Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iisus Hristos

21.749 de octeți adăugați, 18 august
reformulare
[[ImageFișier:Iisus. Rubliov 2-Hristos.jpg|thumb|right|thumb|300px|right|[[Mântuitorul]]Iisus Hristos Pantocrator, [[icoană]] de aflată la Mânăstirea sârbească Hilandar, din [[Andrei RubliovMuntele Athos|Muntele Athos]], secolul al XV-leaGrecia. Datare: cca.1260–1277]]{{Israel-Iisus}}'''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''IeşuaIeșua'' sau ''IeşuIeșu'') este Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt7(Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc</ref> şi .) și Dumnezeu adevărat<ref>(Ioan 10.30, 17.22</ref> ) (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] şi și de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul sau Logosul (Logosul)<ref>Ioan 1.1</ref>) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] şi și [[Fecioara Maria]]<ref>Mt1(Matei 1.18, Lc1Luca 1.35</ref>), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] şi neputinţelor<ref>Mt11și neputințelor (Matei 11.5</ref>, Învăţătorul 8.17), Învățătorul absolut<ref>Mt23(Matei 23.8, Lc10Luca 10.25</ref>), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Ps110Psalmi 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> şi și Judecător suprem<ref>(Ioan 5.22</ref>), Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4(Faptele Apostolilor 4.26</ref> ) (Hristos<ref>Matei1Matei 1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apocalipsa 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fa Fapte 8.32, 1 Pet1Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9Matei 9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc.</ref>, Lumina Lumii<ref>(Ioan 8.12,</ref>), Calea, [[adevărAdevăr]]ul şi viaţa, <ref>și Viața (Ioan 14.6</ref>), Păstorul<ref>Mt25Matei 25.32,26.31, Mc14Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun<ref>(Ioan 10.11,14</ref> ce îşi pune ) care și-a pus sufletul pentru oile sale<ref>Sale (Ioan 10.11</ref> ), Întâiul-născut din morți (Apocalipsa 1.5) sau Pârga celor adormiţi<ref>1Cor15adormiți (1 Corinteni 15.20</ref>), Viţa Vița adevărată<ref>(Ioan 15.1,5</ref>), Pâinea vieţii<ref>vieții (Ioan 6.35, 6.48</ref>), vie, care sS-a pogorât din cer<ref>(Ioan 6.51</ref>), Alfa şi și Omega, Cel dintâi şi și Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul<ref>Apoc și Sfârșitul (Apocalipsa 22.13, 1.8,1.11</ref>. Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Mt 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle<ref>Lc2.7,12,16</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire)<ref>Lc 2.7</ref>. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1, Mat2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]]<ref>Mt2.13-18</ref>, care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor.<ref>Mt2.2</ref><ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăţia sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus- Ioan 18.33-36</ref> Cei trei s-au întors după moartea lui Irod cel Mare, alegând să locuiască la [[Nazaret]] de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege.<ref>Mt2.21-23</ref> Acolo Iisus a practicat dulgheria (tâmplăria)<ref>Mc6.3</ref>, meserie care a avut-o şi [[Dreptul Iosif|Iosif]].<ref>Mt13.55</ref> Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul al Său<ref>Mt3.13-17</ref> şi apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Mt4.1-10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[împărăţia cerurilor|împărăţiei cerurilor]] cu putere<ref>Mt7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)<ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării şi a vânturilor<ref>Mt8.24-28</ref>, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morţi<ref>Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Lc7.11-22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref> şi a unor [[sfinţi]] la învierea Sa<ref>Mt27.52-53</ref><ref>La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"</ref>, înmulţirea peştilor şi pâinilor<ref>Mt14.19-21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1-10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>FA1.9-11</ref>, etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturari.<ref>Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginţi|vândut pentru treizeci de arginţi]]<ref>Mt26.15, 27.3,9</ref> preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Mt27.18, Mc15.10</ref>, pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găseşte vinovat de blasfemie<ref>Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat</ref>infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigaşului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulţimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11</ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>.
==Naşterea==[[Nașterea lui Iisus]] din [[Duhul Sfânt]] și din [[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1.26–38) și lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Matei 1.18–25). Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Matei 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într-o iesle (Luca 2.7, 12, 16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Luca 2.7). Trei [[magi]] de la răsărit au venit să se închine lui Iisus, Regele iudeilor, și i-au adus daruri (aur, tămâie, smirnă). Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 11.1; Matei 2.15</ref> pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Irod cel Mare]] (Matei 2.13–18), care-și vedea amenințată domnia de nașterea împăratului iudeilor (Matei 2.2)<ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăția sa nu este din lumea aceasta, căci altfel slujitorii săi s-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăția mea nu este aici, adaugă Iisus — Ioan 18.33–36</ref>. Cei trei s-au întors în Israel după moartea lui Irod cel Mare, dar au evitat să meargă în Betleem de frica lui [[Arhelau]], fiul fostului rege, și, la porunca îngerului, au mers să locuiască la [[Nazaret]].<ref>Matei 2.21–23</ref> Acolo Iisus a practicat tâmplăria (Marcu 6.3), la fel ca [[Dreptul Iosif|Iosif]] (Matei 13.55). Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] drept Fiu al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Matei 4.1–10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Cerurilor]] cu putere<ref>Matei 7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte și în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i și, însoțit de ei, a tămăduit toți [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc.)<ref>Matei 15.31; Luca 7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați<ref>Marcu 5.1–20; Luca 8.26–39, 4.40–41, 4.31–37, 6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării și a vânturilor<ref>Matei 8.24–28</ref>, pescuirea minunată<ref>Luca 5.1–10</ref>, mersul pe apă<ref>Matei 14.25–31</ref>, învierile din morți<ref>Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Luca 7.11–22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Matei 28.6; Luca 24.6; Marcu 16.6</ref> și a unor [[sfinți]] la învierea Sa<ref>Matei 27.52–53</ref><ref>La învierea Sa au înviat și unii sfinți care apoi s-au arătat multora în cetate (Matei 27.52–53), de aceea se cântă la Înviere: „Și celor din morminte viață dăruindu-le”</ref>, înmulțirea peștilor și pâinilor<ref>Matei 14.19–21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1–10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Matei, cap 23, Matei 15.1–20; Luca 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Matei 16.6</ref>, cărturari.<ref>Matei, cap 23, Matei 9.1–13, 15.1–20; Marcu 12.38; Luca 11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Matei 10.4, 26.14, Marcu 3.19, 14.10, Luca 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginți|vândut pentru treizeci de arginți]]<ref>Matei 26.15, 27.3, 9</ref> preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Matei 27.18, Marcu 15.10</ref>, pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găsește vinovat de blasfemie<ref>Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) sau deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5.18, 10.30). El spunea doar adevărul căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat</ref>infracțiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24.15–16</ref>Este răstignit<ref>Matei 27.35, 38</ref>la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigașului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7)</ref><ref>Matei 27.20</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Luca 3.1</ref> care, amenințat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulțimii<ref>Marcu 15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11–18</ref> și [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Matei 28.16–20; Marcu 16.10–20; Luca 24.36–47; Ioan 20.20–21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Matei 28.18–20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>Faptele Apostolilor 1.9–11</ref> și șade de-a dreapta Tatălui<ref>Psalmi 109.1, Marcu 14.62</ref><ref>șade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64, Luca 22.69)</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>Faptele Apostolilor 1.11</ref> pe norii cerului<ref>Matei 26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Matei 13.41, 16.27, 24.31, Marcu 13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor.<ref>2 Timotei 4.1</ref>.
