Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nil Sorski

3.351 de octeți șterși, 7 mai 2018 13:41
m
Anularea modificării 46575 făcute de Sîmbotin (Discuție)eroare tastatura
{{Traducere EN}}[[ImageImagine:StNilusOfSora.jpg|right|thumb|200px250px|<center>Nil Sorski (Nil de la din Sora)</center>]]Sfântul Cuvios '''Nil din SoraSorski''', (în rusește Нил Сорский) sau '''Nil Sorskidin Sora''' (în rusește Нил Сорский), a fost conducătorul unei unul dintre întemeietorii vieții monahale de [[Mănăstire|așezământ monasticschit]] de obște (idioritmice) din Rusia, în secolul 15 care a aparținut unei mișcări al XV-lea, precum și al mișcării care s-a opus posesiunii contestat legitimitatea existenței proprietăților bisericești a pământului(în principal funciare), mișcare cunoscută sub numele de ''non-posesoriiposesori''. Deși nu a fost [[Proslăvire|canonizat]] oficial, el este [[Praznic|sărbătorit ]] ca și un [[sfânt]] în [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Ziua sa se [[Praznic|sărbătorește]] pe [[7 mai]], când se aniversează trecerea sa ziua trecerii lui la Domnul.
==Viața==
Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' (”țăran”„țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar cunoscute. A intrat în [[Monahism|viața mănăstirească]] de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de BeloozeroBelozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului împotriva deținerii de pământ bisericesccare se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, și care a refuzat el refuzase satele oferite cadou de către nobilii unii nobili credincioși.
===În Sfântul Munte===Nu este cunoscut se știe cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către [[Muntele Athos]] în Grecia, unde au fost primiți la mănăstirea rusească a [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|mănăstirea ruseascăSf. Pantelimon]]. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii și studiului studierii scrierilor [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|sfinților Sfinților părinți]]. Totodată, în Athos a dezvoltat aprofundat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], având pe [[făcând din chemarea Numelui lui Iisus]] drept centru al devotamentului său contemplativcentrul rugăciunii sale contemplative. Se crede că a vizitat și mănăstirile apropiate înainte de întoarcerea la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Sf. Munte. Și-a construit o [[chilie]] în afara mănăstirii, dar [[rugăciuni]]le sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire.
Deoarece ===Întoarcerea în Rusia și întemeierea aici a găsit că în cadrul vieții întrmonahale idioritmice===S-o mănăstire mare este dificil de dus o [[Isihasm|viață isihastă]]a întors apoi la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, Sfântul Nil unde a adus pus în Rusia din Muntele Athos conceptul de viață practică învățăturile dobândite în comunități mai mici, Sfântul Munte. Și-a construit o [[schitchilie]]uriîn afara mănăstirii, ca și a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească. În această formă de monahism - schitul de obște -, Nil căuta o viață solitară în care dar [[monahrugăciuni]]ii puteau să își onoreze făgăduințele călugărești mai bine, și să evite orice formă le sale erau întrerupte constant de corupere materialistă persoane care se poate atașa de mănăstirile mari care dețin pământ, sate, robi etc. Schitul său a început doreau fie clădit din jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, stea lângă Belozersk. În curând, mulți i-au urmat calea el și s-au dus trăiască alături îi ceară sfaturi de el în isihie (liniștire)folos. Acestor postulanți Nil le cerea devotament față de DumnezeuDrept urmare, și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul ca și egal față de cei care îi cereau sfatul, și nu a cerut pentru el nici un titlu sau statut spiritual superiorplecat din mănăstire.
Deși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate Deoarece a găsit că în jurul cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[RugăciuneaIsihasm|rugăciuniiviață isihastă]] și nevoințelor duhovnicești, Sfântul Nil și ceilalți a adus în Rusia din Muntele Athos rânduiala vieții în comunități mai mici sau [[monahschit]]i aiuri – o a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească (eremitică). Sf. Nil vedea în această formă de monahism șansa unei vieți mai solitare în care [[ schitCălugăr|monahii]]ului se ingrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu ziputeau să își respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești, evitând ispita materialismului la care erau expuse mănăstirile mari care dețineau pământuri, sate, ca în viața călugărească ”de sine” sau idioritmicărobi etc.
