Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul VIII Ecumenic

359 de octeți adăugați, 6 iunie 2011 13:52
completări şi legături
{{În curs}}
'''Sinodul al VIII-lea ecumenic''' a avut loc la [[Constantinopol]] în 879-880, pe timpul împăratului Vasile I ''Macedoneanul''. La acest sinod s-a hotărât reabilitarea [[patriarh]]ului [[Fotie cel Mare]] (care fusese depus şi excomunicat la [[Sinodul tâlhăresc din 869-870]]) şi restaurarea lui în scaunul patriarhal de la Constantinopol. De asemenea, au fost anatematizaţi toţi cei care modificaseră [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]], condamnându-se astfel, în mod implicit, ''[[Filioque]]''.
Cel care l-a înlocuit pe Fotie cel Mare în scaunul patriarhal de la Constantinopol, [[Ignatie de Constantinopol|Ignatie I]], şi care mai fusese patriarh şi între anii 847-858, a continuat în linii mari direcţiile de acţiune urmate de Fotie. Astfel, Ignatie a refuzat să cedeze în faţa papalităţii şi i-a readus pe bulgari în sfera de influenţă a Constantinopolului după anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au mai potolit, Fotie a fost rechemat la Constantinopol (în 876), împăratul Vasile I încredinţându-i chiar educaţia fiilor săi; mai mult, el devine totodată sfetnic al lui Ignatie, care avea să-l recomande drept succesor al său. După adormirea lui Ignatie pe [[23 octombrie]] 877, Fotie a fost reaşezat pe tronul patriarhal, el având şi recomandarea lui Ignatie în acest sens.
La cererea insistentă a celor patru patriarhii răsăritene tradiţionale, împăratul Vasile I ''Macedoneanul'' a convocat în anul 879 un nou sinod, tot la Constantinopol, care, printre altele, să repare nedreptatea care i se făcuse Sf. Fotie cel Mare la [[sinodul tâlhăresc din 869-870]]. La sinod au venit reprezentanţii tuturor celor cinci patriarhii din acea vreme (inclusiv cei ai Bisericii de la Roma, trimişi de către Papa Ioan al VIII-lea) - în total un număr de 383 [[episcop]]i.
În cadrul lucrărilor sinodului a fost confirmată reînscăunarea lui Fotie ca Patriarh al Constantinopolului.
Fapt foarte important, acum apare momentul care va duce la schisma definitivă dintre catolici si ortodocşi. În fraza din [[Crezul|Crezul niceo-constantinopolitan]] „... [[Sfântul Duh]]... care din Tatăl purcede”, catolicii au adăugat „... şi de la Fiul” (în latineşte „''[[Filioque]]''”). Una dintre cauzele pentru care această adăugare a fost facută poate fi aceea că textele originale greceşti, traduse imperfect în limbile occidentale, puteau să nu arate exact [[Sfânta Treime]] şi egalitatea celor trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. O altă cauză mai veche poate fi afirmarea, în lupta împotriva [[arianism]]ului din Spania secolului VII, a divinităţii Fiului şi a Sfântului Duh.
 
În final, sinodul a condamnat, de asemenea, orice modificare a [[Crezul|Crezului Niceo-Constantinopolitan]] original, condamnând astfel adăugarea expresiei „''Filioque''” în conţinutul Crezului, ca fiind o [[erezie]]. Se dădea astfel câştig de cauză punctului de vedere ortodox, puternic susţinut de [[Fotie cel Mare]] în polemica sa împotriva Romei.
==Controversa cu privire la ecumenicitatea sinodului==
12.697 de modificări

Meniu de navigare