SFÂNTUL VASILE CEL MARE-Epistole

ţ iTcO-jö'.-;. Tí» {itv fjp, Uur BUcrci, tfúizitiUicu iclligcre vclW, solutio. Kio.-ilin quod cst ad Jmagi- ♦juv, v.i\ ájiKdWXv» tí ápxñí ' ¿ ‘«-'í ncn», nalura nobis concewuin «», pique a princidjjjir. ájisstt--íboi, Kuß' ¿¿teilen \ + $ T \ Ş \ S C R j ^ in flncni usque comes csl. Quod Xl\ &[xlO'V XiT3fOovjuv Gscfpoi ^ ncni, libera volúntale oí a noliis TTptjTŢj £cjX?) U fu y ¿ tíi^í, Ucn, BISERICEŞTI alur. Cum itnque In primo consi*

• nt eitern i\¡tt::¿pay, m‘; t6, Katf' rf/tolu-Jtr vp ji- lio aíl l)e«s, faciumui, homincm t¡¿ imaginem na-

¿Or.xtv ít iw v í , 6ti <a\ rso02Íf.£3ív/(|XÍ7 au'c^ou“ ' ¿uljccii ct, Ad tiimlhudfnem ; ul oíKudfiret Ijifia).:!, iíjv 5jvi|¿¿vr,v Tiotr.jji fyxáí c^ti ' p l W T J tju»Hjuc nobiá vuluntuieiti indere, per qu»m fciiŢi. Kal you,» xz\ ^ots-hoi | Hcc.a, ul Deo similes cílkiamur. Ac Bane -i]v ~fj¿f|irj3iv toi 0;r.O, IbUo; yip ci Ajiciui*» ^ cETecii fitimus, pro ru ac divino prxnivTüí 6i xa\ ¿^o'-caOr^djiEvoi, háv jayj x« «‘ictum oráculo csl. Mullí etiirn faiiniicj ci tvas-re, c!f ”:oút'j ttíicniifiv.fiEv, bXih ttjw ¿vavri; *2 mrsusqne cíiam íulurum ul muflí cfadani, lamebi jiinov víii ¿OtXsjtaxiaţ f.afif'ci^cv. *Ev ii-rij *a?z«- , iicn omnuiao boc properemus, tcii contrariam prorvrrtf- ov n¿vcv tlr.c tí, A'nr* eixdru, ú? xa\ sus vimn noslra sponU*. soiordia iuccdatiiUF. 1» lioiqjto ¿v-tUs *at ivaX/r.íiJi-üv rf, ávO^viu^tvTj minis vero jinsiniocJum structura solum riíxil rjund SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epistole Editura Basilica a Patriarhiei Române PATRIARHIA ROMÂNA SFÂNTUL VASILE CEL MARE Epi s tol e COLECŢIA PĂRINŢI ŞI SCRIITORI BISERICEŞTI INIŢIATA ÎN ANUL 197 7 DE PATRIARHUL IUSTIN ( f 1986) ŞI RELUATĂ, ÎN SERIE NOUĂ, ÎN ANUL 2 0 0 7 CU BINECUVÂNTAREA PREAFERIGTULUI PĂRINTE DANIEL Patriarhul B isericii O rtodoxe Ro m â n e COMISIA PATRISTICĂ Preşedinte: Da n ie l , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Vicepreşedinţi: Ciprian, Episcop Vicar Patriarhal; Prof. univ. dr. Emilian Pop e sc u ; Membri: Prof. univ. dr. Florica BECHET; Pr. prof. univ. dr? Constantin Co m a n ; Prof. univ. dr, Ioana CQŞTA; Prof. univ, dr, Traian Diaconescu} Prqf, univ, dr, Nicoiae^Şerban Ta n a şo c a j Lşgţ, yniv, dr, Bogdan Tătaru C a za ba n j Prof, univ, dr, Tudor T iq to u Secretarii Leeţ, univ, dr, Adrian M a r in a u , dr, Dienişie (P e ta rp ) PArvul©iu y \\l\NT' Şl SC RIIŢ o^j. BISERICEŞTI 3 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Ep istole Traducere din limba greacă, introducere şi note de Pr. Teodor B odogae Ediţie revăzută de Tudor Teoteoi Carte tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANI EL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Editura BasIIlm a Patriarhiei Române Bucureşti, 2010 Corectură: Mircea Adrian Băiculescu Tehnoredactare: Aurelia D ro an ă Viziune grafică: Maria Com a n Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Consilier Patriarhal - Preot Vaier ULICAN Carte tipărită cu sprijinul financiar al Parohiei Krezulescu din Bucureşti condusă de Pr. prof. dr. Vasile Răducă Descrierea CEP a Bibliotecii Naţionale a României VASILE CEL MARE, sfânt (329-379) Epistole / Sfântul Vasiie cel Mare; trad. din 1b. greacă, introd. şi note de Pr. Teodor Bodogae; ed. rev. de Tudor Teoteoi. - Bucureşti: Basilica, 2010. ISBN 978-606-8141-08-4 L Bodogae, Teodor (trad.) II. Teoteoi, Tudor (ed.) 227.9.07 © - Editura Basílica a Patriarhiei Române ISBN 978-606-8141-08-4 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Volumul de faţă este dedicat Corespondenţei Sfântului Vasile cel Mare, latură dintre cele mai reprezentative ale bogatei moşteniri culturale şi duhovniceşti a marelui părinte capadocian al Bisericii creştine şi primul dintre cei Trei Ierarhi pe care lumea ortodoxă îi serbează în chip neîntrerupt din veacul al Xl-lea până astăzi, la fiecare dată de 30 ianuarie. Această Corespondenţă este importantă nu numai pentru teologi, ci şi pentru istorici, în egală măsură, oferind valoroase informaţii cu privire la trecutul îndepărtat al creştinismului din părţile noastre, ca şi la alte aspecte ce ilustrează avatarurile prin care trecea romanitatea orientală atunci. Fie şi numai aceste consideraţii sunt suficiente pentru a justifica reeditarea unui asemenea model epistolar la mai puţin de un sfert de veac de la prima lui ediţie românească sistematică şi, s-ar putea spune, integrală. Dincolo de utilitatea prezentului demers, această reeditare se doreşte a fi şi un omagiu postum adus strădaniilor meritorii, pline de râvnă şi erudite depuse de realizatorul primei ediţii la care ne referim. Este vorba de regretatul Părinte Profesor Teodor Bodogae (1911-1994), lucrător harnic pe ogorul teologic şi istoric deopotrivă, fin şi avizat cunoscător al diverselor faţete ale limbii greceşti, ca şi al intenselor relaţii eclesiastice româno-greceşti din trecut, în special al legăturilor multiple şi variate pe care strămoşii noştri le-au întreţinut cu Muntele Athos, direcţie de cercetare continuată prin valoroase realizări chiar în ultimele decenii şi în vremea din urmă. Teza sa de doctorat privitoare la Ajutoarele româneşti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, susţinută în 1938 la Facultatea de Teologie din Cernăuţi şi tipărită apoi la Sibiu, a revăzut lumina tiparului la Editura „Paralela 45”, în anul 2003. Nu era necesară, la început, o expunere biografică asupra Sfântului Vasile cel Mare, întrucât ea există la voi. 1 din colecţia P.S.B., reluată recent şi unde este reprodus, în virtutea unei logici similare cu a noastră, textul regretatului Dumitru Fecioru la prima ediţie de Omilii şi cuvântări. A fost lăsat 6 SFÂNTUL VASILE CEL MARE deci şi de către noi neschimbat „Studiul introductiv” de la prima ediţie, considerând în egală măsură că el îşi păstrează pe deplin valoarea, actualitatea şi mai ales utilitatea pentru cititorii Corespondenţei, care găsesc în paginile introductive o expunere metodică şi sistematică a tematicilor acesteia, în funcţie de preocupările şi de faptele esenţiale din viaţa autorului capadocian şi a persoanelor mai importante cu care el s-a aflat în corespondenţă, făcute de cel mai bun cunoscător al acesteia, nimeni altul decât chiar traducătorul ei în limba română. Ne-am permis doar uşoare corecturi, cu neînsemnate modificări, iar în câteva cazuri chiar scurtarea unor fraze prea lungi, pentru a spori cursivitatea lecturii, precum şi unul sau două adaosuri, pentru stricta actualizare a informaţiei. 1 Acelaşi ultim deziderat a fost avut în vedere şi la Bibliografia selectivă întocmită de editor la prima ediţie, din care nu am scos nimic, adăugând în schimb foarte puţine titluri de lucrări apărute între timp (în cea mai mare parte a lor), inclusiv de volume publicate la noi în ţară, pentru ca orice cititor să dispună de o strictă informare asupra vastei bibliografii de specialitate, aflând în primul rând unde s-o poată căuta. Adaosurile făcute de noi la Bibliografie sau în notele alcătuite tot de T. Bodogae la textul Scrisorilor au fost trecute de regulă între paranteze unghiulare, de genul < >. Menţionăm că între notele la Corespondenţă întocmite de regretatul traducător şi editor român şi cele ale lui Yves Courtonne, editorul textului grec al acesteia, însoţit de traducerea ei franceză justapusă, există o oarecare legătură, dar şi o considerabilă independenţă. Trimiterile, inclusiv la textele biblice, sunt bogate, uneori chiar mai numeroase în traducerea română, decât în ediţia franceză. Nu am indicat în niciun fel modificările pe care le-am adus textului primei traduceri. Pe alocuri substanţiale, acestea pot fi însă observate de către oricine doreşte să compare ambele versiuni, urmărindu-le textul în paralel. Misiunea noastră principală a fost aceea de a revedea traducerea anterioară în ceea ce priveşte fidelitatea faţă de textul grec, exactitatea, coerenţa exprimării şi cursivitatea stilului. Numeroasele intervenţii făcute de noi la această traducere, începând de la neînsemnate scăpări de litere până la propoziţii sau fraze pe alocuri cam lungi, au izvorât din dorinţa de a face întregul text cât mai plăcut la citire, clar, inteligibil, uşor de parcurs şi util atât marelui public, cât şi specialiştilor, fie ei istorici sau teologi deopotrivă. Am considerat că în acest mod nu micşorăm întru nimic meritele traducerii anterioare, ci, dimpotrivă, le punem mai bine în evidenţă, împreună cu tot parNOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 7 fumul limbii române care se degajă din ea, o limbă care nu este nici învechită, nici foarte modernă, ci cât mai aproape de spiritul cumpănit al vechilor cazanii ori al cronicarilor, ca şi al marilor creatori ai limbajului nostru literar şi de specialitate. Faptul acesta a fost facilitat şi de cunoaşterea unor mai vechi traduceri româneşti ale unora din aceste scrisori de către regretatul autor al acestei transpuneri româneşti integrale a lor. întrucât la scrisoarea nr. 8 lipsea traducerea ultimului capitol (al XH-lea), am efectuat noi această traducere şi am adăugat-o în ediţia de faţă. Sfântul Vasile se referă adeseori la sine însuşi folosind pluralul maiestăţii. Părintele Bodogae a folosit în multe asemenea cazuri persoana I-a singular în traducere, soluţie cât se poate de logică, dar nu şi fidelă versiunii greceşti originale; am considerat deci mai indicat ca în aceste situaţii să readucem traducerea la plural, în spiritul menţionatei fidelităţi. Desemnând consubstanţialitatea, epitetul de o fiinţă apare scris de multe ori separat, dar şi într-un singur cuvânt în „Studiul introductiv”, deoarece în literatura teologică se mai întâlneşte şi substantivizat ca deofiinţime. Am lăsat însă neschimbată forma indicţion (în scrisoarea 54), deşi mai corect ar fi femininul indicţiune. O chestiune încă nerezolvată în limba română este aceea a unei redări corecte, consecvente şi unitare a numelor proprii de origine greacă sau preluate prin filieră grecească. Am lăsat ca atare forma Vasile (nu Vasilie), dar Grigorie (nu Grigore), precum şi Atarvios, în loc de Aîarbios, sau Inochentie, chiar în eventualitatea că ar putea fi vorba de papa Inocenţiu I (402-417); episcopul din scrisoarea 81 e Inochentie în titlu, dar Inocenţiu în note. Considerând în schimb că forme precum lezechiil ori Cârmii provin dintr-un respect exagerat al traducătorului faţă de pronunţia neogreacă, le-am corectat în Iezechiel, respectiv Cârmei, având în vedere şi faptul că, spre exemplu, un ordin monastic apusean nu poate fi numit „carmilit”, în loc de „carmelit”. în chip similar, susţinem că forma Capadocia e mai românească decât Capadochia. Tot pentru respectarea principiului fonetic de redare a numelor proprii în limba română, am consimţit, în chip tacit cel mai adesea, la forme precum Ancira, Cezareea ori Tiana, în loc de Ankyra, Kaisareia (sau Caesareă), repectiv Tyana, cum ar cere ortografia etimologică. Ultimul aspect asupra căruia mai stăruim priveşte numeroasele calificative folosite de Sfântul Vasile la adresa diverşilor destinatari ai epistolelor sale, precum aidesimos (cu superlativul aidesimoîatos), akribeia, asebeia, eleutheria, 8 SFÂNTUL VASILE CEL MARE eulabeia, eusebeia, hemerotes, hosioîes, kosmiotes, logiotes, megalonoia, megalophyi'a, megalopsychici, orihotis, philotheos, phronâma, phronâsis, semnoprepeia, semnotâs (cu adjectivul superlativ semnoîaîos), synesis, tapeinâsis, teleioiâs, theophilestcitos, theosebeia, timiotâs, de unde adjectivul superlativ timiotatos, folosit ulterior din ce în ce mai mult, nu numai în Bizanţ, ci şi în lumea grecităţii post-bizantine. Dacă nu putem pretinde a fi rezolvat definitiv dificila misiune a traducerii nuanţate a fiecărui termen în parte, ne-am manifestat în schimb toată deschiderea faţă de orice sugestie primită şi mulţumim acum tuturor apropiaţilor pentru orice observaţie sau remarcă făcută în acest sens ori cu privire la strădaniile noastre, considerând oricum pă am întreprins câţiva paşi în direcţia clarificării acestui spinos deziderat, rămânând ca stăruinţe ulterioare să-l rezolve pe deplin, sau cel puţin mai bine decât am izbutit noi aici. T.T. STUDIU INTRODUCTIV înainte de a fi avut tratate dogmatice, expuneri istorice ori colecţii de predici, Biserica creştină a avut o literatură de gen epistolar. Din cele 27 de cărţi ale Noului Testament, 21 sunt epistole. Prin ele, slujitorii altarelor şi mirenii înşişi îşi desfăşurau activitatea ori îşi exprimau părerile, luminând pe semenii lor asupra tuturor problemelor ivite în decursul timpului. în condiţiile de atunci, diaconiţa Febe, căreia Sfântul Pavel îi încredinţase în Corint înmânarea Epistolei către Romani1, îndeplinea aceeaşi muncă de epistolat, muncă pe care peste 120 de ani o vor îndeplini „robii lui Hristos”, prietenii martirilor din Lyon şi Vienne, când îi vor „ întări pe fraţii lor” din Asia şi Frigia cu istorisirea în chip de epistolă a suferinţelor lor muceniceşti2. Tot gen epistolar a îmbrăcat şi în secolul al ÎÎI-lea literatura de felul „Exortaţiei la martiriu”, pe care marele dascăl Origen o trimitea în anul 235 unor clerici3. Desigur, la redactarea acestor lucrări autorii lor nu vor fi avut la dispoziţie prea mult timp nici în portul Chenchrea, în veacul I, şi nici în Alexandria veacului al IV-lea, unde Sfântul Atanasie se grăbea să încheie, tot sub formă de epistolă, „ Viaţa Sfântului Antonie”, când „se apropia vremea plutitului”4, iar din exilul său nici Sfântul loan Gură de Aur nu va fi avut nici el prea mult timp să şlefuiască stilul minunatelor sale „Scrisori către Olimpia”5. în ceea ce priveşte viaţa creştinilor din părţile Dunării, se ştie ce importanţă deosebită prezintă ştirile epistolare în legătură eu moartea martirică a Sfântului Sava cel înecat în Buzău, despre care vom reproduce şi noi câteva mărturii documentare în cele ce urmează. Cu excepţia lui Isidor Pelusiotul şi a lui Nil Sinaitul6, de la nici un alt scriitor bisericesc nu ni s-au păstrat atâtea epistole ca de la Sfântul Vasile cel 1. Rom. 16, 1. 