Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Cozia

1.345 de octeți adăugați, 19 mai
m
18 mai
{{Articol de calitate}}
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Cozia
|Imagine=[[Imagine:CoziaExterior20565CoziaExterior20565_better.jpg|340 px|Mănăstirea Cozia]]
|jurisdicţie= Mitropolia Olteniei
|tip=[[călugăr]]i
|înfiinţată=[[18 mai]] 1388|ctitor=[[Mircea cel Bătrân]]
|stareţ=[[Arhimandrit|Arhim.]] Dr. Vartolomeu Androni
|mărime aprox=35 [[călugăr]]i
|localizare= {{flag|Romania}} la circa 3 km de CălimăneştiCălimănești, judeţul județul Vâlcea
|limba liturgică=română
|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]
|schituri=Paraclisul [[Adormirea Maicii Domnului]]<br>Paraclisul [[Duminica Tuturor SfinţilorSfinților]]
|hramuri= [[Sfânta Treime]]
|site=
|}}'''Mănăstirea Cozia''' este o mănăstire ortodoxă din România situată pe Valea Oltului, în apropierea localității Călimănești, județul Vâlcea, aflată în [[arhiepiscop]]ia Râmnicului. Este o [[ctitor]]ie a marelui voievod al Ţării Româneşti Țării Românești [[Mircea cel Bătrân]], datând din anul 1388.<br>
Mănăstirea are [[hram]]ul [[Sfânta Treime]].
Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă.
Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul [[Mircea cel Bătrân]]. A fost [[Târnosire|sfinţităsfințită]] la [[18 mai]] 1388, aşa așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Batrân Bătrân care se spunea:<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, BucureştiBucurești, 1925</ref><ref>[http://www.cimec.ro/scripts/ARH/RAn/sel.asp?descript=caciulata-oras-calimanesti-valcea-manastirea-cozia-de-la-caciulata-cod-sit-ran-167927.01 Ministerul Culturii și Patrimoniului Național - Repertoriul Arheologic Național (RAN)]</ref>:
:„''...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.''”
Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 - 1391.
Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt şi și Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi Românești și a vieţii vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>
[[Imagine:Pisania_Cozia.jpg|left|thumb|320px|[[Pisanie|Pisania]] Mănăstirii Cozia]]
[[Pisanie|Pisania]] bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele:
Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.<ref name="Xenopol"/>
Sfântul lăcaș a mai primit şi și alte donații din partea diferiților voievozi care au urmat pe tronul Ţării RomâneştiȚării Românești. Astfel, până la 1500 sunt date un număr de 16 asemenea hrisoave prin care voievozii întăresc posesiunile Mănăstirii Cozia.
Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca [[Neagoe Basarab]], Radu Paisie şi și [[Constantin Brâncoveanu]]. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă şi și acum numele (s-a păstrat pe aceasta şi și un fragment de inscripţieinscripție), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit [[pridvor]]ul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat [[chilie|chiliile ]] cu ceardacuri şi și s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din faţa fața bisericii.
În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Ţării Româneşti Țării Românești Gheorghe Bibescu (1843-1848) şi și Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit şi și două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reşedinţă reședință domnească de vară.
Mănăstirea Cozia a fost și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 şi și 17 aprilie 1448, se atestează atestă că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, dregător în timpul marelui voievod [[Mircea cel Bătrân]], care trecuse la viața [[monah]]ală cu numele [[Filotei]], a compus versuri și [[imn]]e religioase pentru Mănăstirea Cozia. Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 lexiconul slavo-român necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care spunea că a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”.<ref>Costea Marinoiu, ''Istoria cărții vâlcene'', Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pp. 12-16</ref>
În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie ''Umbra lui Mircea la Cozia'', una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.
Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaş lăcaș a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile şi și cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat şi și după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului şi și ale stareţului starețului de atunci, Gamaliil Vaida.
