Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Botezătorul

199 de octeți adăugați, 20 ianuarie 2012 15:13
eliminare leg.int supranumerare, repetitii, reorg. trimiteri externe.
===Naşterea===
Naşterea Sfântului Ioan a fost ea însăşi o [[Minunea în Biblie|minune]]. Părinţii Sfântului Ioan, preotul şi proorocul [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] şi [[Elisabeta]], din neamul lui [[Aaron]], au ajuns la bătrâneţe fără să aibă copii, lucru ruşinos în rândul poporului evreu în acea vreme (Luca 1,25). Un [[înger]] pe nume [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] îl anunţă pe Zaharia că [[rugăciune]]a sa a fost ascultată şi că nevasta sa, Elisabeta îi va naşte un fiu căruia îi va pune numele de Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe (Luca 1,20), invocând faptul că şi el şi nevasta sa erau bătrâni (Luca 1,18). Drept pedeapsă pentru necredinţa lui, Zaharia a rămas mut până când s-a săvârşit ceremonia tăierii-împrejur, cu punerea numelui pruncului.
Elisabeta era mătuşă sau verişoară a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Şi ei i s-a vestit în chip minunat că avea să nască un copil şi a primit vestea cu [[bucuria|bucurie]], însă a ascuns-o vreme de cinci luni (Luca 1,24).
Pruncul pe care îl purta s-a arătat a fi profet încă din pântecele maicii lui. După [[Bunavestire]], Fecioara Maria, purtându-L în pântece pe Mântuitorul Iisus Hristos, a vizitat-o pe Elisabeta. Când cele două femei s-au întâlnit, Ioan a săltat de bucurie în pântecele maicii lui, iar mama lui s-a umplut şi ea de [[Duhul Sfânt]] şi a binecuvântat-o pe Maica Domnului şi pe Prunc ([[Evanghelia după Luca|Luca]], cap. 1).
În ziua a opta, când avea loc ceremonia tăierii împrejur, participanţii vroiau să îi pună numele de Zaharia, după numele tatălui său. Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut avea să fie Ioan. Cei de faţă au insistat, spunându-i Elisabetei că nimeni dintre rudele ei nu purta acest nume și l-au întreabă și pe Zaharia care era numele pe care dorea să îl dea pruncului. Acesta a scris pe o tăbliță același nume, Ioan, pentru că acesta era numele pe care i-l spusese mai înainte [[Gavriil (Arhanghelul)| îngerul Gavriil]]. Toți s-au minunat, pentru că cei doi soţi nu se înțeleseseră de mai înainte unul cu altul asupra numelui pruncului. Din acel moment Zaharia şi-a recăpătat darul vorbirii şi la rândul său a început să profeţească despre fiul său ca înaintemergător al lui Mesia (Luca 1,59-79).
Când, după naşterea Domnului Iisus, regele [[Irod cel Mare]] a poruncit uciderea pruncilor de până la doi ani, Sf. Elisabeta şi pruncul ei s-au refugiat, potrivit [[Protoevanghelia lui Iacov|Protoevangheliei lui Iacov]] (cap. XXII-XXIII), pe dealurile din jurul Ierusalimului. Urmăriţi cu insistenţă de soldaţi, întrucât se ştia despre naşterea miraculoasă a lui Ioan, Elisabeta s-a [[rugăciune|rugat]] fierbinte lui Dumnezeu să o apere, iar pământul s-a deschis şi i-a adăpostit, mamă şi prunc, până la trecerea primejdiei. Zaharia a fost însă [[uciderea|ucis]], chiar în [[Templul din Ierusalim]], de către ostaşii trimişi de Irod (Matei 23,35).
===Botezul lui Ioan===
Aproximativ în anul 29 d.Hr., în vremea domniei împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr.), Ioan s-a dus, la porunca lui Dumnezeu, în regiunea Iordanului şi şi-a început propovăduirea, chemând oamenii la [[pocăinţă]] şi vestind apropiata venire a lui Mesia (Matei 3,2). Pe cei care veneau la el în număr din ce în ce mai mare, atraşi de viaţa sa sfântă şi de puterea cuvintelor sale, îi [[botez]]a prin afundarea în apa Iordanului, în semn de curăţire a [[păcat]]elor şi de lepădare de ele şi spre a-i pregăti pentru venirea lui Mesia, Mântuitorul (Luca 3, 1-28).
