Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mândria

40 de octeți șterși, 19 februarie 2011 15:07
fără descrierea modificării
'''Mândria''' este un [[păcat]] care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale. Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]).
Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţă|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale Egiptului, [[Israel]]ului, Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[Nebucadneţar]], [[Ozia]] sau [[Ezechia]].
În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[iubirea de arginţisărăcia|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi, ceea ce se întâmplă la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată înţelept, cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]].
Omul mândru este adeseori lăudăros (cu ceea ce de fapt nu-i aparţine- bunuri, sănătate, educaţie, origine), în multe cazuri ateu, uneori batjocoritor; în anumite cazuri el este [[lăcomia|îmbuibat]] şi asupritor iar în altele adună mulţime de păcate grele. Cauzele mândriei sunt [[cunoaşterea]], [[iubirea de arginţi|bogăţia]] şi [[puterea]] sau chiar o anumită corectitudine morală. Armele luptei împotriva mândriei sunt [[rugăciune]]a şi [[iubirea]] aproapelui, modelul suprem fiind [[Iisus]], care este [[blândeţea|blând]] şi [[smerenia|smerit]] cu inima.
[[Solomon]] ne arată că [[înţelepciunea|înţeleptul]] se teme şi se abate dela rău, dar prostul este nechibzuit şi sigur de sine.<ref>Prov14.16</ref>
Solomon ne încredinţează că mândria aţâţă [[cearta|certurile]]<ref>Prov13.10</ref><ref name="Concordanţă"/> şi ne spune că omul [[nesăbuinţa|nesăbuit]] lovit de înfumurare şi cu gânduri rele ar fi mai bine să-şi pună mâna la gură pentru a nu stârni, în [[mânia]] sa, certuri.<ref>Prov30.33</ref><ref name="Concordanţă"/>
Fudulia poate cufunda omul în [[iubirea de arginţisărăcia|sărăcie]]: mai bine să fii [[smerenia|smerit]] şi să ai o slugă decât să fii fudul şi să nu ai ce mânca, ne pune în gardă Solomon.<ref>Prov12.9</ref>Trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini, cum se întâmplă cu cei mândri şi dispreţuitori, iar [[smerenia|umilinţa]] creşte de multe ori din lacrimile păcătoşilor, aşa cum ne avertizează [[Iisus]] în [[pilda vameşului şi fariseului]].<ref>Lc18.9-14</ref><ref name="Concordanţă"/>Înţelepciunea, personificată în [[Pilde|Proverbele lui Solomon]], strigă că ea urăşte trufia şi mândria, purtarea rea şi gura [[minciuna|mincinoasă]].<ref>Prov8.12-13</ref><ref name="Concordanţă"/><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, capitolul Concordanţă biblică, secţiunea mândria</ref> Mândria este prezentă în discursurile falşilor învăţători, sofişti şi [[iubirea de arginţi|lacomi]] împotriva cărora vorbeşte [[apostolul Pavel]] într-una din epistolele sale.<ref>1Tim6.3-5</ref><ref name="Concordanţă"/>
===Oamenii mândri ce se cred înţelepţi===
[[Solomon]] ne atrage atenţia să nu ne socotim înţelepţi şi să nu ne [[nădejdea|bizuim]] pe [[înţelepciunea]] noastră, ci să ne [[teama|temem]] de Domnul şi să ne abatem de la rău.<ref>Prov3.5-7</ref> Omul [[iubirea de arginţi|bogat]] este unul dintre aceia care cred că sunt înţelepţi; pe acesta [[iubirea de arginţisărăcia|săracul]] priceput îl cercetează, arată acelaşi Solomon.<ref>Prov28.11</ref>În general putem să tragem [[nădejdea|nădejde]] de îndreptare mai mult de la un [[nesăbuinţa|nesăbuit]] decât de la unul care se crede înţelept, ne previne Solomon.<ref>Prov26.12</ref><ref name="Concordanţă"/>Proorocul [[Ieremia]] spune că e bine ca înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că-l cunoaşte pe [[Dumnezeu]], care face [[mila|milă]], [[judecată]] şi [[dreptatea|dreptate]] pe pământ, căci în aceasta găseşte [[plăcerea|plăcere]] Dumnezeu.<ref>Ier 9.23</ref>
Psalmistul ne asigură că nu se abate de la legea Domnului cu toate că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri,<ref>Ps 119.51</ref>că păzeşte din toată inima poruncile Domnului cu toate că duşmanii urzesc [[minciuna|neadevăruri]] împotriva lui.<ref>Ps 119.69</ref> El se roagă cerându-i lui Dumnezeu să aibă milă de credincioşi pentru că aceştia sunt sătui de dispreţul celor trufaşi şi de batjocurile celor îngâmfaţi.<ref>Ps 123.4</ref>
Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el,<ref>Ps 56.2</ref> că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei, dar el ne asigură că nu va părăsi poruncile sfinte;<ref>Ps 119.85</ref>El se plânge că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, dar ne spune că el se roagă la Dumnezeu pentru izbăvire.<ref>Ps140.5-10</ref> Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i [[uciderea|ia viaţa ]] şi îl roagă pe [[Dumnezeu]] cel îndurător, milostiv, îndelung [[răbdarea|răbdător]] şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.<ref>Ps 86.14</ref>
===Omul mândru şi batjocoritor===
Omul îngâmfat este deseori batjocoritor, arată [[Solomon]]<ref>Prov14.6, 1.22, 21.24, Dan11.22, Os7.5 </ref> Batjocoritorii sunt cauza [[cearta|certurilor]], neînţelegerilor, ocărilor, stărilor sociale conflictuale,<ref>Prov 22.10, 29.8, Iov17.2</ref> dincolo de faptul că îşi creează singuri [[suferinţa|suferinţe]] şi neplăceri, spune acelaşi Solomon.<ref>Prov 9.12, 24.9</ref> Cine îşi bate joc de [[iubirea de arginţisărăcia|sărac]], îşi bate joc de Cel care l-a făcut<ref>Prov17.5, 14.31 </ref>, iar acesta va fi batjocorit de [[Dumnezeu]], avertizează autorul [[Proverbele lui Solomon|Proverbelor]].<ref>Prov 3.34 </ref> Batjocoritorul nu ascultă şi nu-i place mustrarea,<ref>Prov 9.7-8, 13.1</ref> aşa că lor le sunt rezervate pedepsele, inclusiv loviturile, spre îndreptare, ne previne Solomon.<ref>Prov19.25,29,21.11 </ref> Dacă vor rămâne neschimbaţi, nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu]], arată apostolul Pavel<ref>1Cor6.10, Is29.20 </ref> Apostolii Iuda şi [[apostolul Petru|Petru]] arată că în zilele din urmă (premergătoare [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|apocalipsei]]) vor fi batjocoritori.<ref>Iuda1.18, 2Pet3.3,</ref>
===Omul mândru şi rău===
5.287 de modificări

Meniu de navigare