Evanghelistul Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[apostolul MateiCrăciun|Matei]] relatează cum [[Fecioara MariaNașterea Domnului]](sau Crăciunul) la 25 decembrie, logodită fiind cu [[Dreptul IosifEpifania|IosifBotezul Domnului]](Boboteaza) la 6 ianuarie, înainte de Tăierea împrejur a locui împreunăDomnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul SfântÎntâmpinarea Domnului]]. La început Iosif(Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[dreptateaIntrarea Domnului în Ierusalim|dreptFloriile]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea (Intrarea Domnului în vileag. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează Ierusalim – cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre săptămână înainte de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în IsraelPaști), curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în faţa altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un Schimbarea la față la 6 august [[îngerSfintele Paști|Învierea Domnului]] i-a apărut în (Paștele), [[vis]] şi i-Înălțarea Domnului|Înălțarea la cer a spus să nu-i fie [[teama|teamăDomnului]] s-o ia pe Maria (la 40 de soţie, căci ea a rămas grea zile de la Duhul Sfânt şi i-a transmis să-i pună pruncului numele Înviere) și [[IisusÎnălțarea Sfintei Cruci]](14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care înseamnă ,,Domnul este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit fiind ziua în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua şi vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat şi i-care a rugat pe magi să-l anunţe şi pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina şi elînviat Mântuitorul.<ref>Irod cel Mare vorbea Învățătura de credință creștină ortodoxă, Tipărită cu [[minciuna|viclenie]] pentru căaprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de faptgrijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, vroia să-l omoarePatriarhul României la anul 1952, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăţia sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cerEditura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, magii au găsit până retipărită în anul 1992 la urmă locul unde se găseau pruncul şi [[Fecioara Maria]] şi s-au închinat Lui aducându-I aurBucurești, tămâie şi smirnă. Magii au primit înştiinţare în [[vis]] să nu se mai întoarcă anul 1993 la Irod cel Mare şi au plecat spre ţara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat Cluj iar în vis lui Iosif şi i-a spus să fugă în Egipt anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]uz personal. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|ucişi]] toţi pruncii Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de până în doi ani însă Iosif şi familia sa erau deja în Egiptistoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunţat că se pot întoarce prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în Israel şi Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]]ediția primă din 1952 și cea din 1996, fiul lui Irod cel Mare©http://teologie. Sfătuit din nou în vis- se aşeză în părţile Galileii şi anume în [[Nazaret]]md/index.files/doc/Catehism.pdf, pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1pag.18-2.23)196</ref>
[[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu naşterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] şi îi spune că [[Elisabeta]], soţia sa, va avea în sfârşit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] şi că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Şi fiindcă Zaharia se îndoieşte spunând că ei sunt prea bătrâni şi că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepseşte lăsându-l mut. În a şasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naşte un fiu, căruia îi va pune numele ==Iisus şi că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu şi o anunţă şi de naşterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret]] din Galileea spre rubedenia ei şi, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] şi începe să proorocească. La tăierea împrejur(în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deşi toţi vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăbliţa că vrea să-i pună şi el numele de Ioan şi atunci i s-a dezlegat limba şi a început să proorocească. La recensământul populaţiei, pe când Quirinus guverna în Siria, şi împăratul roman era Cezar August, Maria şi Iosif au plecat spre [[Betleem]] pentru ca el era din casa şi seminţia lui [[David]]. Şi venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez înainte de noapte unor păstori care-şi păzeau turmele şi le-a binevestit, anunţându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă şi au răspândit vestea printre oameni.(Lc1.1-2.20)întrupare==
==Copilăria şi adolescenţa=Iisus înainte de Creație, adică înainte de Univers, timp și istorie======='''Nașterea din Dumnezeu Tatăl'''====:''Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,:'''Unul–Născut, Care din Tatăl S-a născut,''' mai înainte de toți vecii.:Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,:'''Născut, nu făcut,''' Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.''Astfel, prin nașterea dumnezeiască s-a născut o nouă Persoană, dar nu o nouă ființă.
====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau nașterea din Fecioara Maria====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau nașterea din fecioara Maria a fost '''Cuvântul lui Dumnezeu'''. Despre Cuvântul lui Dumnezeu aflăm din Ioan 1.1 că a existat de la început::Ioan 1.1 La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. ===Iisus Hristos și Creația===Evanghelistul Ioan Îl arată pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, ca având un rol activ în crearea lumii::Ioan 1.3 Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.Hristos este::Născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, '''prin Care toate s-au făcut.'''<br /> ===Iisus în Vechiul Testament=== Relatările din Vechiul Testament precedă cronologic epoca Întrupării Domnului, păstrată în Noul Testament, și o prefigurează. Astfel, în mai multe cărți din Vechiul Testament se face trimitere la Domnul Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Unsul lui Dumnezeu și Mântuitorul așteptat de poporul ales. ==Nașterea lumească din fecioara Maria sau întruparea== Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag.<ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului (Deuteronom 22.13–21). Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în fața altora, fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns.</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] și i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soție, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt și i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă „Domnul este „cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este „regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua și vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat și i-a rugat pe magi să-l anunțe și pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina și el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăția sa nu este din lumea aceasta (Ioan 18.36)</ref> Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul și [[Fecioara Maria]] și s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie și smirnă. Magii au primit înștiințare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare și au plecat spre țara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|uciși]] toți pruncii de părinţii până în doi ani însă Iosif și familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunțat că se pot întoarce în Israel și Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis, se așeză în părțile Galileii și anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean(Matei 1.18–2.23). [[Apostolul Luca|Luca]] începe relatarea cu nașterea lui [[Ioan Botezătorul]]. Un [[înger]] îi apare preotului drept [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și îi spune că [[Elisabeta]], soția sa, va avea în sfârșit un copil, căruia trebuie să-i pună numele de [[Ioan Botezătorul|Ioan]] și că astfel [[rugăciune|rugăciunile]] sale au fost ascultate. Și fiindcă Zaharia se îndoiește spunând că ei sunt prea bătrâni și că Elisabeta e stearpă, îngerul îl pedepsește lăsându-l mut. În a șasea lună de sarcină, [[Gavriil (Arhanghelul)|îngerul Gavriil]] îi apare Fecioarei Maria căreia îi spune că va naște un fiu, căruia îi va pune numele Iisus și că acesta va fi Fiul lui Dumnezeu și o anunță și de nașterea lui [[Ioan Botezătorul]] de către ruda ei, Elisabeta. Maria pleacă din cetatea [[Nazaret]] din Galileea spre rubedenia ei și, ajunsă acolo, i se închină iar atunci pruncul săltă de bucurie în pântecele Elisabetei care se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]] și începe să proorocească. La tăierea împrejur (în ziua a opta), Elisabeta a insistat să-i pună numele de Ioan deși toți vroiau să-i pună numele Zaharia după tatăl său. Dreptul Zaharia a scris pe tăblița că vrea să-i pună și el numele de Ioan și atunci i s-a dezlegat limba și a început să proorocească. La recensământul populației, pe când Quirinus guverna în Siria, și împăratul roman era Cezar August, Maria și Iosif au plecat spre [[Betleem]] pentru ca el era din casa și seminția lui [[David]]. Și venindu-i sorocul să nască, ea a făcut aceasta în iesle pentru că nu mai era loc la han. Un înger a apărut în miez de noapte unor păstori care-și păzeau turmele și le-a binevestit, anunțându-i că S-a născut Mântuitorul iar ei au venit să-L vadă și au răspândit vestea printre oameni (Luca 1.1–2.20). ==Copilăria și adolescența== Iisus a fost găsit de părinții săi învăţând învățând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceştia aceștia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-5241–52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus şi și [[Epifania|botezul]] său menţionat menționat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele PaştiPaști|PaştelorPaștilor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinţii părinții lui să-şi și dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors şi și au început să-l caute pe la rude şi cunoscuţiși cunoscuți. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit şezând șezând în mijlocul învăţătorilorînvățătorilor, ascultându-i şi și punându-le întrebări, iar toţi toți care-l auzeau rămâneau uimiţi uimiți de priceperea şi și răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijoraţiîngrijorați]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să ştie știe că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înţelesînțeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret şi și le-a fost supus. Iisus creştea creștea în [[înţelepciuneaînțelepciunea|înţelepciuneînțelepciune]] şi și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi și a oamenilor (Luca2Luca 2.41-5241–52).  ==Tinerețea==  Iisus a fost dulgher tâmplar (teslar)(Mc6Marcu 6.3), ca şi și Iosif .<ref>Iosif, soţul soțul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13Matei 13.55)</ref>
