte al corului Bisericii Kalinderu, preşedinte președinte al cântăreţilor bisericeşticântăreților bisericești'', BucureştiBucurești, Tipografia profesională Dimitrie C. Ionescu, 1915.*ediţia ediția 1928: ''Prohodul Domnului nostru Iisus Christos, care se cântă în Sfânta şi și Marea Vineri seara la priveghere'', BucureştiBucurești, Tipografia cărţilor cărților **ediţia ediția 2000: ''Triodul'', BucureştiBucurești, EIBM al BOR, 2000.
Textele puse în paralel:
*Starea a III-a: '''[[Prohodul Domnului (liturgică)/Starea a treia]]'''
==Observaţii Observații asupra textului==O parte din aceste strofele Prohodului Domnului au fost eliminate sau modificate din ultimele ediţii româneşti ediții românești ale cărtilor de cult (secolul XX), pentru a se evita interpretarea lor ca o atitudine antisemită la adresa evreilor, după cum urmează:
===Starea I===
Din ''Starea întâi'' au fost eliminate total:
56. Urmaşii Urmașii lui Iuda,<br />Din izvor adăpaţiadăpați<br />Şi Și cu mană săturaţi săturați demult, în pustiu,<br />
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
58. Îngâmfat Israil,<br />
Ucigaşe Ucigașe popor !<br />Pentru ce pe Varava, pătimaşpătimaș, slobozi,<br />Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti răstignești ?
62. Pizmăreţ Pizmăreț popor,<br />Ucigaş Ucigaș blestemat !<br />RuşineazăRușinează-te măcar, înviind Hristos,<br />De mahrama şi și de giulgiurile Lui.
===Starea a II-a===
Din ''Starea a doua'' au fost eliminate total:
33. Tu, ca Cel ce eştiești<br />De viaţă viață dătător, Cuvinte,<br />
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;<br />
Ba chiar şi și pe morţii morții lor îi înviezi.
42. O, neam jidovesc<br />
51. O, iudeilor !<br />
RuşinaţiRușinați-vă măcar de morţiimorții<br />Înviaţi Înviați de Dătătorul vieţii vieții lor,<br />Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ați ucis.
(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat "O, iudeilor !" cu "Fariseilor!").
61. Cel făr’ de-nceput,<br />
Veşnice Veșnice Părinte, Fiu şi și Duh Sfânt, <br />Întăreşte Întărește stăpânirea ’mpăratilor <br />Împotriva duşmanilordușmanilor, ca un bun.
===Starea a III-a===
Din ''Starea a treia'' au fost eliminate total:
7. Cei hrăniţi hrăniți cu mană<br />
Lovesc cu piciorul <br />
În Binefăcătorul.
9. O, ce nebunie ! <br />
Pe Hristos omoară<br />
Cei ce-au ucis pe profeţiprofeți.
12. Zis-a înţeleptulînțeleptul: <br />
"Groap’-adâncă este<br />
Gâtlejul jidovilor."
13. La viclenii jidovi,<br />
Căile lor strâmbe<br />
Curse şi și ciulini sunt.
24. Pier răstignitorii,<br />
Dumnezeiescule Fiu.
25. Toţi Toți pier, împreună,<br />
În groapa pierzării, <br />
Bărbaţii Bărbații sângiuirilor.
==A se vedea și==
13.099 de modificări

Meniu de navigare