Modificări

Salt la: navigare, căutare

Alexandru al Alexandriei

112 octeți adăugați, 7 februarie 2013 00:50
m
tipo
Cel întru [[sfânt|sfinţi]] părintele nostru '''Alexandru al Alexandriei''' a fost Papă-Patriarh al Alexandriei şi întâistătător al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]] la începutul secolului al IV-lea. În tumpul timpul păstoriei sale, a trebuit să se confrunte cu mai multe probleme care preocupau Biserica după eliberarea acesteia de persecuţia împăraţilor romani, între care răspândirea [[arianism]]ului şi stabilirea datei Paştilor. A fost conducătorul celor ce s-au împotrivit [[erezie]]i arianismului la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]]. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[29 mai]].
==Viaţa==
Se ştiu puţine lucruri despre tinereţea lui Alexandru. Se crede că s-a născut în jurul anului 250, probabil la Alexandria. Ca [[preot]], a cunoscut [[persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiile]] din vremea împăraţilor Galeriu şi Maximin. După adormirea papei [[Ahila al Alexandriei]], a ajuns conducătorul Bisericii Alexandriei, fiind al nouăsprezecelea în ordinea succesiunii, începând de la Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]].
Încă de la urcarea lui pe tronul alexandrin, Alexandru a trebuit să se confrunte cu trei probleme semnificative: stabilirea datei Paştilor, eforturile lui [[Meletie de LycopolisLicopolis]] de a-i submina autoritatea şi arianismul.
O [[sectă ]] [[Schismă|schismatică]], condusă de un anume Erescentius, contesta modul în care se făcuse datarea [[Sfintele Paşti|Paştilor]]. Controversa nu a fost tranşată până la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]], însă mai înainte de [[sinod ]] Alexandru a redactat un tratat în care amâna tranşarea problemei până la reunirea Sinodului, tratat în care cita declaraţiile precedente ale răposatului patriarh [[Dionisie al Alexandriei]] (248-265) asupra acestei chestiuni.
Alexandru a moştenit totodată şi contestările venite din partea unuia dinter episcopii dintre [[episcop]]ii săi sufragani, Meletie de LycopolisLicopolis, care îl contestase şi pe Ahila înaintea lui. Meletie era de partea celor care cereau o [[pocăinţă ]] foarte strictă, iar el şi adepţii lui puneau în discuţie deciziile lui cu privire la reprimirea creştinilor care se lepădaseră de credinţă în vremea persecuţiilor. Pe lângă faptul că s-a plâns fără succes la curtea împăratului [[Constantin cel Mare|Constantin I]], Meetie Meletie a început să [[Hirotonie|hirotonească ]] el însuşi episcopi în afara teritoriilor aflate sub jurisdicţia sa şi fără acordul lui Alexandru. Se pare că Meletie intrase şi într-un fel de alianţă cu [[Arie (eretic)|Arie]]. Atât controversa cât şi acordul cu Arie au luat sfârşit la Sonodul Sinodul I Ecumenic de la Niceea(325), unde Alexandru i-a îngăduit lui Meletie să se întoarcă rămână în Biserica din AlexandriaPatriarhia Alexandriei, dar fără dreptul de a hirotoni episcopi.
Cea mai mare provocare cu care a trebuit să se confrunte Alexandru a fost Arie însuşi. Poziţia lui Alexandru fusese compromisă de acţiunile predecesorului său, Ahila, care nu numai că îi îngăduise lui Arie să se întoarcă în bisercăBiserică, ci îi dăduse în grijă cea mai veche biserică din Alexandria. Din această poziţie, Ahila îi dăduse lui Arie posibilitatea de a exercita o şi mai mare influenţă asupra comunităţii creştine din Alexandria. Arie câştiga din ce în ce mai mulţi susţinători în Alexandria, situaţia devenind într-atât de gravă încât Alexandru a fost nevoit să convoace două întâlniri cu [[Preot|preoţii ]] şi diaconii [[diacon]]ii săi pentru a încerca să limiteze acţiunile lui Arie. La nici una din aceste întâlniri nu s-a ajuns la o concluzie fermă care să-o permită să pună capăt răspândirii învăţăturilor lui