Modificări

Salt la: navigare, căutare

Maximian al Constantinopolului

357 de octeți adăugați, 5 aprilie 2018 15:04
m
Surse: +categ.
Cel întru [[sfinţisfinți]] părintele nostru '''Maximian'''(sau '''Maximianus'''), a fost [[arhiepiscop]] de [[ConstantinopolListă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]] între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul [[Hristologie|disputelor hristologice]] ce au urmat [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului al III-lea Ecumenic]] și depunerii lui [[Nestorie]]. Alegerea sa a fost influențată de dorința împăratului [[Teodosie al II-lea]]. Prăznuirea [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[21 aprilie]]. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de [[20 noiembrie]].
==Viața==
Maximian s-a născut la Roma şi și a fost prieten din copilărie cu papa [[Celestine I al Romei|Celestin al Romei]]. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu şi era renumit pentru capacităţile capacitățile sale intelectuale. Avea o bună reputaţie reputație printre creştinicreștini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiţiadormiți. Maximian a fost o vreme [[monah]] înainte de a fi [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]], fiind hirotonit de arhiepiscopul Sisinius (către de [[arhiepiscop]]ul Sisinie)I. Făcea parte din [[cler]]ul local încă din vremea păstoriei sfântului [[Ioan Gură de Aur]].
După depunerea lui [[Nestorie]], Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa insistența împăratului [[Teodosie al II-lea]], care îşi își dorea un arhiepiscop mai modest şi și eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa influența surorii lui, împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]]. A fost preferat lui [[Proclu de Constantinopolal Constantinopolului|Proclu]], candidatul susţinut susținut de aristocraţiearistocrație.
Maximian a fost hirotonit pe [[25 octombrie]] 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: - Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţiinvitați, întrucât contunuau continuau susţină susțină că înlăturarea lui Nestorie de pe [[scaun]]ul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor [[arhiepiscop]]i precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi și Sisinie.
După ce s-a străduit iniţial inițial să impună hotărârile [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui [[Ioan I al Antiohiei]] o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor si persistența animozităților și propunea condiţii condiții pentru reconcilierea cu [[sinod]]ul constantinopolitan. Printre aceste condiţii condiții se găsea şi și acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea și recunoașterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi și Ioan al Antiohiei aveau obiecţii obiecții cu privire la formularea „două naturi” legată formulările propuse de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] şi de în ''Scrisorile'' şi sale și în ''Capitoleleîmpotriva lui Nestorie'', în care acesta afirma coexistența a „două naturi” (dumnezeiască și omenească) în Persoana unică a lui Iisus Hristos, precum și faptul că Fecioara Maria se cuvenea a fi numită '' acestuiaTheotokos'', "Născătoare de Dumnezeu". După îndelungi negocieri, sirienii şis-au rezolvat divergenţele în ceea ce privea ''Capitolele'' lui Chirila ajuns la un acord cu privire la această formulă, iar sirienii renunțând la obiecțiile lor. Ioan al Antiohiei a acceptat să renunţe renunțe să-l mai sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximianși în cele din urmă s-a împăcat cu Sf. Chiril. În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ținut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate și a scăderii capacității sale intelectuale, Maximian nu mai putea face față responsabilităților sale. În Joia Mare, pe [[12 aprilie]] 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.
În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ţinut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate şi a scăderii capacităţii sale intelectuale, Maximian nu mai putea face faţă responsabilităţilor sale. În Joia Mare, pe [[12 aprilie]] 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.
{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Nestorie]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor de ConstantinopolConstantinopolului|Arhiepiscop de ConstantinopolPatriarh al Constantinopolului]]|
ani= 431-434|
după=[[Proclu de Constantinopolal Constantinopolului|Proclu]]}}
{{end box}}
*en: [[John Anthony McGuckin|McGuckin, John A.]], ''St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy''. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7
[[Categorie:EpiscopiSfinți]][[Categorie: SfinţiSfinți bizantini]]
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
[[en:Maximian of Constantinople]]
11.759 de modificări

Meniu de navigare