Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sisoe cel Mare

1.952 de octeți adăugați, 6 iulie 2020 03:53
m
Legături externe: +categ.
{{Diacritice}}[[Fișier:Sisoes-b4-tomb-of-alexander metora.jpg|right|thumb|250px|Sf. Sisoe cel Mare la mormântul lui Alexandru cel Mare (frescă din secolul al XVI-lea de la Meteora, semnificând amintirea de moarte).]][[Preacuvios]]ul părintele nostru '''Sisoe cel Mare''', numit și '''Sisoe tebeul''', este unul din [[Părinţii Părinții pustiei]] din secolul al IV-lea, imediat următor sfântului [[Antonie cel Mare]] în Egipt. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[6 iulie]] în [[Biserica Ortodoxă]].
==Viaţa și lucrărileViața==Luând asupra lui [[Cruce]]a Domnului Nostru încă din tinereţetinerețe, preafericitul nostru Părinte Sisoe s-a retras mai întâi în pustia [[Schetis]] (adică "a Schitului"). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi virtuții și în lupta ascetică încât a fost în curând considerat de toţi toți drept modelul de [[călugăr]]. La puţin puțin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și [[Nitria]] începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotărî să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele [[patriarh]] al pustiului, şi și care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întreba într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse : "Dacă aș avea unul din gândurile avvei Antonie, aș deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie". Primea hrana hrană din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmpla o dată ca acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa şi să și lovindu-se peste piept îşi își spuse : "Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti ești nici măcar la măsurile acestui mirean !".
Printre virtutile virtuțile care ii impodobeau îi împodobeau inima, excela inainte înainte de toate in în [[smerenia|smerenie si ii invata ]] și îi învăța pe cei care il îl vizitau ca aceasta se poate obtine obține mai intâi întâi prin abstinentaabstinență, apoi prin rugaciune si in sfârsit fortândurugăciune și în sfârșit forțându-ne sa ne consideram in considerăm în orice imprejurari împrejurări inferiori tuturor oamenilor. Ii placea Îi plăcea atât de mult sa posteasca si să postească și era atât de cufundat in rugaciune incât ramânea în rugăciune încât rămânea zile intregi fara sa întregi fără să se ingrijeasca îngrijească de mâncare iar când discipolul sau[[discipol]]ul său, Avram, ii atragea atentiaîi atrăgea atenția, el raspundea răspundea cu simplitate : "Nu am mâncat noi, copilul meu ?" - Celalalt raspuzânduCelălalt răspunzându-i ca nu, el spunea : "Daca Dacă nu am mâncat, adu si și hai sa mâncamsă mâncăm".
Fiul unui om care venise sa il să îl viziteze pe batrân bătrân pe munte murise pe drum iar tataltatăl, fara sa fără să se tulbure, il îl aduse cu incredere încredere la batrân si bătrân și se inchina închina lui cu fiul sausău. Apoi iesiieși. Sfântul, gândindu-se ca tânarul ramasese că tânărul rămăsese prosternat din respect, ii îi spuse : "ScoalaScoală-te, iesi afara ieși afară !". Pe data dată defunctul se ridica si iesiridică și ieși.
Oprindu-se intrîntr-o zi lânga lângă mormântul lui Alexandru cel Mare, batrânul bătrânul contempla cu stupoare zadarnicia zădărnicia slavei pamântesti si varsa pământești și vărsa lacrimi pentru soarta comuna comună a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in află în apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii reprezentării Sfântului, care a devenit tema clasica clasică a "amintirii mortiimorții" in în programul iconografic al ManastirilorMănăstirilor.). Apoi reveni in în chilia sa, pentru a-si și continua nevointele in asteptarea nevoințele în așteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat căzuse în păcat de mai multe ori ii îi spuse : "RidicaRidică-te inca încă o data si inca dată și încă o datadată" - "Pâna Până când ?" intreba întrebă fratele. - Batrânul raspunse Bătrânul răspunse : "Pâna Până când vei fi gasit găsit (de moarte) ori in în bine ori in pacatîn păcat. Caci Căci omul se prezinta prezintă la judecata in judecată în starea in în care a fost gasitgăsit".
