Modificări

Salt la: navigare, căutare

Antonie cel Mare

1 octet șters, 22 august 2011 13:00
legături interne
[[Image:Anthony the Great.jpg|right|frame|Sf. Antonie cel Mare]]
Sfântul '''Antonie cel Mare''' (251-356), "părintele monahilor", este poate cel mai popular [[asceza|ascet]] şi socotit a fi începătorul vieţii [[călugăr]]eşti. Este considerat de tradiţia monastică drept întemeietor al [[monahism]]ului, împreună cu Sfântul [[Pahomie cel Mare]].<br>
[[Prăznuire]]a lui se face la data de [[17 ianuarie]] în toate tradiţiile creştine.
Viaţa lui Antonie a fost povestită de sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]] (298-373), [[arhiepiscop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] (Egipt), într-o carte rămasă clasică în genul ei (biografia unui călugăr vestit), ''Vita Antonii'' - ''Viaţa lui Antonie''<ref>Ediţii româneşti: Atanasie cel Mare, ''Viaţa cuviosului părintelui nostru Antonie'', traducere de Pr. Dumitru Fecioru în colecţia PSB (Părinţi şi scriitori bisericeşti) 16, E.I.B.M., Bucureşti, 1988 ; Sfântul Atanasie cel Mare, ''Viaţa sfântului Antonie cel Mare urmată de cele mai frumoase predici'', traducere şi studiu introductiv de Ştefan Bezdechi, Ed. Anastasia, Bucureşti, 2000</ref> -, scrisă la puţină vreme după moartea lui Antonie (+356), între anii 357 şi 359<ref>autori despre data scrierii cărţii</ref>.
Vestitul părinte al [[monahism]]ului s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, ca fiu al unor ţărani [[creştin]]i creştini înstăriţi; aici a învăţat să practice credinţa, mergând des la biserică. După moartea părinţilor săi - Antonie avea pe atunci vârsta de 20 de ani -, întrebându-se care este calea lui în viaţă, a auzit în biserică cuvântul [[Evanghelie]]i, care zice: "De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi, venind, urmează Mie" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=19#21 19, 21]). Antonie a primit acest cuvânt ca şi cum îi era adresat lui direct şi, după ce şi-a împărţit averea la săraci şi a dat-o pe sora lui în grija unei comunităţi de fecioare, s-a retras în singurătate. A vieţuit la început într-o colibă la marginea satului natal, sub ascultarea unui alt ascet din regiune, mai vârstnic şi mai experimentat, iar apoi într-un mormânt idolesc părăsit.
În 286, la vârsta de 35 de ani, se aşază într-o fortăreaţă părăsită situată pe malul drept al Nilului, la marginea deşertului, "muntele dinafară", în locul numit Pispir, unde rămâne timp de 20 de ani, până în 306, când ucenicii lui îl obligă să părăsească acest loc de asceză, în urma atacurilor diabolice ce l-au lăsat aproape mort. În acest moment devine părintele spiritual al multor călugări din diferitele "colonii monastice" din deşerturile Egiptului, dintre care cele mai vestite erau cele din Nitria şi Schit (''Skete'').
Către anul 310, întreprinde o călătorie la Alexandria, căutând să îmbărbăteze pe [[Mucenic|martir]]ii [[creştin]]i creştini prigoniţi de stăpânirea romană în timpul [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţiei lui Maximin]].
În anul 312 se instalează deşertul adânc, pe muntele Kolzim (sau Kolzum / Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte astăzi mănăstirea care-i poartă numele). Aici trăieşte până la moartea sa (356) împreună cu doi [[ucenic]]i, nepărăsind locul decât pentru a-şi vizita discipolii sau pentru a face o a doua călătorie la Alexandria, spre a-l susţine pe Sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], persecutat de partida pro-[[arianism|ariană]].
5.288 de modificări

Meniu de navigare