Modificări

Salt la: navigare, căutare

Matei Basarab

4.396 de octeți adăugați, 21 august 2019 05:55
m
Sfârșitul domniei: leg. int.
[[Imagine:Matei_Basarab.jpg|thumb|right|240px|<center>Matei Basarab</center>]]
'''Matei Basarab''' (1580 - 1654) a fost Domn al Ţării Româneşti Țării Românești între anii 1632-1654.
Elogiat de Papa Inocențiu al X-lea pentru minunata sa bunătate sufletească, respectat de turci ca al doilea Mihai Vodă, considerat de Nicolae Iorga că adevărat „păstor și domn părinte”, caracterizat de istoricul C.C. Giurăscu drept un domn cu remarcabile însușiri („viteaz ostaș, ctitor desăvârșit și diplomat încercat, tipul reprezentativ al domnului de țară”), Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc, și-a văzut domnia caracterizată astfel de cronica vremii: „''Țara iubea pe Domn și Domnul pe Țară''”.<ref name="Loreta Popa">[http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/matei-basarab-ctitor-bisericesc-45139.htm Loreta Popa - Umbrele trecutului: Matei Basarab, ctitor bisericesc]</ref>
 
==Viața==
Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei Basarab descindea din puternica familie a boierilor Craiovești. Această origine l-a făcut să adopte numele de „Basarab”, imediat după urcarea sa pe tron, considerându-se nepot al lui [[Neagoe Basarab]] și deci urmaș al acestuia.
Matei Basarab era fiul lui „Danciul ot Brâncoveni”, fost mare vornic și oștean al lui Mihai Viteazul. Danciu ot Brâncoveni a murit în bătalia bătălia de la Șelimbăr (1599) și a fost înmormântat la Alba Iulia. Mama lui Matei era jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni (actualmente în judeţul județul Olt). Ca și tatăl său, Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandând grupul de oaste al târgoveților și breslașilor din Craiova.<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, București, 1925</ref> ===Urcarea pe tronul Țării Românești===Matei Basarab a încercat să urce pe tronul Țării Românești încă din timpul domniei lui Leon Tomșa, având sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi I al Transilvaniei, în 1630. Deoarece situația din țară era foarte agitată și în timpul lui Radu Iliaș, urmașul lui Leon Tomșa, Poarta Otomană îi încredințează domnia lui Matei Basarab în martie 1633 (la aceasta contribuind și darurile substanțiale făcute personal de Matei marelui vizir de la Istanbul).
Ca şi tatăl săuÎn timpul domniei sale, Matei Basarab a fostmenținut pacea cu Turcia, la rândul luidar a încheiat și tratate de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I al Transilvaniei (1635), precum și cu Sfântul Imperiu Roman, căpitan Polonia și Veneția (în oastea lui Mihai Viteazul1636, comandând grupul de oaste al târgoveţilor şi breslaşilor din Craiova1637 și 1639).<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925</ref>
==Urcarea pe tronul Ţării Româneşti=Relațiile cu Vasile Lupu===Domnia lui Matei Basarab a încercat fost marcată de îndelungatul conflict cu omologul său din Moldova, voievodul [[Vasile Lupu]]. Acesta dorea urce -l detroneze pe tronul Ţării Româneşticu încă din timpul domniei lui Leon Tomșa, având sprijinul principelui Gheorghe Rákóczi I al Transilvanieivoievodul muntean, utilizând în 1630. Deoarece situaţia din țară era foarte agitată acest scop atât intrigi și în timpul lui Radu Iliașpâri la Înalta Poartă, urmaşul lui Leon Tomșa, Poarta Otomană îi încredințează domnia lui Matei Basarab în martie 1633 (la aceasta contribuind şi darurile substanţiale făcute personal de Matei marelui vizir de la Istanbul)dar și atacuri armate directe.