Terminându-si și calea vietii vieții sale, Sfântul Sisoe era gata sa moara si să moară și pe când Parintii Părinții erau asezati in așezați în jurul lui, fata fața sa straluci străluci dintr-odata odată ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca Iată că vine avva Antonie". La putin puțin timp spuse : "Iata Iată corul ProfetilorProfeților". Fata Fața sa straluci si străluci și mai tare si și el spuse : "Iata ca Iată că vine corul Apostolilor". Apoi fata fața i se lumina si lumină și el parea sa părea să stea de vorba vorbă cu un personaj nevazutnevăzut. Parintii il intrebara Părinții îl întrebară cu cine vorbeste vorbește iar el raspunse răspunse : "Iata Iată [[înger]]ii venind sa ma să mă ia iar eu ii îi implor sa ma să mă lase sa fac putina pocaintapuțină pocăință". Batrânii ripostara Bătrânii ripostară : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, ParintePărinte". El raspunse răspunse atunci plângând : "Adevarat va Adevărat vă spun ca nu am nici macar constiinta măcar conștiința de a fi la inceputînceput". Parintii Părinții se minunara minunară de o asemenea smerenie si intelesera ca și înțeleseseră că el ajunsese la desavârsiredesăvârșire. Fata Fața lui deveni atunci dintr-odata odată mai stralucitoare strălucitoare ca soarele si toti și toți cei prezenti fura cuprinsi prezenți fură cuprinși de spaimaspaimă. Batrânul murmura Bătrânul murmură : "PrivitiPriviți, Domnul vine si și El spune "AducetiAduceți-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe isi dadu își dădu sufletul in în mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si scăpărat și tot locul fu cuprins de buna mireasmabună mireasmă.
==Din zicerile cuvintele sfântului Sisoe cel Mare==[[Patericul egiptean ]] cuprinde, în colecţia colecția alfabetică, un capitol dedicat sfântului Sisoe cel Mare, și unde se găsesc 52 de apoftegme care îi sunt atribuite:
1. Unui frate făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe şi și i-a zis: mi s-a făcut strâmbătate de cutare frate şi și eu voi să-mi fac izbândă. Iar bătrânul îl ruga zicând: nu, fiule, ci lasă mai bine la [[Dumnezeu]] izbânda. Iar el zicea: nu voi înceta până nu voi face izbândă. Şi a zis bătrânul: să ne rugăm, frate! Şi sculându- se, a zis bătrânul: Dumnezeule, nu mai avem trebuinţă trebuință de Tine, ca să porţi porți grijă pentru noi, căci noi ne facem izbânda noastră. Deci, aceasta auzind fratele, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo!
2. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: ce voi face, că de multe ori merg la biserică şi și de multe ori se face pomană şi și ţințin? I-a zis lui bătrânul: osteneală are lucrul. Deci l-a întrebat Avraam, ucenicul său: în călătorie fiind sâmbăta sau duminica şi și va bea vreun frate trei pahare nu cumva este mult? Răspuns-a bătrânul: de nu este de la satana, nu este mult
3. Zicea [[ucenic]]ul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să mergem. I-a zis lui ucenicul: unde este loc, care să nu aibă femeie, decât numai în pustie? Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!
4. De multe ori îi zicea ucenicul lui avva Sisoe: avvo, scoală-te, să mâncăm! Iar el zicea către dânsul: dar n-am mâncat, fiule? Iar ucenicul îi răspundea: nu, părinte. Şi zicea bătrânul: dacă nu am mâncat, ad-o să mâncăm.
5. Zis-a odată avva Sisoe cu îndrăzneală: îndrăzneşteîndrăznește, iată treizeci de ani am de când nu mă mai rog lui Dumnezeu pentru păcat. Ci aşa așa mă rog, zicând: Doamne, Iisuse, apără-mă de limba mea! Şi până acum în fiecare zi cad printr-însa Şi păcătuiesc.