Îi îndemna pe toţi să îşi părăsească păcatele, fără deosebire de condiţia lor socială. Le cerea celor care veneau la el să se boteze să nu o facă doar de formă, ci să facă şi „roade vrednice de pocăinţă”. Le arăta că faptul că descindeau din patriarhul [[Avraam]] nu era suficient pentru a le aduce mântuirea (Matei 3,7-12). Îndemna la milostenie şi la o viaţă dreaptă şi propovăduia venirea apropiată a lui Mesia. Astfel Ioan îndemna poporul să [[mila|facă pomeni]] cu tot prisosul lor de haine și mâncare; vameșilor care veneau la el le spunea [[nedreptatea|să nu ceară nimic peste taxele stabilite oficial]], iar ostașilor [[nedreptatea|să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări]], să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu solda lor (Luca 3,11-14).
===Întâlnirea cu Mântuitorul===
Pentru viaţa lui [[înger]]eascăîngerească, Sf. Ioan s-a învrednicit să-L vadă pe Mântuitorul a Cărui cale o pregătise şi să Îl boteze în Iordan, fiind atunci şi martorul descoperirii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] (de acest moment se face pomenire la [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]]). Atunci când, după ce restul poporului se botezase, Iisus înaintează şi El spre apa Iordanului ca să fie botezat, Ioan Îl recunoaşte drept Mesia – „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” – şi mărturiseşte că el ar fi avut mai degrabă nevoie să fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru că Iisus nu avea nevoie de pocăinţă. Primeşte însă cu smerenie să Îl boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment în care vede cerurile deschizându-se şi aude mărturia dumnezeiască: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, şi pe Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-Se deasupra lui Iisus (Matei 3,13-17).
Şi mai târziu avea să-şi păstreze aceeaşi atitudine [[smerenia|smerită]] faţă de Mântuitorul. Când ucenicii săi îl întreabă mai târziu despre Iisus, el reafirmă cele spuse despre Mântuitorul şi se descrie pe sine doar ca „prietenul mirelui [Hristos], care stă şi ascultă pe mire, [şi] se bucură cu bucurie de glasul lui”<ref>Imaginea lui Hristos-Mirele şi pe cea a „prietenilor mirelui” se regăseşte şi la Matei 9, 15, Matei 25 şi Marcu 2, 19-20. Iar mireasa lui Hristos este [[Biserica]] (Efeseni 5).</ref>, adăugând: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3, 29-30).
===Reproşurile adresate lui Irod===
Sfântul Ioan, care se ruga şi medita mereu la Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi trăia viaţa în curăţie, dobândise nu doar darul [[smerenia|smereniei]], ci şi pe cel al proorociei. Îi mustra pe cei păcătoşi, de orice condiţie ar fi fost, cu cuvinte aspre.
Între cei care veneau la Ioan pentru a-i asculta cuvintele se afla şi [[Irod Antipas]], tetrarhul Galileei, care la început îl respecta pe Ioan ca pe un om drept şi sfânt şi asculta sfaturile lui, dar se şi temea de el, pentru că era foarte iubit de popor. Însă sfântul Ioan nu s-a [[teama|temut]] să adreseze aspre mustrări nici lui Irod. Astfel, Ioan l-a mustrat pe faţă pe Irod Antipas, pe care l-a învinuit că trăiește într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soție pe [[Irodiada]], soția lui Filip, fratele său, aflat încă în viață (Luca 14,3-4) Căci, potrivit legii ebraice, era interzis cu desăvârșire oricui să „descopere goliciunea” nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui (Levitic 18,16; 20,21), fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoși (Levitic 20,10; Deuteronom 22,22). De asemenea, Ioan l-a mustrat pe Irod Antipas și pentru toate [[păcat|relele]] pe care le făcuse (Luca 3,19). Irod Antipas l-a întemnițat pe Ioan și ar fi vrut să-l [[uciderea|omoare]] (Matei 14,5), ceea ce dorea şi Irodiada (Marcu 6,24). Irod se temea însă de popor, pentru că acesta îl privea pe Ioan ca pe un prooroc (Matei 14,5, Luca 20,6) și se temea și de Ioan, căci știa că era „bărbat drept și sfânt” (Marcu 6,20). Irod îl şi ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și îl asculta cu [[plăcere]] (Marcu 6,20).