==Biruirea celor trei ispite==
După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Mt4Matei 4.1, Mc1Marcu 1.12, Lc4Luca 4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile şi și patruzeci de nopţi nopți iar la urmă a flămânzit (Mt4Matei 4.2, Mc1Marcu 1.13, Lc4Luca 4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice şi și era slujit de [[înger]]i.(Mc1Marcu 1.13) Satana îl ispiteşte ispitește de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă eşti „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu porunceşte poruncește ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" Dumnezeu” (Mt4Matei 4.4, Deut.Deuteronom 8.3, Lc4Luca 4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]]. (Deut.Deuteronom 8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe straşina streașina Templului şi și îi spune: Dacă „Dacă Tu eşti ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti izbești de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90Psalmi 90.11-12 11–12 sau în traducerile protestante Ps91Psalmi 91.11-1211–12) la care Iisus îi răspunde că ,,de „de asemenea este scris ,,Să „Să nu ispiteşti ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4Matei 4.7, Lc4Luca 4.9-129–12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6Deuteronom 6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt şi și îi arată toate împărăţiile împărățiile lumii şi și strălucirea lor şi și îi zice:Acestea „Acestea toate Ţi Ți le voi da ŢieȚie, dacă vei cădea înaintea mea şi și Te vei închina mie.”(Mt4Matei 4.8-98–9) la care Iisus îi răspunde: Piei„Piei, satano, căci scris este: "Domnului „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi și Lui singur să-I slujeşti”slujești” (Mt4Matei 4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6Deuteronom 6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci „căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) şi și eu o dau cui vreau”(Lc4Luca 4.6). Aşadar Așadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti şi dumnezeiești și, în final , ispita [[iubirea de arginţiarginți|bogăţieibogăției]] şi și a slavei lumeştilumești. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4Matei 4.11). ==Propovăduirea== Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] și fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Matei 3.13–17) și apoi a învins cele trei ispite ale [[diavol|Celui rău]]: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeiești, și în final ispita bogăției și a slavei (Matei 4.1–10).Iisus a ales 12 [[apostoli]] și, însoțit de ei, a tămăduit toți bolnavii (orbii, surzii, muții, șchiopii, leproșii, slăbănogii etc) (Matei 15.31, Luca 7.22), a scos [[diavol|demonii]] din cei posedați (Marcu 5.1–20, Luca 8.26–39, 4.31–37, 4.40–41, 6.18), a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] precum potolirea mării și a vânturilor (Matei 8.24–28), pescuirea minunată (Luca 5.1–10), mersul pe apă (Matei 14.25–31), învierile din morți (Ioan, cap 11, Luca 7.20–22, Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4, Matei 27.52–53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Luca 7.11–22), a Sa proprie (Matei 28.6, Luca 24.6, Marcu 16.6) și a unor sfinți la învierea Sa (Matei 27.52–53), înmulțirea peștilor și pâinilor (Matei 14.19–21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1–10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (Faptele Apostolilor 1.9–11) etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată [[diavol|demonii]], dar nu depline.<ref>Ucenicii nu pot scoate demonii dintr-un copil și îl întreabă pe Iisus de ce. Iisus le spune că acel fel de draci ies numai cu post și rugăciune (Matei 17.14–21) Ucenicii lui Iisus nu țineau post căci, așa cum spunea Iisus, ei nu se pot jeli câtă vreme mirele este cu ei (Matei 9.14–15)</ref>Iisus învață că Legea Vechiului Testament și proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii [[iubirea|iubirii]] lui Dumnezeu („Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” — Deuteronom 6.5, 10.12, 30.6, Luca 10.27) și a a poruncii [[iubirea|iubirii]] aproapelui („Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” — Levi 19.18, Matei 19.19, Marcu 12.31, Luca 10.27, Romani 13.9, Gal 5.14, Iac 2.8), asemănătoare primeia (Matei 22.35–40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l [[mila|milui]], așa cum o face samariteanul milostiv (Luca 10.29–37). De asemenea, Legea Vechiului Testament și proorocii sunt cuprinse în legea reciprocității, așa după cum învață tot Mântuitorul: „toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, întocmai faceți-le și voi lor”(Matei 7.12; Luca 6.31). Iisus desăvârșește (întregește) Legea Vechiului Testament, precum El Însuși ne încredințează: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5.17–19. 5.21–48).Astfel Iisus întregește înțelegerea unor porunci și reguli din [[Vechiul Testament]] referitoare la [[uciderea|ucidere]], împăcarea cu pârâșul, jurământ, atitudinea față de cel rău, [[desfrânarea|preacurvie]], [[iubirea]] vrăjmașilor etc.Mântuitorul instituie Legea nouă (Matei 26.28, Marcu 14.24) care cuprinde toate învățăturile, dispozițiile și regulile Legii Vechi, completate, desăvârșite de Iisus (Matei 5.21–48), dar fără sacrificiile rituale animale ale Vechiului Testament, care au fost înlocuite de Jertfa Sa de pe cruce (Matei 26.28, Marcu 14.24). Una dintre poruncile noi este aceea ca oamenii să se [[iubirea|iubească]] unii pe alții așa cum i-a iubit Iisus pe oameni, acesta fiind semnul după care sunt recunoscuți de oameni ucenicii Mântuitorului, învață Iisus (Ioan 13.34–35). „Și nu există iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, așa cum a făcut-o Iisus, arată tot Mântuitorul (Ioan 15.13–15). În predicile sale Iisus abordează toate problemele importante referitoare la morală, la existența pământească și cea viitoare. Iisus învăța pe popor „cu putere”, nu cum îi învățau cărturarii pe iudei (Matei 7.29), folosind atât adresarea directă (ca de exemplu în Predica de pe munte), cât și parabolele (Ioan 16.25–29). Până și slujitorii [[farisei]]lor au spus că nu au auzit niciodată vreun om vorbind ca Iisus (Ioan 7.46). [[Împărăția lui Dumnezeu]] nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Luca 17.20). Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Luca 16.16). Iisus i-a criticat pe unii [[farisei]] (Matei, cap 23, Matei 15.1–20, Luca 11.44), [[saduchei]] (Matei 16.6), [[cărturari]] (Matei, cap 23, Matei 9.1–13, Matei 15.1–20, Marcu 12.38, Luca 11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului [[Apostolul Natanael|Natanael]] despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit [[cărturar]] despre care spune că nu este departe de [[împărăția lui Dumnezeu]] (Marcu 12–28–34). Cel mai lăudat este [[Ioan Botezătorul]], despre care Iisus spune că este „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Matei 11.11).
==Tămăduirile==
[[ImageImagine:Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea .jpg|thumb|300px|right| Iisus, bunul păstor, sec al IV-lea]]
===Orbii===
Iisus tămăduieştetămăduiește:- doi orbi care se ţineau țineau după el şi și strigau:MiluieşteMiluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! şi și care, întrebaţiîntrebați, spun că ei cred că pot fi vindecaţi vindecați. (Mt9Matei 9.27-3127–31)
- nişte — niște orbi şi şchiopi și șchiopi ce au venit la el la Templu . (Mt21Matei 21.14)
- un orb la Betsaida punându-i salivă pe ochi şi și punându-şi și de două ori mâinile peste el. După prima punere a mâinilor vedea oamenii ca nişte niște copaci iar după a doua punere a mâinilor vedea desluşit deslușit toate lucrurile . (Mc8Marcu 8.22-2622–26)- un alt orb pe nume Bartimeu, care şedea lângă drum cerşind şi care striga după el:,,Fiul lui [[David]], fie-Ţi milă de mine!”. Iisus îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse dădea slavă lui Dumnezeu. Lc18.35-43
-orbul din naştere — un alt orb pe nume Bartimeu, care obişnuia să cerşească şi ședea lângă drum cerșind și care era orb pentru ca să se arate în striga după el lucrările : „Fiul lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului şi se vindecă. [[FariseiDavid]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naştere era un lucru care nu se auzise niciodată că s, fie-ar fi întâmplatȚi milă de mine!”. Cel tămăduit este chestionat şi părinţii săi confirmă că fiul lor era orb din naştere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la îl vindecă iar apoi acesta mergea după Iisus, slăvind pe Dumnezeu pentru că nu ţinea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alţii spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al . Și tot poporul care văzuse dădea slavă lui Iisus Dumnezeu. (Ioan, cap 9Luca 18.35–43).