2. Textul ei în Actele martirice traduse de Pr. prof. I. Rămureanu, în P.S.B. 11, Bucureşti, 1982, pp. 61-72. 3. Tradusă de Pr. Prof. C. Galeriu în P.S.B. 8, pp. 351-395. A se vedea şi lucrarea lui Pierre Nautin, Lettres et écrivains chrétiens des II-e et Ill-e siècles, Paris, 1961. 4. Text în colecţia Migne P.G. 26, 835, iar în româneşte de Ştefan Bezdechi, Bucăţi alese din opera Sfântului Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei, Cluj, 1925, p. 18. 5. St. Jean Chrysostome, Lettres à Olympia, ed. A. M. Malingrey, „Sources chrétiennes” vol. 103, Paris, 1964. 6. Numărul scrisorilor păstrate de la Isidor Pelusiotul (t 440) depăşeşte cifra de 2000 - M. Balanos, 'Iaiôcopoç ô ÎJriÀovcncûTrjç, Atena, 1922, p. 17. Aie Sf. Nil Sinaitul trec peste 1050 - Cayré, Patrologie, ed. III, Paris, 1938, vol. I, p. 496. 10 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Mare, pe care le prezentăm acum în traducere românească. Şi cu toate că viaţa lui s-a frânt înainte de a fi împlinit măcar 50 de ani, aşa cum „Istoria bisericească” a lui Eusebiu de Cezareea ne-a păstrat aproape întreagă memoria primelor trei veacuri creştine, aşa putem spune că cele 366 (resp. 368) de epistole păstrate sub numele Sfântului Vasile n-au pereche în toată literatura creştină prin mulţimea şi varietatea informaţiilor privitoare la viaţa bisericească în general, la controversele dogmatice, morale, ascetice, canonice, dar şi literare şi culturale din acel timp. Personalitatea lui uriaşă a fost primul factor care a contribuit la formarea aproape a unui cult la adresa lui. Fraţii săi Grigorie şi Petru îl numesc „cel mare" şi „sfânt” încă fiind în viaţă7. Retorul Libaniu recunoştea că în redactarea scrisojilor Vasile se arăta adeseori biruitor8. împăratul Valens şi miniştrii lui au trebuit să dea înapoi atunci când l-au ameninţat cu exilul9, în aceeaşi situaţie pimându-se şi guvernatorii când au îndrăznit să-i ceară socoteală în ce scop ridică aşezăminte filantropice10. Dar ceea ce a contribuit şi mai mult la creşterea prestigiului deosebit al Sfântului Vasile pe tărâmul literaturii epistolare a fost admiraţia marelui său prieten, Grigorie Teologul, care a şi dispus să se multiplice textul scrisorilor sale şi să fie prezentate ca „model al genului”, încât nu va trece poate un veac de la moartea sa şi un număr însemnat din colecţia epistolelor sale vor f i deja strânse în volum, care se va îmbogăţi cu timpul Desigur că, în vederea acestui scop, s-a vorbit, nu fără temei, de o reală influenţă a epistolografiei greceşti din epoca sofisticii târzii asupra scriitorilor capadocieni. Semnificativă este în această privinţă epistola 51 a Sfântului Grigorie Teologul adresată unui nepot al său, Nicobul, în care, imitând principiile retoricii unui Gorgias din dialogurile lui Plafon, recomanda un scris cu fraze cât mai concise, cât mai clare şi compuse cât mai fermecător şi mai elegant. Căci, zicea el, „cea mai bună şi mai reuşită epistolă e cea care va putea convinge în acelaşi timp atât pe omul simplu, cât şi pe cel cult, fără să mai fie nevoie de comentarii. Frumuseţea frazei nu o dau nici ornamentul şi nici încărcătura podoabei, ci felul în care foloseşti o sentinţă, o zicală, o glumă chiar, dar să le ştii doza în aşa fe l încât să nu abuzezi afectând prin grosolănie, prin risipă de vorbe ori prin aluzii prea provocatoare. Cea mai mare frumuseţe constă în aceea de a nu te lăuda cu ea”11. 7. Gregorii Nysseni, Opera, voi. VIU, 2: Epistulae, ed. G. Pasquali, Leiden, 1959, pp. 45-46; 85; 88-89; 91. 8. Epist. 338 (în acest volum) etc. 9. Grigorie Teologul, Oratio, 43. 10. Epist. 94 (în acest volum). 11. Migne, P.G. 37, 105. STUDIU INTRODUCTIV 11 Or în privinţa aceasta Sfântul Vasile s-a dovedit un maestru al genului, însuşi Grigorie, care a fost un poet şi un scriitor genial, va declara într-o altă epistolă: „ Totdeauna am pus pe Vasile deasupra mea, cu toate că el gândea că lucrurile ar sta invers. Din respect faţă de adevăr, totdeauna am pus scrisorile lui înainte, abia pe locul al doilea lăsând să urmeze ale mele. Doresc să fim mereu puşi unul lângă altul fără să mă dau pe mine drept pildă de cumpătare şi de condescendenţă”12. în felul acesta, ca prim iniţiator al colecţiei trebuie socotit Sfântul Grigorie Teologul, acelaşi care ne-a salvat şi copierea şi multiplicarea textului „Filocaliei” (întocmită de Sfinţii Vasile şi Grigorie după operele lui Origen) atunci când a cerut episcopului Teodor din Tiana să înnoiască textul acestei lucrări care „se deteriorase”13. De altfel, cititorul atent va putea surprinde şi din textul mai multor epistole diferite cazuri când însuşi Sfântul Vasile a folosit tahigrafi pentru copierea şi răspândirea unora din scrierile sale, dar şi cazuri când colaboratorii mai apropiaţi (aşa cum a fost Amfilohiu de Iconium) i-au sugerat compunerea unora din aceste scrieri (inclusiv din epistole), ba au fost cazuri când însuşi Sfântul Vasile a trimis spre consultare sau „ recenzare ” unele din epistolele sale. La început, colecţia întocmită de Nicobul a cuprins, cum era şi firesc, epistolele trimise de Vasile lui Grigorie Teologul, precum şi unor rudenii ale sale. Dar e tot aşa de posibil ca să se fi încadrat aici şi o serie întreagă din epistolele nesemnate, aşa cum putem vedea destule din cele cuprinse între numerele 291-360. Desigur, va fi jucat un rol deosebit în creşterea colecţiei şi contactul pe care Sfântul Vasile îl va fi avut cu retorul Libaniu, probabil şi cu Iulian Apostatul. în chipul acesta, unii cercetători sunt de părere că încă nu va fi trecut un veac de la moartea ierarhului şi colecţia va fi şi ajuns aproape de completare. La nici 50 de ani după moartea Sfântului Vasile, îl auzim pe Isidor Pelusiotul exprimându-se despre el cu respect, numindu-l „inspirat de Dumnezeu”14. Cei mai cunoscuţi codici care conţin epistolele marelui ierarh datează din sec. X-XII. Aceştia conţin între 200-300 epistole, deci majoritatea absolută a epistolelor cunoscute azi15. Să dăm şi câteva mostre de exprimare elegantă şi concisă de care a dat dovadă arhiepiscopul Capadociei, care explică pe deplin faima epistolelor sale. Drept exemplu de concizie, lui Olimpiu, un bogătaş din Neocezareea, vechi prieten al ierarhului, dar cam leneş la scris, îi adesează un scurt bilet în care-i spune în iarna lui 363-364: „După cum toate produsele îşi au un anotimp al lor: florile primăvara, grânele vara şi poamele toamna, tot aşa un 12. Migne, P.G. 37, 109. 13. Origen, Scrieri alese, voi. II, trad. T. Bodogae, în P.S.B. 7, p. 299. 14. Isidor, Epistole I, 61. Citat după M. Balanos, op. cit, p. 50. 15. Athous Vatopedi 72, Patiniacus 57, Barrocianus 121 şi Marcianus 61. 12 SFÂNTUL VASILE CEL MARE produs al iernii pot fi scrisorile”16. Altuia îi trimite rândurile următoare: „Dacă există un semn că eşti în viaţă, acela e cuvântul Cum s-ar putea crede că mai eşti pe pământ dacă tu nu vorbeşti nicicând ? Pune capăt tăcerii, scrie-mi şi arată că mai eşti în viaţă”17. Sau altcuiva: „Să ştii că-mi eşti drag, iată ţi-o spun şi în scris. Că tu mă urăşti, am înţeles-o din faptul că mă treci sub tăcere. Scrie măcar de acum înainte, iar pe cei care te iubesc, iubeşte-i şi tu cu un condei, cu cerneală şi cu o foiţă de hârtie"18. Alte modele de claritate: Unui episcop: „Dacă nu eşti invitat, te plângi; dacă eşti invitat, nu răspunzi la chemare. Ceea ce s-a întâmplat acum, a doua oară, dovedeşte că de prima oară te-ai sennt doar de un pretext ireal. în realitate, k-ai fi venit nici dacă ai fi fo st invitat. Drept aceea, răspunde acum pe loc invitaţiei pe care ţi-o fac şi nu fi iarăşi absurd, căci ştii că o acuzaţie nouă dă tărie dublă celei vechi, făcând-o şi mai neîntemeiată. Mereu îţi cer să mă asculţi şi pe mine; dacă pe mine nu mă poţi vedea, ar fi cu dreptate să nu treci cu vederea măcar pe sfinţii martiri, căci tocmai pentru slujba de pomenire a lor ai fost pus pe listă. Arată-ţi dar bunăvoinţa atât faţă de unii din noi, cât şi fa ţă de ceilalţi; dar dacă nici acest lucru nu-ţi convine, atunci fii binevoitor măcar pentru cei mai venerabili, adică fa ţă de martiri”19. Iată şi o scrisoare plină de delicateţe şi eleganţă, prin care tânărul ascet Vasile ceartă pe la anul 360 pe acelaşi Olimpiu, care-i mai făcea donaţii în bani şi în alimente: „ Ce-ai de gând, minunate prietene ? De ce vrei să-mi alungi din casă pe iubita-mi sărăcie, mama supremei filozofii ? Cred că dacă ar avea grai ţi-ar intenta un adevărat proces de expulzare, spnnându-ţi: „Iată, eu aşa mi-am ales dinainte să convieţuiesc cu Vasile, pentru că el admiră nu numai pe Zenon filozoful, care, după ce a pierdut totul într-un naufragiu, n-a scos din gură nici un cuvânt greu, ci doar a exclamat: „Bravo, destinule, văd că tu mă faci să îmbrac mantaua sărăcăcioasă a filozofului! ”, ci şi pe ucenicul său, Cleant, care noaptea săpa fântâni pentru câţiva bănuţi, din care să poată trăi, dar şi ca să-şi plătească ziua lecţiile de filozofie. Şi tot aşa nu înceta deloc să admire pe Diogene pentru faptul că făcea orice numai să nu pretindă de la viaţă mai mult decât dă natura, încât într-o zi a aruncat din mână cupa de lut, căci învăţase de la un copil că tot aşa de bine se poate bea şi când te pleci să-ţi iei apă în căuşul palmelor. Iată, dar, ce mustrări şi înfruntări ţi-ar putea face sora mea, sărăcia, cu care mă obişnuisem în casă şi pe care ai alungat-o acum prin bucatele cu care m-ai încărcat tu. Şi ţi-aş 16. Epist. 13. 17. Epist. 332. 18. Epist. 330. 19. Epist. 