==Arhitectonica Mănăstirii Cozia==
[[Imagine:Cozia.jpg|right|thumb|320px|Mănăstirea Cozia, văzută de pe celălalt mal al Oltului]]
Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcaşe lăcașe de cult, construite în etape diferite şi și având ctitori diferiţidiferiți:*Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are [[hram]]ul [[Sfânta Treime]], fiind o ctitorie a marelui voievod al Ţării Româneşti Țării Românești Mircea cel Bătrân (1388).*Paraclisul din zid, cu hramul [[Adormirea Maicii Domnului]], situat în colţul colțul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.*„Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul [[Duminica Tuturor SfinţilorSfinților]], situat în colţul colțul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite şi și un foişorfoișor. Datează din anii 1710-1711.Tot de Mănăstirea Cozia aparţinea şi aparținea și ''bolniţa bolnița mănăstirii'', aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul [[Apostol|Sfinţii Sfinții Apostoli]] şi și a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit şi și Petru de la ArgeşArgeș), domn al Ţării Româneşti Țării Românești între 1535-1545.
„Biserica mare” a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de meşteri aduşi meșteri aduși din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti sârbești din CruşevaţCrușevaț, din piatră albă, între 1387-1391. Este armonios proporţionatăproporționată, având o ornamentaţie ornamentație bogată. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia şi perfecţiunea și perfecțiunea realizării artistice.
Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor şi și pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab.
Catapeteasma originală din lemn, a ars şi și a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos şi și pronaos au fost dăruite mânăstirii de voievodul [[Constantin Brâncoveanu]].
==Mănăstirea Cozia în prezent==
În corpul de clădiri de pe latura estică a mănăstirii este amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte şi și podoabe de cult. Printre acestea se pot menţionamenționa:* [[epitafEpitaf]]ul din 1396
* O [[Evanghelie]] din 1644 tipărită de [[mitropolit]]ul [[Varlaam al Moldovei]]
* Psaltirea [[Psaltire]]a în versuri a lui [[Dosoftei al Moldovei|Dosoftei]] (1673)* un Un [[veşminteveșminte|anteriu]] al [[preot]]ului Radu Şapcă Șapcă (vestitul ''Popa ŞapcăȘapcă'', unul dintre fruntaşii Revoluţiei fruntașii Revoluției de la 1848, pe care ulterior Alexandru Ioan Cuza l-a numit curator-civil al Mănăstirii Cozia).În pronaosul mănăstirii se găseşte găsește [[înmormântare|mormântul]] voievodului Mircea cel Bătrân; piatra funerară este o copie a celei originale şi și datează din 1938. Tot aici se află şi și mormântul [[monah]]iei Teofana, mama lui [[Mihai Viteazul]], călugărită după moartea fiului ei şi și decedată în 1605. Mănăstirea Cozia este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''VL-II-a-A-09697''.<ref>[http://www.cultura.ro/page/17 Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România], accesat 10 octombrie 2012</ref> ==Personalități care au avut legătură cu Mănăstirea Cozia==*Monahul [[Filotei]] imnograful*Sfântul [[Gavriil de la Cozia]]*[[Ieromonah]]ul [[Iustin Marchiş]]
==Note bibliografice==
==Legături externe==
*[http://www.dtr.ro/valcea/calimanesti/manastirea-cozia Destinaţii Destinații turistice în România - Mănăstirea Cozia]* [http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/sase-secole-de-rugaciune-26597.htm ''Șase secole de rugăciune'', 6 martie 2006, Daniela Cârlea Șontică, ''Jurnalul Național'']* [http://www.adevarul.ro/actualitate/Biserica_din_Cozia_a_fost_minunea_Evului_Mediu_romanesc_0_741525978.html ''Biserica din Cozia a fost minunea Evului Mediu românesc'', 22 iulie 2012, Florin Mihai, ''Adevărul'']* [http://www.revistamagazin.ro/content/view/1998/7/ Amprente ale spiritualității noastre - Cozia - Biserica Bolnița, 12 iunie 2002, ''Revista Magazin'']
[[Categorie:Mănăstiri din România|Cozia]]
11.473 de modificări

Meniu de navigare