— orbul din naștere care obișnuia să cerșească și care era orb pentru ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu (adică vindecarea de către Iisus, care este Dumnezeu Fiul). Acestuia Iisus îi unge cu tină ochii, îi spune să se ducă să se spele la scăldătoarea Siloamului și se vindecă. [[Farisei]]i conduc o adevărată anchetă căci tămăduirea unui orb din naștere era un lucru care nu se auzise niciodată că s-ar fi întâmplat. Cel tămăduit este chestionat și părinții săi confirmă că fiul lor era orb din naștere. Unii farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu pentru că nu ținea Sabatul (căci tămăduirea fusese făcută în zi de Sabat), alții spuneau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea [[minunea în Biblie|minuni]]? Orbul devine ucenic al lui Iisus. (Ioan, cap 9) Un îndrăcit orb şi și mut. (pentru acuzele fariseilor şi și răspunsul lui Iisus vezi întreg fragmentul (Mt12Matei 12.22-3722–37)
===Surzii===
Iisus tămăduieşte tămăduiește un surd care era şi și gângav (vorbea anevoios) în ţinutul ținutul Decapole. Iisus şiși-a pus degetele în urechile lui, a pus scuipat de-al Lui pe limba surdului, a privit la cer şi și a zis:,,Deschide„Deschide-te!”. Şi Și urechile lui s-au deschis şi și limba i s-a dezlegat(Mc7Marcu 7.31-3731–37) ===Muţii===[[Image:Iisus, bunul păstor, sec al III-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus, bunul păstor - pictură în catacombe din secolul al III-lea.]]Iisus tămăduieşte:
===Muții===[[Imagine:Iisus, bunul păstor, sec al III-un mut îndrăcitlea. Noroadele spuneau că nu sjpg|thumb|300px|right|Iisus, bunul păstor — pictură în catacombe din secolul al III-a mai văzut aşa ceva în Israellea. Fariseii îl acuzau că scoate [[diavol|demonii]] cu domnul demonilor. (Mt9.32-34) (Vezi răspunsul lui Iisus într-un caz similar Mt12.22-37)tămăduiește:
-un copil stăpânit din copilărie de un duh mut şi surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în focîndrăcit. Tatăl copilului îi spune lui Iisus Noroadele spuneau [[apostol]]ii săi nu au putut săs-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce [[credinţa|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: ,,Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Iisus a mustrat duhul spunându-i să iasă din copil şi să nu se mai întoarcă, acesta a ieşit, scuturând copilul cu putere şi lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână şi copilul s-a sculat văzut așa ceva în picioareIsrael. Întrebat de apostoli de ce ei nu au putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puţinei lor credinţe, adăugând Fariseii îl acuzau acel fel de draci ies numai cu scoate [[rugăciune]] şi [[postdiavol|demonii]]cu domnul demonilor. (Mc9Matei 9.17-2232–34). Apostolii nu ţineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, după cum spune (Vezi răspunsul lui Iisus (Mc2într-un caz similar Matei 12.1922–37)
===Şchiopii===— un copil stăpânit din copilărie de un duh mut și surd, care vroia să-l [[uciderea|omoare]] pe copil, aruncându-l când în apă, când în foc. Tatăl copilului îi spune lui Iisus că [[apostol]]ii săi nu au putut să-l vindece apoi îi spune lui Iisus că dacă poate să-l vindece să o facă. Iisus îi spune că toate lucrurile sunt cu putință celui ce [[credința|crede]]. Tatăl cu ochii în lacrimi spune: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”. Iisus a vindecat nişte şchiopi mustrat duhul spunându-i să iasă din copil și să nu se mai întoarcă, acesta a ieșit, scuturând copilul cu putere și lăsându-l ca mort. Dar Iisus l-a apucat de mână și copilul s-a sculat în picioare. Întrebat de apostoli de ce ei nu au venit la el la putut să-l vindece, Iisus le spune că din pricina puținei lor credințe, adăugând că acel fel de draci ies numai cu [[Templul din Ierusalim|Templurugăciune]] și [[post]](Marcu 9.17–22). Apostolii nu țineau încă post câtă vreme mirele era cu ei, împreună cu nişte orbi după cum spune Iisus (Mt21Marcu 2.1419).
=== LeproşiiȘchiopii===Iisus a vindecatniște șchiopi ce au venit la el la [[Templul din Ierusalim|Templu]], împreună cu niște orbi (Matei 21.14).
-un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”. ===Leproșii===Iisus şi-a întins mâna, S-a atins de el şi a zisvindecat:,,Voiesc, curăţeşte-te!” şi acesta s-a curăţit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului şi să aducă darul rânduit de [[Moise]] spre mărturie lor (conform prescripţiilor din Levitic 14.2-7) (Mt8.2, Lc5.12).
— un lepros care i-a spus: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești”. Iisus și-a întins mâna, S- a atins de el și a zis: „Voiesc, curățește-te!” și acesta s-a curățit. Apoi i-a spus să nu spună nimănui, să se arate [[preot]]ului și să aducă darul rânduit de [[Moise]] spre mărturie lor (conform prescripțiilor din Levitic 14.2–7) (Matei 8.2, Luca 5.12). a vindecat 10 leproşi leproși care stăteau departe şi și strigau la Iisus „Iisuse,,Iisuse, ÎnvăţătoruleÎnvățătorule, ai milă de noi!``. Iisus le spune să se ducă să se arate preoţilor preoților (legea ebraică cerea ca cel care se vindecă să se arate apoi preoţilorpreoților) şi și pe drum au fost curăţiţicurățiți. Doar unul, samaritean s-a întors să-I mulţumeascămulțumească (Lc17Luca 17-19).
===Slăbănogii===
Iisus a tămăduit:
- un slăbănog care era robul unui sutaş sutaș care avea o [[credinţacredința|credinţăcredință]] nemaiîntâlnită de Iisus în Israel, după cum spune însuşi însuși Mântuitorul. Vindecarea se produce de la distanţă distanță printr-un simplu cuvânt aşa așa cum cere sutaşulsutașul, care se considera nevrednic pentru a-l primi pe Iisus în casă (Mt Matei 8.5-10, Lc75–10; Luca 7.1-101–10).
-un slăbănog care a fost adus pe un pat în faţa fața lui prin acoperişul acoperișul casei (Lc5Luca 5.17-2617–26). Fariseii şi și unii cărturari (Mt9Matei 9.3) au început să cârtească zicând că Iisus [[hula|huleştehulește]] (ei credeau că Iisus era doar om şi și un om nu putea să ierte păcate, ci numai Dumnezeu, dar Iisus era şi și om dar şi și Dumnezeu în acelaşi același timp) . Iisus le spune că a zis: ,,iertate „iertate să-ţi ți fie păcatele” pentru ca ei să ştie știe că Fiul Omului (adică El) are putere pe pământ să ierte păcatele. MulţimileMulțimile, văzând acesta, s-au înspăimântat şi și au slăvit pe Dumnezeu, cel care dă oamenilor o astfel de putere (Mt.Matei 9.1-81–8). Slăbănogul s-a dus la casa sa slăvind pe Dumnezeu. (Lc5Luca 5.25).
===Alţi Alți bolnavi===[[ImageImagine:Iisus Hristos, sec al IV-lea.jpg|thumb|300px|right|Iisus Hristos, sec al IV-lea, pictură murală în catacombe]]
Iisus a mai vindecat pe:
-soacra lui [[apostolul Petru|Petru]] care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei şi și frigurile au lăsat-o şi și ea îi slujea (Mt8Matei 8.14-1514–15, Lc4Luca 4.38). [[Apostolul Luca|Luca]] spune că Iisus a certat frigurile.(Lc4Luca 4.39).
