Modificări

Salt la: navigare, căutare

Grigorie al III-lea al Romei

2.125 de octeți adăugați, 10 decembrie 2018 04:32
m
aranjare în pagină
{{ÎmbunătățireCutie Biografie Episcopi| Nume = Grigorie al III-lea al Romei| Imagine = [[Fișier:Pope_Gregory_III.jpg|200 px|Papa Grigorie al III-lea]]| Afiliere =[[Biserica Romano-Catolică]]| Reşedinţă = Roma| Formulă = Sanctitatea Sa| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br>[[Papă]] al Romei| Perioada = 731 - 741| Predecesor = [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]]| Succesor = [[Zaharia al Romei|Zaharia]]| Hirotonire preot = | Hirotonire episcop = [[18 martie]] 731| Consecratori = | Titluri precedente = Cardinal (726-731)| Funcţii =| Data naşterii = ?| Locul naşterii = Roma| Data morţii = [[28 noiembrie]] 741| Locul morţii = Roma|}}Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''[[Grigorie ]] al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în martie februarie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.
==Viața==
Grigore Data de naștere a lui Grigorie al IIIII-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost aclamat ca papă călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de poporul Romei cu prilejul liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost [[înmormântareHirotonire|înmormântăriihirotonit]] probabil în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] predecesorului săuîn Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, Grigorie al IIcăreia i-leaa acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>.
A fost ultimul papă care a mai cerut confirmare în funcţia de papă de la exarhul bizantin de la Ravena. Imediat după înscăunare, Grigorie Grigore al III-lea i-a cerut fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsăritînmormântare|împăratului bizantinînmormântării]] Leon predecesorului său, [[Grigorie al IIIII-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasmal Romei|controversa iconoclastăGrigorie al II-lea]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de , la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod11 februarie]] în noiembrie 731, care dar nu a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii fost [[icoanăHirotonirea unui episcop|icoanelorhirotonit]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta [[Listă a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de episcopilor Romei|episcop al Romei]] decât la [[Constantinopol18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena.<ref>Edward GibbonDe altfel, ''Istoria declinului şi Grigorie al III-lea a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la Ravena.
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să își continuau expansiunea modereze poziţia față de [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] și să nu îi mai persecute pe teritoriul italian[[iconodul]]i. Datorită activităţii susținute Cum nu a lui primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în cadrul imperiuluinoiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor [[icoană|icoane]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, oraşul Ravennaacesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, fostă capitală imperialătransferând în același timp teritoriile papale, a putut fi recuperat precum și episcopatele din mâinile lombarzilorSicilia, Italia Inferioară și Iliria, care îl capturaseră în anul 733sub jurisdicția [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol]].<ref>Peter N. Stearns (ed.)Edward Gibbon, ''The Encyclopedia of World HistoryIstoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', 6th EditionEditura Minerva, Boston: Houghton Mifflin CompanyBucureşti, 2001. ISBN 0-39565-237-51976</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.
În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere și fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă. Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului [[Bonifaciu]] în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta [[pallium]] la unor doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, [[arhiepiscop]] de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat [[monahism]]ul.
==Note==
[[Categorie:Episcopi]]
[[Categorie:Papi ai Romei]]
[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți sirieni]]
[[en:Gregory III of Rome]]
12.407 modificări

Meniu de navigare