La cererea Irodiadei, Irod Antipas l-a aruncat în închisoare pe Ioan (Marcu 6,17). O vreme, a fost probabil tratat mai bine, întrucât li se îngăduia ucenicilor săi să-l vadă şi să vorbească cu el, acesta primind astfel ştiri din afară (Matei 11, 2).
Totuși, atunci când Irod şi-a prăznuit ziua de naştere, dând un ospăț curtenilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor [[Galileea|Galileii]], Salomeea (fiica Irodiadei) a intrat la ospăț, a dansat și i-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Regele i-a zis Salomeeei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da”. Apoi a adăugat cu [[jurământ]]: „Ori ce„Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea”. Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar [[Irodiada]] i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar pentru că jurase și ruşinându-se de invitaţii săi, a poruncit să i-l dea. Ioan a fost decapitat, iar sfântul său cap a fost adus pe un platou şi înmânat Salomeei, care i l-a dat mai departe Irodiadei (Matei 14, 1-12; Marcu 6, 14-29).
===Rostul morţii===
Moartea sângeroasă a lui Ioan de atunci a fost probabil îngăduită de [[Dumnezeu]] pentru ca Înaintemergătorul lui Hristos din această lume să vestească venirea Izbăvitorului şi în împărăţia morţilor, mai înainte ca Hristos, prin patima şi moartea Sa pe [[Cruce]], să biruiască puterea morţii şi a [[iad]]ului şi să aducă învierea şi mântuirea.
===După moarte===
==Moştenirea lăsată de Sf. Ioan==
Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru toţi creştinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieţii duhovniceşti. Viaţa lui este ea însăşi ea însăşi un model pentru toţi creştinii: trăitor în nevoinţă şi în [[rugăciune]], grăitor şi apărător al [[dreptatea|dreptăţii]], al fidelităţii în [[căsătorie]]<ref>Ioan condamnă dur adulterul săvârşit atât de Irod cât şi de Irodiada. Irodiada era căsătorită cu Filip, fratele lui Irod dar se căsătorise şi trăia cu Irod (Matei 14,3-4)</ref>, al [[mila|milei]] faţă de [[sărăcia|săraci]]<ref>Ioan îndemna ca cei care au un prisos de haine sau mâncare să dea celor care nu au deloc (Luca 3,11)</ref>, propovăduind ascultarea faţă de Legea lui Dumnezeu şi curăţirea de orice [[păcat]]e.
Întruchipare a [[smerenia|smereniei]], [[curăţie]]i, iubitor şi propovăduitor al [[pocăinţă|pocăinţei]], „înger în trup”, el este considerat în mod deosebit drept arhetipul vieţii [[monahism|monahale]].
==Sfintele Moaşte==
*Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, Lipniţa, jud. Constanţa
În anul 2010 au fost descoperite moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul în Bulgaria, în oraşul Sozopol.<ref>[http://www.gandul.info/international/moaste-ale-sf-ioan-botezatorul-descoperite-in-bulgaria-6774437</ref><ref>Moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul, descoperite în Bulgaria], ''Gândul'', 4 august 2010; [http://theologhia.wordpress.com/2010/08/07/particele-din-moastele-sfantului-ioan-botezatorul-descoperite-de-arheologi-in-bulgaria/</ref><ref>Părticele din Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite de arheologi în Bulgaria], ''Theologhia'', 7 august 2010; Radu Alexandru, [http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ioan-botezatorul/moastele-sfantului-ioan-botezatorul-sozopol-bulgaria-128074.html</ref><ref>Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul din Sozopol - Bulgaria], ''crestinortodox.ro''; [http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/tematic/sfinte-moaste/3870-foto-particele-din-moastele-sfantului-ioan-botezatorul-descoperite-de-arheologi-in-bulgaria.html</ref><ref>Părticele din Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite de arheologi în Bulgaria], ''Lăcaşuri ortodoxe''; [http://www.libertatea.ro/detalii/articol/autoritatile-din-bulgaria-si-expertii-vaticanului-moastele-sf-ioan-botezatorul-sunt-autentice-301448.htmlAutorităţile din Bulgaria şi experţii Vaticanului: ”Moaştele Sf. Ioan Botezătorul sunt autentice"], ''Libertatea'' 28 august 2010.</ref>
==Prăznuirile Sfântului Ioan Botezătorul==
*[[24 februarie]] - Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan
*[[25 mai]] - A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
*[[24 iunie]] - Naşterea sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânzine Sânziene sau Drăgaică.<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag. 218</ref>
*[[29 august]] - Tăierea capului Înaintemergătorului (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).