Mai apoi, Nil Și-a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficiiîntemeiat schitul în jurul anului 1473, astfel încât să nu fie dependenți de proprietățipe malul Râului Sora, cum era cazul marilor mănăstirilângă Belozersk. În acest senscurând, mulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă în isihie (isihastăliniștire) și modestă. Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Acestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și-au însușit munca ascultare față de copiere, traducere regulile schitului. Se socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și corectare nu a textelor bisericești din manuscrisele existente. Se crede că Nil ar fi compilat cerut pentru sine nici un compendiu cu viețile [[sfinți]]lortitlu, dar care nici nu a pretins că s-ar fi pierdutaflat pe vreo treaptă spirituală superioară.
NilusDeși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate în jurul [[Rugăciunea|rugăciunii]] și nevoințelor duhovnicești, his followersNil și ceilalți [[Călugăr|monahi]] ai [[schit]]ului se îngrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, and disciples lived a simple, relatively obscure, and peaceful life, far different from the large and wealth monastic institutions that had become a part of the Russian culture. For Nilus, these developments were signs of the Church losing its way, as greed and lust for power and control grew within the church hierarchy. His teachings differed from the norms of church life of the time. He developed mystical and ascetical ideas along the lines of hesychasm that asked believers to concentrate on their inner world and personal experiences of faith as means for achieving unity with Godca în viața călugărească „de sine” sau ''idioritmică''.
Nil alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile trăiau o viață simplăMai apoi, relativ tainică și pașnică, mult diferit de marea și bogata viață monastică instituționalizată care a devenit parte integrantă din cultura rusească. Pentru Nil, această dezvoltare au reprezentat semne de îndepărtare a Bisericii de cerut călugărilor să participe la calea cea dreaptă, deoarece lăcomia și setea de putere și control creștea pe măsură ce se înainta în ierahia bisericească. Învățăturile sale erau diferite forme de normele bisericii din vremea vieții sale. El a dezvoltat idei mistice și ascetice alături cu practici isihaste muncă care cereau credincioșilor se concentreze pe lumea interioară și pe experiența personală a credinței ca mod de a apropiere le aducă minime beneficii, astfel încât să nu fie dependenți de Dumnezeu.   In the latter part of the fifteenth century a small group of intellectual eccleasitics centered around [[Novgorod]] began to criticize the church for its excesses. Since these people seemed to assert a return to Old Testament interpretations they were called ''Judaizers''. Among the positions voiced by this group was criticism of the growth in wealth and landholding by the monasteries and the Church. They sought return to a simpler type of spiritual and devotional life. In 1487proprietăți, [[Archbishop]] Gennady of Novgorod learned of this group, which was considered heretical. and began to move to eliminate them, as he considered that Moscow clerical and political authorities were not taking them seriously. In 1490, after the death of Archbishop Gerontius of Moscow, an opponent of Gennady, a [[synod]] was called to consider the matter. As the meeting of the synod neared, Abp. Gennady found an ally in the person of [[Abbot]] [[Joseph of Volokolamsk|Joseph Volotsky]], of the large Volokolamsk Monastery, who supported large monastery holding and held strong ideas how apostates should be treated, including death for the leaders of the Judaizers and imprisonment for otherscum era cazul marilor mănăstiri.  În ultima parte a secolului 15acest sens, un grup mic de intelectuali ai bisericii adunați în jurul orașului [[Novgorod]] au început el susținea reformele monahale care critice biserica pentru excesele sale. Dearece acești oameni păreau că revin la [[Vechiul Testament]], aceste interpretări erau considerate iudaice. Printre elementele criticate de acest grup erau creșterea bogăției cât și a deținerii de pământ de către mănăstiri și biserică. Ei cereau întoarcerea aibă la bază o viață mai simplă viața monahală retrasă (isihastă) și mai devotatămodestă. În 1487Astfel, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grupîn mod practic, considerat eretic. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al monahii din comunitatea lui GhenadieNil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a fost convocat [[sinodul| sinod]] pentru a analiza problematextelor bisericești din manuscrisele existente. Pe măsură ce întâlnirea sinodului se apropia, arhiepiscopul Ghenadie a găsit Se crede că Nil ar fi compilat un aliat pe monahul compendiu cu viețile [[ Iosif de Volokolamsk | Iosif Voloțkisfinți]] al marii mănăstiri Volokamsklor, dar care deținea mari bogății bisericești, și susținea prin idei clare cum să fie tratați apostații, inclusiv moartea capilor iudaicilor sau întemnițarea altoras-ar fi pierdut.
