Modificări

Salt la: navigare, căutare

Calinic de la Cernica

9.412 octeți adăugați, 15 mai
Surse: referințe
{{În cursSfinti|nume= Sfântul Ierarh<br>Calinic de la Cernica|Imagine= [[Fișier:11-Calinic_Cernica.jpg|220 px|Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica]]|nastere= [[7 octombrie]] 1787, București|adormire= [[11 aprilie]] 1868, [[Mănăstirea Cernica]]|localizare= {{flag|Romania}}România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]|etnie= română|tip= [[ierarh]], [[cuvios]]|canonizare= [[21 octombrie]] 1955|calendar= [[11 aprilie]]|biserici= Biserica Sfântul Gheorghe de la [[Mănăstirea Cernica]]|site=|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Calinic''', cunoscut şi și sub numele de Sfântul '''Sfântul Calinic de la Cernica''', a fost [[stareţstareț]] (apoi [[arhimandrit]]) al [[MănăstireMănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]] timp de 32 de ani, formând o aleasă şi și renumită obşte obște monahală. Mai târziu a fost ales [[Episcopepiscop]] de Râmnicu-Vâlcea.<br>A fost unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti [[Părinte duhovnicesc|părinți duhovnicești]] români ai veacului al XIX-lea. Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit ]] ca sfânt (canonizat) la [[21 octombrie28 februarie]] 19551950. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui se face pe data de [[11 aprilie]].
==ViaţaViața==
Sfântul Calinic s-a născut pe data de [[7 octombrie]] 1787, în BucureştiBucurești, (suburbia Sântul Visarion, uliţa ulița Lefterescu). Părinţii Părinții săi, Antonie şi și Floarea Antonescu, erau oameni de condiţie condiție mijlocie. La [[botez]] a primit numele de '''Constantin''', naşă nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia soția Marelui Ban Barbu Văcărescu şi și mama primului poetul român, Ienăchiţă Ienăchiță Văcărescu. Mai târziu, mama sfântului s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Pasărea]], devenind monahia Filofteia şi și mutându-se la Domnul în data de [[8 noiembrie]] 1833. Constantin a fost astfel de mic copil crescut într-un mediu creştincreștin, sub ochii atenţi atenți ai unei mame evlavioase şi și iubitoare de copii, în cinstirea şi și dragostea de [[Dumnezeu]] şi și de oameni. Fratele cel mai mare al lui Constantin a fost mai întâi [[preot]] de [[mir]], apoi a intrat şi și el în viaţa viața monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.
Constantin Antonescu a urmat cursurile unei şcoli școli românești de pe lângă o biserică (probabil Colţea[[Biserica Colțea|Colțea]], sau poate Sfântul [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|„Sfântul Gheorghe NouNou”]]), aici învăţând şi învățând și limba greacă. În 1807, mai înainte să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin şiși-a urmat chemarea lăuntrică şi și a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pe [[12 noiembrie]] 1808, el este tuns [[călugăr]] sub numele de '''Calinic''', iar după o lună este hirotonit [[ierodiacon]] la [[Biserica]] Sfântul Nicolae de la Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al VraţeiVraței, refugiat la Bucureşti București din cauza turcilor (scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti Țării Românești fiind vacant în acel moment). Îndrumat de duhovnicul său, Calinic a început o viaţă viață de aspre nevoinţe călugăreştinevoințe călugărești, cu post, rugăciune, muncă, citiri din Sfânta Scriptură sau din lucrările Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți. În anul 1812 a fost trimis, împreună cu părintele său duhovnicesc, la [[Mănăstirea NeamţNeamț]] din Moldova pentru a strânge ajutoare necesare refacerii bisericii Sfântul Nicolae de la Cernica distrusă de cutremurul din acel an. Cu acest prilej a cunoscut străvechea ctitorie domnească de la NeamţNeamț, cu aleasă viaţă viață duhovnicească, precum şi și alte mănăstiri moldoveneştimoldovenești.
În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ("ciuma „ciuma lui Vodă Caragea"Caragea”) ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit [[ieromonah]] de către [[arhiereu]]l Dionisie Lupu, viitorul mitropolit al Ţării RomâneştiȚării Românești, iar după doi ani a fost hirotonit duhovnic şi și rânduit mare eclesiarh al mănăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, [[Nectarie]]. În acel moment, Sfântul Sf. Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece bătrânul stareț Dorotei îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.
În cursul anului 1817 a plecat la [[Muntele Athos]], stând acolo aproape un an şi reuşind și reușind să cunoască îndeaproape viaţa viața călugărilor de acolo și asprele lor rânduieli. A cules astfel o învăţătură învățătură care îi va fi de folos în ostenelile sale de mai târziu.
