Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mănăstirea Cozia

830 de octeți adăugați, 3 mai 2012 16:46
Istoric: completări şi referinţe
În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu (1843-1848) şi Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit şi două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reşedinţă domnească de vară.
 
Mănăstirea Cozia a fost și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 şi 17 aprilie 1448, se atestează că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, dregător în timpul marelui voievod Mircea cel Bătrân, a compus versuri și [[imn]]e religioase pentru Mănăstirea Cozia. Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 lexiconul slavo-român necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care spunea că a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”.<ref>Costea Marinoiu, ''Istoria cărții vâlcene'', Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pp. 12-16</ref>
În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie ''Umbra lui Mircea la Cozia'', una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.
12.286 de modificări

Meniu de navigare