==Imnografie==
'''La Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul ([[23 septembrie]]):'''
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
:Se veseleşte luminat marele Zaharia, cu Elisabeta, soţia sa cea întru tot mărită, după vrednicie zămislind pe Ioan Înaintemergătorul, pe care Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.
'''La Soborul Înaintemergătorului Domnului ([[7 ianuarie]]):'''
Tropar, glasul al 2-lea:
:Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule; că te-ai arătat cu adevărat şi decât proorocii mai cinstit, că şi a boteza în repejuni<ref>REPEJÚNE, repejuni, s. fv. (Înv.) Iuțealăgrabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor. – Repede + suf. -iune. (''[http://dexonline.ro/definitie/repejuneDEX online]'') Aici arhaism poetic, face trimitere la apa repede a Iordanului.</ref> pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.
Condac, glasul al 6-lea:
[[Dionisie din Furna]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 89, 92, 107, 144, 186, 192, 198, 206, 208, 212, 213, 229, 236.</ref> arată că Sf. Ioan Înaintemergătorul se zugrăveşte după cum urmează:
Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte ca un bărbat de vârstă mijlocie, cu barbă ascuţită, nu prea lungă, cu barba şi părul închise la culoare şi în neorânduială, purtând un veşmânt miţos (de păr de cămilă), iar pe deasupra purtând un [http://dexonline.ro/definitie/himation himation] (un fel de mantie)<ref>HIMÁTION s.n. (Ant.) Mantie grecească amplă care se purta prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. [Pron. -tion. / < fr., gr. himation]. http://dexonline.ro/definitie/himation</ref> ) de culoare ocru deschis sau verde. Se zugrăveşte singur, precum şi în diferite scene din [[Evanghelie]]. Atunci când este zugrăvit singur, ori arătând spre Hristos, poartă înscrisul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” sau „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”
În reprezentări mai târzii (începând cu sec. al XVI-lea), atunci când este reprezentat singur, Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte purtând în mână o tipsie pe care este aşezat capul său tăiat. Uneori mai este zugrăvit purtând şi aripi, amintind de viaţa sa [[înger]]ească.
*[http://bibliaortodoxa.ro/ Biblia sau Sfânta Scriptură]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august29.htm Sinaxar 29 august], Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
*Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 218-219'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, pp. 218-219, ISBN 973-97569-7-2
==Legături externe==
*Arhim. [[Cleopa Ilie]], [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm Predică la Naşterea Sf. Ioan Botezătorul]
*[[Nicolae Steinhardt]], [http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2009/08/27/la-praznicul-sfantului-ioan-botezatorul/ Predică la praznicul Sf. Ioan Botezătorul].
*Constantinos Cavarnos, ''[http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-sfantului-ioan-botezatorul/sfantul-ioan-botezatorul-iconografie-69747.html Constantinos Cavarnos - '' Sfântul Ioan Botezătorul în iconografie]'']*Adrian Cocoşilă, ''[http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfantul-ioan-botezatorul-98649.html Adrian Cocoşilă - ''Sfântul Ioan Botezătorul]'']
[[Categorie:Sfinţi din Noul Testament]]
6.109 modificări

Meniu de navigare