Modificări

Salt la: navigare, căutare

Porfirie Kavsokalivitul

26 de octeți adăugați, 29 noiembrie 2013 11:18
m
fără descrierea modificării
[[Imagine:Par.porfirie.jpg|right|thumb|300 px|Cuviosul Porfirie Bairaktaris]]
Sfântul [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Porfirie din KafsokaliviaKavsokalivitul''' (1906-1991) a fost un [[monah]] și mare [[duhovnic]] grec contemporan de la [[Muntele Athos]]. A adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kafsokalivia Kavsokalivia de la [[Muntele Athos]], la orele patru și treizeci dimineața, în ziua de [[2 decembrie]] 1991, în al optzeci și șaselea an al vieții sale.
Începând cu anul 2013, [[prăznuire]]a sa se face în ziua trecerii sale la Domnul, pe [[2 decembrie]].
==Viața==
S-a născut la [[7 februarie]] 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Evvia), aproape de Aliveri, din părinți săraci, pe nume Leonidas și Eleni BairaktariBairaktaris.
Tatăl său, Leonidas, care din pricina sărăciei a fost silit să plece în lume ca să lucreze la canalul Panama, a fost și [[psalt]] (cântăreț la biserică) în satul său. Ca psalt, l-a însoțit adesea pe [[Nectarie din Eghina|Sfântul Nectarie]], fiindu-i ajutor în călătoriile sale.
Citind silabisit viața Sfântului [[Ioan Kalivitul]] în timp ce păștea oile, dar și pe când lucra la băcănia din Pireu, a simțit o dorință fierbinte de a-l imita. De aceea, a pornit-o în mai multe rânduri spre [[Muntele Athos]] dar, din diferite pricini, se întorcea înapoi. În cele din urmă, pe când avea doisprezece sau paisprezece ani, a pornit, fără știrea alor săi, hotărât să ajungă la Sfântul Munte, iar dorința i s-a împlinit, cu binecuvântarea Domnului nostru [[Iisus Hristos]].
Pronia cea dumnezeiască a iconomisit astfel lucrurile încât a fost primit ca [[ucenic]], în ciuda vârstei sale fragede, de către doi frați împreună nevoitori, evlavioși și plini de virtuți, pe nume Pantelimon și Ioanichie, ce viețuiau în Chilia Sfântului Gheorghe din KafsokaliviaKavsokalivia.
I-a îndrăgit de îndată pe cei doi Bătrâni, cu tot entuziasmul inimii sale tinere și s-a supus lor fără gânduri de prisos, ca lui Hristos Însuși și, cu multă râvnă, bunăvoință și [[smerenie]] le împlinea tot cuvântul. Singurul lui [[necaz]] era că nu îl puneau la și mai multă [[nevoință]], despre care, din puținele lucruri pe care ni le-a spus despre acea perioadă, știm ca era o nevoință neîncetată, intensă, plină de bucurie și de asprime în același timp. Mergea desculț prin zăpadă, bătând cărări anevoioase. Dormea foarte puțin, întins pe podea, acoperit doar cu o pătură, chiar și pe timpul iernii. Făcea multe metanii, cu trupul gol de la brâu în sus, ca să nu-l fure somnul. Sculpta lemnul, dar lucra și în aer liber, unde aduna lemne și melci, căra pământ cu spinarea de la mari distanțe, fiindcă voiau să facă o mică grădină în părțile stâncoase ale Chiliei Sfântului Gheorghe. Totodată se străduia să aibă atenția îndreptată la citirile și troparele sfintelor slujbe și să le învețe pe de rost. A învățat pe de rost Sfintele Evanghelii în timpul [[rucodelie]]i și le repeta întruna, ca să nu-i poată pătrunde în minte nici un gând. Așa cum spunea mai târziu el însuși, în vremea aceea era „în necontenită mișcare".
În cele din urmă Domnul, dulcele Iisus, a venit. Cuviosul suflet al Bătrânului Porfirie i-a părăsit trupul la ora patru și jumătate dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991 și s-a îndreptat spre ceruri.
Sfintele sale moaște au fost depuse la Kyriakonul din Kafsokalivia(biserica centrală) de la Kavsokalivia, unde toată ziua părinții au citit, așa cum cere [[tradiția]], toate Evangheliile, iar noaptea au făcut priveghere până la ziuă.
În zorii zilei de 3 decembrie 1991 pământul a acoperit cinstitul trup al cuviosului părinte, în prezența câtorva părinți de la Sfântul Schit din Kafsokalivia. Abia atunci, împlinind dorința Părintelui Porfirie, au vestit moartea sa.
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.448 de modificări

Meniu de navigare