Pe [[14 decembrie]] 1818, după moartea stareţului starețului Dorotei, întreaga obşte obște de la Cernica l-a ales ca stareț pe ieromonahul Calinic. Deşi Deși avea doar 31 de ani (din care 11 petrecuţi petrecuți în mânăstire), noul stareț a încercat să impună ordine și disciplină duhovnicească, alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. S-a îngrijit de înființarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărți de cultură teologică. Doi ani mai târziu a fost hirotonit ca [[arhimandrit]], de către mitropolitul Ţării RomâneştiȚării Românești, Dionisie Lupu (pe [[9 aprilie]] 1820).
Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. În mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe insula mare de la Cernica. Poate cea mai importantă ctitorie a sa a fost biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţăbiruință]], zidită între anii 1831-1832, și refăcută în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. Tot atunci s-a ridicat o nouă stăreţiestăreție, clopotniţaclopotnița, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniţă.În 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], sfinţită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de lângă Ploieşti. Ca stareţ, Calinic s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Era un bun îndrumător al credincioşilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât şi pentru faptele sale de milostenie. Timp de câteva luni, în 1821 a hrănit în mănăstire un mare număr de locuitori din Bucureşti şi din împrejurimi, refugiaţi la Cernica de frica turcilor care intraseră în Bucureştibolniță.
Conform cu mărturiile contemporanilorÎn 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], sfințită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de lângă Ploiești. Ca stareț, Sfântul Calinic fusese binecuvântat s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și cu darul dumnezeiesc ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Era un bun îndrumător al facerii credincioșilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât și pentru faptele sale de milostenie. Timp de minuni: exorcizăricâteva luni, tămăduiri în 1821 a hrănit în mănăstire un mare număr de locuitori din București și alteledin împrejurimi, refugiați la Cernica de frica turcilor care intraseră în București.
În anul 1850, după 43 de ani de viaţă viață în mănăstire, dintre care 32 de ani de cârmuire a obştii obștii monahale de la Cernica, stareţul starețul Calinic a fost chemat la înalta slujire arhierească. De fapt, încă din 1834, după moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, domnitorul Ţării RomâneştiRomânești, Alexandru Ghica, îi ceruse să primească scaunul mitropolitan, dar Calinic refuzase, socotindu-se nevrednic de o asemenea înaltă cinstire. Dar, în 1850, când toate cele patru scaune vlădiceşti vlădicești din Ţara Țara Românească rămpseseră rămăseseră vacante , Barbu ŞtirbeiȘtirbei, domnitorul de atunci, având o mare admiraţie faţă admirație față de stareţul starețul mănăstirii ctitorite de strămoşul strămoșul său (vornicul Cernica ŞtirbeiȘtirbei), l-a convins pe Calinic să accepte cârmuirea unei eparhii. Pe [[15 septembrie]] 1850 Calinic a fost ales în străvechiul scaun episcopal de la Râmnicu-Vâlcea, fiind hirotonit [[arhiereu]] în catedrala mitropolitană din Bucureşti București la [[26 octombrie]] 1850 de [[Prăznuire|praznicul]] [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântului Dumitru]]. Deoarece reşedinţa reședința episcopală din Râmnic era distrusă în urma unui incendiu, înscăunarea s-a făcut la Craiova, pe [[26 noiembrie]]; noul episcop avea vârsta de 63 de ani.
Imediat după înscăunare, noul ierarh a găsit în eparhie o moştenire moștenire grea care se cerea îndreptată. De 10 ani eparhia era condusă de locţiitorilocțiitori, resedinţa şi reședința și catedrala episcopală erau distruse, numărul preoţilor preoților era insuficient, puţin pregătiţi şi puțin pregătiți și cu o stare materială grea, seminarul [[seminar]]ul era închis în urma revoluţiei revoluției din 1848, lăcaşurile lăcașurile de închinare neîngrijite sau în paragină, iar unele chiar închise. Noul episcop a început imediat după înscăunare îndreptarea acestor lucruri. A cercetat eparhia, a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoţipreoți. În 1851 a redeschis seminarul, mai întâi la Craiova, apoi în 1854 l-a mutat la Râmnic; a deschis şi şcoli și școli pentru pregătirea cântăreţilor bisericeşticântăreților bisericești.
