Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iba de Edesa

26 de octeți adăugați, 5 martie 2014 11:45
m
Viața: corect. leg. int.
'''Ibas din Edesa''' (sau '''Iba''') a fost episcop de Edesa în secolul al V-lea, pe vremea controverselor [[Nestorianism|nestoriene]]. Faptul că s-a fost asociat cu adepţii nestorianismului şi că a criticat la un moment dat acţiunile Sf. [[Chiril al Alexandriei]] i-a făcut pe mulţi să aibă îndoieli cu privire la ortodoxia credinţei sale. Scrierile sale au fost [[anatema|anatemizate]], dar nu şi el ca persoană.
==Viața==
Nu se ştiu prea multe despre tinereţea lui Ibas. Sursele îl menţionează pentru prima dată ca [[preot]] al Bisericii din Edesa în vremea păstoriei [[episcop]]ului Rabbula din Edesa. Edesa se găsea în nordul Mesopotamiei antice (acum în sud-estul Turciei). În vreme ce Rabbula se opunea învăţăturilor lui [[Nestorie]] şi ale lui [[Teodor de Mopsuestia|Teodor din Mopsuestia]], Ibas, care era conducătorul şcolii din Edesa, s-a plasat pe o poziţie opusă celei a episcopului său. Era un admirator al scrierilor lui Teodor pe care le-a tradus în limba siriacă, ajutând totodată la răspândirea lor în întregul Răsărit.
Şcoala din Edesa era recunoscută întreaga Persie, ceea ce crea condiţii favorabile pentru răspândirea învăţăturilor lui Teodor în Răsărit. În timp ce Rabbula se arăta foarte îngrijorat de învăţăturile evident [[erezie|eretice]] ale acestuia şi se străduia să obţină [[anatema|anatemizarea]] şi arderea acestora, biserica din Edesa se arăta favorabilă învăţăturilor lui Teodor şi îl sprijinea pe Ibas împotriva episcopului Rabbula.
Disputa s-a mutat apoi la Constantinopol, unde împăratul [[Teodosie al II-lea]] şi arhiepiscopul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] al Constantinopolului au decis retrimiterea cazului către sinodul răsăritean, însă au hotărât să organizeze o audiere înaintea unei comisii imperiale, o procedură [[drept canonic|necanonică]], dar care beneficia de autoritatea unui decret imperial. Episcopii numiţi pentru a face parte din acest tribunal nu se numărau printre prietenii lui Ibas: Uranius era conducătorul mişcării împotriva lui Ibas, iar Fotie de Tir şi Eustatie de Bierut (Beirut) îşi datorau amândoi scaunul episcopal lui Uranius.
Iniţial procesul trebuia să fie organizat la Tir, însă a fost mutat la Bierut pentru a evita orice tulburări. În apărarea lui, Ibas a prezentat un memoriu adresat judecătorilor şi semnat de mai mulţi [[cler]]ici din eparhia lui care negau categoric că acesta ar fi rostit vreodată o vreo blasfemie <ref>Labbe, iv.667-671</ref>. Atunci doar trei martori au susţinut acuzaţia şi au prezentat tribunalului o scrisoare scrisă în anul 433 de Ibas episcopului Maris de HardaşirArdaşir, în Persia <ref>ibid. iv. 659-662</ref>. Ca urmare, tribunalul a evitat să ia o hotărâre categorică şi a acceptat rezolvarea situaţiei prin înţelegerea între părţi.
Adversarii lui Ibas au acceptat să-şi retragă acuzaţiile, iar acesta a promis că avea să uite tot ce se petrecuse şi să-i trateze pe acuzatorii lui ca pe fiii lui duhovniceşti şi să înainteze orice alte probleme ar fi apărut patriarhului Domnus al Antiohiei.
Ibas, care se afla în închisoare la Antiohia a fost depus în a doua sesiune a Sinodului de la Efes de pe [[22 august]] 449, la care nu a putut participa şi înaintea căruia nu a fost chemat să se apere. <ref>Labbe, iv. 626, 634</ref>
După Sinodul de la Efes, Papa [[Leon cel Mare |Leon I]] al Romei s-a adresat împărătesei [[Pulcheria Împărăteasa |Pulcheria]], sora împăratului Teodosie, cerându-i ajutorul pentru a răsturna hotărârile sinodului. După moartea împăratului în iulie 450 şi căsătoria Pulcheriei cu Marcian, nou împărat Marcian a convocat un sinod ecumenic prezidat de patriarhul [[Anatolie al Constantinopolului|Anatolie]] la [[Calcedon]] în anul 451. La acest sinod s-a rediscutat şi situaţia episcopilor depuşi de sinodul de la Efes. După îndelungi deliberări, sinodul a decis reaşezarea lui Ibas în scaunul episcopal cu condiţia ca acesta să-i anatemizeze pe Nestorie şi Eutihie şi să primească Tomosul lui Leon. Ibas a acceptat fără ezitare. A fost repus în scaunul episcopal al Edesei. Nonnus, care fusese ales episcop după depunerea lui Ibas şi-a păstrat rangul episcopal, întrucât fusese hirotonit canonic, iar la moartea lui Ibas pe [[28 octombrie]] 457 i-a succedat pe scaunul episcopal al Edesei.<ref>Labbe, iv. 891, 917</ref>
==Note==
13.228 de modificări

Meniu de navigare