Modificări

Salt la: navigare, căutare

Alexandru al Alexandriei

1.402 octeți adăugați, 29 mai 2019 04:15
m
fără descrierea modificării
{{Traducere EN}}[[Fișier:Veljusa Monastery St. Alexander of Alexandria.jpg|thumb|230px|Icoană a Sf. Alexandru al Alexandriei, Mănăstirea Veljusa, Macedonia de Nord]]Our father among the Cel întru [[saintsfinți]]s părintele nostru '''Alexandru al Alexandriei''' was the Pope of Alexandria and leader of the a fost Papă-Patriarh al Alexandriei și întâistătător al [[Church of AlexandriaBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii Alexandriei]] during the early part of the fourth centuryla începutul secolului al IV-lea. During his reign he had to deal with major issues that confronted the Church as it gained its freedom from Roman persecutionsÎn timpul păstoriei sale, a trebuit să se confrunte cu mai multe probleme care preocupau Biserica după eliberarea acesteia de persecuția împăraților romani, including the rise of între care răspândirea [[Arianismarianism]] and the dating of Paschaului și stabilirea datei Paștilor. He was a leader of the opposition to the A fost conducătorul celor ce s-au împotrivit [[erezie]] of Arianism at the i arianismului la [[Sinodul I Ecumenic|First Ecumenical CouncilSinodul de la Niceea]]. He is remembered on [[Prăznuire]]a lui se face pe [[29 mai]].
==LifeViața==Little is known of Alexander’s early lifeSe știu puține lucruri despre tinerețea lui Alexandru. He is thought to have been born about the year Se crede că s-a născut în jurul anului 250, probably in probabil la Alexandria. As Ca [[preot]], a cunoscut [[priestpersecuții împotriva creștinilor|persecuțiile]] he experienced the persecutions of Christians under the emperors Galerius and Maximinusdin vremea împăraților Galeriu și Maximin. Upon the repose of Achillas of Alexandria in 313După adormirea papei [[Ahila al Alexandriei]], a ajuns conducătorul Bisericii Alexandriei, fiind al nouăsprezecelea în ordinea succesiunii, he came to lead the Church of Alexandria as the thirteenth Pope in succession since the Apostle Markîncepând de la Sfântul [[Apostolul Marcu|Apostol Marcu]].
Alexander was faced with three significant issues upon his elevation. These were the dating of PaschaÎncă de la urcarea lui pe tronul alexandrin, the efforts of Alexandru a trebuit să se confrunte cu trei probleme semnificative: stabilirea datei Paștilor, eforturile lui [[Meletius of LycopolisMeletie de Licopolis]] to undermine him, and Arianismde a-i submina autoritatea și arianismul.
A schismatic sectO [[sectă]] [[Schismă|schismatică]], led by condusă de un anume Erescentius, disputed the timing of the date for contesta modul în care se făcuse datarea [[PaschaSfintele Paști|Paștilor]]. While the controversy was not fully settled until the decision of the First Ecumenical CouncilControversa nu a fost tranșată până la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]], Alexander prepared însă mai înainte de [[sinod]] Alexandru a special treatise that defused the issue until the Council decision in which he cited the earlier statements of redactat un tratat în care amâna tranșarea problemei până la reunirea Sinodului, tratat în care cita declarațiile precedente ale răposatului patriarh [[Dionysius of Alexandria|DionysiusDionisie al Alexandriei]] on the matter(248-265) asupra acestei chestiuni.
Alexander inherited the challenge to the ruling bishop of Alexandria by his subordinate MeletiusAlexandru a moștenit totodată și contestările venite din partea unuia dintre [[episcop]]ii săi sufragani, Bishop of LycopolisMeletie de Licopolis, who had also challenged Achillas before himcare îl contestase și pe Ahila înaintea lui. Being among those who required strict repentanceMeletie era de partea celor care cereau o [[pocăință]] foarte strictă, Meletius and his sect questioned the reception of lapsed Christians on return to the Church during the persecutionsiar el și adepții lui puneau în discuție