Modificări

Salt la: navigare, căutare

Maxim Mărturisitorul

2.554 de octeți adăugați, 22 februarie 2010 00:06
Scrieri
*''Capita de Caritate''
*''Mistagogia'' - i interpretare mistică la [[Sfânta Liturghie]]
 
==Citate==
 
* "Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, şi ne împărtăşeşte, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelişurilor, arată-ne, Hristoase, frumuseţea înţelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minţii noastre, şi «ne călăuzeşte pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Si ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie şi de mărturisire a svonului de sărbătoare», ca şi noi. prin mărturisirea faptuirei şi prin bucuria contemplaţiei, să fim învredniciţi a veni la locul negrăit al ospăţului Tău şi să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovniceşte. cântând cunoştinţa celor negrăite cu glasurile netăcute ale minţii. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înţelegerea locului de faţă. ca să fii şi mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere şi faci limba bâlbâiţilor să grăiască cu claritate. " (Sf. Maxim Mărturisitorul, ''Răspunsuri către Talasie'', 48, [[Filocalia]], vol. 2, pp. 168-169)
 
* "Iar credincioși, virtuoși si contemplativi a numit pe începători, înaintați si desăvârșiți, care pot fi numiți si robi, lucrători cu plata si fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc. Robi sau credincioși sunt cei care împlinesc poruncile de frica amenințărilor stăpânului si lucrează cu bunăvoința cele încredințate. Lucrători cu plata sunt cei ce poartă, de dorul bunătăților făgăduite, greutatea si arșița zilei, adică necazul legat de viața aceasta din osânda protopărintelui si ispitele care, din cauza ei, trebuie suportate pentru virtute. Aceștia schimbă înțelepțește, prin hotărâre de bună voie, viață cu viață, cea prezentă pentru cea viitoare. Iar fii sunt cei care nici de teama amenințărilor, nici de dorul celor făgăduite, ci în temeiul unui mai statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispoziția voluntară a sufletului spre bine, nu se despart niciodată de Dumnezeu, ca acel fiu, către care s-a zis: « Fiule, tu totdeauna ești cu mine si ale mele cu ale tale sunt » (Luca 15, 31). Aceștia sunt prin afirmare voluntară si prin îndumnezeire în har, atâta cât le este îngăduit oamenilor, aceea ce este si e crezut Dumnezeu după fire si cauză." (Maxim Mărturisitorul, ''Mistagogia'', XXIV)
==Surse==
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
16.573 de modificări

Meniu de navigare