Modificări

Salt la: navigare, căutare

Isihasm

657 de octeți adăugați, 16 decembrie 2006 14:07
fără descrierea modificării
{{În curs}}
{{Spiritualitate}}
'''Isihasmul''' este o mişcare religioasă care a pornit sub influienţa scrierilor Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] (sec. V) şi ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]] († 1022) în [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]], unde unii monahi s-au dedicat vieţii contemplative, în linişte desăvârşită (gr. ''isihia'' - linişte), termen de la care această mişcare şi dispută teologică şi-a luat numele de isihasm.
==Practica isihastă==
Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugarii dedaţi acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realităţii, mai presus de impresiunile impresiile simţurilor şi de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin contemplaţie lumina dumnezeiască necreată, pe care Sfinţii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan au văzut-o pe [[Muntele Taborului]], la [[Schimbarea la Faţă ]] (Matei 17, 1-8; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36), realizând astfel o mai mare apropiere de Dumnezeu. Aceasta lumină strălucitoare nu este fizica, ci dumnezeiască.
Isihaştii rosteau continuu aceasta scurta rugăciune, numită [[Rugăciunea inimii]] sau [[Rugăciunea lui Iisus]]: "Doamne, Isuse Hristoase, miluieste-mă" (sau sub alte forme, întotdeauna scurte, asemănătoare: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul").
==Disputa isihastă==
În jurul mişcării isihaste s-a declanşat, în secolul al XIV-lea, disputa teologică cea mai însemnată a mileniului al doilea în Răsăritul creştin. Aceasta a mai fost numită şi "disputa palamită", după numele Sfântului [[Grigorie Palama]] († [[13 noiembrie]] 1359), sau "disputa varlaamită", după numele lui [[Varlaam din Calabria]] († 1350). La rândul lor, adepţii celor două tabere erau numiţi, după caz, palamiţi sau varlaamiţi.
===Varlaam din Calabria===
Călugărul [[Varlaam din Calabria ]] era un teolog învăţat care mai înainte de izbucnirea disputei isihaste, în tratativele de unire dintre Biserica Ortodoxă şi papa Benedict al XII-lea (1334-1342), de la Avignon, din 1339, a apărat doctrina ortodoxă.
Totuşi, venind la Constantinopol în 1340, el a condamnat metoda şi doctrina isihastă. Ca şi alţi teologi raţionalişti aflaţi sub influienţa teologiei scolastice apusene, el critica, uneori în termeni batjocoritori şi ironici, diferite aspecte teologice ale mişcării isihaste (harul necreat, unirea cu Dumnezeu prin energiile necreate etc.), dar şi unele aspecte ale practicii Rugăciunii lui Iisus. Bunăoară, Varlaam parodia şi batjocorea practica unor isihaşti de a-şi aduna mintea în inimă, înlocuind inima cu buricul...
El învăţa că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevazută, fără să fie identică cu ea. Este deci deosebire între fiinţa lui Dumnezeu cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata" (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra carora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi îndumnezeirea pâna la "măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos" (Ef. 4, 13).
Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei persoane ale Sfintei Treimi şi, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi are izvorul în revelaţia [[Noul Testament|Noului Testament ]] şi în învăţătura [[Sfinţii Părinţi|Sfintilor Părinti ]] greci. Prin [[energiile cele necreate ]] ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină [[fiinţa lui Dumnezeu]], adică fărăr fără să devenim coesenţiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie ascuns în esenta Sa, cunoscută numai de Fiul şi de [[Duhul Sfânt]]. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim indumnezeiţi" (Sf. Atanasie cel Mare († 373), ''Cuvânt despre întruparea Logosului'', Migne, P.G., XXV, 192 B).