În timpul domniei sale, Matei Basarab a menținut pacea contracarat aceste atacuri atât pe cale diplomatică, demascând manevrele voievodului moldovean demnitarilor otomani (care chiar îi pedepsesc cu Turcia, dar a încheiat şi tratate moartea pe dregătorii turci corupți de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I al Transilvaniei (1635Vasile Lupu), precum cât și cu Sfântul Imperiu Romanpe câmpul de luptă, Polonia respingând atacurile intrigantului vecin la Focșani (noiembrie 1637) și Veneția la Ojogeni pe râul Prahova (în 1636, 1637 şi decembrie 1639).<ref name="Xenopol"/>
==Relaţiile cu Vasile Lupu==Domnia lui Matei Basarab , al cărui fiu Ioan (căruia voia să-i lase domnia Moldovei, el intenționând să o ia pe cea a Munteniei) murise între timp, văzând că intrigile sale la Înalta Poartă nu mai au efect, s-a fost marcată de îndelungatul conflict împăcat cu omologul său din MoldovaMatei, voievodul prin intermediul [[Vasile Lupumitropolit]]ului [[Varlaam al Moldovei]](1644). Acesta dorea să-l detroneze pe voievodul munteanÎn semn de pace, utilizând fiecare voievod a ridicat câte o [[mănăstire]] în acest scop atât intrigi şi pâri la Înalta Poartățara celuilalt (Mănăstirea Stela în Târgoviște, dar şi atacuri armate directerespectiv Mănăstirea Soveja în Putna).
Împăcarea dintre cei doi nu a durat însă mult. Vasile Lupu a găsit noi motive să se supere din nou pe Matei Basarab (în 1650) și l-a contracarat aceste atacuri atât amenințat că îl atacă, chiar în momentul în care acesta se îmbolnăvise (1652). Matei, aliat cu principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, îl ajută pe cale diplomaticăGheorghe Ștefan, demascând manevrele voievodului moldovean demnitarilor otomani (care chiar îi pedepsesc cu moartea se răsculase, să-l detroneze pe dregătorii turci corupți de Vasile Lupu(aprilie 1653). Vasile Lupu izbutește cu ajutorul ginerelui său Timuș, fiul hatmanului cazacilor Bogdan Hmelnițki, cât şi să-l respingă pe câmpul de luptăGheorghe Ștefan și invadează Muntenia, respingând atacurile intrigantului vecin împreună cu cazacii. Matei Basarab îi bate însă cumplit la Focșani Finta, pe râul Ialomița (noiembrie 1637în mai 1653) și la Ojogeni îl alungă pentru totdeauna pe Vasile Lupu de pe râul Prahova (decembrie 1639)tronul Moldovei. <ref name="Xenopol"/>
===Sfârșitul domniei===[[Imagine:Arnota_monastery_51.jpg|thumb|left|300px|<center>Mormântul lui Matei Basarab, de la Mănăstirea Arnota</center>]]După biruința din bătălia de la Finta, pe Ialomița (mai 1653), asupra lui [[Vasile Lupu]], al cărui fiu Ioan (căruia voia săse părea că nimic nu-i lase va mai tulbura domnia Moldoveilui Matei Basarab, voievod creștin, el intenționând să o ia pe cea a Munteniei) murise între timppașnic și iubitor de cultură. Din păcate, văzând că intrigile sale la Înalta Poartă nu mai au efect, s-a împăcat cu Mateiputut bucura multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea și o rană căpătată la Finta, prin intermediul [[mitropolit]]ului [[Varlaam al Moldovei]] precum și o răscoală a seimenilor (1644mercenari străini). În semn de paceși a dorobanților, i-au grăbit sfârșitul, fiecare voievod a ridicat câte o el săvârșindu-se din viață la [[mănăstire9 aprilie]] în țara celuilalt (Mănăastirea Stela în Târgoviște, respectiv Mănăstirea Soveja în Putna)1654. <ref name="Xenopol"/>