În 1854, după mutarea reşedinţei reședinței episcopale înapoi la Râmnicu-Vâlcea, episcopul Calinic s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale episcopale după planurile întocmite de el însuşiînsuși; pictura avea să fie făcută de marele pictor român Gheorghe Tattarescu.  Între 1859-1864 a refăcut și redeschis schitul Frăsinei, construit în 1763, dar părăsit mai apoi. Astfel, în 1863, a construit la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniță și noi chilii. Planul bisericii a fost conceput de el, iar zugrăvirea a încredințat-o pictorului brașovean Mișu Popp. La acest schit, Calinic a introdus regulile aspre de viețuire de la [[Muntele Athos]], pe care el însuși le respecta de când intrase în mănăstire. Pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare „Legea secularizării averilor mânăstirești”, episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului Frăsinei să i se permită să rămână cu toate bunurile, excepție aprobată de domn. Mare iubitor de carte și sprijinitor al culturii, episcopul Calinic a simțit mereu nevoia unei tipografii proprii. Ca stareț și apoi ca episcop, a tipărit câteva cărți la București (cum a fost ''Pravoslavnica mărturisire'', tipărită în anul 1859, pe cheltuiala sa). În 1860, a reușit să deschidă („cu bani împrumutați”, după cum mărturisea el însuși) tipografia ''Kallinik Rîmnik'', proprietatea sa, de sub teascurile căreia au apărut mai multe cărți de slujbă și de învățătură, ca: ''Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învățătură pentru duhovnici'' și ''Pravila mânăstirească'', pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și cea a schitului de la Frăsinei.  Calinic intenționa să reînvie la Râmnic vremurile de înflorire culturală din timpul marilor săi înaintași din secolul al XVIII-lea: episcopii [[Antim Ivireanul]], Damaschin, Climent, Chesarie și Filaret. Cu un an înainte de moarte a donat tipografia sa orașului Râmnic, cu tot inventarul și cu toate cărțile aflate în depozit, cu condiția ca tipografia să-i poarte numele și ca jumătate din veniturile ei să fie folosite pentru întreținerea școlilor din oraș și a elevilor săraci, precum și a seminariștilor, iar cealaltă jumătate să fie folosită pentru întreținerea schitului Frăsinei. Episcopul Calinic a fost și un însuflețit patriot. În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la Adunările obștești ale Țării Românești și a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor. Încă din primăvara anului 1857 el a trimis o circulară către protopopi și egumeni, prin care le cerea ca în toate bisericile să se facă rugăciuni „pentru unirea românilor într-o singură voință și cuget, ca să ceară pe cale legiuită viață patriei lor”. A făcut parte și din Adunarea electivă a țării care l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la [[24 ianuarie]] 1859. Într-o pastorală adresată protopopilor și preoților din eparhia sa, îi îndemna pe aceștia să-și cinstească patria și pe cârmuitorii ei și să nu cruțe nici o jertfă pentru binele obștesc pentru că: „cine este un bun creștin, este și un bun patriot”. Trebuie subliniată și pusă în lumină sfințenia vieții lui Calinic. Cei care l-au cunoscut au rămas impresionați de numeroasele sale milostenii, de simplitatea sa în îmbrăcăminte, de bunătatea și blândețea sa, de rugăciunile sale tămăduitoare, de posturile și privegherile sale. Anastasie Baldovin, biograful său, scria că episcopul avea liste de persoane cărora le împărțea permanent ajutoare și că atunci când hirotonea preoți le dăruia cărți și chiar bani de drum. „Era atât de milostiv – scria acesta – încât dacă nu avea ce să dea de milostenie, își da hainele de pe prea Sfinția Sa și plângând se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani pe unde voi ști, ca să aibă ce să dea la frații lui în Hristos, pentru că așa numea pe săraci și neputincioși”. Conform cu mărturiile contemporanilor, Sfântul Calinic fusese binecuvântat și cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni: exorcizări, tămăduiri și altele. Martori contemporani povestesc mai multe cazuri de vindecări de boli în urma rugăciunilor episcopului Calinic, cum a fost o tânără din satul Muiereasca sau fiul meșterului care lucra la construirea catedralei episcopale de la Râmnicu-Vâlcea. Simțind că i se apropie sfârșitul vieții pământești, pe [[24 mai]] 1867, Sfântul Calinic s-a retras la Mânăstirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizări, lui Calinic nu i s-a retras titulatura, rămânând până la sfârșitul vieții episcop titular al Râmnicului. A murit pe [[11 aprilie]] 1868. A fost înmormântat două zile mai târziu în tinda ctitoriei sale, biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, în prezența [[mitropolit]]ului [[primat]] al României, Nifon, și a unei mari mulțimi de credincioși.