282. Sfântul Vasile căuta să popularizeze cultul unor martiri care au pătimit chinuri şi moarte cu vreo 10 ani înainte, pe vremea lui Iulian Apostatul. STUDIU INTRODUCTIV 13 mai putea spune vorbe şi mai grele: dacă te mai prind pe aici am să-ţi dovedesc că traiul ce l-ai pus până acum pe mine seamănă cu luxul sicilienilor şi cu plăcerile sibariţilor italieni”20. Desigur, nu toate epistolele sunt scrise cu aceeaşi cochetărie. Multe din ele sunt adevărate tratate cu conţinut istoric, ascetic, moral, dogmatic sau canonic. în afară de ordinea cronologică, în care ni le-au prezentat călugării maurini în secolul al XVIII-lea, ordine care a rămas în mare aceeaşi până azi, s-a încercat de către editorii şi traducătorii în greaca modernă21 şi o clasare a epistolelor după conţinutul lor. E adevărat că această grupare nu e uşor de întocmit şi nici deplin eficientă, întrucât multe din epistole conţin material diferit. Totuşi, pentru a ne da seama în general de cuprinsul celor 366 de epistole pe care le prezentăm, e bine să încercăm şi noi o grupare similară. Pentru mediul familial şi în general despre relaţiile cu rudeniile sale Vasile nu ne-a lăsat, din păcate, informaţii prea bogate. Vom aminti totuşi că în cele patru epistole mari cu numerele 204, 207, 210 şi 223 se descrie, între altele, foarte pe scurt, atmosfera religioasă în care a crescut ierarhul şi influenţa binefăcătoare pe care a exercitat-o asupra lui Sfânta Macrina cea Bătrână. Mai amintim apoi alte trei epistole, care ne înfăţişează un anumit aspect privitor la raporturile Sfântului Vasile cu unele din rudeniile sale. E vorba de întreita „fraudă” comisă de Grigorie (viitorul episcop de Nyssa) pentru a-l împăca pe fratele său, ajuns de curând arhiepiscop la Cezareea, cu bătrânul lor unchi, numit tot Grigorie, care-şi avea scaunul de episcop undeva nu departe de metropola Capadociei. Nu ştim care a fost motivul supărării dintre ei, poate invidia sau lipsa de condescendenţă faţă de noul lor superior ori poate şi o lipsă de tact din partea proaspătului arhiepiscop. Oricum, între episcopii sufragani se va fi simţit o opoziţie oarecare faţă de Vasile, mai ales după ce se dusese zvonul că, prin presiunile prefectului Modestos din anii 371-372, se auzise că Sfântul Vasile va fi exilat. In această situaţie, „naivul” frate (Grigorie) plăsmuieşte în trei rânduri câte o scrisoare ca venind din partea unchiului şi cerând împăcarea lor. Ne putem închipui reacţia Sfântului Vasile. „Cum să atribui numai naivităţii tale asemenea fapte ?”, îi scrie el. „înşelăciunea a fost descoperită abia în clipa când episcopul însuşi mi-a spus cu gura lui că nu el a scris-o. Cefei de minte slabă poate fi aceea care, după prima şi a doua greşeală, îi dă drumul tot necontrolat şi la a treia ? ”. După „săpuneala" aceasta, sfântul totuşi răspunde, încheind scrisoarea adresată fratelui Grigorie22, că se duce bucuros la întâlnire cu unchiul, căruia (după ruperea gheţei) îi scrie două scrisori23 de condescendenţă de 20. Epist. 4. 21. în colecţia „"EAA/riveţ riaTEpeţ xfjq EKKXtiaiai;- M. BaoiAeiot» ”Epya”, 3 volume, îngrijite de o echipă de cercetători sub conducerea Prof. P. Hristu şi St. Sakkos, Tesalonic, 1972-1973. 22. Epist. 58. 23. Epist. 59 şi 60. 14 SFÂNTUL VASILE CEL MARE la superior la inferior, exprimându-şi bucuria împăcării („dacă păcatele mele sunt cauza celor întâmplate, fie ca din clipa aceasta să înceteze amărăciunea mea”); iar în cealaltă epistolă, după ce „de curând” l-a cercetat, îl roagă „să aibă grijă de e l” ca o rudă apropiată ce este. Despre relaţiile cu prietenul Grigorie Teologul ne vorbesc patru epistole: 2, 7, 14 şi 71. Cronologic, se pare că prima a fost redactată cea de sub numărul 14, în care îi aduce aminte prietenului de făgăduinţa făcută încă îndată după întoarcerea de la Atena, că i se va alătura în viaţa de retragere de pe valea Irisului. Celebră este în această epistola24 descrierea locului unde s-a gândit să-şi găsească „aşezarea pentru toată viaţa”25. In altă epistolă26, scrisă credem în preajma hirotonirii, Sfântul Vasile cerea prietenului său să se „dedice cu totul apărării adevărului creştin”. Era vremea când el lucra la redactarea tratatului „ Contra lui Eimomiu ”, prima sa scriere. Cea mai extinsă dintre epistolele adresate lui Grigorie este cea de sub kiimărul 2, care e o adevărată pravilă sau îndreptar spiritual al monahului care caută să practice „fii o sofia înaltă” a slujirii integrale a lui Dumnezeu şi a omului. Cu epistola 71, redactată în anul 371, încep să se desprindă deja marile frământări de ordin spiritual şi administrativ, epistolă în care ierarhul nostru cere şi mai energic prietenului să nu dea ascultare bătrânului episcop din Sebasta Armeniei, Eustaţiii, care fusese şi pentru Vasile unul din organizatorii monahismului în Asia Mică, dar care alunecase apoi spre orientări ariene; el îi spune acum: „lasă-i pe oamenii aceştia în treaba lor şi vino să lucrăm împreună în lupta care ne aşteaptă”. Era epoca celei mai înfocate persecuţii regizate de regimul împăratului Valens, care nu s-a ruşinat să încarce pe o corabie 80 de episcopi care apărau linia crezului ortodox de la Niceea şi să-i înece în mare27. Erau anii când, pentru a se frânge curajul marelui ierarh din Cezareea Capadociei, care n-a vrut să se plece noilor curente, i s-a dezmembrat în două arhiepiscopia, pentru a i se slăbi autoritatea, aşa cum ne istorisesc multe din epistolele Sfântului Vasile. Un mare număr de epistole au conţinut amical, de recomandare şi de intervenţie. Acestea sunt unele din trăsăturile fundamentale ale caracterului său de mare păstor al Bisericii, un om de acţiune prin excelenţă28; aceasta o dovedeşte felul în care a ştiut să vorbească oamenilor şi cum s-a priceput să-i atragă spre iniţiative bune şi mari. Aşa cum a ştiut folosi ca puţini alţii şi moştenirea culturii clasice, aşa întâlnim în epistolele sale pagini neîntrecute în care, ca şi în aşezămintele sale filantropice, ştia să vină în ajutor unor 24. Episţ. 14. 25. Epistola era scrisă prin anul 360, când nu era încă nici preot. 26. Episţ. 7. 27. Şaoraţe, Istoria bisericea.sccl IV, 16, 28. Episţ, 74-76, P, AUand, Bmila de Cewm, în „Picţjannairp de Thealogie CaţhQlique” II, 444-445, STUDIU INTRODUCTIV 15 nedreptăţiţi sau unor nevoiaşi, fără să-i jignească pe unii şi fără să-i linguşească pe alţii. Iată, de pildă, ce scria unui guvernator al Capadociei: „ Când ţi-am primit epistola am încercat un sentiment straniu: în clipa în care am pus mâna pe ea aveam senzaţia că primesc un comunicat oficial şi, în timp ce desfăceam sigiliul de ceară ca să citesc, m-a apucat o teamă ca şi cum m-aşfi aşteptat la o sentinţă de osândire, aşa cum primeau spartanii în vremea veche... După ce am citit textul scrisorii am început să râd de-a binelea, nu numai pentru că nu-mi trimiteai nimic periculos, dar şi pentru că am început să-ţi compar scrisoarea cu a unui al doilea Demostene ”29, după care i-a cerut să ia măsuri împotriva unor răufăcători care au comis furturi pe o moşie a familiei din satul Annisa. „De ce nu scrii ?" (îl întreabă în altă epistolă30pe sofistul Leonţiu, fost coleg de şcoală), căci se ştie doar că „un sofist n-are alt lucru decât să scrie ? Mai mult, pretextând că ţi-e lene să pui mâna să scrii, nu ţi se va cere nici să scrii pentru că un altul îţi poate lua locul la masa de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba ta, pentru că, atunci când ea nu vorbeşte, va face acest lucru careva din cei apropiaţi ai tăi. Iar dacă nimeni din ei nu-i de faţă, atunci poţi sta de vorbă cu tine însuţi, dar în orice caz nu vei tăcea, căci eşti doar în acelaşi timp şi sofist şi atic, după cum nici privighetorile nu mai tac din clipa în care primăvara le tot îndeamnă să cânte ”. „Dar acum să vorbesc despre altceva. Ţi-am trimis o lucrare scrisă de mine împotriva lui Eunomiu. Ai putea-o socoti drept încercare copilărească, ori ceva mai serios decât aşa, - vei judeca singur”. Ii cerea să dea dovadă de spirit critic, „căci mai ales prin aceea se deosebesc prietenii de linguşitori: unul vorbeşte numai ce ştie că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără”. Felicitând altădată pe un înalt dregător, cu ocazia intrării lui în slujbă, Sfântul Vasile cere să fie scutit de dări un bătrân care-şi pierduse singurul fecior, rămânând acum cu grija de a-l hrăni şi pe nepotul său în vârstă de abia câţiva ani31. Se ştie că listele de dări se revizuiau destul de des în Imperiul Bizantin. „ Presupun, zice ierarhul, că nu acest mic prunc va ajunge să facă parte din senatorii care vor propune stingerea dărilor ori vor plăti solda militarilor şi nici nu va fi nevoie ca tocmai perii albi ai acestui nenorocit moşneag să fie din nou necinstiţi” (prin astfel de măsuri nedrepte). Către prefectul Modestos, cel care-l ameninţase în anul 371 cu exilul, Sfântul Vasile adresează în anul următor următoarele rânduri32: „dacă e chiar mărinimia Ta cea care mi-a îngăduit să-ţi scriu, atunci te rog să acorzi în duhul adevăratei iubiri de oameni izbăvirea acestei regiuni agricole nenorocite, 29: Epjsţ. 3. 3Q. Epjsţ. 20. 3 î, Epjsţ. 84 32, Epjsţ, 110, 16 SFÂNTUL VASILE CEL MARE reducând la o cotă acceptabilă obligaţiile pe care le au pentru întreţinerea armatei locuitorii din regiunea de graniţă a munţilor Taurus Sau un alt fragment33: „Aş vrea să-i întreb pe cei care mereu sâcâie urechile Tale loiale: cu ce greşim noi faţă de cei mai mari dacă ne administrăm singuri bisericile ? Aducem vreun prejudiciu cuiva când ridicăm Dumnezeului nostru câte un lăcaş de rugăciuni sau când ridicăm spitale şi aziluri pentru străinii sau pentru bolnavii care trec pe aici ? Sau când facem locuinţe pentru infirmieri, pentru medici, adăposturi pentru animalele de povară, atelierele pentru muncitori şi tot ceea ce mintea omenească a putut născoci pentru menţinerea unei vieţi onorabile ?”. Alteori intervine să fie redus numărul prea mare de cai sechestraţi pentru muncile publice34. ţ Prin câteva rânduri, Sfântul Vasile exprimă mulţumiri unei văduve mai înstărite pentru că i-a împrumutat catârii, folosiţi probabil la lucrările aşezămintelor filantropice35, Patrologul J. Quasten a constatat că din cele 366 epistole 72 sunt amicale, iar 66 de recomandare, deci un număr apreciabil36, Un număr de 18 epistole sunt de consolare, de îmbărbătare37. Şi cuvântul de consolare se îndreaptă nu numai în cazuri de pierdere fizică sau deces al unui soţ (de pildă cazul cu pierderea soţiei lui Nectarie, viitorul arhiepiscop de Constantinopol, ep. 4) sau al unui copil, ci şi de pierdere a unui păstor dintr-o comunitate oarecare. Aşa avem cazurile relatate de epistolele 28 şi 29, cu ocazia morţii episcopului Musonios din Neocezareea, respectiv Vasile de Ancira, apoi de epistola 62 pentru episcopia de Paniasos, dar avem şi de îmbărbătare şi chemare caldă spre unitate şi simţire ortodoxăaşa cum a făcut-o în epistolele 101, 134, 140, 238, în care deplânge lipsa de unitate sufletească în comunităţi fruntaşe ca Alexandria (unde Sfântul Atanasie murise la 2 mai 373), ca Antiohia, unde schisma dura de aproape 40 de ani, Neocezareea şi Nicopole, unde spiritul de rivalitate şi dezbinare a adus multă amărăciune în sufletul marelui ierarh, care, cu toată sănătatea lui şubrezită, căuta să adune, să mângâie, să ridice moralul tuturora. Nu i-aii scăpat acestui neîntrecut păstor atenţii şi de genul celei amintite în epistola 206, în care-l mângâie pe episcopul Elpidiu, care-şi pierduse un nepot, dar nici fapte ca acelea din epistolele 256-257, în care caută să-i mângâie pe nişte călugări prigoniţi de arieni. 33. Epist. 94, către Ilie, guvernatorul Capadociei, 34. Epist. 303. 35. Epist. 296. 36. Quasten, fnitiation aux Peres de l'Eglise, voi. III, Paris, 1963, p. 320. Cele amicale sunt: 1, 3, 4, 7, 12-14, 17, 19-21, 27, 56-58, 63-64, 95, 118, 123-124, 132- 135, 145, 149, 150-158, 162-165, 168, 172-176, 181, 184-186, 192-196, 198, 200-201, 208-210, 232, 241, 252, 254-255, 259, 267-268, 271, 278, 282, 284, 285, 320, 332-334. Cele de recomandare şi de intervenţie: 3, 15, 31-37, 72-78, 83-88, 96, 104, 108-112, 137, 142-144, 177-180, 271, 273-276, 279-281,303-319. 37. Num. 5, 6, 28-29, 62, 101, 107, 139-140, 206, 227, 238, 256-257, 269, 300 -302. STUDIU INTRODUCTIV 17 Fără îndoială că cea mai importantă categorie de epistole sunt cele cu conţinut istoric-documentar, în care trebuie să încadrăm numeroasele scrisori trimise Sfântului Eusebiu de Samosata, confidentul său cel mai apropiat, căruia îi adresează nu mai puţin de 22 epistole, apoi lui Meletie de Antiohia, căruia îi adresează şase epistole, lui Amfilohiu de Iconium, poate cel mai apropiat colaborator nu numai pe tărâm strict bisericesc, dar şi pe cel literar, către care ni s-au păstrat 17 epistole, Sfântului Atanasie al Alexandriei, căruia i-a scris de 6 ori, lui Diodor din Tars - 2 epistole, Epifanie de Cipru - o epistolă, Asholiu de Tesalonic, autorităţilor civile şi eclesiastice de la Dunăre, cărora le-a scris trei epistole, 155, 164, 16538, spre a nu uita multele epistole în legătură cu episcopii şi credincioşii din Armenia Mică şi Pont, locul unde şi-a petrecut el copilăria, faţă de care se simţea foarte apropiat, dar cu care a şi avut multe frământări şi amărăciuni chiar din partea unor vechi colaboratori ai săi, cum au fost Eustaţiu de Sebasta şi chiar rudenia sa, episcopul Atanios de Neocezareea; în sfârşit, s-a adresat şi celor mai depărtaţi, dar care s-au arătat din păcate destul de reci şi de distanţi: episcopii din Italia şi Galia, cărora le-a cerut (în 7 epistole) concursul pentru a face faţă asalturilor ariene şi mai ales a lichida schisma din Antiohia, care dura de atâtea decenii, din păcate şi din vina lor, căci n-au susţinut pe episcopul local (Meletie), ci pe un episcop apusean (Paulin). Cititorul e rugat să citească şi să recitească aceste emoţionante apeluri pentru revenirea la unitate şi pace în Biserici, pe care - chiar şi când scria unor simpli soldaţi39, studenţi40, cunoscuţi, dintre ei mari dregători, cum era corniţele Terenţiu41, marele medic Eustaţiu42, dar şi călugări şi călugăriţe43, văduve44, agenţi fiscali45 -, tuturor Sfântul Vasile căuta să le presare în inimă, într-un veac în care discuţiile teologice ajunseseră o adevărată pasiune, evlavie adevărată, pentru că, după cum zice într-una din epistole, în loc să se rămână la „teologie”, care trebuie să însemneze preamărirea lui Dumnezeu, interminabilele discuţii se transformaseră într-o „tehnologie46. Se ştie că, nefiind stabilit încă, prin sinod, înţelesul clar al termenilor „usia" şi „ipostasis”, acum când episcopul Apolinarie de Laodiceea insinua denaturarea doctrinei hristologice, care va frământa mai târziu întreg Răsăritul creştin, iar rătăcirile lui Eunomiu şi 38. Vezi pe larg despre această problematică Emilian Popescu, „Sfinţii Vasile cel Mare, Bretanion deTomis şi Martiriul Sfântului Sava «Gotul»”, în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani (= „Studia Basiliana” ), voi. II, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009, pp. 61-78. 