Modificări

Salt la: navigare, căutare

Irineu de Lyon

1.764 de octeți adăugați, 12 octombrie 2015 09:11
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}[[Image:AgiosEirinaios01.jpg|right|thumb|150px|Sf. Irineu de Lyon]][[Sfinți|Sfântul]], slăvitul și drept-biruitorul sfințit mucenic '''Irineu de Lyon''' (c. 130-202) a fost [[episcop]] de Lugdunum din Galia, în prezent Lyon, Franța. Scrierile lui au servit la alcătuirea [[teologie]]i creștine, la începutul dezvoltării acesteia, având o influență considerabilă. El a fost [[ucenic]] al sfântului [[Policarp al Smirnei]], care la rândul lui a fost ucenicul Sfântului [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]]. Prăznuirea sa se face în [[23 august]].
Sfântul, slăvitul şi drept-biruitorul sfinţit mucenic '''==Viața==Despre Irineu de Lyon''' (c. 130-202) se crede că a fost un grec din orașul natal al lui [[episcopPolicarp al Smirnei|Policarp]] de Lugdunum , orașul Smyrna din GaulAsia Mică, în prezent LyonIzmir, FranceTurcia. Scrierile lui au servit la alcătuirea [[teologie]]i creştineEste mult mai probabil că s-a născut într-o familie creștină decât că s-a convertit ca adult, la începutul dezvoltării acesteiaceea ce poate explica râvna sa puternică pentru Ortodoxie. El Irineu a fost ucenic al lui [[Policarp al Smirnei]], unul din primii scriitori creștini care l-a rândul lui a fost ucenicul Sfântului folosit principiul [[Apostolul IoanSuccesiune apostolică|Ioan Evanghelistul]]. Prăznuirea sa se face în [[23 augustsuccesiunii apostolice]]pentru a-și respinge oponenții.
==Viaţa==Despre Irineu se crede este pomenit ca fiind al doilea episcop de Lyon, cu toate a fost un grec din oraşul natal al lui nu există dovezi clare că el și-ar fi asumat oficial îndatoririle episcopale. Primul episcop, [[Policarp al SmirneiPhothinus de Lyon| PolicarpFotin]], oraşul Smyrna din Asia Mică, a suferit moarte mucenicească în jurul anului 177 în prezent Izmir, Turcia. Este mult mai probabil că s-a născut într-o familie creştină decât că s-a convertit ca adult, ceea ce poate explica apropierea sa puternică pentru Ortodoxie. Irineu a fost unul din primii scriitori creştini care a folosit principiul timpul persecuțiilor lui [[Succesiunea apostolică|succesiunii apostoliceMarc Aurelius]] pentru a-şi respinge oponenţii, în timp ce Irineu vizita Roma.
Recunoscut pentru ortodoxia credinței sale, Irineu este pomenit trimis în două rânduri ca fiind al doilea episcop de Lyon, cu toate că nu există dovezi clare că el şi-ar fi asumat oficial îndatoririle episcopaleambasador la Roma. Primul episcopAici, Irineu îl informează pe episcopul Romei despre pericolele [[Pothinus de Lyon|Pothinuserezie]], a suferit moarte mucenicească în jurul anului 177 în timpul persecuţiilor lui i [[Marc AureliusMontanism|montaniste]], dar în același timp ce Irineu vizita Romaîl convinge să nu excomunice Bisericile din Asia pentru poziția lor asupra datei sărbătoririi Paștilor.
De asemenea, Irineu este pomenit de cea mai mare parte a [[Sfânta Tradiție|tradiției]] Bisericii ca [[mucenic]], deşi deși nu există dovezi privind felul în care a murit, probabil la scurt timp după intrarea în secolul al III-lea. El a fost îngropat în [[biserică|biserica]] Sfântului Ioan din Lyon, care ulterior a fost numită Sfântul Irineu. Mormântul şi moaştele și moaștele sale au fost distruse în 1562 de către calviniştii hughenoţicalviniștii hughenoți. (Printre altele şi rămăşiţele și rămășițele lui Leonardo da Vinci şi și ale lui Kepler au fost, de asemenea, pierdute în războaiele religioase ale acelor timpuri.)