==Proslăvirea ca sfânt==
==Scrieri==Pentru viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, și pentru faptele sale sfinte, Sfântul [[Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], întrunit pe data de [[28 februarie]] 1950, a hotărât ca episcopul Calinic să fie trecut în rândul [[sfinți]]lor, cu data de [[prăznuire]] la [[11 aprilie]]. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la [[21 octombrie]] 1955. Festivitățile proclamării solemne a canonizării sale (proslăvirea ca sfânt) au avut loc la [[Mănăstirea Cernica]] în zilele de 21 - [[23 octombrie]] 1955, în prezența multor ierarhi români și străini, a numeroși călugări, preoți și credincioși. Tot atunci au fost dezgropate și [[moaște]]le sale, care au fost așezate spre cinstire și închinare în biserica Sfântul Gheorghe de la Cernica, ctitoria sa; racla cu sfintele moaște este păstrată și astăzi în această biserică. Astfel, smeritul stareț și ierarh Calinic a devenit unul dintre cei mai de seamă sfinți ai calendarului ortodox român, pildă vrednică de urmat pentru orice fiu al Bisericii. [[Prăznuire]]a lui din neam în neam se face în ziua mutării sale la Domnul, adică la [[11 aprilie]]. Este cinstit prin cântări de laudă, în [[Minei]] și prin slujba [[Acatist]]ului; chipul său este zugrăvit în multe biserici mănăstirești și parohiale, iar numele său este purtat de mulți credincioși care îmbracă îngerescul chip al călugăriei. Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind în același timp și o podoabă aleasă a Bisericii Românești și un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea și Însuși Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaște puterea săvârșirii de minuni. În anul 2012, la iniţiativa IPS [[Irineu (Popa) al Olteniei|Irineu al Olteniei]], moaștele sfântului Calinic au fost purtate în pelerinaj pe teritoriul [[Mitropolia Olteniei|Mitropoliei Olteniei]] (la Craiova, Râmnicu Vâlcea, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Lainici, Drobeta-Turnu Severin, Slatina și Mănăstirea Clocociov), în semn de respect și recunoștință pentru activitatea sa de păstorire a Episcopiei Râmnicului.<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfantul-ierarh-calinic-din-nou-in-oltenia-69945.html Ioniță Apostolache, ''Sfântul Ierarh Calinic din nou în Oltenia''], 28 aprilie 2012, ''Ziarul Lumina'', accesat la 15 mai 2019</ref> Cu această ocazie, PF Părinte Patriarh [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]] a dăruit fragmente din moaștele Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, spre a fi păstrate cu cinste în Catedrala din Râmnicu Vâlcea.<ref>[https://basilica.ro/catedrala-din-ramnicu-valcea-si-a-cinstit-ocrotitorul-si-ctitorul-sfantul-calinic/ ''Catedrala din Râmnicu Vâlcea și-a cinstit ocrotitorul și ctitorul: Sfântul Calinic''], 13 mai 2019, ''Agenția de Știri Basilica'', accesat la 15 mai 2019</ref>
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul 1)::''De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în Ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.'' [[Condac]] (glasul al 8-lea)::''Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși, și atingerea sicriului sfintelor tale moaște sfințește simțurile și dăruiește tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine și cu bucurie îți cântăm:<br/>Bucură-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu înțelepțite!'' ==IconografieNote==<references />
==Surse==
*[http://www.cernica.go.ro/sfCALINIC-viata.htm Sfântul Calinic - viața]
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica Sfântul Calinic de la Cernica]
*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html Sfânt.ro - Sf. Ierarh Calinic de la Cernica]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm Sinaxar 11 aprilie]
==A se vedea și==*[http://www.cernica.go.ro/sfCALINIC-viata.htm Sfântul Calinic - viaţa[Mănăstirea Cernica]]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica Sfântul Calinic [Gheorghe de la Cernica]]
==Legături externe==
*[http://www.credo.ro/proloage.php?data=1104&i=1 Proloagele, 11 aprilie]
*[http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sfantului_calinic.htm Acatistul Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://www.arhiram.ro/sfinti/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica Sf. Ierarh Calinic de la Cernica], pe situl Episcopiei Râmnicului.
*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sfantul_ierarh_calinic_de_la_cer.htm Sinaxar 11 aprilie, Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://sfintulnicolae.wordpress.com/2009/03/14/sf-calinic-de-la-cernica-1787-1868/ Sf. Calinic de la Cernica (1787-1868)], de Narcis Stupcanu.
*http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica-2.html*http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm*http://www.orthodoxphotos.com/readings/profetii/calinic.shtml*http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sfantul_ierarh_calinic_de_la_cer.htm*http://sfintulnicolae.wordpress.com/2009/03/14/sf-calinic-de-la-cernica-1787-1868/*http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sfantului_calinic.htm*http://www.crestinortodox.ro/carte-928-82548-sfantul-calinic-de-la-cernica-8*http://www.episcopia-ramnicului.ro/sfinti/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica*http://www.credo.ro/proloage.php?data=1104&i=1  [[Categorie:SfinţiSfinți români]][[Categorie:Sfinţi Ierarhi români]][[Categorie:Cler]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Ctitori]]
11.456 de modificări

Meniu de navigare