6. Un frate i-a zis lui avva Sisoe: cum de nu mă părăsesc patimile? I-a răspuns lui bătrânul: vasele lor înlăuntru tău sunt. Dă-le lor arvună şi și se duc.
7. Şedea odată avva Sisoe în muntele lui avva Antonie singur. Şi zăbovind slujitorul lui să vină la dânsul, timp de zece luni nu a văzut om. Umblând prin munte, a găsit un faranit, care vâna dobitoace sălbatice. Şi i-a zis lui bătrânul: de unde vii şi și câtă vreme ai aici? Iar el a zis: cu adevărat, avvo, am unsprezece luni în muntele acesta şi și nu am văzut om decât pe tine. Şi auzind bătrânul aceasta, intrând în chilia lui, se bătea pe sine, zicând: iată, Sisoe, ai socotit că ai făcut ceva şi și nici ca mireanul acesta n-ai făcut!
8. S-a făcut pomană în muntele lui avva Antonie şi și s-a aflat acolo un vas cu vin. Şi luând unul din bătrâni un văscior şi și un pahar l-a dus la avva Sisoe şi și i-a dat lui şi și a băut. Ase menea şi și al doilea şi și a primit. Apoi i-a dat lui şi și al treilea şi și nu l-a luat, zicând: încetează, frate, au nu ştii știi că este de la satana!
9. A venit cineva din fraţi frați la avva Sisoe în muntele lui avva Antonie. Şi vorbind ei, l-a întrebat avva Sisoe: nu am ajuns la măsurile lui avva Antonie, părinte? Şi i-a zis lui bătrânul: de fi avut unul din cugetele lui avva Antonie, m-fi făcut tot ca focul; însă ştiu știu un om care cu osteneală poate să poarte cugetul său.
10. A venit odată unul din tebei la avva Sisoe, vrând să se facă călugăr. Şi l-a întrebat bătrânul, dacă are pe cineva în lume. Iar el a zis: am un fiu. Şi i-a zis lui bătrânul: du-te, aruncă-l în râu şi și atunci te faci călugăr! Deci, după ce s-a dus să-l arunce, a trimis bătrânul pe un frate zicându-i să-l oprească. De aceea, când l-a ridicat să-l arunce, i-a zis fratele: încetează, ce faci? Iar el i-a zis: avva mi-a zis să-l arunc. I-a zis fratele: a mai zis să nu-l arunci. Şi lăsându-l a venit la bătrânul şi și s-a făcut preaiscusit călugăr pentru ascultarea lui.
11. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: oare aşa așa alunga satana pe cei vechi? I-a răspuns lui bătrânul: acum şi și mai mult, căci vremea lui s-a apropiat şi și se tulbură.
12. A fost odată ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe de un drac. Şi a văzut bătrânul că a căzut. Dar sculându-se, şiși-a întins mâinile la cer, zicând: Dumnezeule, voieştivoiești, nu voieti, nu Te voi lăsa de nu-l vei tămădui. Şi îndată s-a tămăduit ucenicul.
13. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: mă văd pe mine că aducerea aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui bătrânul: nu este mare lucru să fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este să te vezi pe tine sub toată zidirea. Că aceasta împreună cu osteneala trupească, povăţuieşte povățuiește la chipul smeritei cugetări.