39. Epist. 106. 40. Epist. 276, 300. 41. Epist. 99, 105, 214. 42. Epist. 151, 189. 43. Epist. 44-46, 52, 123, 154, 173, 295 etc. 44. Epist. 10, 107, 174, 283 etc. 45. Epist. 88, 142, 284, 285, 299, 312-313. 46. Epist. 90, 2. 18 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Macedonia nu vedeau în Duhul Sfânt mai mult decât o făptură a lui Dumnezeu, strădania impresionantă a marelui Vasile, care în bunătatea lui preconiza reprimirea în comuniunea Bisericii chiar şi a arienilor, care nu înţelegeau toate implicaţiile lui „omousios”, dar cu condiţia să declare că primesc formula niceeană, a reuşit astfel să pregătească atmosfera de la Sinodul II Ecumenic, deşi atunci el nu avea să mai fie în viaţă. Vor răsuna neuitate cuvintele prin care se deplângea situaţia nenorocită în care ajunsese Biserica: „năpasta rătăcirii ariene nu se reduce acum doar la două-trei biserici, ci-şi întinde pustiirile ei de la graniţele Iliriei şi până în Tebaida Egiptului. Trufia oamenilor care nu mai cunosc frica de Dumnezeu urcă în primele rânduri. Demnitatea preoţească a dispărut, lipsesc păstorii care să îndrume cu înţelepciune turma lui Hristos, în vreme ce vânătorii de măriri folosesc banii bolnavilor... sub masca luptei pentru ortodoxie, mulţi îşi ascund duşmăniile personale... In multe locuri, mirenii fug sau sunt fugăriţi din biserici şi, printre suspine şi lacrimi, înalţă afară, pe câmp sau în pustietăţi, mâinile întrebătoare către Dumnezeu ”47. în astfel de vremuri de restrişte, Sfântul Vasile caută şi găseşte prilejuri să întărească credinţa preoţilor din comunităţile rămase fără păstor, de multe ori chiar şi pe a mirenilor înşişi, îmbărbătându-i cu înflăcărare că ziua biruinţei nu va întârzia. Aşa se aude cuvântul din Nord până în oraşele de lângă Mare48, în Samosata, Berea, Chalchida şi Edesa Siriei49, în Coloneea, Nicopole, Satala şi alte oraşe din Armenia Mică şi din Pont. „ Conjur pe orice om temător de Dumnezeu şi care aşteaptă judecata lui Dumnezeu să nu se lase dus de învăţături străine ”, zicea el intr-o epistolă adresată celor din Sozopole50. „Nu vă înecaţi la mal, mai sunt doar câteva zile până când toate se vor îndepărta”51, spunea el în alt loc. Pentru noi, românii, în afară de „Scrisoarea Bisericii din Gotia către Biserica din Capadocia ”, care vestea Marelui Vasile modul cum a pătimit Sfântul Sava de la Buzău, rămân tot atât de mult grăitoare cele patru epistole52 care au în vedere stările de lucruri din Biserica străromână şi prin care sfântul spunea: „Când am văzut pe atlet (= Sfântul Sava), am fericit pe îndrumătorul lui, pentru că a pregătit pe mulţi a lupta pentru credinţă”53, căci, mai adaugă el, „m-am îmbogăţit sufleteşte, gustând cu bucurie cele scrise despre im martir luptător în pământ barbar”54 peste Dunăre. 47. Epist. 92, 2. 48. Epist. 203. 49. Epist. 219-222, 224. 50. Epist. 261,3. 51. Epist. 243. 52. Epist. 154, 155, 164, 165. 53. Epist. 164. 54. Epist. 165. STUDIU INTRODUCTIV 19 Ar trebui să stăruim prea mult subliniind în chip deosebit importanţa epistolelor la adâncirea concepţiei lui moral-ascetice, la precizarea crezului său dogmatic ori la îndrumările lui hotărâtoare pe tărâm liturgic şi canonic. Cum spunea şi în altă parte55’ „omul nu-i animal monastic”. Chiar dacă a călătorit peste mări şi ţări56, trăsătura fundamentală a crezului său ascetic se apropie totuşi mai mult de monahismul sirian, decât de cel egiptean, al lui Pahomie. Mărturiseşte el însuşi acest lucru atunci când recunoaşte în Eustaţiu de Sebasta pe primul său îndrumător57. Chiar şi în tratatul său „Către tineri” Sfântul Vasile preconiza o teologie a ascezei. De aceea, pe bună dreptate, s-a afirmat58 că epistolele 2 şi 22 cu multele lor citate biblice sunt minunate încercări de fundamentare biblică a vederilor lui ascetice. Tot aşa ne învaţă şi alte epistole59. în schimb, faţă de exagerările lui Eustaţiu de Sebasta, care vedea în monahism o viaţă dusă numai în retragere eremitică şi în rugăciune (mesalianism), Sfântul Vasile recomandă munca şi rugăciunea, departe de linia anahoretică şi legată mai mult de viaţa socială60. Pentru viaţa liturgică, de mare însemnătate sunt cele relatate îndeosebi în două din epistolele sale, în care se descrie rânduiala celor şapte laude şi a cântării alternative, aşa cum se obişnuia într-o formă destul de avansată pentru veacul al patrulea61. S-au bucurat de o apreciere rar întâlnită în istoria vieţii duhovniceşti rânduielile canonice stabilite de Sfântul Vasile nu numai în cele trei „epistole canonice”62, care cuprind sitb fonna celor 92 de canoane normele pedagogice şi educative care au intrat în legislaţia Bisericii Răsăritene, bucurându-se de o apreciere neîntrecută şi intrate ca atare şi în viaţa spirituală a popoarelor ortodoxe63, ci şi multe alte epistole care prevăd norme morale şi de drept de o rară disciplină. Merită subliniat, între altele, principiul ca epitimia sau 55. Migne, P.L. 31,917. 56. Epist. 204, 6. 57. Epist. 223, 2. 58. J. Gribomont, Le monachisme au IV-e siècle, în „Studia Patristica”, II. 59. Epist. 181, 116, 117, 229. 60. A se vedea J. Gribomont, Saint Basile, în „Théologie et la vie monastique”, Paris, 1961, pp. 109-110. 61. Epist. 204, 207. 62. Epist. 188, 199 şi 217. 63. Ralli-Potli, Sintagma sfintelor şi dumnezeieştilor canoane, vol. I, Atena, 1852 (în lb. greacă), îndreptarea Legii, ediţia Academiei R.S.R., Bucureşti, 1962. Pitra, Juris eccles, Graecorum historia et monumenta I, Roma, 1864. N. Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe II, 2 pp. 39-149; K. Bones, Cele trei epistole canonice ale Sfântului Vasile cel Mare, în „Byz. Zeitschrift”, 1951, pp. 62-78. I. Ivan, Opera canonică a Sfântului Vasile cel Mare şi importanţa ei pentru unitatea Bisericii creştine, în voi. „Sfântul Vasile cel Mare”, Bucureşti, 1980, pp. 355-377, <reeditat în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani, ed. a Il-a, revăzută, adăugită şi îngrijită de Emilian Popescu şi Adrian Marinescu (= „Studia Basiliana”, vol. I), Ed. Basilica, Bucureşti, 2009, pp. 269-287>. 2 0 SFÂNTUL VASILE CEL MARE canonul să nu se dea după cantitate, ci după intenţia penitentului64. La fe l este apreciată concepţia sa superioară despre post65. Patrologul J. Quasten enumera nu mai puţin de 41 de epistole conţinând îndrumări canonice şi moral-ascetice66. în canonul 84 se spune la un moment dat: „ Temându-ne de dreapta ju decată şi având mereu înaintea ochilor ziua cea înfricoşată a răsplătirii Domnului, noi nu vrem să pierim deodată cu cei ce trăiesc în păcate, drept aceea să-i îndrumăm pe toţi cei încredinţaţi nouă..., sârguindu-ne să ne mântuim sufletele”, un adevăr pe care-1 repetă foarte adeseori în epistolele sale, care ne oferă astfel cel mai bogat material atât pentru cunoaşterea vieţii lui, cât şi a multor aspecte din viaţa spirituală a vremii. Dintre cele peste 20 de epistole cu conţinut dogmatic, - deşitelemente de acest fe l întâlnim în mult mai multe din ele67 amintim câteva pasaje mai semnificative. Epistola 9, datând din vremea retragerii la Annisa (anii 361-362), e adresată unui vechi cunoscut cu numele Maxim Filosoful, căruia îi face o expunere a felului în care s-a răspândit erezia antitrinitară, şi anume din pricina neputinţei episcopului Dionisie cel Mare al Alexandriei (258-268) de a combate erezia lui Sabelios, care spunea că în Sfânta Treime nu ar fi trei Persoane, ci numai una, care odată ar apărea ca Tată, (= Creatorul), altă dată ca Fiu (= Mântuitorul), iar altă dată ca Duh Sfânt ( - Sfinţitorul). Vrând să combată acest antitrinitarism modalist, Dionisie a trecut în extrema cealaltă, făcând, zice Sfântul Vasile, „ca un grădinar care vrând să îndrepteze un pom tânăr crescut strâmb îl răsuceşte silit, încât trece tocmai în sens contrar”, făcând aluzie, desigur, la antitrinitarismul monarhic al lui Pavel de Samosata, care confunda fiinţa cu Persoanele. Epistola 52 e adresată unor călugăriţe pentru a le desluşi deosebirea dintre fiinţă şi Persoane, de aceea li se dau lămuriri în legătură cu termenul „deofiinţă”, insistând şi asupra divinităţii Duhului Sfânt după formula urmată şi în tratatul „ Despre Duhul Sfânt ”, că noi „ trebuie să credem după cum ne-am botezat şi să ne botezăm după cum credem ”, afirmând prin aceasta egalitatea fiinţială a celor trei Persoane treimice. Epistola 105 adresată fiicelor comitelui Terenţiu, care erau diaconiţe râvnitoare în apărarea credinţei, vorbeşte cam tot despre aceleaşi probleme. Despre dumnezeirea Duhului Sfânt ne vorbeşte Sfântul Vasile în multe alte locuri, accentuând îndeosebi faptul că dacă n-ar fi în El putere dumnezeiască nu s-ar putea explica în general creşterea şi dezvoltarea Bisericii în lume08. 65. A se vedea can. 20. 66. Epist. 2, 10, 11, 14, 18, 22-26, 49-65, 83, 85, 97, 106, 112, 115, 116, 173, 174, 182, 183, 219, 220-222, 246, 249, 251, 277, 291-299, 366. 67. între ele amintim în chip deosebit cele de sub nr. 8 şi 38, deşi unii le atribuie fratelui său Grigorie. 68. Epist. 113, 114. STUDIU INTRODUCTIV 21 O importanţă deosebită prezintă epistola 125, care este o mărturisire ele credinţă semnată de mai mulţi episcopi, între ei şi de Eustaţiu cle Sebasta, vechi admirator al lui Arie şi foarte nestatornic în ale credinţei, între altele susţinând că Duhul Sfânt ar fi numai făptură, nu Dumnezeu. Dar cele mai importante sunt cele 4 epistole adresate Sfântului Amfilohiu de Iconium69, în care Sfântul Vasile răspunde la o serie întreagă de întrebări de ordin apologetic, moral şi dogmatic. Astfel: despre puterea de cunoaştere a raţiunii omeneşti, despre fiinţa şi energiile divine, despre fiinţă şi ipostas, despre cunoaştere şi credinţă, despre destin şi Providenţă, despre egalitatea fiinţială a Persoanelor divine. Din atenţia deosebită pe care o purta monahilor, Sfântul Vasile trimite asceţilor de sub îndrumarea sa70 o lungă scrisoare, în care le atrage atenţia să nu se încreadă în calomniile care circulau la adresa lui, e drept şi din pricină că nu propovăduiau corect credinţa despre deofiinţimea Fiului şi a Duhului Sfânt cu Tatăl, dar poate şi mai mult din pricina intrigilor şi a intereselor personale, încât au încercat să introducă şi doi spioni printre călugării din aşezământul Sfântului Vasile, care apoi au fost demascaţi ca reprezentând o acţiune nedemnă a episcopului Eustaţiu. O altă înscenare nedemnă a acestui Eustaţiu este învinuirea adusă Sfântului Vasile că ar întreţine relaţii cu Apolinarie şi ar susţine chiar învăţături ale acestuia, întrucât ar exista şi unele dovezi scrise pe care Eustaţiu le-a şi multiplicat, răspândindu-le printre cei prezenţi la întruniri ! Amărât peste măsură, marele ierarh răspunde mai întâi într-o lungă epistolă adresată direct lui71, dar în acelaşi timp, plângându-se de „lipsa de bună credinţă” şi de duplicitatea acestui om, revine în multe din epistole asupra acestor „relaţii” care ar fi existat între el şi Apolinarie. Mai târziu, Sfântul Vasile a cerut să se aducă de faţă dovada originală a scrisorii, care de fapt era numai o copie falsificată. In al doilea rând, el recunoaşte că scrisese acelui om înainte cu 20-25 de ani, dar numai o scrisoare conţinând simple salutări, fără să fi susţinut vreodată vreuna din „învăţăturile stricate” ale acestui eretic. Dar înscenarea se vede că avusese un ecou destul de puternic între contemporani, încât mulţi dintre corespondenţi, episcopi, călugări, preoţi ori simpli laici îi puneau întrebări în legătură cu acest lucru72. Iată ce declară el în scrisoarea către preotul Genethlios: „Niciodată până acum nu m-a chemat nimeni vreme de atâţia ani să mă judece că aş fi susţinut aşa ceva. N-am scris, nu aprob astfel de rătăciri (ca ale lui Apolinarie) şi le anatematizez chiar, pentru că el confundă ipostasele ca şi Sabelios”73. 