Modificări

Salt la: navigare, căutare

Antonie cel Mare

1.457 de octeți adăugați, 23 ianuarie 2007 00:44
q
În anul 312 se instalează deşertul adânc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte azi mănăstirea care-i poartă numele). Aici trăieşte până la moartea sa (356) împreună cu doi ucenici, nepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine pe Atanasie, persecutat de partidul pro-arian.
 
==Scrieri==
===Scrisorile===
Singurele scrieri care sunt sigur de mână lui Antonie sunt scrisorile pe care sfântul le-a scris de-a lungul timpului diferitelor comunităţi monastice aflate pe linia sa duhovnicească, precum cele din Arsinoe (la Fayum - pe care sfântul o vizita destul de des), de la Pispir (70 km sud-est de Cairo, care se afla sub îndrumarea lui Macarie şi Amatas<ref>Macarie şi Amatas sunt cei doi discipoli care au trăit 15 ani cu Amtonie în muntele Kolzim (''Vita Antonii'' 91, 1), care au asistat la moartea lui şi care l-au îngopat într-un loc de nimeni cunoscut, după cum Antonie însuşi le-a cerut (VA 91, 6-7). Acest Macarie este altul decât Macarie cel Mare, zis şi Egipteanul (şi, desigur, altul decât Macarie Alexandrinul). Aceste informaţii vin prin [[avva]] Cronie, ucenic de-al lui Antonie, devenit mai târziu preot în deşertul Nitriei (cf. Paladie, ''Istoria lausiacă'' 21).</ref>), sau de la Nitria (la sud de Alexandria), aflată sub îndrumarea lui Ammona, prieten al lui Antonie.
 
Din această corespondenţă s-au păstrat două colecţii principale:
*o colecţie de 7 (şapte) scrisori, a căror autenticitate nu este pusă la îndoială de nimeni<ref>Către 392/393 sfântul Ieronim scrie că a văzut o traducere greacă a acestor scrisori, iniţial redactate de Antonie în limba coptă - ''De viris illustribus'', 87-88 (PL 23, 693.711-713)</ref>
*o colecţie de 20 (douăzeci) de scrisori
==Surse==
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.578 de modificări

Meniu de navigare