- un om cu mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că sâmbăta omul îşi își scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul preţuieşte prețuiește mult mai mult decât o oaie. Aşadar Așadar se cade a face bine şi și sâmbăta, încheie Iisus. Este motivul pentru care fariseii au început să se sfătuiască cum să-l piardă (adică să-l omoare-n.r) (Mt12Matei 12.9-149–14; Luca 6.6–11). (Lc6.6-11) Luca spune că Mântuitorul a mai zis: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?(Lc6Luca 6.9)
- a vindecat o femeie care avea de 12 ani o scurgere de sânge şi și care îşi își cheltuise toţi toți banii la doctori, rezultatul fiind că-i mergea şi și mai rău. Ea se atinge de haina lui Iisus, o putere iese din Acesta şi și femeia se vindecă. Iisus simte că o putere ieşise ieșise din el şi și ea mărturiseşte mărturisește ce a făcut iar Iisus îi spune să meargă în pace(Mc5Marcu 5.25-34, Lc825–34; Luca 8.40-4840–48).
-a vindecat o femeie care, fiind stăpânită de un duh de neputinţă neputință de 18 ani, era gârbovă. Ea s-a îndreptat şi și slăvea pe Dumnezeu. Mai-marele sinagogii spune că este interzis a vindeca în ziua sâmbetei. Iisus îi spune că aşa așa cum omul îşi își dezleagă boul sau asinul de la iesle şiși-l duce să se adape, aşa şi așa și El a dezlegat-o pe această fiică a lui [[Avraam]], pe care o ţinea ținea legată [[diavol|Satana]]. Iar cei care erau împotriva lui (mai-marele sinagogii şi ceilalţi făţarnici și ceilalți fățarnici care gândeau ca el) s-au ruşinat rușinat iar mulţimea mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârşite săvârșite de El (Lc13Luca 13.10-1710–17).
-un bolnav de dropică(Lc14Luca 14.1-51–5).
- l-a vindecat pe un bolnav care suferea de 38 de ani şi și care, neavând om, nu apuca să intre în scăldătoare numită Vitezda (Casa milostivirii), lângă Poarta Oilor, în Ierusalim. Aici, din când în când, un [[înger]] tulbura apa şi și primul care intra în apă se vindeca de orice boală ar fi avut. Iisus îl vindecă spunându-i apoi să nu mai greşească greșească ca să nu-i fie şi și mai rău. Iar unii iudei îi spuneau chiar acestuia că nu este îngăduit să-ţi ți iei patul sâmbăta. Iar cel vindecat nu ştia știa cine exact îl vindecase căci Iisus plecase din mulţimea mulțimea aceea. (Ioan 5.1-151–15).
==Exorcismele==
[[Image:Exorcism 6.jpg|thumb|300px|right| Iisus Hristos făcând o exorcizare- Konrad von Friesach, sec 15, detaliu din Cathedral of Gurk, Carinthia, Austria]]Iisus a făcut numeroase operaţii operații de [[exorcism|exorcizare]]. A scos o legiune de [[diavol|duhuri necurate]] dintr-un om care ieşea ieșea din morminte şi și care rupea toate lanţurile şi lanțurile și nu putea fi domolit şi și stătea, zi şi și noapte, în morminte şi și pe munţi şi ţipa şi munți și țipa și se tăia cu pietre şi și le-a trimis pe duhuri într-o turmă de porci de aproape 2000 de capete care s-a aruncat în mare (Mc5Marcu 5.1-201–20, Lc8Luca 8.26-3926–39). Iisus a vindecat şi mulţi alţi îndrăciţi și mulți alți îndrăciți (Lc4Luca 4.40-4140–41, Lc4Luca 4.31-3731–37, Lc6Luca 6.18).
==Minunile==
===Învierile din morţimorți===Iisus l-a înviat pe [[Lazăr]] care murise de patru zile. (Ioan, cap 11).  Mântuitorul a înviat pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge (Luca 7.11–17). Auzind de la ucenicii săi de această înviere, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să-L întrebe: „Tu ești Cel ce va să vină sau să așteptăm pe altul? /Și în acel ceas El a vindecat pe mulți de boli și de răni și de duhuri rele și multor orbi le-a dăruit vederea./ Și răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ași auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. (Luca 7.20–22)  Iisus a [[Înviere|înviat]] din morți (Matei 28.6–7, 1 Corinteni 15.4) iar în momentul acela „Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat./ Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. (Matei 27.52–53)
Mântuitorul a înviat ===Înmulțirea peștilor și pâinilor===Și poruncind să se așeze mulțimile pe singurul fiu al văduvei din Nain care era dus iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la groapă căci i s-a făcut [[mila|milă]] de ea când a văzut-o că plânge cer, (Lc7Iisus – n.11-17r). Auzind de la ucenicii săi de această învierea binecuvântat și, frângând, [[Ioan Botezătorul]] i-a trimis pe doi dintre ei la Iisus să dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-L întrebe: au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri,,Tu eşti Cel douăsprezece coșuri pline. Iar cei ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?/Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi mâncaseră erau ca la cinci mii de boli şi bărbați, afară de răni şi femei și de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea./ Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteştecopii.(Lc7Matei 14.20-2219–21)
Iisus a [[Înviere|înviat]] din morţi (Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4) iar în momentul acela ,,Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat./Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. (Mt27.52-53)
===Înmulţirea peştilor şi pâinilor===
Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, (Iisus-n.r) a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. (Mt14.19-21)
===Prefacerea apei în vin===
La nunta din Cana Galileii, Iisus a prefăcut apa în vin. (Ioan 2.1-101–10, 4.46) 
===Mersul pe apă===
Iisus a mers pe apă şi și l-a făcut şi și pe [[apostolul Petru|Petru]] să meargă un timp, până când acesta, fiindu-I [[teama|teamă]] de tăria vântului s-a îndoit, a început să se afunde şi și a strigat după ajutor la Iisus. Iar Iisus l-a prins de mână şi și i-a spus:Puţin Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Mat14Matei 14.25-3125–31) ===Potolirea vânturilor şi și a mării===Iisus a certat vânturile şi și marea, care s-au potolit:  24. Și, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. 25. Și venind ucenicii la El, L-au deșteptat zicând: Doamne, mântuiește-ne, că pierim. 26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. 27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El? (Matei 8.26) ==Intrarea în Ierusalim==Iisus a intrat în [[Ierusalim]] călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau „Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Matei 21.1–11)Mântuitorul i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu (oi, boi, porumbei – Ioan 2.14), a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei spunând: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari” (Matei 21.13–14). Celor ce vindeau porumbei le-a zis să nu facă din Casa Domnului casă de negustorie (Ioan 2.16). ==Schimbarea la față==Iisus a luat cu el pe [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] și i-a dus pe un munte înalt. La început Petru și cei împreună cu el erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut Slava și pe [[Moise]] și [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] (Luca 9.32). Și Iisus S-a schimbat la Față înaintea lor: Fața Lui a strălucit ca soarele, veșmintele s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie s-au arătat vorbind cu El. Moise și Ilie, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Mântuitorului care urma să se petreacă în [[Ierusalim]](Luca 9.31) Petru i-a spus că dacă vrea, va face trei colibe, una pentru Iisus, alta pentru Moise și alta pentru Ilie. În timp ce El vorbea, un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor spunând „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”. Ucenicii au căzut cu fața la pământ înspăimântați. Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis să se ridice și să nu se [[teama|teamă]]. Și ridicându-și ochii, l-au văzut doar pe Iisus. Pe când se coborau de pe munte Iisus le-a zis să nu spună vedenia aceasta până când Fiul Omului va [[Învierea|învia]] din morți (Matei 17.1–9) Și ei așa au făcut (Luca 9.36). ==Trădarea==A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi (Matei 10.4, 26.14; Marcu 3.19, 14.10; Luca 6.16, 22.3), care [[Iubirea de arginți|l-a vândut pentru treizeci de arginți]] (Matei 26.15, 27.3, 9) preoților cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]] (Matei 27.18, Marcu 15.10), pentru că-și simțeau amenințate privilegiile. [[Apostolul Petru|Petru]] se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei” (Matei, cap 26.31–35, 69–75). ==Procesul, patimile, răstignirea și moartea==Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găsește vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71, Ioan 19.7). Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu și va veni pe norii cerului la sfârșitul veacurilor (Matei 26.63–66, Luca 22.66–71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și „deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar [[adevăr]]ul, căci era și Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârșitul veacurilor și Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei<ref>Sintagmă din Psalmi 81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu – Deuteronom 1.15–17, 19.17 (Valeriu Anania)</ref>/ Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu — și Scriptura nu poate fi desființată/ Celui pe Care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume voi Îi ziceți: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 10.34–36)Infracțiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică (Leviticus 24.15–16). Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de ațâțarea neamului la răscoală (Luca 23.2,5), oprirea plății birului Cezarului (Luca 23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Luca 23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat]] cât și de [[Irod Antipas]] (Luca 23.14). Este răstignit (Matei 27.35, 38) la cererea mulțimilor care fuseseră ațâțate de arhierei și bătrâni să ceară eliberarea ucigașului Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemnițat de Sărbătoarea Paştilor (Matei 27.15). Baraba era un ucigaș care omorâse un om într-o răscoală (Marcu 15.7; Matei 27.20)</ref> și cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Luca 3.1) este amenințat, șantajat<ref>Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia</ref> de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului. (Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulțimii de acolo (Marcu 15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau. Unul dintre tâlhari se [[pocăință|pocăiește]] pe cruce, recunoscându-și [[păcat]]ele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru [[împărăția lui Dumnezeu|împărăția]] sa. Iisus îi spune „Astăzi vei fi cu mine în rai”(Luca 23.39–43). A încredințat-o pe mama sa lui [[Apostolul Ioan|Ioan]] și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26–27).<ref>Dispoziție testamentară consemnată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul Fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s-o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adaugă cea duhovnicească, prin care Maria, „Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincioșilor (Valeriu Anania)</ref>
24 ŞiA murit pe cruce, iată, furtună mare lucru certificat de faptul că ostașul L-a împuns cu sulița în coastă și au ieșit sânge și apă de acolo.<ref>Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului (Valeriu Anania)</ref> S-a făcut întuneric timp de trei ore căci se întunecase soarele și catapeteasma templului s-a ridicat sfâșiat pe marela mijloc (Luca 23.45) Pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat/ mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat/ și ieșind din morminte după învierea Lui, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormeaau intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora (Matei 27.51–53).