69. Epist. 233-236. 70. Epist. 226. 71. Epist. 223. Istoricul Socrate (Ist. bis. I, 3, 14) afirmă că unii spun că Eustaţiu ar 11 autorul Asceticon-ului Sfântului Vasile. N-am putut avea la îndemână studiile lui J. Gribomont, Histoire du texte des Ascétiques de Saint Basile, Louvain, 1953. 72. Epist. 129, 131, 224, 244, 263, 265. 73. Epist. 224. 22 SFÂNTUL VASILE CEL MARE în general, cum am mai amintit, Sfântul Vasile a luat asupra sa, începând cu anul morţii Sfântului Atanasie (2 mai 373), rolul de conducător al apărătorilor Crezului ortodox stabilit la Niceea, încercând să adune într-im front unic toate grupările separate ale Bisericii, Din păcate, reacţiunea atingea etapa maximă de prigoană. Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile, urma să fie şi el arestat74. Marcel deAncira, unul din vechii apărători ai Crezului niceean, a greşit, îmbrăţişând păreri apropiate de cele ale lui Sabelios şi Apolinarie. Epistolele 243 şi 263 descriu ultimele încercări disperate ale Sfântului Vasile către papa Damasus şi către episcopii apuseni de a obţine ajutor de la ei. Sinodul de la Cizic, din anul 376, agravase şi mai mult situaţia. Precipitarea evenimentelor a adus şi moartea lui Valens în anul 378, fapt care însemna rechemarea din exil a tuturor episcopilor în frunte cu Eusebiu de Samosata, căruia Sfântul Vasile i-a asigurat şi acolo, în Tracia, unde fusese surghiunit, trimiterea regulată a corespondenţei1/5. Peste toate amărăciunile îndurate, nu trebuie să uităm opera calitativă, sprijinită cu tot entuziasmul de Sfântul Vasile. Scrisorile 27 şi 31 ne informează despre activitatea lui în timpul foametei din anul 368. Intr-o epistolă, el îl invită pe Sfântul Amfilohiu de Iconium să-i viziteze azilul de săraci76, iar din alte epistole77 aflăm că şi la ţară horepiscopii săi {episcopii de la ţară) organizaseră astfel de aşezăminte de binefacere78. Astfel de lucrări îl ajutau pe sfânt să-şi uite accentele de mizantropie79 sau de susceptibilitate exagerată de care dădea uneori dovadă, poate din pricina sănătăţii lui greu încercate, dar desigur şi din cauza nimicniciei contemporanilor. De altfel, va rămâne pentru totdeauna strădania sa pilduitoare de ajutorare, de apărare şi de ocrotire a intereselor tuturor celor ce-l solicitau. In această categorie se grupează cele mai multe din epistolele sale, pe care cititorul ar fi bine să le aibă sub ochi în mod deosebit, spre a înţelege mai uşor de ce acest sfânt ierarh a primit, încă de pe când era în trup, supranumele de „cel Mare”. De aceea găsim potrivit de a înşira80 chiar şi numai cu numărul aceste epistole: 15, 32-33, 35-37, 73, 83-85, 88, 96, 104, 107-111, 142, 143, 147-149, 177-180, 273-276, 280, 281, 284-299, 303, 305-309, 311-313, 315-319. Nu vom avea deplin rotunjită personalitatea Sfântului Vasile dacă nu vom lua în atentă considerare munca sa de disciplinare a clerului şi, în general, de îmbunătăţire a moralităţii tuturor credincioşilor încredinţaţi lui spre păstorire. Clasice au rămas cuvintele lui prin care combate simonia: „Mi s-a umplut sufletul de durere aflând acest lucru care nu părea de crezut. Dacă 74. Epist. 100, 225, 237. 75. Epist. 141,223, 239, 268. 76. Epist. 175. 77. Epist. 162, 163, 164. 78. Epist. 53, 54. 79. Epist. 244. 80. Y. Courtonne, op. cit., I, XI-XII. STUDIU INTRODUCTIV 23 după ce va primi scrisoarea mea va mai săvârşi vreunul asemenea fapte, acela va trebui să fie îndepărtat de la altar, căutându-şi loc altundeva”81. Ne putem închipui cum vor fi sunat în urechile multora cuvinte ca acestea: „Mult mă întristează faptul că de acum canoanele Părinţilor au ajuns să fie trecute cu vederea”, scrie el horepiscopilor „Săcurăţiţi în întregime Biserica, scoţând din sânul ei pe cei nevrednici, iar în viitor să nu primiţi decât pe cei vrednici”82. Cam atât am crezut necesar să spicuim din mulţimea epistolelor sale, spre a înţelege de ce au zis mulţi din cei care i-au apreciat scrisul că epistolele formează, „fără îndoială, partea cea mai importantă a activităţii literare a Sfântului Vasile”83; pentru că, în fond, în ciuda „neîndrăznelii şi timidităţii tipice ”84 de care vorbeşte într-o scrisoare, oricât de mult s-ar scrie despre viaţa şi opera acestui om, totuşi ai impresia că n-ai spus destul şi că mereu rămân şi alte lucruri care ar trebui spuse. Despre limba epistolelor Sfântului Vasile s-a scris cu elogii. Cu toate că se întâlnesc în scrisul său şi unele expresii forţate, unele din ele cuprinzând expresii compuse din 2-4 cuvinte85 sau unele provincialisme, totuşi, „dintre toate operele, corespondenţa sa a fost cea mai îngrijită şi, prin urmare, şi cea mai citită”86. Pe lângă laudele pe care i le-au adus dintre contemporani Sfântul Grigorie de Nazianz şi marele retor Libaniu, amintim cele spuse de patriarhul Fotie87: „în toate scrierile sale Vasile e excelent: abil în mânuirea stilului curat, clar şi just, cu un cuvânt demn de tribuna şi de catedra cea mai clasică. Atunci când e vorba de ordinea şi de curăţia gândurilor, el străluceşte în primul rând, nimeni nu-1 întrece: vrea să convingă, e plăcut, sclipitor, stilul e curgător, spontan. In aşa măsură convinge stilul. De aceea, cine ar lua ca model predicile sau scrisorile lui, unul ca acela, în caz că nu-i de tot ignorant, n-ar mai avea nevoie nici de Demostene, nici de Platon Ceea ce-i mai important decât totul, după cum el însuşi declara, este faptul că nu scria ca să se afişeze, ci ca să zidească sufleteşte88. Nu-i de mirare că un polihistor ca Erasmus de Rotterdam îl socotea cel mai mare cuvântător al antichităţii creştine89, iar un Cassiodor găsea în scrisul lui cea mai reuşită încercare de reînviere a stilului antic atticizant90. 81. Epist. 53. 82. Epist. 54. 83. M. Balanos, Patrologia, Atena, 1930, p. 301. 84. Epist. 48. 85. A se vedea, de pildă, In epistolele 40 şi 365 câteva specimene de acest fel. 86. A. Puech, Histoire de Ia littérature grecque chrétienne, Paris, III (Par, 1930). 87. Fotie, Biblioteca, cod 141 şi 143, Migne, P. L. 103, 310, 420-421. 88. Epist. 135. Dacă există şi destule pagini cu perioade lungi de fraze retorice, în schimb nu i se poate tăgădui sinceritatea şi buna credinţă. 89. în pref. ed. din Basel a scrierilor sale. 90. Institutiones, Migne, P.L. 70, 1110. 24 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Un contemporan de al nostru subliniază şi el că „taina scrisului lui a constat tocmai în faptul că a îmbrăcat adevărul veşnic al creştinătăţii în haina fru moasă a limbajului clasic”91. Şi totuşi hotărârea unanimă a creştinătăţii, care a ridicat pe vremea lui Alexie Comnenul (108Î-1118) la treaptă de cinstire şi de sfinţenie deosebită vrednicia Sfinţilor Trei Ierarhi, a fost faptul că în ceea ce-l privea pe el şi-a pus „toată puterea pentru reclădirea Bisericii lui Dumnezeu ", cum mărturisea adeseori în epistolele sale. E drept că în colecţia scrisorilor sale sunt unele care au fost atribuite altor scriitori. Totuşi noi am tradus întreaga colecţie de 366 epistole, aşa cum se află ele în ediţia Migne şi în cea publicată de Yves Courtonne, semnalând, desigur, în locul respectiv care dintre epistole au fost socotite neautentice sau apocrife. Iată, după o publicaţie recentă92, lista acestor epistole: 8, 10, 16, 39-45; 47, 50, 81, 166-167, 169-171, 189, 197, 2; 321, 347-360, 365-368 şi probabil 46. Mulţumind Bunului Dumnezeu pentru bucuria de a putea prezenta cititorilor noştri cuvântul atât de ziditor al scrierilor marelui ierarh din Cezareea Capadociei, rog din toată inima pe acest mare sfânt să-mi fie împreună rugător către Cel de Sus pentru eventualele neajunsuri ale unei lucrări atât de grele, iar Preafericiţilor noştri Patriarhi le adresez cu acest prilej întregul meu omagiu de gratitudine pentru posibilitatea de a putea evoca în limbajul lui duhul de mare îndrumător şi de mare dascăl al celui care a fo st Sfântul Vasile cel Mare. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Ediţii 1. Veneţia, 1499, sub îngrijirea cunoscutului umanist Aldo Manutius (se publicau doar 44 epistole, între ele şi cele 22 din corespondenţa cu Libaniu). 2. Hagenait (Alsacia), 1528, editor Vincent Obsopocus (cuprinde 59 epistole şi 59 ale Sf. Grigorie Teologul). 3. Basel, 1552 (reeditate Veneţia, 1536, şi aceeaşi Basel, 1551), îngrijită de leronim Frobenius şi cu prefaţă de Erasmus de Roterdam (cuprindea 99 epistole). 4. Paris, 1618 (reed. 1638), îngrijită de Frontou le Duc şi CI. Morel, cuprindea 214 epistole cunoscute anterior sub numele Sf. Vasile şi Grigorie Teologul, la care se adaugă alte 214 ale Sfântului Vasile. Textul epistolelor a fost confruntat şi cu câteva variante manuscrise. In 1679 apare la Paris sub îngrijirea lui Fr. Combefis o ediţie şi mai îngrijită. 5. Paris, 1729-1730, sub îngrijirea călugărilor benedictini din ordinul Sf. Maur (imiurini), J. Garnier şi Pr. Maran, care publică de altfel întreaga operă a Sfântului Vasile în trei volume (corespondenţa se află în volumul III). Textul a fost controlat 91. St. Papadopulos, Mersul gândirii teologice a Sf. Vasile, în „Mitrop. Ardealului”, 1979. 92. P. F. Fedwick, .4 Commentary o f Gregory o f Nyssa ou the 3H-th Lefter o f Basil of Caesareea, în „Orientalia Christiana Periodica”, Roma, 1978, p. 32. Acest autor numără 368 de epistole atribuite Sfântului Vasile, între ele aflându-se şi una scrisă pe papirus. întrucât nu-i uşor să deduci unde se foloseau în epistole formele pluralului de politeţe şi cel maiestativ am căutat o formulă intermediară, mai apropiată cititorului de azi. Altfel, era greu să alegi între trei astfel de termeni folosiţi într-o singură epistolă ic f. ep. 143). STUDIU INTRODUCTIV 25 după 9 variante manuscrise şi constituie o operă într-adevăr meritorie. Au fost publicate 365 de epistole în text paralel grec-latin şi cu multe note critice. Până astăzi a rămas în mare parte neschimbată cronologia epistolelor, în trei mari grupe: 1) înainte de episcopat (1-46); 2) din timpul episcopatului (47-291); 3) cu dată necunoscută şi unele dubioase (292-366). Ediţia maurină a fost reeditată numai cu text latin la Veneţia, 1750-1751, la Bergamo în 1793 şi la Paris în 1835-1840. Cu text grec-latin a mai fost reeditată ediţia maurină în 1839 la Paris de L. de Sinner, iar în 1857 de colecţia Migne, Patrología graeca, voi. 32, col. 219-1114, care a mai sporit cu una numărul epistolelor (366), 6. în sec. XX s-a exprimat adeseori dorinţa de a se reedita o ediţie critică a epistolelor Sfântului Vasile. S-a realizat acest lucru prin reeditarea unora dintre epistole, iar pentru toată colecţia notăm trei ediţii: a) Yves Courtonne, Saint Basile, Lettres, 3 volume, Paris, 1957, 1961, 1966. b) R. Y, Deferrari-Mc. Gurie, Saint Basil, the Leiters, 4 volume Londra - Cambridge (Mass.), 1950-1953. c) ’EXAriveg naxépeq tt¡<; ’EKK^rialag- M. BaaiXeiou, "Epya I-m, ed. P. Hristu - St. Sakkos, V. Psevtonga şi T. Zisis, Tesalonic, 1972-1973 (cu traducere paralelă în greaca modernă). Traduceri 1. Germane: Basilius, sämtliche Werke, Kempten, 1838-1842. Basilius, sämtliche Werke, aus gewählte Briefe (97) hrg. V. Gröne, Kempten, 1881. Bibliothek der Kirchenväter, 46, 4: A. Stegman, Kempten, 1925. W. D. Hauschield, Stuttgart, 1973. 2. Engleze: B. Jackson, A. Select Library of Nie ene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, ed. P. Scheff and H. Wace, Buffalo and New York, 1866-1900. Reeditată în „Grand Rapids”, 1952, etc. ser, 2, vol. 8 (1895), pp. 109-327; R. Deferrari, op. cit,, A. C. Way, în „The Fathers of the Church”, ed. R, J. Deferrari, New York, J947, 13 (1951), 28 (1955). 3. Franceze: Yves Courtonne, Lettres, 3 vol., Paris, 1957-1966. Cărţi şi studii* <Allard, P., Saint Basile, ed. a VH-a, Paris, 1929> Amand, Dom David, Essai d'ime histoire critique des éditions generales grecques et greco-latines de St. Basile, Louvain, 1940-1946. Balanos, M. S., Patrología, Atena, 1930 (în lb. greacă). Bardenhewer, O., Geschichte der altkirchlicher Literatur, vol. III, Freiburg, 1923. Bessiéres M., La tradition manmerite de la correspondance de St. Basile, Oxford, 1923.