At the Synod of 1490Alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile, Nilus and Paisius Yaroslavov opposed both the secular persecution and ecclesiastic trial of heretics and apostatesSf. Nil trăia o viață simplă, and questioned the church’s role in bringing them back to the church other than through admonitionmai degrabă retrasă și liniștită, prayerfoarte diferită de viața din mănăstirile mari și bogate care deveniseră parte integrantă a culturii rusești. Pentru Nil, and example. Nilus resolutely opposed capital punishment. His position was această evoluție a mănăstirilor mari era un semn de îndepărtare a revolutionary approach outside the traditional standards of the dayBisericii de la calea cea dreaptă, including those of western Christianitydeoarece în rândurile ierarhiei bisericeaști creșteau astfel lăcomia și setea de putere și control. At the close of the Synod only a few [[priest]]s were condemned and defrocked without being executedÎnvățăturile Sf. After the Synod closed, Nilus and his followers returned to the wilderness, to their lives of prayerful contemplation and Nil erau diferite de viața obișnuită a return to GodBisericii din vremea vieții sale.
La sinodul din 1490, Nil și Paisie Yaroslavov s-El a opus ambelor direcții, împotriva persecuției seculare aprofundat unele idei mistice și judecata bisericească a ereticilor și apostațilorascetice inspirate din practica isihastă, cerând credincioșilor să se concentreze pe lumea lăuntrică și au dezbătut rolul bisericii de a îi aduce înapoi in biserică prin alte metode decât amenințarea, prin rugăciune sau exemplu. Nil s-pe experiența personală a opus pedepsei capitale. Această decizie era un credinței ca mod revoluționar pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți fără să fie executați. După închiderea adunării sinodului, Nil și credincioșii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de contemplare în rugăciune și întoarcere a ajunge la unirea cu Dumnezeu.
Nilus continued his efforts against monastic landownership at the Synod of 1503===Disputa „iudaizanților”===În ultima parte a secolului al XV-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. At the SynodDeoarece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], held in Moscow, he questioned the existence of monastic estatesaceștia au fost numiți „iudaizanți”. Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor și a proprietăților funciare mănăstirești și bisericești. At the time the monastic real estate comprised about one third of the territory of the entire Russian stateEi cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. He further voiced that this wealth was responsible for demoralizing the monastic communities in RussiaÎn anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic și a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autoritățile bisericești și politice nu le luau îndeajuns de în serios. He spoke in favor of the policy of Ivan III to secularize monastic landsÎn 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. In this view he was supported by the monks and elders of the St Cyril of Belozersk monastery and his disciple Vassian PatrikeyevÎntrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie și-a găsit un aliat în persoana starețului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că „apostații” trebuiau tratați cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii „iudaizanților” și întemnițarea altora care se făceau vinovați de o asemenea atitudine.
Nil a continuat eforturile sale împotriva deținerii de pământ bisericesc la La sinodul din 15031490, Sf. La acest sinodNil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autoritățile politice cât și judecării ereticilor și apostaților de către un tribunal ecleziastic, ținut la Moscova, el contestând autoritatea Bisericii de a a pus la îndoială existența domeniilor monastice. La acel timp-i aduce înapoi în biserică prin alte metode decât mustrarea, domeniul monastic cuprindea o treime din totalul teritorului Statului Rusrugăciunea sau exemplul personal. El Nil s-a mai susținut că această bogăție este responsabilă pentru demoralizarea comunităților monastice din Rusiaopus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. El Poziția lui era un fel revoluționar de a susținut politica lui Ivan al III-lea privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru secularizarea pământurilor bisericeșticreștinii din Apus. În această privințăLa încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. el a fost susținut de către monahii După închiderea ședinței sinodului, Nil și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de Belozersk rugăciune contemplativă și discipolul său Vassian Patrikeyevla Dumnezeu.