Împăcarea dintre cei doi nu a durat însă mult. Vasile Lupu A fost înmormântat la Târgoviște, de unde a găsit noi motive să se supere din nou pe Matei Basarab (fost mutat în 1650) și l1658 la ctitoria sa - [[Mănăstirea Arnota]] -a amenințat că îl atacăde către un sobor de [[preot|preoți]], chiar în momentul în care acesta se îmbolnăvise (1652). Matei, aliat frunte cu principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi [[patriarh]]ul [[Macarie al IIIII-lea(Zaim) al Antiohiei|Macarie al Antiohiei]] și secretarul acestuia, îl ajută pe Gheorghe Ștefan[[diacon]]ul și cărturarul Paul de Alep, care se răsculase, să-l detroneze pe Vasile Lupu (aprilie 1653)aflau atunci în Țara Românească. Vasile Lupu izbutește cu ajutorul ginerelui său Timuș<ref>Nicolae Iorga, fiul hatmanului cazacilor Bogdan Hmelnițki, să-l respingă pe Gheorghe Ștefan și invadează Muntenia, împreună cu cazaciip. Matei Basarab îi bate însă cumplit la Finta, pe râul Ialomița (în mai 1653) și îl alungă pentru totdeauna pe Vasile Lupu de pe tronul Moldovei150.</ref>
Pe piatra sa de mormânt se află inscripția::„''Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu odinioară stăpân și Domn al Țării Românești, bărbat înțelept, îndurător și milostiv, întemeietor, înnoitor a multe biserici și mănăstiri; niciodată biruit, ci biruitor; și a multor învingeri învingător prea slăvit, dușmanilor înfricoșat, prietenilor de folos, îmbogățitor al țării sale, cel ce, cu multă bogăție și întru toate îndestulat, în plină pace, a domnit douăzeci și trei de ani; a adormit întru Domnul, la cinstite bătrânețe, în anul Domnului 1654''”. Matei Basarab a fost urmat la tron de către [[Constantin Șerban]] ([[ctitor]]ul, printre altele, [[Catedrala patriarhală din București|Catedralei patriarhale din București]]). ==Ctitor de sfinte lăcaşurilăcașuri==
În perioada domniei lui Matei Basarab cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al acesteia. În cei 22 de ani de domnie, Matei Basarab s-a dovedit un bun gospodar și administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace.
Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală şi și de închegare a unei școli artistice, fără de care „şcoala „școala brâncovenească” nu ar fi fost posibilă. A fost un adevărat protector al culturii, dar şi și un puternic sprijin al ortodoxiei, acţionând acționând energic pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. [[Imagine:Arnota_monastery_24.jpg|thumb|leftright|310px|<center>Matei Basarab şi și Doamna Elina, ctitori ai Mănăstirii Arnota</center>]]
Matei Basarab a fost unul dintre cei mai mari ctitori ortodocşi ortodocși români. A ridicat din temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în ţarățară, cât și la [[Muntele Athos]], precum şi și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Şistov. Dacă [[Ştefan Ștefan cel Mare şi și Sfânt]] a zidit 45 de biserici şi și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (conform lui C. C. Giurăscu<ref>Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, ''Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi'', Editura Albatros, BucureştiBucurești, 1972</ref>).
Cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab este [[Mănăstirea Arnota]] (din actualul judeţ județ Vâlcea), ridicată între anii 1633-1636, pe locul unui sfânt lăcaş lăcaș mai vechi. Biserica mănăstirii a fost pictată de Stroe din TârgovişteTârgoviște. Pe lângă temele religioase tradiţionale tradiționale sunt de remarcat portretele votive ale ctitorilor (Matei Basarab şi și Doamna Elina), din pronaos, precum şi și o remarcabilă decoraţie decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, înfăţişat înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre.<ref>[http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/matei-basarab-ctitor-bisericesc-45139.htm name="Loreta Popa - Umbrele trecutului: Matei Basarab, ctitor bisericesc]<"/ref> Tot la Mănăstirea Arnota se află şi și mormântul lui Matei Basarab, precum şi și cel al Doamnei Elina, soţia soția voievodului.