În Apus, [[Toma de Aquino ]] († 1274) învăţa că între [[fiinţa lui Dumnezeu ]] şi energiile Sale divine, care, după el şi teologii [[teolog]]ii latini, sunt create, nu există deosebire reală, ceea ce face imposibilă [[îndumnezeirea ]] omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă de oameni într-o "splendidă izolare".
===Sinodul de la Constantinopol, 1341===
În Sinodul ţinut la [[27 mai]] 1351, la Constantinopol, s-a pronunţat în favoarea isihaştilor. Isihasmul a fost proclamat doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe, patrunzând în tot Răsăritul ortodox: [[fiinţa lui Dumnezeu]], inaccesibilă omului, şi energiile Sale divine nu sunt separate, deşi se deosebesc, ci formează o unitate, dar până la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinţa însăşi a Dumnezeirii, căci Dumnezeu în fiinţa Sa rămâne inaccesibil oamenilor (dar împărtăşibil prin energiile divine).
Varlaam, fiind condamnat, pleacă în Italia, trece la Biserica Latină şi ajunge în 1342 [[episcop]] de Gerace, în sudul Italiei, unde a continuat să atace violent nu numai isihasmul ca metodă şi doctrină, ci şi Ortodoxia pe care o apărase mai înainte.
După 1341, lupta împotriva isihasmului a fost continuată de Grigore Achindin.
Isihasmul avea şi adversari politici de temut, în persoana împărătesei [[Ana de Savoia ]] († 1347) şi a patriarhului ecumenic Ioan al XIV-lea Calecas (1334-1347), care susţineau pe varlaamiţi. În sinodul întrunit în 1345 la Constantinopol, sub presedinţia patriarhului Ioan al XIV-lea Calecas, Sf. Sfântul [[Grigorie Palama]] a fost condamnat şi anatemitizatanatematizat.
În doua două sinoade ţinute la Constantinopol, însaînsă, unul în 1347 şi altul în 1351, se aprobă doctrina isihastă, căci din 1347 ajunse la pe tron împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) ca asociat al împăratului Ioan al V-lea Paleologoul (1341-1391), care era susţinatorul isihaştilor. După 1355, el deveni monah, mai întâi în mănăstirea Manganelor din [[Constantinopol]], apoi într-una din mănăstirile [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], sub numele de Ioasaf.
În 1347 deci, patriarhul Ioan al XIV-lea Calecas a fost înlăturat, iar sinodul din acest an a aprobat isihasmul, în timpul patriarhului ecumenic [[Isidor de Monemvasia]] (1347-1350). Aceasta a ridicat în 1347 pe [[Grigorie Palma]] la rangul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a păstorit până la moartea sa , în [[13 noiembrie]] 1359.
În sinodul tinut la [[27 mai]] 1351, în biserica Vlaherne din Constantinopol, în timpul patriarhului ecumenic Calist I (1350-1353; 1355-1363) isihasmul a fost proclamat doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe şi el a pătruns şi a fost receptat ca atare în tot Răsăritul ortodox.
*Sf. [[Grigorie Sinaitul]] († 1346), în Paroria, în muntii Sikar, lânga Adrianopol
*[[Nil Cabasila]] († 1363), arhiepiscopul Tesalonicului din 1361, care a murit în 1363, fără să-şi fi putut ocupa efectiv scaunul din cauza tulburărilor interne prin care trecea atunci Tesalonicul
*Sf. [[Nicolae Cabasila ]] († dupa după 1371)*Arhiepiscopul [[Simeon al Tesalonicului ]] († 1429).
===Adversari ai isihasmului===
Între cei mai mari adversari ai isihasmului au fost:
*[[Varlaam din Calabria]]
*Grigorie Achindin
*Grigorie si Nichifor Grigoras († 1360)
*monahul atonit [[Dimitrie Kydones ]] († după 1397)*canonistul [[Constantin Armenopoulos ]] († pe la 1380).
==Isihasmul după secolul al XVIII-lea==
În secolul al XVIII-lea, isihasmul a cunoscut o noua înflorire în Biserica Ortodoxă, în principal datorită Sfântului Nicodim Aghioritul († 1804), care publică [[Filocalia]], o culegere de texte de spiritualitate ortodoxă apropiate de viziunea isihastă.
Traducerea Filocaliei..în Ţările Române şi slave
==Neoisihasmulromânesc==*http://biserica.org/Publicatii/1996/NoX/27_index.html*http://biserica.org/Publicatii/1996/NoX/31_index.html*http://www.rugulaprins.go.ro/*[http://www.dmoz.org/World/Rom%c3%a2n%c4%83/Societate/Religie_%c5%9fi_spiritualitate/Cre%c5%9ftinism/Ortodoxism/Mi%c5%9fc%c4%83ri_%c5%9fi_grup%c4%83ri/Rugul_Aprins/ Mişcarea Rugul Aprins]
==Bibliografie==
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.642 de modificări

Meniu de navigare