• N-avem pretenţia de a prezenta o informaţie bibliografică completă. în comentariile

fiecărei epistole am mai indicat deseori unele date bibliografice necesare. Aici amintim doar câteva scrieri mai cunoscute. A se vedea şi bibliografia mai bogată la volumul prim al „Scrierilor” Sfântului Vasile. <La care se poate adăuga bibliografia românească întocmită de Ioana Smeu (pp. 429-454 din voi. „Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa", Bucureşti, EIBMBOR, 1980), completată recent de către Adrian Marinescu, inclusiv cu bibliografie străină, în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani, ed. îngrijită de Emilian Popescu şi Adrian Marinescu (= „Studia Basiliana”, vol. II), Ed. Basilica, Bucureşti, 2009, pp. 210/218-236>. 26 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Bodogae, T., Corespondenţa Sfântului Vasile cel Mare şi strădania sa pentru unitatea Bisericii creştine, în volumul „Sfântul Vasile cel Mare. Închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa”, 1980. Bonis, K., Cele trei epistole canonice ale Sf Vasile către Amfilohiu, în „Byzantinische Zeitschrift”, 1951, München, pp. 62-78 (în lb. greacă). Cavallin, A., Studien zu den Briefen des hl, Basilius, Lund, 1944. Coman, I. Gh., Patrologia, Bucureşti, 1956, Courtonne, Y., Saint Basile et VHéllenisme, Paris, 1934. Dräseke, J., Apollinarius von Laodiceea, Leipzig, 1892. Emst. V., Basilius des Grossen Verkehr mit den Occidentalen, în „Zeitschrift für Kirchengeschichte”, 10/1896, pp. 626-664. <Fedwick, P.J., The Church and the Charisma of Leadership in Basil of Caesarea, Toronto, Pontifical Institute of Medieval Studies, 1979>. Fialon, E., Etude historique et littéraire sur St. Basile, Paris, 1869. Gribomont, J., Le monachisme au ÎV-e siècle en Asie Mineure de Gangres au messalinisme, în „Studia Patristica”, II, Berlin, 1957. Hristou, P., Vasile cel Mare, Epistole, în seria „Părinţii greci ai Bisericii”, vol. I-III, Tesalonic, 1972-1973 (în lb. greacă). Laube, A., De litterarum Libanii et Basilii commercio, Breslau, 1913. Loofs, F., Eustatius von Sebaste und die Chronologie der Basiliusbriefe, Halle, 1898. <Louth A., The Cappadocians, in „The Cambridge History of Early Christian Literature”, edited by Fr. Young, L. Ayres, A. Louth, Cambridge University Press, 2004>. Maas, P., Der Briefwechsel zwischen Basilius und Libanius, în „Sitzungsberichte der preuss. Akademie d.W., Phil. hist. Klausse”, Berlin, 1912. Martin, V., Essai sur les lettres de St. Basile le Grand, Nantes, 1865. Melcher, R., Der achte Brief des Basilius ein Werk des Evagrius Ponticus, Münster, i. W., 1923. <Moreschini, CI., Norelli, E., Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, (traducere românească), vol. I-II, Iaşi, Ed. Polirom, 2001-2004>. <Pouchet, J.R., Les 366 lettres de Saint Basile, în „Studia Patristica”, 27, Leuven (Louvain), 1993>. Quasten, J., Initiation aux Pères de l'Eglise, III, Paris, 1963. <Rousseau, Ph., Basil of Caesareea, Berkeley, Univ. of California Press, 1994>. Rudberg, S. Y., Etudes sur la tradition manuscrite de St. Basile, Upsala, 1953. Seeck, O., Die Brieie Libanius zeitlich geordnet, în „T. U”, 30 (Leipzig, 1906), pp. 30-34; 468-47 L Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa, Bucureşti, 1980 (cu 20 de studii diferite). Sfântul Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadochiei (329-379), traducere de losif, Mitropolit Primat, Bucureşti, 1898. <Studia Basiliana (= Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani), vol. I-III, ed. îngrijită de Emilian Popescu şi Adrian Marinescu, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009 (cu bibliografia utilizată de toate studiile publicate în cele trei volume)>. Truecker, B., Politische und sozial-geschichtliche Studien zu den Basiliusbriefen, Bonn, 1961. Volker, H., Basilius, Epistel 366 und Clemens Alexandrimts, în rev. „Vigiliae christianae”, Leiden, 1953, pp. 23-26. SCRISORI DATÂND ÎNAINTE DE EPISCOPAT

EPISTOLA 1 Către Eustaţiu, filosoful* Scrisă prin anul 356 îmi pierdusem deja nădejdea din pricina nedreptăţilor sorţii, datorită cărora a apărut mereu câte o piedică în calea întâlnirii noastre, dar, într-un chip minunat, tu mi-ai redat entuziasmul şi m-ai mângâiat prin scrisoarea trimisă. Ajunsesem aproape să mă întreb dacă nu cumva e drept ceea ce spun adeseori cei mai mulţi oameni, că există o necesitate şi un destin care dirijează treburile noastre, atât cele mărunte, cât şi cele mai importante, şi că noi oamenii nu suntem stăpâni pe nimic. Or, în caz că lucrurile nu stau chiar aşa, atunci nu cumva un noroc oarecare rânduieşte parcă toată viaţa omului ? Vei înţelege mai bine şi rostul acestor gânduri când vei afla pricinile care m-au adus aici. Părăsisem Atena dispreţuind stările de lucruri de acolo din pricina renumelui ce-1 aveai ca filosof. Am trecut în grabă prin oraşul aşezat pe malurile Helespontului1, aşa cum nici un Odiseu n-a făcut-o ca să scape de cântecele fermecate ale sirenelor2. Şi Asia Mică mi-a stârnit multă admiraţie, eram însă grăbit s-ajung în metropola acestei provincii3. De îndată ce am ajuns acasă, te-am căutat ca pe tot ce aveam mai de preţ, dar nu te-am putut găsi, pentru că mi s-au ivit multe şi variate piedici. Căci se vede c-a fost un destin necruţător să mă îmbolnăvesc, iar din pricina aceasta să stau departe de tine, şi astfel să nu pot veni împreună cu tine când a fost vorba să pleci prin Orient, iar când, în sfârşit, după nenumărate oboseli, am ajuns în Siria, s-a întâmplat să nu mă pot întâlni cu filosoful meu, care plecase între timp în Egipt. Şi iarăşi am fost nevoit să pornesc la drum, de astă dată spre Egipt, „un drum lung şi greu”, cum zice poetul4, dar nici aici n-am găsit pe cine căutam.

• Filozof păgân admirat de Sfântul Vasile atât de mult, încât chiar şi după întoarcerea sa

din călătoriile pe la locaşurile mănăstireşti din Orient dorea să-l revadă. J. Gribomont (Eustaţiu de Sebasta şi călătoriile tânărului Vasile clin Cesareea, în „Revue d'hist. eccles., 1959) îl identifică pe acest Eustaţiu cu viitorul episcop de Sebasta, cu care va avea destule conflicte, dar cu care se va împăca până la urmă. De la el a luat unele sugestii în privinţa vieţii monahale, dar a şi combătut orientarea acestuia îngustă şi potrivnică societăţii. <Este identic cu Eustathius 1 din PLRE (v. Infra, scris. nr. 76, n. 1), p. 310, s.v., unde scrisoarea e datată în anul 357>. 1. Constantinopol. 2. Odiseea, M 158. 3. Cezareea Capadociei. 4. Odiseea, D 483. 30 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Atât de nefericit mă simţeam în dorinţa mea, încât îmi venea ori să apuc drumul spre Persia şi să mă afund în căutarea ta cât mai departe cu putinţă „prin ţinuturile barbarilor” (căci de bună seamă că şi până acolo ajunseseşi, atât de mare era răutatea diavolului), ori, dacă nu, să rămân aici, în ţara Iui Alexandru, ceea ce s-a şi întâmplat. De altfel, se pare că dacă aş fi renunţat să te caut, aşa cum se ţine mielul credincios de păstorul lui, tu te-ai fi încumetat să treci până şi dincolo de pădurea Nyssei din India5, iar dacă s-ar fi găsit pe pământ vreun colţ mai îndepărtat, tu te-ai fi rătăcit şi până acolo ?6 Dar de ce atâtea vorbe ? Ca să încheiem, acum când şi tu trăieşti în aceeaşi ţară cu mine, se vede că nu mi-a fost dat să mă reîntâlnesc cu tine, fiind împiedicat de îndelungate suferinţe. Şi dacă şi de acum înainte aceste boli vor fi tot atât de grele, atunci nici măcar iarna nu voi putea s-o reîntâlnesc pe înţelepciunea Ta. Nu sunt oare toate acestea nişte isprăvi ale destinului, cum te exprimai tu însuţi ? Nu sunt ele un fel de fatalitate ? Astfel de nepotriviri n-au întrecut oare până şi legendele poeţilor privitoare la Tantal ? Dar, cum spuneam mai adineauri, acum mă simt mai bine datorită epistolei Tale şi de acum nici nu mai stărui în vechile mele păreri. Eu spun că trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu atunci când ne face părtaşi la bunătăţile Sale, dar nu trebuie să ne supărăm nici când El nu ni le dăruieşte îndată. Aşa şi noi, în caz că îngăduie să ne reîntâlnim unul cu altul, să vedem în acest lucru Binele cel mai mare8, precum şi plăcerea cea mai aleasă, dar dacă El amână reîntâlnirea noastră, atunci să suferim această durere cu blândeţe şi răbdare pentru că, fără îndoială, El ne rânduieşte treburile mult mai bine decât am putea s-o facem noi înşine. EPISTOLA 2 Către prietenul Grigorie (Teologul) " (din timpul retragerii, anul 360-361) I Ţi-am recunoscut scrisoarea aşa cum recunoşti îndată pe copiii prietenilor, a căror înfăţişare seamănă leit cu aceea a părinţilor lor; intr-adevăr, ţine 5. Oraş în Pakistanul de azi, socotit de cei vechi patria lui Dionisos. 6. Ficţiune literară folosită de Sfântul Vasile spre a arăta dorul său după viaţa monahală. 7. După mitologia greacă, rege al Frigiei, osândit la foame şi sete veşnică pentru vina de a-şi fi servit propriul său fiu la un ospăţ dat zeilor. 8. Frumoasă încheiere cu referire la Binele cel mai mare după ce a început amintind de credinţa în destin. J. Gribomont, Eustathe le Philosophe et Ies voyages du jeime Basile de Cesaree, în „Rev. d'hist. eccl.”, 1959, pp. 115-124.