O altă ctitorie monumentală a lui Matei Basarab este [[Mănăstirea CăldăruşaniCăldărușani]] (din actualul judeţ județ Ilfov), construită între anii 1637-1638. Mănăstirea est situată în apropierea BucureştiuluiBucureștiului, într-o poziţie poziție pitorească, fiind înconjurată din trei părţi părți de lacuri. În anul 1649 Matei Basarab a reconstruit Episcopia Buzăului, „''după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești''”, așa cum scria un cronicar al vremii.<ref>Nicolae Iorga, p. 148.</ref>Episcopia ortodoxă cu sediul la Buzău exista încă de la începutul secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Radu cel Mare. Ceva mai târziu, sub domnia lui Radu Paisie, „''pentru Buzău se făcu o noua orânduire, fixându-se județele supuse cu judecata lor oblăduirii episcopului de acolo: Buzăul, Râmnicul-Sărat, Brăila și Secuienii''”<ref>Nicolae Iorga, p. 67.</ref> Din această ctitorie a lui Matei Basarab s-a păstrat actuala catedrală episcopală, care a fost însă consolidată și refăcută în mai multe rânduri (1840, 1939 și 1999).<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/episcopia-buzaului-vrancei-91059.html Catedrala Episcopiei de Buzău și Vrancea], accesat 3 martie 2013.</ref>
Alte ctitorii de seamă ale lui Matei Basarab sunt:
*Mănăstirea Sadova, în judeţul județul Dolj*Mănăstirea Măxineni (1637), în fostul judeţ județ Râmnicu Sărat, în 1637, distrusă în Primul Război Mondial*Mănăstirea Plătăreşti Plătărești (1646), judeţul județul Ilfov*Mănăstirea Strehaia (1645), judeţul Mehedinţi județul Mehedinți *Mănăstirea Cornăţel Cornățel (1648), în prezent aceasta fiind biserica de mir din comuna Mănăstirea, , judeţul județul Ilfov*Mănăstirea Negoesti Negoești (1648-1649), judeţul județul Ilfov*[[Mănăstirea Brebu]], judeţul județul Prahova*Schitul Bărbăteşti Bărbătești (1645-1646), judeţul Dâmboviţajudețul Dâmbovița*Schitul Pinul (1647-1648), judeţul județul Buzău
*Catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea
*Biserica Sărindar din BucureştiBucurești*[[Biserica Sfinții Apostoli (București)|Biserica Sf. Apostoli din BucureştiBucurești]]
*Biserica Sf. Dumitru din Craiova (1651), care se afla pe locul actualei catedrale mitropolitane
*Biserica Sfinţii Împăraţi Sfinții Împărați Constantin şi și Elena din Târgovişte Târgoviște (1650)*Biserica Sf. Nicolae ''AndroneştiAndronești'', tot în Târgovişte Târgoviște (1653)*Biserica Sf. Apostoli din Ploieşti Ploiești (1639)*Biserica Sf. Procopie din GherghiţaGherghița, judeţul județul Prahova (1641)*Biserica Sf. Gheorghe din PiteştiPitești*Bisericile din Caracal, DrăgăneştiDrăgănești-Teleorman, Pârscovani şi Dobroteştiși Dobrotești-Olt
==Sfârșitul domniei ==De asemenea, a refăcut o serie de sfinte lăcașuri ca:După biruinţa *Mănăstirea „Negru Voda din bătălia de la Finta, pe Ialomița Câmpulung” (mai 16531635-1636), asupra lui *[[Vasile LupuMănăstirea Plumbuita]], se părea că nimic nu-i va mai tulbura domnia lui Matei Basarab, voievod creştin, paşnic şi iubitor de cultură. Din păcatelângă București (1647)*Mănăstirea Brâncoveni, nu s-din județul Olt (ctitorie a putut bucura multă vreme de liniște deplină. Bătrânețea și o rană căpătată la Finta, precum şi o răscoală a seimenilor (mercenari străiniboierilor Craiovești) și a dorobanților*Mănăstirea Cârnu, i-au grăit sfârșituljudețul Buzău, el săvârşinducare există încă din secolul al XVI-se din viaţă la 9 aprilie 1654.lea[[Imagine:Arnota_monastery_51.jpg|thumb|right|300px|<center>Mormântul lui Matei Basarab*Mănăstirea Drăgănești, de la Mănăstirea Arnota</center>]]lângă Roșiorii de Vede (1647)
A fost înmormântat la TârgovișteDupă pilda voievodului, doamna Elina, de unde a fost mutat în 1658 la ctitoria soția sa - [[Mănăstirea Arnota]] - de către un sobor de [[preoţi]], în frunte cu [[patriarh]]ul Macarie al Antiohiei și secretarul acestuiaa ctitorit biserica din Horești, cărturarul Paul de Alepjudețul Ilfov, care se aflau atunci în Ţara Românească.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi între 1643-1644 și a vieţii religioase a Românilor''refăcut Mănăstirea Slătioarele din Ocnele Mari, Tipografia "Neamul Românesc"iar fratele ei, Vălenii de MunteUdriște Năsturel, 1908</ref>biserica „Târgului” din Târgoviște.