14. Se spunea despre avva Sisoe, că atunci când era să se săvârşeascăsăvârșească, şezând părinţii șezând părinții lângă dânsul, a strălucit faţa fața lui ca soarele. Şi le-a zis lor: iată avva Antonie a venit! Şi după puţinpuțin, a zis: iată ceata proorocilor a venit! Şi iarăşi faţa iarăși fața lui, mai mult a strălucit. Şi a zis: iată ceata apostolilor a venit. Şi s-a îndoit faţa fața lui iarăşiiarăși. Şi se părea, ca şi și cum el ar fi vorbit cu cineva şi și s-au rugat bătrânii de el zicând: cu cine vorbeştivorbești, părinte? Iar el a zis: iată îngerii au venit să mă ia şi și mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puţinpuțin. Şi i-au zis lui bătrânii: nu ai trebuinţă trebuință să te pocăieştipocăiești, părinte. Şi le-a zis lor bătrânul: cu adevărat, nu mă ştiu știu pe mine să fi pus început. Atunci au cunoscut toţi toți că este desăvârşitdesăvârșit. Şi iarăşiiarăși, de năprasnă s-a făcut faţa fața lui ca soarele şi și s-au temut toţitoți. El le-a zis lor: vedeţivedeți, Domnul a venit. Iar Domnul a zis: aduceţiaduceți-mi pe vasul pustiului! Şi îndată şiși-a dat duhul. Şi s-a făcut ca un fulger şi și s-a umplut toată casa (locul) de bună mireasmă.
15. A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe în muntele lui avva Antonie. Şi când vrea să iasă, mai înainte de a călători ei, i-a făcut să guste de dimineaţădimineață, (că era post). Şi cum a pus masa, iată nişte fraţi niște frați au bătut la uşăușă. Şi a zis avva Sisoe ucenicului său: dă-le puţină puțină athiră (fiertură), că sunt osteniţiosteniți. I-a zis lui avva Adelfie: lasă-i acum să nu spună că avva Sisoe mănâncă de dimineaţădimineață. Şi a luat aminte la dânsul bătrânul şi și a zis fratelui: du-te, dă-le lor. Iar dacă au văzut athira, au zis: nu cumva aveţi oaspeţiaveți oaspeți? Şi le-a zis lor fratele: avem. Deci au început a se mâhni şi și au zis: Dumnezeu să vă ierte pe voi, că pe bătrânul l-aţi ați lăsat să mănânce acum. Au nu ştiţi știți că multe zile are să se chinuiască? Şi i-a auzit pe ei [[episcop]]ul. Atunci a făcut [[metanie]] bătrânului, zicând: iartă-mă, avvo, că un lucru omenesc am gândit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai făcut. Şi i-a zis avva Sisoe: dacă nu Dumnezeu îl va slăvi pe om, slava oamenilor nu este nimic.
16. Au venit alţii alții la avva Sisoe să audă de la dânsul vreun cuvânt. Şi nimic nu le-a grăit lor, ci tot timpul zicea: iertaţiiertați-mă! Dar văzându-i coşniţele coșnițele i-au zis lui Avraam, ucenicul lui: ce faceţi faceți cu coşniţele coșnițele acestea? Iar el a zis: încoace şi și încolo le cheltuim. Şi auzind bătrânul, a zis: şi și Sisoe încoace şi și încolo mănâncă. Iar ei auzind, foarte s-au folosit şi și s-au dus cu bucurie, zidindu-se de smerenia lui.
17. A întrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe: când citesc Sfânta Scriptură, voieşte voiește sufletul meu să alcătuiască cuvânt să am spre întrebare. I-a zis lui bătrânul: nu este trebuinţătrebuință, ci mai vârtos din curăţenia minţii câştigăcurățenia minții câștigă-ţi ţie ți ție a fi fără de grijă şi și a vorbi.
18. A mers odată un mirean la avva Sisoe în muntele lui avva Antonie, având cu sine şi și pe fiul său. Şi pe cale s-a întâmplat de a murit fiul şi și nu s-a tulburat, ci l-a dus cu credinţă credință la bătrânul. Şi a căzut cu fiul său, ca şi și când ar fi făcut metanie ca să fie blagoslovit de bătrânul şi și sculându-se tatăl, a lăsat copilul la picioarele bătrânului şi și a ieşit ieșit din chilie afară. Iar bătrânul socotind că metanie îi face, i-a zis lui: scoală şi ieşi și ieși afară! (Căci nu ştia știa că a murit). Şi îndată s-a sculat copilul şi și a ieşitieșit. Şi văzându-l tatăl lui, s-a înspăimântat şi și intrând s-a închinat bătrânului şi și i-a vestit lucrul. Auzind bătrânul s-a mâhnit, căci nu voia să se întâmple aceasta. Dar i-a poruncit lui ucenicul său, ca nimănui să nu spună până la sfârşitul sfârșitul bătrânului.
