Modificări

Salt la: navigare, căutare

Grigorie al III-lea al Romei

53 de octeți adăugați, 18 noiembrie 2013 17:23
fără descrierea modificării
{{Îmbunătățire}}
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Grigorie al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în martie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.
Grigore al II-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, Grigorie al II-lea.
A fost ultimul papă care a mai îndeplinit şi cerut confirmare în funcţia de exarh papă de la exarhul bizantinde la Ravena. Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraţilor Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să îşi modereze poziţia faţă de controversa [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] şi să nu îi mai persecute pe iconoduli. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii [[icoană|icoanelor]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum şi episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de la [[Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
În perioada respectivă longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activităţii susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, oraşul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere şi fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deşi iniţial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediţie împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes.
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.221 de modificări

Meniu de navigare