deciziile lui cu privire la reprimirea creștinilor care se lepădaseră de credință în vremea persecuțiilor. In addition to formally complaining to the court of Emperor Pe lângă faptul că s-a plâns fără succes la curtea împăratului [[Constantine the GreatConstantin cel Mare|Constantine Constantin I]], to no effect, Meletius had begun to consecrate bishops of his own in territories outside that under his authority without Alexander’s agreement. Meletius appeared also to have established an alliance with AriusMeletie a început să [[Hirotonie|hirotonească]] el însuși episcopi în afara teritoriilor aflate sub jurisdicția sa și fără acordul lui Alexandru. The controversy and alliance with Se pare că Meletie intrase și într-un fel de alianță cu [[AriusArie (eretic)|Arie]] ended at the Council at Nicea at which Alexander allowed Meletius to return to Alexandria church without authority to consecrate bishops. Atât controversa cât și acordul cu Arie au luat sfârșit la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde Alexandru i-a îngăduit lui Meletie să rămână în Patriarhia Alexandriei, dar fără dreptul de a hirotoni episcopi.
Alexander’s greatest challenge was Arius himselfCea mai mare provocare cu care a trebuit să se confrunte Alexandru a fost Arie însuși. Alexander’s position had been compromised by the actions of his predecessorPoziția lui Alexandru fusese compromisă de acțiunile predecesorului său, AchillasAhila, who had not only allowed Arius to return to the churchcare nu numai că îi îngăduise lui Arie să se întoarcă în Biserică, but had also assigned him the oldest church in ci îi dăduse în grijă cea mai veche biserică din Alexandria. In this position Achillas gave Arius the ability to exert great influence on the Christian community in Din această poziție, Ahila îi dăduse lui Arie posibilitatea de a exercita o și mai mare influență asupra comunității creștine din Alexandria. Arius drew increasing support in Arie câștiga din ce în ce mai mulți susținători în Alexandria, to the point that Alexander called local two meetings of his priests and deacons to limit Arius’ actionssituația devenind într-atât de gravă încât Alexandru a fost nevoit să convoace două întâlniri cu [[Preot|preoții]] și [[diacon]]ii săi pentru a încerca să limiteze acțiunile lui Arie. In neither meeting were firm conclusions reach that could stem the spread of Arius’ beliefsLa nici una din aceste întâlniri nu s-a ajuns la o concluzie fermă care să-o permită să pună capăt răspândirii învățăturilor lui Arie. In În anul 320, Alexander called Alexandru a convocat un [[synodsinod]] of the church in al Bisericii din Alexandria that agreed on care s-a condemnation of Ariuspus de acord asupra condamnării lui Arie.
Not withstanding this condemnationÎn ciuda condamnării, Arius continued to spread his belief into Arie a continuat să-și răspândească învățătura în Mareotis and Libya(Egiptul de Nord) și în Libia. In Alexandru a convocat în 321un sinod al diocezei Alexandriei, la care au participat peste o sută de [[cleric]]i. La sinod, Alexander convened Arie și-a council of the Alexandria diocese that included over one hundred participantsargumentat poziția potrivit căreia Fiul n-ar fi fost coetern cu Tatăl și n-ar fi fost din aceeași Substanță (gr. At the council Arius argued his position that the Son was not co-eternal with the Father and that the Son was not similar to the Father in substance''ousia''). The last statement was received in horror and the assembled council went on to place Arius under Sinodul a ascultat îngrozit ultima afirmație a lui Arie și a pronunțat împotriva acestuia o [[anathemaanatema|anatemă]] until he recanted his positionscare nu putea fi ridicată decât dacă acesta renunța la ideile lui.
