Modificări

Salt la: navigare, căutare

Anafură

3.074 de octeți adăugați, 17 iunie 2015 05:45
m
diacritice noi (cu virgulă)
{{Liturghia}}
'''Anafura''' este pâinea sfinţită sfințită la [[Sfânta Liturghie]] care se împarte credincioşilor credincioșilor la sfârşitul sfârșitul slujbei.
==Termeni==
''Anafură'' vine din slavonescul ''(a)nafora'' (grecii folosesc termenul ''antidoron''), şi și trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (''[[anaforaua]] liturgică'' sau ''anaforaua euharistică''), care desemnează partea centrală a Euharistiei, de la "Sus „Sus să avem inimile!" şi ” și până la [[ecfonis]]ul "Şi „Și ne dă nouă, cu o gură şi și cu o inimă, a slăvi şi și a cânta preacinstitul şi și de mare cuviinţă cuviință numele Tău, al Tatălui şi și al Fiului şi și al Sfântului Duh, acum şi și pururea şi și în vecii vecilor"vecilor”.
==Pregătirea anafurei==
Bucăţile Bucățile de [[prescură]] ce rămân de la [[proscomidie]] sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei şi și sunt binecuvântate de [[preot]] după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie. Până nu demult se practica, sau se mai practică încă, rânduiala de atingere a vasului în care erau puse bucăţile bucățile de pâine rămase de la Proscomidie, sau binecuvântate anume pentru folosirea lor ca anafură, de sfântul [[potir]] şi și de sfântul [[disc]] cu formula: "Binecuvintează„Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale"Tale”.
Din anul 2012 s-a hotărât de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] înlocuirea acestei rânduieli cât şi și a formulei de binecuvântare:# rânduiala practicată trebuie să fie aceea a înălţării înălțării în chipul crucii a pâinii respective înaintea Sfintelor Taine abia sfinţite sfințite fără atingerea de Sfintele Vase (de altfel un gest neconfirmat de sursele vechi liturgice).# formula de binecuvântare este: "Pentru „Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, anafura sfinţilor tăi"sfinților tăi”. Se evită astfel discuţiile discuțiile din jurul formulei: "...în locul Sfintelor Tale Taine...", care crea impresia că anafura are aceeaşi aceeași valoare cu Sfintele Daruri şi "Binecuvântată și „Binecuvântată este anafura sfinţilor sfinților Tăi...", care nu face referire la Maica Domnului, mai cu seamă că ''anafura în ritul ortodox o reprezintă pe Maica Domnului'' <ref>''Liturghier'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 2012, pp. 603-604.</ref>
==Înţelesul Înțelesul anafurei==[[ImageImagine:Antidoron.jpg|thumb|left|150px|Anafură]]După cum arată si și numele ei grecesc (''antidoron'' însemnând "în „în locul Darurilor"Darurilor”), folosit şi și de ruşiruși, precum şi și formula de binecuvântare "în „în locul Sfintelor Tale" Tale”<ref>Eliminată din [[Liturghier]]ul românesc pe 2012 din motivele amintite (loc.cit., v. nota precedentă).</ref>, anafura se distribuie, în mod normal, de către preot la sfârşitul sfârșitul Sfintei Liturghii acelora dintre credincioşi credincioși care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtăşit împărtășit cu Trupul şi și Sângele Domnului, ca să aibă şi și ei o participare concretă la sfinţenia sfințenia celor săvârşitesăvârșite. Anafura de altfel se taie din prescurile ce s-au folosit la Proscomidie.
<div style="clear:left;"></div>
 
==Sfinții Părinți și liturgiști==
În comentariul liturgic al lui Pseudo-[[Gherman I al Constantinopolului|Gherman]]: „Iar prescura, care se numește și pâine și binecuvântare și pârgă, din care se taie Trupul Domnului, se ia intru închipuirea pururea Fecioarei și de Dumnezeu Născătoare, care, după bunăvoința Tatălui și cu voia Fiului Său și a Cuvântului și după sălășluirea dumnezeiescului Duh, primind în sine pe unul din Treime, pe Fiul Lui Dumnezeu și Cuvântul, L-a născut Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. După cum iarăși Dumnezeu, cel mai presus de fire, întrupându-se din aceasta într-o singură ipostasă... tot astfel și Trupul Domnului se taie... cu un oarecare instrument de fier, care se numește și copie... ca dintr-un pântece oarecare și din carnea unui corp fecioresc, (zic din pâinea întreagă a evloghiei și a prescurii) și se scoate astfel de sine stătător din mijlocul ei”.
Teodor de Andida: „Ce altceva decât închipuirea trupului Fecioarei este partea rămasă, (ce este) împărțirea evloghiei și a prosforei (anafurei)? Căci Sfânta Pâine se frânge și se împarte ca împărtășire de nespusă binecuvântare, celor ce se împărtășesc cu credință; iar prosfora (anafura) se dă înapoi plină de sfințenie de la Sfintele Taine, celor ce am adus-o și astfel, de la participarea la Trupul cel fără prihană și la cinstitul Sânge ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce s-a născut din Sfânta Fecioară, sfințirea și binecuvântarea ajunge la credincioși”.
 
În tâlcuirea [[Pidalion]]ului, în legătură cu oprirea catehumenilor de la anafura prin canonul 8 al lui [[Teofil al Alexandriei]]: „Pentru că acestea s-au adus la sfântul jertfelnic și părticele au ieșit din ele intrând în dumnezeieștile Daruri. Pentru aceasta, și cele rămase din acestea s-au sfințit”.
 
Sfântul [[Simeon al Tesalonicului|Simeon]], arhiepiscopul Tesalonicului spunea: „Anafura aceasta este pâine sfințită, este prescura produsă la Proscomidie, din care se scoate partea din mijloc (Sfântul Agneț), care se jertfește și se face Trupul Domnului. Deci, în locul acelui Dar mare al înfricoșatei Cuminecături, de vreme ce nu sunt toți vrednici a se împărtăși cu el, li se dă această anafură, care, după cuviință, se numește anti-doron, adică în loc de dar, pentru că dai darul hărăzirii lui Dumnezeu. Aceasta pâine este sfințită fiind însemnată cu copia și primind sfinte cuvinte; nu este însă împărtășirea Trupului lui Hristos, căci acelea sunt Tainele, iar aceasta numai dătătoare de sfințire și dăruitoare de dumnezeiescul Dar, care se dă cu cuvintele cele de la Proscomidie”.
 
Sfântul [[Nicolae Cabasila]]: „Tăind în multe părticele pâinea proscomidită, din care s-a scos Sfântul Agneț (preotul) o împarte credincioșilor ca pe una ce a devenit sfântă prin aceea că a fost afierosită (rânduită, destinată) și prezentată ca dar de jertfă lui Dumnezeu”.
==Note==
 
<references/>
* Léon Clugnet, ''Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque'', Paris, 1895.
* Martine Roty, ''Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe'' (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
* Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'' (ediţia ediția a II-a revăzută şi și completată), Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 1993.* Ierom. Dr. Petru Pruteanu, [http://ierompetru.wordpress.com/2009/09/15/anafura-sau-antidorul/ ''Anafura şi și antidorul'']* Preot Prof. Petre Vintilescu, ''Anafora sau Antidoron'' din ''Studii Teologice'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 1953.* ''Liturghier'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 2012. 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[el:Αντίδωρο]]
[[en:Antidoron]]
12.570 de modificări

Meniu de navigare