25.Şi venind ucenicii Trupul Mântuitorului a fost cerut de [[Iosif din Arimateea]] de la ElPilat, Lcare l-au deşteptat zicând: Doamnea uns cu diverse miresme împreună cu [[dreptul Nicodim|Nicodim]], mântuieştedupă obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-neun mormânt nou, că pierimsăpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau [[Maria Magdalena]] și Maria, mama lui Iosif (Matei 27.57–61, Marcu 15.47). Arhiereii și [[farisei]]i au cerut strajă lui [[Pilat din Pont|Pilat]] și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66).
26==Învierea și înălțarea la cer==A treia zi a înviat (Matei 28.6; Luca 24.6; Marcu 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). Iisus leS-a zisarătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] și celorlalte femei (Matei 28.9; Ioan 20.11–18) şi [[apostol]]ilor de mai multe ori. (Matei 28.16–20, Marcu 16.10–20; Luca 24.36–47; Ioan 20.20–21.25): De ce vă lui [[Apostolul Cleopa|Cleopa]] și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Luca 24.13–35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18–24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25–29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care [[Apostolul Petru|Petru]] este fricăreabilitat (Ioan 21.15–24). Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botezul|boteze]] în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] și să tămăduiască pe cei bolnavi (Matei 28.18–20), puţin credincioşilor? să izgonească [[diavol|demoni]] (Marcu 16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Marcu 16.17) și vor avea puterea să [[iertarea|ierte]] sau să să țină păcate (Ioan 20.23). După 40 de zile Iisus S-a sculat atunci, ridicat la cer (Faptele Apostolilor 1.9–11) și șade de-a dreapta Tatălui (Psalmi 109.1; Marcu 14.62).<ref>șade de-a certat vânturile şi marea şi sdreapta Tatălui sau de-a făcut linişte deplinădreapta puterii lui Dumnezeu (Matei 26.64; Luca 22.69)</ref>
==Judecata==„Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5.22). Iisus va veni (Faptele Apostolilor 1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu [[înger]]ii Săi (Matei 13.41, 16.27, 24.31; Marcu 13.27), pentru a [[Judecată|judeca]] viii și morții la sfârșitul veacurilor (2 Timotei 4.1). Iar Toți oamenii sse vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-au miratși primească răsplata după binele sau răul, zicând: Cine pe care-l va fi făcut când trăia în trup (2 Corinteni 5.10). Judecata Sa este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Mt8Evrei 6.262).
==Împlinirea profeţiilor profețiilor Vechiului Testament==[[ImageImagine:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|[[Icoană]] a Domnului Iisus Hristos, de la [[Mănăstire]]a Sfânta Ecaterina de la [[Muntele Sinai]] (sec. VI)]]Iisus împlineşte a împlinit toate profeţiile profețiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]referitoare la prima sa venire pe pământ. Dintre acestea menţionăm menționăm doar câteva:
1.Naşterea — Nașterea din seminţia seminția lui Iuda (Fac Facere 49:.10)
2.Naşterea — Nașterea din Fecioară a Mântuitorului: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi și va naşte naște fiu şi și vor chema numele lui Emanuel.(Isaia 7.14- Lc ; Luca 1.31)
5.Naşterea — Nașterea în Betleem a Povăţuitorului Povățuitorului păstor: Şi Și tu, Betleeme Efrata, deşi eşti deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârşia obârșia Lui este dintru început, din zilele veşnicieiveșniciei. (Mic. 5.2 , : Ioan 7.42, Fac.: Facere 49.10)
6.Şederea — Șederea în Egipt a lui Iosif, a Fecioarei şi și a Pruncului: ,,Când „Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi și din Egipt am chemat pe fiul Meu. ”(Osea 11.1- Mt ; Matei 2.15) până la moartea lui Irod cel Mare.
7.Uciderea de către Irod a pruncilor de până în doi ani aflaţi aflați în Betleem : Aşa Așa zice Domnul: "Glas „Glas se aude în Rama, bocet şi și plângere amară. Rahila îşi își plânge copiii şi și nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia31Ieremia 31.15- Mt2; Matei 2.17-1817–18)
8. Vindecările orbilor, surzilor, şchiopilorșchiopilor, gângavilor:Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi și urechile celor surzi vor auzi.Atunci va sări şchiopul șchiopul ca cerbul şi și limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi și pâraie în pământ însetat.(Isaia 35.5-6- Mt115–6; Matei 11.5)
9. Luarea asupra sa a neputinţelor şi neputințelor și bolilor:Dar El a luat asupră-Şi Și durerile noastre şi și cu suferinţele suferințele noastre S-a împovărat. Şi Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi și chinuit de Dumnezeu (Isaia 53.4) citat liber: Acesta neputinţele neputințele noastre a luat şi și bolile noastre le-a purtat". (Mt8Matei 8.17)
10. Împărţirea — Împărțirea hainelor şi și tragerea la sorţi sorți pentru cămaşăcămașă:ÎmpărţitÎmpărțit-au hainele mele loruşi şi loruși și pentru cămaşa cămașa mea au aruncat sorţisorți. (Ps21Psalmi 21.20- Mt27; Matei 27.35 iar în traducerile protestante Ps22— Psalmi 22.18)
11. Învierea lui Iisus (Ps16Psalmi 16.10)
==În Crez==
Şi Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br>Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi toți vecii.<br>
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,<br>
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.<br>Care pentru noi oamenii şi și pentru a noastră mântuire<br>
S-a pogorât din ceruri<br>
Şi Și S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi și din Maria Fecioara<br>Şi Și S-a făcut om.<br>Şi Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,<br>Şi Și a pătimit şi și S-a îngropat.<br>Şi Și a înviat a treia zi după Scripturi.<br>Şi Și S-a suit la ceruri şi şade și șade de-a dreapta Tatălui.<br>Şi iarăşi Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţiiși morții,<br>A cărui Împărăţie Împărăție nu va avea sfârşitsfârșit.<ref>Explicat pe larg în ,,Învăţătură „Învățătură de credinţă ortodoxă"credință ortodoxă”, pag 80-125.80–125, vezi bibliografia</ref>
==Iisus, reprezentări în biserică==
Reprezentările iconografice ale lui Iisus Hristos pot fi găsite în cele trei părţi părți ale bisericii:în [[altar]], unde e pictat ca Marele Preot (sau Arhiereu), în scena dumnezeieştii dumnezeieștii [[Liturghie|Liturghii]], unde [[euharistie|împărtăşeşteîmpărtășește]] pe [[apostol]]i; în [[naos]], pe bolta cupolei centrale ca Pantocrator- Atotţiitorul– Atotțiitorul, Împăratul şi și Stăpânul lumii, în această ipostază apărând şi și pe [[icoană|icoana]] împărătească din dreapta [[Uşile ÎmpărăteştiUșile Împărătești|uşilor împărăteştiușilor împărătești]], unde Îl vedem şi și în ipostaza sa de Mântuitor, Dumnezeu al iubirii şi și Dumnezeu întrupat. Ca Om pătimitor apare pe Crucea Răstignirii din vârful [[catapeteasmă|catapetesmei]] iar ca Biruitor al morţii morții apare în icoana [[Înviere|Învierii]]. În [[pronaos]] şi și exonartex apare Iisus-EmanuelIisus–Emanuel, înconjurat de [[înger]]i şi profeţi și profeți (mai adesea în chip de copil, stând pe tron). În calitatea de Mare Judecător apare în scena [[Judecată|JudecăţiiJudecății]] din urmă.<ref>Ene Branişte şi Braniște și Ecaterina Branişte-Dicţionar Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștinţe religioase'', pag .198, Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
==Reprezentarea lui Iisus în Apocalipsa==
[[Apostolul Ioan]] ne transmite o reprezentare de-a lui Iisus în [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] sa:
12. Şi Și m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şiși, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice șapte sfeșnice de aur.