Arius forthwith left for Palestine where he settled with friends and continued to spread his heresyDupă aceea, Arie a plecat în Palestina împreună cu un grup de prieteni, iar de acolo a continuat să-și răspândească erezia. Alexander then wrote Alexandru a confession of faith that he sent to all the bishops in Christendom asking them to endorse his positionscris atunci o mărturisire de credință pe care a trimis-o tuturor episcopilor creștini, cerându-le să se ralieze poziției lui. The dispute over Arianism continued as Disputa în jurul arianismului s-a agravat, iar problema a devenit în scurtă vreme atât de serioasă încât i-a serious problem and soon brought the Emperor Constantine I into the frayatras atenția și împăratului [[Constantin cel Mare]]. Constantine wrote to Alexander and Arius requesting they end their disputeConstantin le-a scris lui Alexandru și lui Arie cerându-le să pună capăt disputei. Alexander remained adamant about his position and at another Alexandru a rămas pe poziții, iar un alt sinod general council of his diocese the excommunication of Arius was reaffirmedal diocezei sale a reafirmat [[excomunicare]]a lui Arie. Arius then formally complained to Constantine about his treatment by AlexanderArie i s-a plâns atunci pe cale oficială împăratului de modul în care era tratat de către Alexandru. Constantine directed Arius to plead his case before Constantin i-a cerut lui Arie să-și prezinte cazul înaintea unui sinod bisericesc general council of the church, to be convened at care urma să fie reunit la [[NiceaNiceea]] in , în Asia Minor on Mică, pe [[June 14iunie]], 325.
After lengthy discussion the council confirmed the anathema against AriusDupă lungi dezbateri, sinodul a reafirmat anatema împotriva lui Arie. The Council also authorized AlexanderSinodul l-a autorizat totodată pe Alexandru, with his urgingla rugămintea acestuia, to allow Meletius to retain his să-i îngăduie lui Meletie să-și păstreze titlul episcopal title but without authority to exercise any episcopal powers, dar fără dreptul de a exercita nici un fel de autoritate episcopală. The council also gave Alexander the right to calculate the timing of Pascha with the duty of communicating his decision to all of ChristendomSinodul i-a dat lui Alexandru dreptul de a calcula data Paștilor, cu îndatorirea de a-și comunica apoi decizia întregii creștinătăți. The council also allowed the Egyptian church to retain its traditions concerning celibacy of the clergySinodul a mai permis Bisericii din Egipt să-și păstreze [[tradiția]] privind celibatul clerului.
Alexander reposed five months after his return to Alexandru a răposat la cinci luni după întoarcerea lui de la Niceea la Alexandria from Nicea, on pe [[April 17aprilie]], 326. He is said to have named his Se spune că pe patul de moarte l-ar fi numit pe [[deacondiacon]], ul său [[Athanasius of AlexandriaAtanasie al Alexandriei|AthanasiusAtanasie]], his successor as he was dyingdrept succesor.
In addition to the Orthodox Church, Alexander is venerated by the Sfântul [[ierarh]] Alexandru al Alexandriei este cinstit în [[Oriental Orthodox|non-ChalcedonianBiserica Ortodoxă]] and , dar și în Bisericile [[Roman Catholic ChurchBiserici Orientale Ortodoxe|necalcedoniene]]esși în Biserica Romano-Catolică.
{{start box}}
{{successionsuccesiune| beforeînainte= Achillas[[Ahila al Alexandriei|Ahila]]|titletitlu=Archbishop of Alexandria[[Listă a patriarhilor Alexandriei|Patriarh al Alexandriei]]|yearsani=313 - 326| afterdupă=[[Athanasius of AlexandriaAtanasie al Alexandriei|AthanasiusAtanasie I]]}}{{end box}}
==SourceSurse==*[httphttps://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_of_Alexandria Pope_Alexander_I_of_Alexandria Wikipedia: Alexander of Alexandria]
==External linkLegături externe==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Meletius_of_Lycopolis Wikipedia: Meletius of Lycopolis]
[[Categorie: Episcopi]]
[[Categorie: SfinţiSfinți]][[Categorie: Sfinţi Părinţi]][[Categorie: Părinţi niceeni şi post-niceeniSfinți Părinți]]
[[Categorie: Patriarhi ai Alexandriei]]
 
[[en:Alexander of Alexandria]]
[[fr:Alexandre d'Alexandrie]]
13.092 de modificări

Meniu de navigare