19. Trei bătrâni au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dânsul. Şi i-a zis lui cel dintâi: părinte, cum pot să mă mântuiesc de râul cel de foc? Iar el nu i-a răspuns. I-a zis cel de al doilea: părinte, cum pot să mă mântuiesc de scrâşnirea dinţilor şi scrâșnirea dinților și de viermele cel neadormit? Apoi cel de treilea: părinte, ce voi face, că aducerea aminte a întunericului celui mai dinafară mă omoară? Şi răspunzând bătrânul, le-a zis: eu de nici una din acestea nu-mi aduc aminte, căci milostiv fiind Dumnezeu, nădăjduiesc că va face cu mine milă. Şi auzind cuvântul acesta bătrânii s-au dus mâhniţimâhniți. Dar nevrând bătrânul să-i lase să se ducă mâhniţimâhniți, întorcându-i, le-a zis: fericiţi sunteţifericiți sunteți, fraţilorfraților, căci v-am râvnit vouă. Că cel dintâi dintre voi a zis despre râul de foc, cel de al doilea despre tartar şi și cel de al treilea despre întuneric. Deci, dacă acest fel de aducere aminte vă stăpâneşte stăpânește mintea cu neputinţă neputință este ca voi să mai greşiţigreșiți. Dar ce voi face eu, cel împietrit cu inima, nefiind slobod să ştiuștiu, că deşi deși este chin pentru oameni, totuşi totuși în tot ceasul păcătuiesc? Şi făcându-i metanie, i-au zis: precum am auzit, aşa așa am văzut (Ps. 47, 7).
20. Întrebat-au unii pe avva Sisoe, zicând: de va cădea vreun frate, n-are trebuinţă trebuință să se pocăiască un an? Iar el a răspuns: aspru este cuvântul. Iarăşi Iarăși au întrebat: dar şase șase luni? Şi iarăşi iarăși a zis: mult este. lar ei au zis: dar până la patruzeci de zile? Şi a răspuns: mult este. I-au zis atunci: deci de va cădea fratele şi și va afla îndată că se face pomană, intra-va şi și el acolo? Le-a zis lor bătrânul: nu, ci are trebuinţă trebuință să se pocăiască câteva zile. Căci cred lui Dumnezeu, că din tot sufletul dacă se va pocăi unul ca acesta şi și în trei zile îl primeşte primește pe dânsul Dumnezeu.
21. Venind odată avva Sisoe la locul ce se cheamă Clisma, au mers la dânsul nişte niște mireni să-I vadă. Şi multe grăind ei, nu le-a răspuns lor cuvânt. La urmă unul dintr- înşii înșii a zis: de ce-l supăraţi supărați pe bătrân? Nu mănâncă şi și pentru aceasta nu poate a grăi. A răspuns bătrânul: când am trebuinţătrebuință, mănânc.
22. A întrebat avva Iosif pe avva Sisoe, zicând: în câţi câți ani trebuie omul să-şi și taie patimile? I-a zis lui bătrânul: anii voieşti voiești să-i ştiiștii? Zis-a avva Iosif: da! Deci a zis bătrânul: în orice ceas vine patima, îndată tai-o.
23. Un frate I-a întrebat pe avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere. Şi i-a zis lui bătrânul: a zis Daniil: pâinea doririlor nu am mâncat (Daniil 10, 3).