However, after Nilus’ death, Joseph and his supporters prevailed and persecutions of the Judaizers were instituted===Disputa privind proprietățile bisericești===Sf. As Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a fallout of this disputedeține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, two views emerged over the issue of church propertyținut la Moscova, one that followed the austere life of Nilus and his followersel a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, the ‘‘nondomeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-processors’’ and the others that followed Joseph and supported the ownership of property, the ‘‘processors’‘lea de secularizare a pământurilor mănăstirești. El a fost susținut în acest demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.
OricumTotuși, după moartea lui Nil, Iosfi Iosif și suporterii susținătorii lui au ajuns la putere iar persecuțiile împotriva iudaicilor au fost reglementateavut câștig de cauză și s-a hotărât persecutarea iudaizanților. Ca un efect negativ al urmare a acestei dispute, s-au format două curente referitor de opinie cu privire la proprietatea bisericii, bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și discipolilor a ucenicilor lui, iar altul ‘‘non– „non-posesorii’’, posesorii” – și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra dreptul la proprietate, ‘‘posesorii’‘legitimitatea proprietăților bisericești – „posesorii”.
While Joseph’s positionÎn timp ce, with the power of the secular as well as clerical worlds, came to dominate the Russian culture, the life of the non-possessors served to moderate the excesses of the possessors. Nilus did not live long enough to see the end of the struggle that was continued by his successors Patrikeyev and Artemis.Datorată poziției susținute de Iosif, cât și datorată cu sprijinul puterii seculare și clericaleal autorității bisericești, aceasta poziția susținută de Iosif a ajuns să domine predominantă în cultura ruseascărusă, iar exemplul dat de viața modestă a ''non-posesorilr posesorilor'' – a Sf. Nil și a ucenicilor săi – a servit ca model împotriva reușit să ducă la moderarea exceselor posesorilorcelor dintâi. Nil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi Patrikeyev , Patrichieiev și ArtemisArtemie.
Nilus died on May 7, 1508, at the age of seventy five, leaving in his will instructions for a simple burial and regimen for the continued life in the skete after his death: ''It has always been my earnest striving as far as my strength allowed to receive no honor or praise in this monastery life, so be it after my death. I beg all to pray for my sinful soul, and I ask pardon from all as I forgive all. May God pardon us all.''===Trecerea la Domnul===
Nilus Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75de ani, și a lăsat lăsând în testamentul său intrucțiuni simple pentru înmormantare cât indicația de a i se face o înmormântare simplă, precum și de îndrumări cu privire la administrarea vieții de obște schitului după moartea salui::'' Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o onoare cinstire sau recunoștință laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână și după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare cum tuturor și vă iert și eu toate. Să dea Domnul să ne ierte pe toți.''
==Referințe==
Despre Nil Sorski, în engleză:
*David M. Goldfrank, “Recentering "Recentering Nil Sorskii: The Evidence from the Sources", ''Russian Review'' 66, No. 3 (2007): 359–376.*‘‘Nil "Nil Sorsky: The Complete Writings’‘Writings". George Maloney, ed. and trans. (Mahwah, NJ: Paulist Press, 2003).
*David M Goldfrank, "Burn, Baby, Burn: Popular Culture and Heresy in Late Medieval Russia", ''The Journal of Popular Culture'' 31, no. 4 (1998): 17–32
*Andrei Pliguzov, "Archbishop Gennadii and the Heresy of the 'Judaizers'", ''Harvard Ukrainian Studies'' 16(3/4) December 1992: 269-288
==Legături externe==
*(en) [http://en.wikipedia.org/wiki/Nil_Sorsky Nilus_of_Sora Nil Sorsky]*(en) [http://essenes.net/nilus.html Nilus Sora]
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101310 OCA:Nilus of Sora]
[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi ruşiSfinți ruși]]
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:CuvioşiCuvioși]]
[[en:Nilus of Sora]]
11.732 de modificări

Meniu de navigare