13.Şi Și în mijlocul sfeşnicelor sfeșnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt veșmânt lung până la picioare şi și încins pe sub sân cu un brâu de aur.
14.Capul Lui şi și părul Lui erau albe ca lâna albă şi și ca zăpada, şi și ochii Lui, ca para focului.
15.Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;
16.În mâna Lui cea dreaptă avea şapte șapte stele; şi și din gura Lui ieşea ieșea o sabie ascuţită ascuțită cu două tăişurităișuri, iar faţa fața Lui era ca soarele, când străluceşte strălucește în puterea lui.
17. Şi Și când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi Și El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi și Cel de pe urmă,
18. Şi Și Cel ce sunt viu. Am fost mort, şiși, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi și am cheile morţii şi morții și ale iadului.(Apoc1Apocalipsa 1.13-1613–16)
==SărbătoriPraznice==
-[[Crăciun|Naşterea Nașterea Domnului]] (Crăciunul): [[25 decembrie- Naşterea ]] – Nașterea lui Iisus din Fecioara Maria şi și Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem.
-Tăierea împrejur a Domnului-– [[1 ianuarie]], la 8 zile după Naşterea Nașterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.
-[[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -– [[6 ianuarie- ]] – Botezul , de către [[Ioan Botezătorul ]] în Iordan , când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu.
-— [[Întâmpinarea Domnului]]: [[2 februarie ]], când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Nașterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]], L-a primit în braţebrațe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) , cu o săptămână înainte de Paşti şi Paști și de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi morții și învierii, (dată variabilă).
-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele PaştiPaști): Învierea din morţi morți a Domnului Iisus Hristos, (dată variabilă).
-[[Înălţarea Înălțarea Domnului|Înălţarea Înălțarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paşti, Paști (dată variabilă).
-[[Schimbarea la FaţăFață]] a Domnului (Preobrajenia): [[6 august]].
-[[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) ([[14 septembrie]])<ref>Ene Branişte şi Braniște și Ecaterina Branişte-Dicţionar Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoştinţe cunoștințe religioase'', Praznice împărăteştiîmpărătești, pag 381-382.381–382, Editura Diecezană CaransebeşCaransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
== Nume Etimologia numelui==Numele Lui Iisus înseamnă provine din Yeshua (ישוע, cu accentul căzând pe יֵשׁוּעַ – yēšūă‘ din limba ebraică) însemnând Mântuitor/ Salvator. A derivat în limba greacă forma ''Iesous'',iar apoi pe filieră latină ''Iesus''.Hristos provine din grecescul Χριστός,Mântuitor"Christós și înseamnă „Unsul”. Este o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Matei 1.21Māšîaḥ) iar Hristos înseamnă ,sau pe filieră siriană (M'shiha),Unsul"însemnând Mesia. Iisus Hristos înseamnă deci Mântuitorul/ Salvatorul Uns/ Ales de Dumnezeu (Tatăl)<ref>Iisus a fost menţionat menționat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.
Prenumele vechi evreiesc e '''IehoşuaIehoșua''', având ca diminutiv forma "ישוע"„ישוע”, ''IeşuaIeșua'', însemnând "YHWH mântuieşte"„YHWH mântuiește”. Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|acelaşi același prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" „שיח” ''maşiachmașiach''.
Prenumele în limba româna provine din limba slavonă ''Їисоуса'', care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost ''Jssus'' (Catehismul lui [[George Buitul]], tipărit în anul 1701 la Cluj).
Grafia '''Iisus''' este corectă deoarece reproduce şi și '''η''' din ''Ιησούς'', care în latină a fost redat '''e'''. Tendinţa Tendința de a se citi ca '''i''' în greacă a început din Evul Mediu şi și de aceea grafia ''Iisus'' în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi însăși lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus–sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial inițial [j], cum sugerează dublarea lui "i"„i”, precum şi și grafia cu doi de "i"„i”: '''Iisus''', care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi și etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus"„Iisus”, atât în ebraică (IehoşuaIehoșua, IeşuaIeșua), cât şi și în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" „j” nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat pronunțat cu două sunete înainte de primul "s"„s”, anume [i-ei–e/i] sau [j-ej–e], iar în limbile moderne sunetul iniţial inițial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi „s” și în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, ''Dicţionarul Dicționarul etimologic român'', Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-19661958–1966; ''Dicţionarul Dicționarul explicativ al limbii române'', Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan"„Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, ''Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français'', Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, ''Romanian-English - English-Romanian Romanian–English — English–Romanian Dictionnary'', Ed. Ştiinţifică şi Științifică și Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)</ref>
==Iisus în izvoare extrabiblice==
[[Imagine:Double Centenionalis Magnentius-XR-s4017.jpg|thumb|400px|right||Monedă de bronz din timpul împăratului Magnenţiu Magnențiu (350-353350–353). Pe verso apare monograma lui Hristos. Ea este un simbol creştin creștin timpuriu şi și constă din primele două litere ale numelui Χριστός, care se tălmăceşte ,,Hristos"tălmăcește „Hristos”. Pe monedă mai apar şi și semnele alfa şi și omega care îl desemnează tot pe Iisus.]] 