24. Se spunea despre avva Sisoe, că şezând șezând în chilie totdeauna încuia uşaușa.
25. Au venit odată nişte niște arieni la avva Sisoe, în muntele lui avva Antonie şi și au început a-i cleveti pe dreptmăritori. Iar bătrânul nu le-a răspuns nimic. Şi chemându-şi și ucenicul i-a zis: Avraame, adu-mi cartea Sfântului Atanasie şi citeşteși citește. Şi făcând ei. s-a aflat eresul lor. Şi i-a slobozit cu pace.
26. A venit odată avva Ammun de la Rait la Clisma să se întâlnească cu avva Sisoe. Şi văzându-l necăjit, căci a lăsat pustia, i-a zis: ce te necăjeştinecăjești, avvo, căci ce mai puteai să faci de acum în pustie, după ce ai îmbătrânit aşaașa? Iar bătrânul s-a uitat la dânsul cu asprime, zicând: ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destulă numai slobozenia gândului meu în pustie?
27. Şedea odată avva Sisoe în chilia sa. Şi bătând în uşă ușă ucenicul lui, a strigat la dânsul bătrânul, zicând: fugi, Avraame, nu intra, că acum nu au vreme cele de aici!
28. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: cum ai lăsat Schitul, fiind cu avva Or şi și ai venit de ai şezut șezut aici? Şi i-a răspuns bătrânul: când a început a se înmulţi înmulți Schitul, auzind eu că a adormit avva Antonie, m-am sculat şi și am venit aici în munte; şi și găsind cele de aici cu linişteliniște, am şezut puţină șezut puțină vreme. I-a zis lui fratele: câtă vreme ai aici? I-a răspuns bătrânul: şaptezeci şi șaptezeci și doi de ani.
29. Zis-a avva Sisoe: când va fi vreun om care poartă grijă de tine, nu trebuie tu să-i porunceştiporuncești.
30. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: de vom umbla pe cale şi și va rătăci cel ce ne povăţuieşte povățuiește este trebuinţă trebuință să-i zicem ceva? I-a răspuns bătrânul: nu. Deci a zis fratele: dar să-l lăsăm să ne rătăcească? I-a zis bătrânul: dar ce vrei, să iei toiag să-l bati? Eu ştiu fraţi știu frați care umblau şi și cel ce îi povăţuia povățuia a rătăcit noaptea; şi și erau doisprezece şi toţi ştiau și toți știau că se rătăcesc. Şi s-au luptat fiecare să nu spună. Iar după ce s-a făcut ziuă, pricepând cel ce-i conducea că a rătăcit din cale, le-a zis: iertaţiiertați- mă, am rătăcit! Şi au zis toli: şi și noi ştiamștiam, dar am tăcut. Iar el auzind, s-a minunat zicând că până la moarte se stăpânesc fraţii frații să nu grăiască şi și l-a slăvit pe Dumnezeu. Iar lungimea căii din care s-au rătăcit, era de douăsprezece mile.
31. Au venit odată saracinii şi și i-au dezbrăcat pe bătrân şi și pe fratele lui. Şi ieşind ieșind ei în pustie ca să găsească ceva de mâncare, a găsit bătrânul baligi de cămilă şi și scormonind au găsit în ele grăunţe grăunțe de orz. Mânca deci un grăunte, iar unul îl punea în mâna lui şi și venind fratele I-a găsit pe el mâncând şi și i-a zis: aceasta este dragostea, să găseşti găsești mâncare şi și singur să mănânci şi și să nu mă chemi şi și pe mine? Şi i-a zis avva Sisoe: nu ţiți-am făcut strâmbătate, frate; iată, partea ta în mâna mea am păstrat-o!
32. Se spunea despre avva Sisoe tebeul că a rămas la Calamona Arsenoitului şi și un alt bătrân era bolnav la cealaltă lavră. Şi dacă a auzit s-a mâhnit. Dar fiindcă două zile postea şi și era ziua în care nu mânca, când a auzit, şiși-a zis: ce voi face? De mă voi duce, nu cumva mă vor sili fraţii frații să mănânc iar de voi rămâne până mâine, nu cumva se va săvârşisăvârși? Însă aceasta voi face: mă duc şi și nu mănânc. Şi aşa așa s-a dus postind, plinind porunca lui Dumnezeu iar petrecerea lui cea pentru Dumnezeu nu a stricat-o.
