Modificări

Salt la: navigare, căutare

Sinodul de la Seleucia

80 de octeți adăugați, 18 noiembrie 2009 15:44
restructurare conform standardelor OrthodoxWiki
'''Sinodul de la Seleucia''' a fost un [[sinod]] local al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștine]] care s-a ținut în secolul IV la Seleucia-Isauria în sudul Asiei Mici (orașul Silifke din Turcia de astăzi). Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenții unor forme extreme de [[Arianism]], dispute ce au urmat [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]].
==Convocarea Sinodului==
În anul 358, împăratul roman [[Constanţiu al II-lea]] a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la [[Sinodul de la Rimini|Rimini]], și altul format din episcopi de la Răsărit la [[Sinodul de la Seleucia|Seleucia]], care aveau misiunea de a rezolva controversa [[Arianism|arianismului]] în legătura cu firea dumnezeiască a lui [[Iisus Hristos]], controversă ce continua sa dezbine [[Biserica Ortodoxă|Biserica]] din secolul IV.
Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat să aibă loc la [[Nicomidia]]. Înainte de convocarea sinodului, un cutremur a lovit însă Nicomidia, omorând mulți oameni inclusiv pe episcopul Cecropius de Nicomidia<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 10</ref>. Ca urmare, sinodul de la Răsărit format din aproximativ 160 de episcopi, s-a întrunit la Seleucia la data de [[27 septembrie]].
==Deschiderea Sinodului==
Sinodul a fost împărțit în doua grupuri și dezorganizat. Cele doua grupuri s-au întâlnit separat și au ajuns la decizii opuse<ref>Philostorgius, in Photius, ''Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius'', book 4, chapter 11.</ref><ref>Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 39</ref>.
Episcopii [[Vasile de Ancyra]], [[Macedonie I de Constantinopol]] și Patrophilus, de frică să nu fie caterisiți de sinod, și-au întârziat venirea. De asemenea, lui [[Chiril de Ierusalim]] și [[Estathius de SebasteSebasta]] li se imputau acuzații încă nerezolvate.
==Lucrările Sinodului==
În prima zi, un grup de episcopi printre care și [[Acacius de Cezarea]], Gheorghe de Alexandria,
Uranius de Tir, și [[Eudoxius de Antiohia]] au vrut sa concluzioneze acuzațiile împotriva acestor episcopi și contestațiile fata de autoritatea lor, înainte de a se vota problemele teologice. Un al doilea grup, condus de [[Gheorghe de Laodicea]], Sophronius de Pompeiolopolis, și Eleusius de Cyzicus, a vrut să se voteze problemele teologice mai întâi de toate. Acest al doilea grup a câștigat.
==[[Crezul]] propus de Acacius' proposed creed==
Acacius' proposed creed read, including its preface:<ref>Zenos' translated edition of Socrates Scholasticus, ''Church History'', book 2, chapter 40.</ref>
"We having yesterday assembled by the emperor's command at Seleucia, a city of Isauria, on the 27th day of September, exerted ourselves to the utmost, with all moderation, to preserve the peace of the church, and to determine doctrinal questions on prophetic and evangelical authority, so as to sanction nothing in the ecclesiastic confession of faith at variance with the sacred Scriptures, as our Emperor Constantius most beloved of God has ordered. But inasmuch as certain individuals in the Synod have acted injuriously toward several of us, preventing some from expressing their sentiments, and excluding others from the council against their wills; and at the same time have introduced such as have been deposed, and persons who were ordained contrary to the ecclesiastical canon, so that the Synod has presented a scene of tumult and disorder, of which the most illustrious Leonas, the Comes, and the most eminent Lauricius, governor of the province, have been eye-witnesses, we are therefore under the necessity of making this declaration. That we do not repudiate the faith which was ratified at the consecration of the church at Antioch; [423] for we give it our decided preference, because it received the concurrence of our fathers who were assembled there to consider some controverted points. Since, however, the terms homoousion and homoiousion have in time past troubled the minds of many, and still continue to disquiet them; and moreover that a new term has recently been coined by some who assert the anomoion of the Son to the Father: we reject the first two, as expressions which are not found in the Scriptures; but we utterly anathematize the last, and regard such as countenance its use, as alienated from the church. We distinctly acknowledge the homoion of the Son to the Father, in accordance with what the apostle has declared concerning him, [424] "Who is the image of the invisible God."
11.756 de modificări

Meniu de navigare