===Suetoniu===
Suetoniu (70-130 70–130 d.Hr.), istoric roman, scrie la începutul sec al II-lea:,,(Tiberius Claudius Drusus-n.r.) expulză din Roma pe evrei <ref>Cei dintâi creştini creștini din Roma au fost dintre evrei. De aceea romanii confundau pe creştini creștini cu evreii</ref> care se agitau mereu, instigaţi instigați de Chrestus." <ref>nota cărţiicărții:Chrestus-ChristosChrestus—Christos, pag .353</ref><ref>C. Suetonius Tranquillus- Vieţile , ''Viețile celor doisprezece cezari, Tiberius Claudius Drusus, XXV, 4, '' traducerea de David Popescu şi și C.V.Georoc, pag .201, studiu introductiv de David Popescu, Editura 100+1 Gramar, BucureştiBucurești, 2005, ISBN 973-591-472-7</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0132%3Alife%3Dcl.%3Achapter%3D25</ref>
<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
===Tacit===
Tacit (56-117 56–117 d.Hr.), istoric şi și om politic roman din sec I d.Hr., menţionează menționează numele lui Hristos, precizând că fusese condamnat la moarte de [[Ponţiu Ponțiu Pilat]] în vremea împăratului Tiberius:,,lumea „lumea îi numea creştinicreștini. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus”Pilatus.”<ref>Cornelius Tacitus- , Anale, 15.44, traducere din limba latină, introducere şi și note de Gheorghe GuţuGuțu, pag 430-431.430–431, confruntarea textului realizată de Gabriela CreţiaCreția, ISBN 973-28-0541-2 Editura Humanitas, 1995, Bucureşti</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0078%3Abook%3D15%3Achapter%3D44</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> 
===Iosif Flaviu===
[[Iosif Flavius]] (30-100 30–100 d.Hr.), istoric evreu din sec I d.Hr., se referă la Iisus în două rânduri:,,În „În vremea aceea a trăit Iisus, un om înţeleptînțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi învăţătorul și învățătorul oamenilor care erau bucuroşi bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime mulțime de iudei, dar şi și o mulţime mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor acuzațiilor aduse de fruntaşii fruntașii poporului nostru, l-a ţintuit țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi iarăși viu, aşa așa cum au prezis profeţii trimişi profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind şi și o mie de alte miracole. De atunci şi și până azi dăinuie poporul creştinilorcreștinilor, care îşi își trage numele de la dânsul."<ref>Flavius Josephus- Antichităţi , ''Antichități iudaice, Cartea a XVIII, '' capitolul III, paragraful 3;; traducere, note şi și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag .445, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=18:section=63&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: „(Marele preot Ananus – n.r.) A convocat sinedriul la judecată și i-a adus în fața lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alți câțiva, acuzându-i că încălcaseră legile, și i-a condamnat să fie uciși cu pietre.”<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: „pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus, ''Antichități iudaice, Cartea a XX-a'', capitolul 9, paragraful I; traducere, note și indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag.566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref><ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
În al doilea pasaj Iosif Flaviu notează: ,, (Marele preot Ananus-n.r) A convocat sinedriul la judecată şi i-a adus în faţa lui pe fratele lui Iisus, denumit Hristos (el se chema [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacob]]), împreună cu alţi câţiva, acuzându-i că încălcaseră legile, şi i-a condamnat să fie ucişi cu pietre."<ref>notă: pasajul poate fi tradus mai explicit: ,,pe Iacob, fratele lui Iisus, care se numea Hristos”, vezi textul de la nota în engleză</ref><ref>Flavius Josephus- Antichităţi iudaice, Cartea a XX-a, capitolul 9, paragraful I; traducere, note şi indice de nume de Ion Acsan, volumul II, pag 566, Editura Hasefer, 2001, ISBN 973-8056-11-X</ref>
<ref>http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.01.0146:book=20:section=197&highlight=jesus</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref>
===Pliniu cel Tânăr===
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-11362–113) (oficial roman şi și nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr.) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni mențiuni sunt pomeniţi pomeniți aceia care îl ,,blestemaseră „blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini creștini care au refuzat să se lepede public de credinţa credința lor. În cealaltă menţiune mențiune se vorbeşte vorbește de obiceiul creştinilor ,,de creștinilor „de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi și de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref> 
===Lucian===
Lucian (125-200125–200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr., are câteva referinţe referințe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi ale și la adresa creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,''Studiu al Noului Testament’’Testament'', pag .180, tradus în româneşte românește în 1986 după ,,New „New Testament Survey"Survey”, 1961</ref>
===Numenius===
Numenius din Apamea, filosof grec , sec. al sec 2II-lea,<ref>http://www.britannica.com/bps/search?query=Numenius</ref> este menţionat menționat de [[Origen]] ca referindu-se la Iisus. Iată textul:,,În „În a treia carte a dizertaţiei dizertației sale despre ,,Binele”„Binele”, el (Numenius-n.r.) citează o naraţiune narațiune privitoare la Iisus-oricum fără a-I menţiona menționa numele- dându-i o semnificaţie semnificație alegorică, reuşită reușită sau nu, voi spune cu altă ocazie”. (Origen- , ''Împotriva lui Celsus'', IV, 51).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm </ref> 
===Phlegon===
Phlegon, istoric, sec . al II-lea, are o referire la cutremurul de la crucificarea lui Iisus.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref> Iată textul lui Origen în care este menţionată menționată referirea lui Phlegon: Şi Și cu privire la eclipsa petrecută în vremea lui Tiberius Cezar, sub domnia căruia Iisus apare ca fiind crucificat şi și la marele cutremur care a avut loc atunci, şi și Phlegon, cred, a scris în cea de-a treisprezecea sau a paisprezecea carte a ,,Cronicilor" „Cronicilor” sale." (Origen- , ''Împotriva lui Celsus'', Cartea a II-a, capitolul 33)<ref>http://www.newadvent.org/fathers/04162.htm</ref> 
===Faptele lui Pilat===
A existat în secolul al II-lea o scriere intitulată ,,Faptele „Faptele lui Pilat"Pilat”, despre care vorbesc [[Iustin Martirul|Justin Martirul]]<ref>Justin, "''Apol".'', I, 35</ref> şi și [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu din Cezareea]] <ref>Eusebius , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref>, care a fost folosită în şcolile școlile păgâne pentru a preveni băieţii băieții împotriva credinţei creştinilorcredinței creștinilor.<ref>Eusebius- , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref> Eusebiu din Cezareea ne informează că această lucrare, plină de scorneli şi și blasfemii la adresa lui Iisus, a fost trimisă cu ordine scrise de a fi afişată afișată în toate locurile publice, la oraş şi oraș și la ţarățară, şi și de a fi studiată şi învăţată și învățată pe de rost, în locul lecţiilor obişnuitelecțiilor obișnuite.<ref>Eusebius- , ''Istoria bisericească'', IX., 5</ref><ref>http://www.newadvent.org/fathers/250109.htm</ref>
==A se vedea şiși==
*[[Sfânta Treime]]
*[[Păcat]]
*[[VirtuţiVirtuți]]
*[[Boala]]
==Icoane==
*[http://www.comeandseeicons.com/icxc/christ.htm Multe icoane cu Iisus Hristos]*[http://www.greek-icons.org/jesus_christ/jesus_christ_icons.html Icoane legate de viaţa viața lui Hristos]
==Galerie de imagini==
<gallery>Imagine:Iisus,bunul păstor, se al 5-lea.jpg| Iisus – Bunul Păstor, sec. al V-lea</gallery>
==Note==
==Bibliografie==
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, BucureştiBucurești, 1997,  Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4.
Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului și Clujului ''Învățătură de cunoştinţe religioasecredință ortodoxă'', pag 198, 381-382 la articolul .80–125,(foarte utilă în explicarea Crezului),praznic"Editura Renașterea, Editura Diecezană CaransebeşCluj-Napoca, 20012003, ISBN 973-975698248-743-24 sau varianta online ''Învățătura de credință creștină ortodoxă'', Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iași, Ediție electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf: Apologeticum. La prezenta ediție electronică au fost confruntate textele publicate în ediția primă din 1952 și cea din 1996, ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf
Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicţionar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag.198, 381–382 la articolul „praznic”, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
[[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Sfânta Scriptură]][[Categorie:Teologie]] [[el:Ιησούς Χριστός]][[en:Jesus Christ]][[es:Jesucristo]][[fr:Jésus Christ]][[mk:Господ Исус Христос]][[ru:Иисус христос]] ==Linkuri Legături externe==
Iisus Hristos:
Părintele Ion Bria http://www.crestinortodox.ro/editoriale/iisus-afara-evangheliilor-70356.html
==Galerie de imagini==[[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Sfânta Scriptură]][[Categorie:Teologie]] [[el:Ιησούς Χριστός]][[en:Jesus Christ]][[es:Jesucristo]][[fr:Jésus Christ]]<gallery>[[mk:Господ Исус Христос]]Image[[pt:Iisus,bunul păstor, se al 5-lea.jpgJesus Cristo]]</gallery>[[ru:Иисус Христос]]
5.287 de modificări

Meniu de navigare