33. Povestit-a unul din părinţi părinți despre avva Sisoe calamoteanul, că vrând odată să-şi și biruiască somnul, s-a spânzurat pe sine de prăpastia Pietrii. Şi venind îngerul l-a dezlegat şi și i-a poruncit să nu mai facă aşaașa, nici pe alţii alții să nu-i înveţe învețe acest lucru.
34. Întrebat-a unul din părinţi părinți pe avva Sisoe, zicând: de voi şedea ședea în pustie şi și va veni vreun barbar vrând să mă omoare şi și de voi putea asupra lui, omorî-l-voi pe el? Şi a zis bătrânul: nu, ci lasă-l la Dumnezeu, căci orice fel de ispită va veni omului, omul să zică: pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla, să zică: din mila lui Dumnezeu este.
35. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe tebeul, zicând: spune-mi vreun cuvânt. Şi i-a răspuns: ce pot să-ţi ți spun? Căci din Testamentul cel Nou citesc şi și la cel Vechi mă întorc.
36. Tot acest frate l-a întrebat pe avva Sisoe, cel al Pietrii, cuvântul cel care l-a zis avva Sisoe tebeul. Şi i-a zis bătrânul: eu în păcat mă culc şi și în păcat mă scol.
37. Se spune despre avva Sisoe tebeul, că după ce ieşea ieșea de la biserică, îndată se repezea la chilia sa, păşind pășind iute şi și asemănându-se cu unul care fugea. Iar unii din cei ce-l vedeau că făcea aceasta, ziceau: drac are. Dar el făcând lucrul lui Dumnezeu, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre el.
38. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: ce voi face, avvo, că am căzut? I-a răspuns lui bătrânul: scoală-te iarăşiiarăși. Zis-a fratele: m-am sculat şi iarăşi și iarăși am căzut. Şi a zis bătrânul: scoală-te iarăşi şi iarăşiiarăși și iarăși. Deci a zis fratele: până când? Zis-a bătrânul: până ce vei fi apucat sau în bine, sau în cădere, căci cu ce se află omul, cu aceea se şi și duce din lumea aceasta.
39. Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, căci mă necăjesc pentru rucodelie, iubind împletitura, dar nu pot să o lucrez. Zis-a bătrânul: avva Sisoe zicea că nu trebuie să lucrăm lucrul care ne odihneşteodihnește.
40. Zis-a avva Sisoe: caută-L pe Domnul şi și nu căuta unde locuieştelocuiește.
41. Zis-a iarăşiiarăși: ruşinea şi rușinea și netemerea, de multe ori aduce păcatul.
42. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: ce voi face? Şi acesta i-a răspuns: lucrul pe care îl cauţicauți, este tăcerea multă şi și smerenia. Căci scris este: fericiţi fericiți cei ce rămân întru aceasta; aşa poţi așa poți să stai.
43. Zis-a avva Sisoe: fă-te defăimat şi și voia ta o leapădă şi și te fă fără grijă şi și vei avea odihnă.
44. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: ce voi face pentru patimi? Şi i-a răspuns bătrânul: fiecare din noi se ispiteşte ispitește de pofta sa .
45. Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe, zicând: spune-mi vreun cuvânt. Iar el i-a zis: de ce mă sileşti silești să vorbesc în zadar? Iată, ce vezi, fă.
46. S-a dus odată avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare şi și câteva zile nu voia să-i slujească altcineva, zicând: oare voi lăsa alt om să-şi și facă obicei cu mine, în afară de fratele meu? Şi nu a primit pe nimeni pânâ ce nu a venit ucenicul lui, suferind osteneală.