• Poate tocmai fiindcă se deosebeau profund în temperament şi atitudini, cei doi mari

părinţi s-au iubit şi s-au întregit, iar până Ia urmă au format un cuplu ideal, nu numai pe băncile universităţii din Atena, ci şi mai târziu, în viaţă. EPISTOLE 31 de felul tău tipic de judecată afirmaţia făcută înainte de a şti ceva despre modul în care vieţuim şi suntem organizaţi aici, anume că frumuseţea acestui peisaj9 n-ar putea fi un imbold serios, în stare să-ţi provoace o astfel de stare sufletească, încât să doreşti să vii aici cu noi. Se vede că în socotelile tale toate cele pământeşti sunt nimic în comparaţie cu fericirea făgăduită <de Evanghelie>. Mi-e ruşine oarecum şi mie să descriu cu amănuntul ceea ce fee ziua şi noaptea în aceste locuri retrase. E drept că am părăsit viaţa de oraş, socotind-o prilej pentru tot felul de răutăţi. Dar pe mine însumi n-am reuşit încă să mă părăsesc. Dimpotrivă, am ajuns asemenea celor ce călătoresc pe mare, care, din pricina neobişnuinţei în ale navigaţiei, devin neliniştiţi, simţind că-i apucă răul de mare, sunt prost dispuşi din pricina legănării corăbiei, văzându-se zguduiţi când dintr-o parte, când din alta, motiv pentru care ei urcă într-o barcă ori într-o luntre, dar şi atunci îi apucă răul şi ameţeala, pentru că greaţa şi crizele de ficat i-au însoţit peste tot. Cam printr-o astfel de stare sufletească trec şi eu, întrucât pretutindeni port încă încuibate în mine patimi, care continuu mă tulbură, aşa că din toată această schimnicie şi retragere în singurătate încă n-am dobândit aproape nimic deosebit10. în orice caz, din câte ar trebui să facem şi prin care ne-am putea învrednici să păşim pe urmele Celui care ne-a arătat calea mântuirii atunci când ne-a zis: „Oricine vrea să vină după Mine, acela să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”11, cele mai importante sunt următoarele. II Mai întâi suntem datori să ne păstrăm cugetul în linişte12, care e ca un ochi. După cum ochiul, care se roteşte în continuu când într-o parte, când într-alta, întorcându-se odată în sus, altădată în jos, nu e în stare să vadă limpede ce se află în faţa lui, ci trebuie mai întâi să-şi fixeze privirea spre obiectul pe care vrem să-l cercetăm, tot aşa nici mintea omului nu-i în stare să vadă limpede adevărul atunci când ea este asaltată de nesfârşite griji lumeşti. Pe cel care încă nu-i unit prin legătura căsătoriei13 îl tulbură [adeseori] furia patimilor, pofte greu de potolit şi tot felul de dorinţe trupeşti primejdioase, pe câtă vreme pe cel care trăieşte în legătură familială îl ia în primire un alt vârtej de griji; dacă n-are copii, le va duce dorul; dacă are, îl neliniştesc grijile 9. Annisa, actuala Sunisa, la marginea Neocezareii, la 8-10 stadii de satul Ibora, pe malul râului Iris. 10. Sincer şi modest, Sfântul Vasile vrea să-l câştige pe Grigorie şi printr-o susţinută ironie. 11. Mt. 16, 24. 12. <hesychia, noţiune sortită unui destin special în spiritualitatea bizantină>. 13. Desigur, Sfântul Vasile nu condamnă căsătoria. Aici se are în vedere ruperea de „duhul lumii”, care într-un fel e normativă pentru toţi creştinii, nu numai pentru monahi. 32 SFÂNTUL VASILE CEL MARE pentru creşterea lor, pentru supravegherea soţiei, pentru întreţinerea casei, îndrumarea slugilor, pierderile la contracte, certurile cu vecinii, neplăcerile de la tribunale, frica de faliment în comerţ, munca până la extenuare în agricultură. Fiecare zi posomorăşte sufletul cu câte o supărare nouă, pe când nopţile, care preiau îngrijorările zilelor, amăgesc şi mai mult cugetele cu nălucirile lor vinovate. Faţă de toate acestea există numai o singură scăpare: să te desparţi cu totul de grijile lumeşti. Dar despărţirea de lume nu înseamnă pur şi simplu plecare trupească din mijlocul ei, ci rupere sufletească de poftele trupeşti în aşa măsură, încât să nu simţi dorul de a trăi în oraş, de a avea casă, avere, prieteni, proprietate personală, mijloace proprii de trai, pofta de a face comerţ, de a apărea la întruniri publice, de a nu te mai dori ştiutor ^e învăţături omeneşti, fiind în schimb gata să primeşti în inimă îndrumări izvorâte din învăţătura dumnezeiască. Căci pregătirea inimii însemnează tocmai dezvăţul de obişnuinţele rele, care puseseră până atunci stăpânire pe ea. Nici pe tăbliţa de ceară nu poţi scrie dacă n-ai şters de pe ea ceea ce a fost scris acolo înainte, dar nici în suflet nu se pot întipări învăţăturile dumnezeieşti dacă nu s-au scos din el mai întâi prejudecăţile obişnuinţei. De aceea, în vederea acestui scop, retragerea noastră aici, în singurătate, ne este de cel mai mare folos, pentru că potoleşte patimile, dând minţii prilejul de a le stârpi cu totul din suflet. Căci, după cum fiarele sălbatice sunt uşor de stăpânit dacă le dezmierdăm, tot aşa şi dorinţele puternice, cum sunt poftele, mâniile, temerile şi mâhnirile, aceste rele care înveninează sufletul, pot fi potolite prin viaţă trăită în linişte, în loc să le aţâţăm şi să le aprindem mai tare prin tulburare neîncetată, astfel biruindu-le mai uşor prin puterea minţii. Cu o condiţie: să fie locul măcar aşa cum este al nostru de aici, rupt de orice contact cu lumea, încât asceza continuă să nu fie întreruptă prin nimic exterior14. Deprinderea evlaviei hrăneşte sufletul cu gândiri cereşti. Şi ce lucru poate fi mai fericit decât să imiţi aici, pe pământ, cetele îngerilor, care îndeamnă la rugăciune încă din revărsatul zorilor şi preamăresc pe Făcătorul lumii în laude şi în cântece, iar după ce soarele a ajuns să strălucească, să porneşti la muncă însoţit pretutindeni de rugăciuni, garnisind munca prin imnuri de laudă, aşa cum ai da gust mâncărurilor atunci când pui în ele sare <şi mirod e n ii ? Căci mângâierea imnurilor ne revarsă în suflet într-adevăr o stare de adâncă seninătate şi voioşie. Aşadar, liniştea este începutul curăţirii15. Când ai linişte sufletească, atunci nici limba nu mai discută despre lucruri omeneşti, nici ochii nu se mai răsu14. în fond, Sfântul Vasile nu predica fuga de lume, de societate, ci în primul rând ancorarea în activism. Cf. R. Truecker, Politische a. sozialgeschichtliche Studien ~u der Basilhisbrieieti (Diss. Frankfurt, 1960), Bonn, 1961. Dem. Savramis, Theologie imd Gesellschait, Miinchen, 1971. 15. Hcu%ia şi revenirea în sine (endveipi eiq aeoanov) vor fi doi piloni de bază în spiritualitatea răsăriteană vreme de peste 1000 de ani, culminând cu isihasmul. EPISTOLE 33 cesc să surprindă culorile frumoase ori simetria organismelor trupeşti, după cum nici auzul nu tulbură puterea sufletului prin ascultarea cântecelor compuse anume ca să placă sau prin vorbe ale oamenilor uşuratici sau înfumuraţi, lucruri care se ştie că au putere deosebită de a slăbănogi trezvia sufletească. Căci mintea care nu se împrăştie spre cele din afară şi n-o ia razna prin simţuri spre lucruri omeneşti se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugete la cele dumnezeieşti. Şi cu cât e mai pătrunsă şi mai luminată de acea frumuseţe, cu atâta îşi uită parcă şi de cele trecătoare şi nu mai dă prea mult pe hrană, nici nu se îngrijorează de îmbrăcăminte, ci, liberă de griji pământeşti, îşi îndreaptă întreaga râvnă spre dobândirea bunătăţilor celor veşnice, nevoindu-se numai după înţelepciune şi bărbăţie, după dreptate şi cumpătare16, precum şi după celelalte virtuţi care izvorăsc din acestea şi care dau apoi putinţa creştinului să-şi îndeplinească toate datoriile vieţii. III Dar calea de căpetenie pentru descoperirea adevărului mântuitor este cercetarea Sfintelor Scripturi inspirate de Dumnezeu, pentru că în ele ni s-au transmis atât poruncile privitoare la faptele noastre, cât şi vieţile fericiţilor bărbaţi care stau în faţa noastră, vrednice de a fi imitate ca nişte icoane vii ale vieţuirii în Dumnezeu. Şi astfel, în orice parte simte fiecare creştin că-i lipseşte ceva, aici îşi află, ca într-o farmacie de obşte, leacul potrivit pentru boala lui, bineînţeles, dacă va fi hotărât să-şi urmeze modelul. De pildă, dacă îndrăgeşte cineva fecioria, citeşte adeseori istoria lui losif1 învăţând din faptele lui cum să se păstreze curat, şi anume nu numai să se înfrâneze de la plăcerile trupeşti, ci şi cum să stăruiască mai mult în virtute. Bărbăţia o poate învăţa de la Iov, care nu numai când viaţa i s-a schimbat cu totul, încât într-o clipită din bogat a ajuns sărac şi din tată a mulţi copii să nu mai aibă nici unul, a rămas neclintit, păstrându-şi tot timpul neîncovoiată credinţa sufletului său, n-a cârtit de mânie nici atunci când prietenii veniţi să-l mângâie l-au luat în râs şi i-au sporit prin aceasta şi mai mult durerea. Şi iarăşi, dacă chibzuieşte cineva cum ar fi cu putinţă ca în acelaşi timp să fie şi blând şi mărinimos, încât şi de mânie să se folosească prin blândeţe ca de o unealtă împotriva răutăţii oamenilor, atunci îl va afla pe David curajos în faptele lui războinice, dar blând şi stăpânit în răspunsurile faţă de duşmani. Tot aşa a fost şi Moise, care cu grea mânie şi-a ridicat întreaga lui statură împotriva tuturor celor care au păcătuit faţă de Dumnezeu, dar când a fost vorba de învinuirile care i s-au adus, el a răbdat toate cu seninătate sufle16. E vorba de virtuţile cardinale, ci’. P. S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea Sfântului Vasile, în volumul „Sfântul Vasile cel Mare”, Bucureşti, 19H0, p. 105 ş.u. 17. Istoria lui losif, aşa cum ne-o descriu imnele şi sinaxarul Săptămânii Patimilor, e foarte apropiată de cugetarea Sfântului Vasile. 34 SFÂNTUL VASILE CEL MARE tească. Şi peste tot, aşa cum pictorii, care zugrăvesc icoanele după model, îşi îndreaptă încontinuu privirile spre original ca să-i poată prinde aidoma trăsăturile, tot aşa şi cel ce vrea să se desăvârşească în toate felurile trebuie să privească la vieţile acestor sfinţi ca la nişte statui vii şi lucrătoare şi să-şi însuşească bunătăţile lor, urmându-le întocmai exemplul prin imitare. IV Dar şi rugăciunile, care însoţesc citirile biblice, fac sufletul mai întinerit şi mai îmbunătăţit, pe măsură ce acesta se simte mai plin de dorul după Dumnezeu. Căci rugăciunea cu adevărat bună este aceea care face să se înfiripeze în suflet o concepţie clară despre Dumnezeu, iar sălăşluirea lui Dumnezeu în noi constă tocmai în a-L avea pe El temeinicit în gând. Numai atunci devenim temple ale Duhului, când gândirea statornică la El nu se mai lasă întreruptă de grijile pământeşti şi când cugetul nu se lasă tulburat de patimi trecătoare. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu lasă totul de-o parte şi se retrage în el, alungând orice patimă care-1 aţâţă spre necumpătare şi săvârşind fapte care duc la virtute. Şi mai întâi de toate trebuie să ne străduim să nu folosim cuvintele în chip neînţelept, să nu punem întrebări în chip arţăgos, nici să răspundem cu aroganţă, să nu întrerupem pe om când acesta povesteşte ceva folositor, nici să nu intervenim forţat peste alţii; aşadar, să păstrăm măsură atât la vorbe, cât şi la ascultare. Să nu ne fie ruşine să ne mai cultivăm, dar nici să nu ţinem învăţătura numai pentru noi, fiind invidioşi când şi alţii ar vrea să înveţe, asemănându-ne cu femeile desfrânate care prezintă pe copiii altora ca şi cum ar fi ai lor, ci să recunoaştem deschis cine este părintele cuvintelor respective. Să preferăm şi o intonaţie naturală în vorbire, care să nu pună în situaţie neplăcută pe cel mai slab de ureche, dar nici să nu-1 supere prin grăire prea tare, să examinăm mai întâi în noi înşine ce avem de spus şi abia după aceea să ne exprimăm. Să nu fim morocănoşi în discuţii, ci atrăgători în vorbire, dar să nu căutăm să folosim un anume grai uşuratic, ci să păstrăm farmecul poveţelor binevoitoare. Chiar şi când suntem siliţi să mustrăm, de fiecare dată să ne ferim de a fi grosolani, pentru că numai dacă ai dat dovadă mai întâi tu însuţi că eşti modest şi smerit, numai atunci te vei putea apropia uşor de cel care are nevoie de îndreptare. Căci adeseori ne este de folos acest fel de pedepsire întrebuinţat de proorocul care, atunci când David a greşit, n-a pronunţat el însuşi sentinţa la condamnare18, ci a făcut apel la o altă persoană, pe care a făcut-o ca judecător al propriului său păcat, pronunţând dinainte pedeapsa care ar fi căzut pe el, nefiind în măsură să reproşeze nimic celui care i-a reprobat fapta comisă. 