Pe piatra sa În afara hotarelor țării, Matei Basarab a ridicat Mănăstirea Soveja din județul Vrancea (1644-1645), biserica Turnu Roșu din județul Sibiu (1645), bisericile din Sviștov și Vidin în Bulgaria, precum și biserica Sfântul Sinadon din [[Marea Lavră]] de mormânt se află inscripţia:la [[Muntele Athos]]. ==Influența asupra dezvoltării vieții spirituale a românilor== :„''Aici zace Matei Basarab, cu mila lui Dumnezeu odinioară stăpân și Domn a fost un sprijinitor al Țării Româneștivieții spirituale a românilor, bărbat înțelept, îndurător atât a celei religioase cât și milostiva celei culturale. Împreună cu cumnatul său, întemeietormarele logofăt Udriște Năsturel, înnoitor a multe biserici și mănăstiri; niciodată biruitînființat două tipografii, ci biruitor; una la [[Mănăstirea Govora]] și cealaltă la Târgoviște. Prima carte tipărită la Târgoviște a multor învingeri învingător prea slăvitfost un ''Trebnic'', dușmanilor înfricoșatîn 1636, prietenilor de folos, îmbogățitor al țării sale, cel ce, cu multă bogăție și întru toate îndestulatiar la Govora, ''[[Pravilă|Pravila Mică]]'' din 1640. Udriște Năsturel a tradus din latină în plină pace, slavonă opera ascetică medievală ''De imitațio Christi'' a domnit douăzeci și trei lui Thomas de ani; a adormit întru DomnulKempis, tipărită la cinstite bătrânețe[[Mănăstirea Dealu]] în 1647. De remarcat că în prefața adresată mitropolitului [[Varlaam al Moldovei]] se arată, printre altele, în anul Domnului 1654''”înrudirea dintre limbile latină și română.
În timpul domniei lui Matei Basarab a fost urmat la tron introdusă limba română în slujbele religioase, căci, după cum spunea voievodul: „''Am văzut că în întreaga mea țară este foame, este sete, nu însă de către [[Constantin Şerban]] ([[ctitor]]ulpâine și apă, printre altele, [[Catedrala patriarhală din Bucureşti|Catedralei patriarhale ci din Bucureşti]])pricina împuținării sfintelor cărți''”.<ref name="Loreta Popa"/>.
==Notebibliografice==
<references/>
 
==Bibliografie==
* Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908.
 
==Legături externe==
* [http://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/jurnalul-old/matei-basarab-ctitor-bisericesc-45139.html ''Matei Basarab, ctitor bisericesc'', Loreta Popa, ''Jurnalul Național'', 13 mai 2005]
* [http://ziarullumina.ro/documentar/biserica-pilda-de-pace-intre-domnitorii-matei-basarab-si-vasile-lupu ''Biserica - pildă de pace între domnitorii Matei Basarab și Vasile Lupu'', Alexandru Briciu, ''Ziarul Lumina'', 3 august 2009]
{{start box}}
{{succesiune|
înainte=Radu IliaşIliaș|titlu=[http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_domnitori_valahi Domnitor [Listă a Domnilor Țării Românești|Domn al Țării Românești]]|
ani=1632 - 1654|
după=[[Constantin ŞerbanȘerban]]}}
{{end box}}
[[Categorie:Voievozi români]]
[[Categorie:Ctitori]]
12.087 de modificări

Meniu de navigare