47. Se spunea despre avva Sisoe, că şezând șezând el, a strigat un glas: o, ticăloşieticăloșie! Şi a zis lui ucenicul său: ce ai, părinte? I-a zis lui bătrânul: caut un om să vorbesc şi și nu găsesc.
48. A ieşit ieșit odată avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la muntele cel mai din afară al Tebaidei, locuind acolo. Şi erau acolo meletiani, care locuiau in Calamona Arsenoitului. Unii, auzind că a ieşit ieșit la muntele cel mai dinafară, au dorit să-l vadă, dar ziceau: ce vom face, că în munte sunt meletieni? Şi ştim știm că bâtrânul nu se tulbură de dânşiidânșii. Dar noi nu cumva vrând să ne întâlnim cu bătrânul, vom cădea în ispita ereticilor? Şi pentru ca să nu se întâlnească cu ereticii, nu s-au dus să-I vadă pe bătrân.
49. Se spunea despre avva Sisoe că s-a bolnăvit. Şi şezând șezând bătrânii lângă dânsul, a grăit unora. Iar ei l-au întrebat: ce vezi, avvo? Şi le-a zis: văd pe unii că vin la mine şiși- i rog să mă lase puţin puțin să mă pocăiesc. I-a zis lui unul din bătrâni: şi și de te vor lăsa, de acum poţi poți să te foloseşti folosești spre pocăinţăpocăință? I-a zis lui bătrânul: deşi deși nu pot face, dar suspin în sufletul meu puţin şi puțin și îmi este de ajuns.
50. Se spunea despre avva Sisoe că atunci când a venit la Clisma, s-a îmbolnăvit. Şi şezând șezând el cu ucenicul lui în chilie, bătaie s-a făcut în uşăușă. Înţelegând Înțelegând bătrânul, a zis lui Avraam, ucenicului său: zi-i celui ce a bătut în uşăușă: eu Sisoe în munte, eu Sisoe pe harar (aşternutașternut). Iar el auzind, s-a făcut nevăzut.
51. A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului său: spune-mi ce vezi la mine şi și eu îţi îți voi spune ce văd la tine. I-a zis lui ucenicul: tu eşti ești bun la minte, dar aspru puţinpuțin. I-a zis bătrânul: tu eşti ești bun, dar molatic la minte.
52. Se spunea despre avva Sisoe tebeul, că nu mănâncă pâine. Şi la praznicul PaştilorPaștilor, i-au făcut lui metanie fraţii frații ca să mănânce cu ei şi și răspunzând, le-a zis: una am să fac: sau pâine am să mănânc, sau câte bucate aţi ați făcut. Iar ei i-au zis: numai pâine să mănânci. Iar el a făcut aşaașa.
==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul 1: :Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Sisoe. Şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.  [[Condac]], glasul al 4-lea: :Sihăstrind, înger pe pământ te-ai arătat, luminând, cuvioase, gândurile credincioșilor cu dumnezeieștile semne totdeauna. Pentru aceasta, pe tine, Sisoe, cu credință te cinstim. ==Legături externe== *[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie06.htm Sinaxar 6 iulie, Sf. Sisoe cel Mare]*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-06-cv_sisoe_cel_mare.html Viața Sf. Sisoe cel Mare], după ''Viețile Sfinților'' (luna iulie).*[http://www.credo.ro/proloage.php?data=0607&i=1 Sf. Cuv. Sisoe cel Mare]], din ''Proloage'' (luna iulie).*[http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-sisoe-mare-120062.html Sf. Sisoe cel Mare].*[http://www.pateric.ro/pentru-avva-sisoe/ Pentru Avva Sisoe], din [[Patericul egiptean]].*[http://www.crestinortodox.ro/icoane/icoane-sinaxar/sfantul-sisoe-mare-120063.html Icoană a Sf. Sisoe cel Mare]. [[Categorie:Sfinți]][[Categorie:SfinţiSfinți egipteni]]
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]
 
[[en:Sisoes the Great]]
13.179 de modificări

Meniu de navigare