Arie. În anul 320, Alexandru a convocat un [[sinod]] al Bisericii din Alexandria care s-a pus de acord asupra condamnării lui Arie. În ciuda condamnării, Arie a continuat să-şi răspândească învăţătura în Mareotis (Egiptul de Nord) şi în Libia. Alexandru a convocat în 321 un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o sută de clerici. La sinod, Arie şi-a argumentat poziţia potrivit căreia Fiul n-ar fi fost coetern cu Tatăl şi n-ar fi fost din aceeaşi Substanţă. Sinodul a ascultat îngrozit ultima afirmaţie a lui Arie şi a pronunţat împotriva acestuia o [[anatema|anatemă]] care nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunţa la ideile lui.
După aceeaÎn ciuda condamnării, Arie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-şi răspândească ereziaînvăţătura în Mareotis (Egiptul de Nord) şi în Libia. Alexandru a scris atunci convocat în 321 un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o mărturisire sută de credinţă pe care a trimis-o tuturor episcopilor creştini, cerându-le să se ralieze poziţiei lui[[cleric]]i. Disputa în jurul arianismului s-a agravatLa sinod, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât iArie şi-a atras atenţia şi împăratului Constantin I. Constantin leargumentat poziţia potrivit căreia Fiul n-a scris lui Alexandru ar fi fost coetern cu Tatăl şi lui Arie cerândun-le să pună capăt disputeiar fi fost din aceeaşi Substanţă (gr. Alexandru a rămas pe poziţii, iar un alt sinod general al diocezei sale a reafirmat excomunicarea lui Arie''ousia''). Arie i s-Sinodul a plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. Constantin i-ascultat îngrozit ultima afirmaţie a cerut lui Arie să-şi prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general care urma să fie reunit la a pronunţat împotriva acestuia o [[Niceeaanatema|anatemă]], în Asia Mică, pe [[14 iunie]] 325care nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunţa la ideile lui.
După aceea, Arie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-şi răspândească erezia. Alexandru a scris atunci o mărturisire de credinţă pe care a trimis-o tuturor episcopilor creştini, cerându-le să se ralieze poziţiei lui. Disputa în jurul arianismului s-a agravat, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât i-a atras atenţia şi împăratului [[Constantin cel Mare]]. Constantin le-a scris lui Alexandru şi lui Arie cerându-le să pună capăt disputei. Alexandru a rămas pe poziţii, iar un alt sinod general al diocezei sale a reafirmat [[excomunicare]]a lui Arie. Arie i s-a plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. Constantin i-a cerut lui Arie să-şi prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general care urma să fie reunit la [[Niceea]], în Asia Mică, pe [[14 iunie]] 325. După lungi dezbateri, sinodul a reafirmat anatema împotriva lui Arie. Sinodul l-a autorizat totodată pe Alexandru, la rugămintea acestuia, să-i îngăduie lui Meletie să-şi păstreze titlul episcopal, dar fără dreptul de a exercita nici un fel de autoritate episcopală. Sinodul i-a dat lui Alexandru dreptul de a calcula data Paştilor, cu îndatorirea de a-şi comunica apoi decizia întregii creştinătăţi. Sinodul a mai permis Bisericii din Egipt să-şi păstreze [[tradiţia ]] privind celibatul clerului.
Alexandru a răposat la cinci luni după întoarcerea lui de la Niceea la Alexandria, pe [[17 aprilie]] 326. Se spune că pe patul de moarte l-ar fi numit pe [[diacon]]ul său [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]] drept succesor.
 Sfântul Ierarh [[ierarh]] Alexandru al Alexandriei este cinstit în [[Biserica Ortodoxă]], dar şi în Bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|necalcedoniene]] şi în Biserica Romano-Catolică.
{{start box}}
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.573 de modificări

Meniu de navigare