Modificări

Salt la: navigare, căutare

Calinic de la Cernica

1.341 de octeți adăugați, 23 martie 2010 06:47
Viaţa
Sfântul Calinic s-a născut pe data de [[7 octombrie]] 1787, în Bucureşti, (suburbia Sântul Visarion, uliţa Lefterescu). Părinţii săi, Antonie şi Floarea Antonescu, erau oameni de condiţie mijlocie. La [[botez]] a primit numele de '''Constantin''', naşă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia Marelui Ban Barbu Văcărescu şi mama primului poetul român, Ienăchiţă Văcărescu. Mai târziu, mama sfântului s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Pasărea]], devenind monahia Filofteia şi mutându-se la Domnul în data de [[8 noiembrie]] 1833. Constantin a fost astfel de mic copil crescut într-un mediu creştin, sub ochii atenţi ai unei mame evlavioase şi iubitoare de copii, în cinstirea şi dragostea de [[Dumnezeu]] şi de oameni. Fratele cel mai mare al lui Constantin a fost mai întâi [[preot]] de [[mir]], apoi a intrat şi el în viaţa monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.
Constantin Antonescu a urmat cursurile unei şcoli românești de pe lângă o biserică (probabil Colţea, sau poate Sfântul Gheorghe Nou), aici învăţând şi limba greacă. În 1807, mai înainte să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin şi-a urmat chemarea lăuntrică şi a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pe [[12 noiembrie]] 1808, el este tuns [[călugăr]] sub numele de ''Calinic'', iar după o lună este hirotonit [[ierodiacon]] la [[Biserica]] Sfântul Nicolae de la Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al VranţeiVraţei, refugiat la Bucureşti din cauza turcilor (scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti fiind vacant în acel moment). Îndrumat de duhovnicul său, Calinic a început o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti, cu post, rugăciune, muncă, citiri din Sfânta Scriptură sau din lucrările Sfinţilor Părinţi. În anul 1812 a fost trimis, împreună cu părintele său duhovnicesc, la [[Mănăstirea Neamţ]] din Moldova pentru a strânge ajutoare necesare refacerii bisericii Sfântul Nicolae de la Cernica distrusă de cutremurul din acel an. Cu acest prilej a cunoscut străvechea ctitorie domnească de la Neamţ, cu aleasă viaţă duhovnicească, precum şi alte mănăstiri moldoveneşti. În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ("ciuma lui Vodă Caragea") ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit [[ieromonah]] de către [[arhiereu]]l Dionisie Lupu, viitorul mitropolit al Ţării Româneşti, iar după doi ani a fost hirotonit duhovnic şi rânduit mare eclesiarh al mănăstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, [[Nectarie]]. În acel moment, Sfântul Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece bătrânul stareț Dorotei îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.
==Proslăvirea ca sfânt==
11.680 de modificări

Meniu de navigare