Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ignatie al Constantinopolului

26 de octeți șterși, 21 februarie 2011 17:05
m
Viaţa: leg. int.
În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail de pe tron, Leon V Armeanul îl face pe Nichita eunuc pentru a-l împiedica să devină împărat și îl închide într-o mănăstire. Acolo el îmbrățișează viața monahală, primind numele de Ignatie și devine [[stareţ]] al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în Insulele prinților din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost [[hirotonie|hirotonit]] de episcopul Vasile al Parosului.
În anul 847, după moartea soțului ei, împăratul [[Teofil Iconoclastul]], împărăteasa [[Teodora (împărăteasă din secolul IX)|Teodoraa II-a]], o fermă [[iconodulieiconodul|iconodulă]], regentă a fiului ei Mihail al III-lea , îl numește pe Ignatie Patriarh al Constantinopolului spre a-i succede răposatului patriarh Metodie I. Ca patriarh, Ignatie s-a implicat curând în disputa între monahii [[Mănăstirea Studion (Constantinopol)|studiţi]] și apărătorii foștilor iconoclaști, fiind de partea celor dintâi. În această calitate, el îl depune pe conducătorul celorlalți, Grigorie Asbestas, [[arhiepiscop]] de Siracuza, care face apel la Roma, la papa Leon al IV-lea. Această acțiune declanșează o perioadă de conflict între Constantinopol și Roma.
Când, în timpul regenţei exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influenţat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viaţa sa păcătoasă. Pentru a-şi consolida poziţia, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reuşeşte să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa şi să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susţinerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică şi împărat, episcopii l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, sinodul episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul [[Fotie cel Mare|Fotie]], căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid şi sfinţit ca [[patriarh]] pe [[24 decembrie]] 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor şi de alţi doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învăţat, un erudit al vremii sale şi un opozant ferm al iconoclaştilor.
În anul 867, competiţia pentru tronul imperial a adus o bruscă schimbare a situaţiei, când Vasile Macedoneanul îi omoară pe Mihail şi pe Bardas şi uzurpă tronul imperial. Fotie nu a acceptat asasinarea lui Mihail şi a refuzat să-i dea lui Vasile Sfânta Împărtăşanie. Atrăgându-şi furia noului împărat, Fotie a fost înlăturat din scaun pe [[25 septembrie]] 867. Ignatie a fost reinstalat pe [[23 noiembrie]] al aceluiaşi an.
La întoarcerea sa, Ignatie a luat decizii care mergeau în aceeaşi direcţie cu cele luate de Fotie. A refuzat să cedeze în faţa papalităţii şi i-a adus pe bulgari în sfera de influenţă a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului |Constantinopolului]] până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au potolit, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredinţându-i educaţia fiilor săi. După adormirea lui Ignatie pe [[23 octombrie]] 877, Fotie cel Mare a fost reaşezat pe tronul patriarhal, având şi recomandarea lui Ignatie în acest sens.
{{start box}}
12.678 de modificări

Meniu de navigare