==Scrieri==
Irineu a scis scris câteva cărţicărți, dar cea mai importantă care s-a păstrat până în zilele noastre este lucrarea în cinci volume ''Despre depistarea şi și combaterea aşaașa-numitelor gnoze'', cunoscută mai ales sub numele de ''[[Adversus Haereses]]'' (''Împotriva ereziilor''). Din originalul în limba greacă există numai fragmente, dar există o copie completă tradusă într-o latină de lemn, făcută la scurt timp după publicarea acesteia în greceştegrecește, iar volumele IV şi și V există într.-o traducere literară în armeană.
Scopul cărţii cărții ''Against HeresiesAdversus Haereses'' a fost să combată învăţăturile învățăturile diverselor grupuri [[gnosticism|gnostice]]. Până la descoperirea Bibliotecii din Nag Hammadi în 1945, ''Against HeresiesAdversus Haereses'' era cea mai bună descriere care a supravieţuit supraviețuit a [[gnosticism]]ului. În plus, descrierile lui Irineu privind învăţăturile învățăturile gnostice au fost mult timp puse sub semnul întrebării de către savanţi savanți ca fiind produsul unei exagerări polemice, dar descoperile descoperirile de la Nag Hammadi au confirmat descrierile lui Irineu prin cuvintele gnosticilor înşişiînșiși.
Irineu citează din majoritatea canonului [[Noul Testament|Noului Testament]], dar şi și din lucrări ale [[Părinţi Părinții apostolici|Părinţilor Părinților apostolici]], [[I ClementRomanul]] şi și [[Păstorul lui ErmieHerma]]. Totuşi Totuși el nu face referiri la epistolele [[Epistola lui către Filimona Sfântului Apostol Pavel|Filimon]], [[A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Petru|II Petru]], [[A treia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan|III Ioan]] şi și [[Epistola lui sobornicească a Sfântului Apostol Iuda|Iuda]], ceea ce nu este o surpriză deoarece canonul [[Sfânta Scriptură|Sfintelor Scripturi]] nu fusese încă definitivat. Irineu a fost primul scriitor creştin creștin care a catalogat toate cele patru şi și exact patru [[Evanghelie|Evanghelii]] canonice, ca fiind inspirate de [[Duhul Sfânt]], probabil ca reacţie reacție la ediţia tipărită ediția publicată a lui [[Marcion din Sinope|Marcion]] a [[Evanghelia după Luca|Evangheliei după Luca]], pe care Marcion o considera ca fiind singura şi și adevărata [[Evanghelie]].
Lucrările lui Irineu au fost publicate în engleză în 1885 în colecţia colecția ''Părinţi Părinți pre-nicenieni''.
==Teologia sa==
Puncul Punctul central al teologiei lui Irineu este unitatea lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], în opoziţie opoziție cu divizarea gnostică a lui Dumnezeu în câţiva "eoni" câțiva „eoni” divini şi și cu deosebirea dintre "zeu puternic" şi „zeu puternic” și netrebnicul "demiurg" „demiurg” care a creat lumea. Irineu foloseşteteologia folosește teologia [[LogosCuvânt|Logosului]]ului pe care a moştenitmoștenit-o de la Sfântul [[Iustin uceniculMartirul]], dar preferă să vorbească despre Fiu şi și Duhul Sfânt ca fiind "mâinile „mâinile lui DumnezeuDumnezeu”," folosind persoane ale Sfintei Treimi care premerg limbajului mult mai precis al [[Părinții capadocieni|capadocieni]]lor. Pentru el, Hristos este Tatăl invizibil care s-a revelat, s-a făcut vizibil.
