Modificări

Salt la: navigare, căutare

Donatio Constantini

859 de octeți adăugați, 28 ianuarie 2013 15:23
Istoria şi uzul textului: + folosirea in Rasarit
''Donatio Constantini'' a fost menţionat însă pentru prima dată în secolul al IX-lea, constituind o armă redutabilă în cadrul aprinselor dispute pentru întâietate dintre Biserica din Occident (Roma) şi cea din Răsărit (Constantinopol), iar apoi în Lupta/Cearta pentru învestitură între papi și împărații romano-germani. Controversa a culminat cu [[Marea Schismă]] din anul 1054, după care cele două mari Biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit și s-au înstrăinat tot mai mult.
Mulţi papi și teologi latini s-au bazat pe „actul” ''Donatio Constantini'' de-a lungul timpului, fără ca autenticitatea lui să fie pusă la îndoială, timp de peste 600 ani.  Textul ''Donatio Constantini'', tradus în limba greacă în secolul al XI-lea, a fost folosit însă şi în Răsăritul creştin în articularea relaţiei între împăratul bizantin şi patriarhul Constantinopolului, îndeosebi în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, după prima cădere a Constantinopolului în faţa cruciaţilor (1204). [[Matei Vlastares]] includea textul în ''Nomocanonul'' publicat în 1335. Potrivit interpretării răsăritene, privilegiile acordate de Constantin cel Mare papei Silvestru fuseseră "translate" odată cu capitala imperială - Constantinopolul era "Noua Romă", iar scaunul constantinopolitan moştenea de drept toate privilegiile acestuia. <ref>Petre Guran, "From Empire to Church and Back. In the Aftermath of 1204", ''Revue des Études Sud-Est Européennes'', XLIV, no. 1-4, Bucarest, 2006, pp. 59-69.</ref> Savanții protestanți Nikolaus von Kues şi Lorenzo Valla au observat pentru prima dată că actul ''Donatio Constantini'' nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale [[episcop]]ului [[Eusebiu de Cezareea]], contemporanul şi biograful împăratului Constantin cel Mare. Cercetările ulterioare au confirmat faptul că ''Donatio Constantini'' este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine [[primatul papal]].
[[Biserica Romano-Catolică]] a recunoscut oficial caracterul apocrif al textului (precum şi al ''Decretaliilor pseudo-isidoriene'') în secolul al XIX-lea.
6.109 modificări

Meniu de navigare