Accentuarea sa asupra unităţii unității lui Dumnezeu este reflectată în accentuarea corespunzătoare a unităţii unității istoriei mântuirii. Irineu insistă în mod repetat asupra faptului că Dumnezeu a creat lumea şi și o supraveghează de atunci. Tot ceea ce s-a întâmplat este parte din planul său privind umanitatea. Esenţa Esența acestui plan este maturizarea: Irineu crede că umanitatea a fost creată imatură iar Dumnezeu le-a creaţiilor dat creațiilor sale timp să crească în asemănarea cu El. Astfel, [[Adam şi și Eva]] au fost creaţi creați copii. [[Căderea omului|Căderea]] lor a fost astfel nu o rebeliune în adevăratul sens al cuvântului ci o zgândărire copilîreascăcopilărească, o dorinţă dorință de a creşte crește înainte să-i vină timpul acestei creşteri ţi creșteri și o dorinţă dorință de a avea totul ''acum.''
Tot ceea ce s-a întâmplat de atunci încolo a fost, în consecinţăconsecință, sub [[Pronie|îndrumarea lui Dumnezeu ]] care ajută omenirea să depăşească depășească aceasta şi și să crească. Lumea a fost concepută de Dumnezeu ca un loc dificil unde fiinţele ființele umane sunt obligate să ia decizii morale - doar în acest fel ei se pot maturiza. Irineu aseamănă moartea cu balena care l-a înghiţit înghițit pe [[Iona]]: doar în adâncurile stomacului balenei a putut Iona să se reîntoarcă spre Dumnezeu şi și să facă voia Sa. În acelaşi același fel, moartea şi suferinţa și suferința apar ca fiind demonice, dar fără ele nu vom putea niciodată să-L cunoaştem cunoaștem pe Dumnezeu.Apogeul istoriei mântuirii este [[Iisus Hristos]]. Irineu crede că Hristos oricum ar fi fost trimis, chiar dacă lumea nu ar fi păcătuit niciodată; dar faptul că lumea a căzut în păcat Îl face să fie Mântuitorul. Irineu îl vede pe Hristos ca Noul Adam, care desface în mod sistematic tot ceea ce Adam a făcut: astfel, unde Adam a fost neascultător privind fructele copacului, Hristos a fost ascultător chiar până la moartea pe lemnul copacului. Irineu este primul care stabileşte comparaţii între Eva şi [[Maica Domnului]], punând în comparaţie necredinţa primeia cu credinţa deplină a celei din urmă. Pe lângă repararea răului făcut de Adam, Irineu crede că Hristos "recapitulează" sau "însumează" viaţa omului. Aceasta înseamnă că Hristos trece prin fiecare stadiu al vieţii omului, de la copilărie la bătrâneţe şi pur şi simplu trăind-o, o sfinţeşte cu dumnezeirea Sa. În consecinţă, Irineu este obligat să demonstreze că Hristos nu a murit până nu a îmbătrânit!
Apogeul istoriei mântuirii este [[Iisus Hristos]]. Irineu crede că Hristos oricum ar fi fost trimis, chiar dacă lumea nu ar fi păcătuit niciodată; dar faptul că lumea a căzut în păcat Îl face să fie Mântuitorul. Irineu îl vede pe Hristos ca Noul Adam, care desface în mod sistematic tot ceea ce [[Adam și Eva|Adam]] a făcut: astfel, unde Adam a fost neascultător privind fructele copacului, Hristos a fost ascultător chiar până la moarte pe lemnul copacului. Irineu este primul care stabilește comparații între Eva și [[Maica Domnului]], punând în comparație necredința celei dintâi cu credința deplină a celei din urmă. Pe lângă repararea răului făcut de Adam, Irineu crede că Hristos „recapitulează” sau „însumează” viața omului. Aceasta înseamnă că Hristos trece prin fiecare stadiu al vieții omului, de la copilărie la bătrânețe și pur și simplu trăind-o, o sfințește cu dumnezeirea Sa. În consecință, Irineu este obligat să demonstreze că Hristos nu a murit până nu a îmbătrânit! Astfel, Irineu crede că mântuirea noastră vine, în principiu, prin [[întruparea ]] lui Dumnezeu în om. El consideră că pedeapsa pentru [[păcat]] este moartea şi și coruperea. În schimb, Dumnezeu este nemuritor şi și nestricăcios iar pur şi și simplu prin unirea cu firea umană în Hristos El ne transmite aceste calităţicalități: ele se împrăştieîmprăștie, aşa așa cum sunt, ca o infecţie infecție benignă. AşadarAșadar, Irineu înţelege înțelege [[ispăşireispășire]]a lui Hristos ca având loc prin [[întrupare]]a întruparea Sa mai degrabă decât prin [[crucificare]]a Sa, cu toate că ultima este parte componentă din prima.
==Citate==
:Domnul a toate a dat Apostolilor Săi puterea Evangheliei şi și prin ei, de asemenea, noi am primit adevărul, care este, învăţătura învățătura Fiului lui Dumnezeu—aşa Dumnezeu—așa cum Domnul le-a spus: ''Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.'' [Luca 10:, 16]. Pentru că noi am aflat planul mântuirii noastre de la aceia prin care Evanghelia a venit la noi. Prima dată au propovăduit-o pretutindeni, iar mai târziu, prin voinţa voința lui Dumnezeu, au pus pe hârtie pentru noi Scripturile, să ne fie temelie şi și sprijin în credinţăcredință. De aceea nu e bine să spunem că ei au propovăduit înainte de a avea înţelegerea înțelegerea deplină, aşa așa cum îndrăznesc unii să spună, lăudându-se că ei sunt cei ce îi corectează pe Apostoli. De aceea, după ce Domnul s-a ridicat din morţi şi morți și ei au fost îmbrăcaţi îmbrăcați cu putere de sus atunci când Duhul Sfânt s-a coborât peste ei, au fost umpluţi umpluți cu toate lucrurile de ştiut şi știut și au primit cunoaştere cunoaștere perfectă. Au mers până la capătul Pământului, propovăduind vestea cea bună care ne-a adus-o Domnul şi și proclamând pacea Raiului peste toţi toți oamenii, toţi şi toți și fiecare dintre ei fiind în posesia Evangheliei lui Dumnezeu. (''Împotriva ereziilor'', cartea a 3-a) :„Dumnezeu fiind întreg rațiune și întreg cuvânt spune ceea ce gândește și gândeşte ceea ce spune căci gândirea Sa este cuvântul Său. Cuvântul Său e rațiunea Sa și rațiunea care cuprinde totul este Tatăl Însuși” (''Împotriva ereziilor'', cartea a 2- a, cap. 28). :Credința în Sfânta Treime este în teologia Sfântului Irineu principiul credinței creștine căci după el „cei ce sunt din biserică urmează o singură cale care pătrunde lumea întreagă pentru că are tradiția puternică venind de la Apostoli, oferindu-ne imaginea unei singure și aceleași credințe la toți căci toți cred într-un singur și același Dumnezeu, primind aceeași iconomie a întrupării Fiului lui Dumnezeu, recunoscând același dar a Sfântului Duh” (''Împotriva ereziilor'', IIIcartea a 4-a, cap. 25).
==Legături externe==
*[http://www.comeandseeicons.com/i/phn28.htm Icon and Troparion of St. Ireneaus of Lyons]
[[Categorie:Părinţii BisericiiEpiscopi]][[Categorie:SfinţiMucenici]][[Categorie:Sfinți Părinți]][[Categorie:Sfinți]]
[[el:Ειρηναίος Λουγδούνου]]
[[en:Irenaeus of Lyons]]
440 de modificări

Meniu de navigare