1 8 .// Reg. 12,1-14. EPISTOLE 35 Unui suflet smerit şi retras îi stă bine o privire serioasă şi îndreptată numai spre pământ, o ţinută mai puţin pretenţioasă, o pieptănătură nu exagerat de îngrijită, o îmbrăcăminte mai modestă, încât ceea ce se vede la cei aflaţi în situaţia de a ţine doliu să apară la noi ca ceva nesilit. Rasa să fie strânsă uşor cu o centură pe corp, brâul să nu stea deasupra coapselor, pentru a nu-1 asemăna pe călugăr femeilor, dar nici să nu fie prea liber, încât haina să apară încreţită, căci aceasta ar fi semn de moleşire. Nici umbletul să nu fie prea tărăgănat, ca şi cum ar da dovadă de slăbănogire a sufletului, dar nici să nu fie prea grăbit sau prea pompos, ceea ce ar trăda o răscolitoare agitaţie lăuntrică. Rostul îmbrăcămintei este unul singur, acela de a acoperi trupul după necesitate, atât iama, cât şi vara, dar la haine nu trebuie căutate nici culori înflorite, nici ţesături fine şi moi, pentru că, dacă ar umbla cineva în primul rând după haine şi culori deschise, ar da pe faţă dorul după înfrumuseţare, ca femeile care, de dragul modei, îşi boiesc obrajii şi părul cu sulemeneală străină. Dar şi grosimea ţesăturii trebuie să fie de aşa fel încât să nu trebuiască să mai fie luată peste ea încă o a doua îmbrăcăminte pentru a ţine mai cald celui ce o poartă. în acelaşi timp, şi încălţămintea trebuie să fie din material ieftin, dar lucrată în aşa fel încât să corespundă întru totul necesităţii. Desigur, dacă în privinţa îmbrăcămintei se cade să ne mărginim Ia strictul necesar, tot astfel şi când e vorba de hrană, e de ajuns pentru întreţinere pâinea, iar pentru sete, apa, pe lângă care se va adăuga consumarea diferitelor legume pentru menţinerea vigorii trupeşti, în măsura în care sunt necesare. La masă nu trebuie să se vadă că mâncăm cu lăcomie, ci să păstrăm tot timpul stăpânire de sine, seninătate şi cumpătare în toate, nelăsând nici atunci cugetul să rătăcească departe de Dumnezeu, ci şi din prilejul gustării alimentelor şi din felul în care e alcătuit organismul, pe care îl hrănim, să facem prilej de preamărire a lui Dumnezeu, întrucât până şi din multele soiuri de bucate lăsate pentru întreţinerea trupului omenesc se poate vedea că ele au fost lăsate de Ziditorul tuturor lucrurilor. înainte de a ne aşeza la masă, se cade să înălţăm sufletul către Dumnezeu, rugându-L să ne învrednicească de darurile Lui atât în prezent, cât şi pentru cele ce ni le rezervă în viitor. După prânz trebuie să ridicăm iarăşi cugetele către Dumnezeu spre a-I mulţumi pentru toate darurile primite şi spre a-I implora bunătatea pentru cele pe care ni le-a făgăduit. Trebuie să se rânduiască pentru masă o anumită oră, aceeaşi în fiecare zi, din 24 de ore ale zilei; numai această oră să fie închinată grijii de trup, în timp ce pe celelalte ascetul trebuie să le dăruiască nevoinţelor duhovniceşti. Somnurile să fie şi ele uşoare şi scurte, în consonanţă cu hrana mai uşoară care s-a consumat, însă vor exista şi întreruperi, din când în când, pentru a se ocupa sufletul cu marile probleme ale mântuirii. Pentru că lăsarea în grija unui somn greu, atunci când toate mădularele sunt istovite de oboseală şi când uşor pot cădea pradă nălucirilor celor mai nebunatice, îi duce pe cei VI 36 SFÂNTUL VASILE CEL MARE adormiţi în felul acesta la moarte zilnică. Ceea ce este răsăritul soarelui pentru ceilalţi oameni, aceea este miezul nopţii pentru cei care se nevoiesc în evlavie, căci atunci acea linişte nocturnă odihneşte sufletul în chip deosebit, pentru că atunci nici ochii, nici urechile nu transmit în inimă semnale vătămătoare, ci cugetul întreg comunică numai cu Dumnezeu, iar îmbunătăţindu-se pe sine prin rememorarea păcatelor săvârşite şi fixându-şi reguli pentru ocolirea răului, cere de la Dumnezeu synergia pentru desăvârşirea celor care se străduiesc în acest sens19, EPISTOLA 3 Către Candidian* Scrisă pe la anul 360 Când ţi-am primit epistola am încercat un sentiment straniu: în clipa în care am pus mâna pe ea am avut senzaţia că primesc un comunicat oficial, iar în timp ce desfăceam sigiliul de ceară ca să citesc, m-a apucat o teamă ca şi cum ar fi trebuit să mă aştept la o sentinţă de osândire20, aşa cum primeau spartanii în vremea veche. După ce am dat însă la o parte pielea din jurul sulului şi am citit textul scrisorii până la capăt, am începui să râd de-a binelea, nu numai pentru că nu-mi trimiteai nimic periculos, dar şi pentru că am început să-ţi compar scrisoarea cu a unui al doilea Demostene. Căci acel mare orator, cu toate că organiza o adevărată orchestră de dansatori şi flautişti, totuşi nu mai voia să fie numit Demostene, ci doar un dirijor oarecare21. Or, în calitatea Ta de guvernator, Tu conduci mai multe zeci de mii de supuşi decât orchestra aceluia. Şi iată nu mi-ai scris sub formă de poruncă, ci într-un mod cu totul familiar, dar, în acelaşi timp, n-ai uitat deloc nici de râvna pentru bunele exprimări ca un fel de Platon22 care, în „Republica” lui, cere ca şi 19. S. Y. Rudberg a studiat (Etudes sur la tradition manuscrite de Saint Basile, LJpsala, 1953) această epistolă pe baza a 123 de variante manuscrise, socotind-o ca una din cele mai complete scrieri ale sale în privinţa concepţiei lui ascetice şi morale. Parţial, această epistolă e cuprinsă şi în Vechile rindueH ale vieţii monahale (după ediţia rusă a episcopului Teofan, apărută la Moscova în 1892), editura mănăstirii Dobruşa, 1929, pp. 243-248.

• Candidian era guvernator al Capadociei. Ca atare l-a cunoscut şi pe S1‘. Grigorie Teologul

(Migne, P.G. 37, 36-41). <Despre acest personaj, v. şi PLRE (cd. fnfra, scris. 76, n. 1), pp. 178-179, s.v. Candidianus 2>. 20. iKmâXr) era iniţial „un băţ de o anumită grosime, care servea spartanilor să asigure secretul unor mesaje publice, ca sentinţele sau ordinele trimise de efori generalilor plecaţi în expediţie. Acesta putea fi citit numai după ce era înfăşurat pe un băţ de aceeaşi dimensiune. Cuvântul „scital” a ajuns să însemne însuşi mesajul trimis”. (Enciclopedia civilizaţiei greceşti, în româneşte de Ioana şi Sorin Staţi, Bucureşti, 1970, pp. 482-483). 21. Horegul, 6 xopriyog, era dirijorul care conducea şi instruia pe cheltuială proprie corul, care însoţea sub forma unei „opinii publice” desfăşurarea unei acţiuni teatrale. Enciclop. civili-, gr, p. 281. 22. Platon, Republica, partea IlI-a, 496 D. (Bd. Noica-Creţia, pp. 291-293). EPISTOLE 37 atunci când treburile sunt ameninţate de furtună şi de grindină, să ne păstrăm sufletul liniştit şi adăpostit ca după un zid de întărire, nelăsându-1 pradă nici unei patimi, cel puţin atât cât ne stă fiecăruia în putere. Astfel de isprăvi sunt cele mai mari şi mai minunate pentru oamenii capabili, deşi, dacă le judeci după viaţa pe care o duc, ele nu sunt în sine ceva chiar atât de ieşit din comun. Acum însă ascultă un caz cu adevărat extraordinar, care era să dea peste mine. Un om de nimic, din cei care trăiesc pe moşia noastră de la Annisa, după ce a auzit că ne-a murit omul de serviciu, fără să spună că ar fi avut vreun contract şi fără să fi venit să mă caute, dai* şi fără să se fi plâns pentru ceva de mine, fără să-mi fi cerut ceva din ceea ce şi aşa aveam de gând să-i fac parte - şi fără să mă fi ameninţat că-şi face dreptate dacă nu i s-ar fi dat nimic -, la un moment dat, însoţindu-se cu încă vreo câţiva tot aşa de nebunatici ca el, a atacat casa şi a început să snopească în bătăi pe femeile care purtau grijă acolo de gospodăria noastră şi, după ce au forţat intrările, au luat tot ce au găsit, însuşindu- şi nu numai ce credea el că ar constitui partea Iui, ci a îndemnat şi pe ceilalţi să fure şi ei tot ce voiau. Faţă de toate acestea, ca să nu fim lăsaţi în ultimul hal de părăsire şi pentru ca să nu apărem în faţa tuturor că am ajuns pradă oricui, dovedeşte-ţi, Te rog, interesul ce ni l-ai arătat totdeauna în toate împrejurările. Numai atunci cred că am putea scăpa de griji, dacă am fi luaţi sub energica Ta purtare de grijă. Am fi mulţumiţi dacă numitului i s-ar da o pedeapsă, şi anume să fie arestat de autorităţile comunale şi să fie osândit şi trimis pentru o vreme oarecare în temniţă. Asta n-ar constitui numai o mică satisfacţie pentru câte am pătimit, ci ar constitui şi un fel de învăţătură pentru viitor. EPISTOLA 4 Către Olimpiui* Scrisă între anii 360-361 Ce-ai de gând, minunate prietene ? De ce-mi alungi din casă iubita-mi sărăcie, mama supremei filozofii ? Cred că dacă ar avea grai, <sărăcia> ţi-ar intenta un adevărat proces cu expulzare nedreaptă, spunându-ţi: „Iată, eu aşa mi-am ales dinainte să convieţuiesc împreună cu Vasile, pentru că el admiră nu numai pe Zenon Filozoful23, care, după ce a pierdut totul într-un naufragiu, n-a scos din gură nici un cuvânt greu, ci a exclamat doar: «Bravo destinule, văd că tu mă faci să îmbrac mantaua sărăcăcioasă a filozofului !»24, ci şi pe

• Olimpiu era om înstărit, care trimitea donaţii în bani şi alimente pentru a sprijini „experienţa

asceţilor”, a tinerilor Vasile şi Grigorie. Vasile îl dojeneşte blând. 23. Naufragiul lui Zenon <336-263 î.d.Hr.), întemeietorul stoicismului, pare a fi fost un fapt real, zice comentatorul lui. Diogene Laertios, Despre vieţile şi doctrinele jilosolilor, trad. Bal mus, comentarii Ar. Frcnkian, Bucureşti, 1963, pp. 330 şi 657. 24. Tpißcbviov era mantaua groasă (mai scurtă decât ipcmov). Era haina tipică a lui Socrate şi a filozofilor. Cf, Benseler-Schenkl, Griech.-deutsch. Wörterbuch, Leipzig-Berlin, 1911 s.v. 38 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ucenicul său, Cleanthes, care [noaptea] săpa fântâni pentru câţiva bănuţi, din care să poată şi trăi, dar şi să-şi plătească [ziua] lecţiile dascălilor25, Şi tot aşa nu înceta deloc să-l admire pe Diogene2", pentru faptul că făcea orice numai să nu pretindă de la viaţă mai mult decât îi dădea natura, încât a aruncat din mână cupa de lut, căci învăţase de la un copil că tot aşa de bine se poate bea şi atunci când te pleci să-ţi iei apă în căuşul palmelor”. Iată dar ce fel de mustrări şi de înfruntări ţi-ar putea face sora mea, sărăcia, cu care mă obişnuisem în casă şi pe care ai alungat-o acum prin marea ta dărnicie, adăugând şi o altă ameninţare, cum că: „Dacă te mai prind pe-aici, am să-ţi dovedesc că traiul ce l-ai dus până acum seamănă cu luxul sicilienilor şi cu plăcerile sibariţilor italieni27. Şi pentru aceasta să ştii că am să mă apăr cu propriile mele mijloace, cum numai eu ştiu !” Cam atâta despre sărăcia mea. încolo, m-am bucurat auzind/că ai început deja să faci un tratament. Doresc să-şi facă efectul, căci, în fond, ceea ce ar prinde mai bine sufletului tău curat ar fi tocmai un organism pentru care nu ar trebui să-ţi mai faci nici o îngrijorare. EPISTOLA 5 Scrisoare de mângâiere adresată lui Nectarie " Scrisă pe Ia 359 N-au trecut nici trei sau patru zile de când am auzit despre nenorocirea ireparabilă care a dat peste tine, dar am stat încă la îndoială, pentru că cel care mi-a transmis această ştire tristă nu-mi putea da amănunte despre felul cum s-au întâmplat lucrurile, iar pentru că nu eram dispus să admit ceea ce nici n-aş fi crezut că poate fi adevărat, am aşteptat până ce am primit o epistolă de la episcopul locului, care mi-a confirmat îngrozitoarea veste. Ce nevoie ar mai fi să-ţi spun cât de mult m-a îndurerat şi câte lacrimi am vărsat pentru asta ? Căci, într-adevăr, cine ar putea avea aşa o inimă de piatră sau ar fi cu totul în afara firii omeneşti, încât să suporte întâmplarea cu indiferenţă ori să treacă prin astfel de împrejurări fiind doar puţin afectat ? Moştenitorul unei case strălucite, reazemul familiei, nădejdea patriei, vlăstarul unor părinţi evlavioşi, care a fost rodul atâtor rugăciuni, a plecat, fiind răpit din braţele tatălui său în floarea vârstei. Ce inimă, de-ar fi ea tare ca diamantul, n-ar înmuia-o 25. Despre Cleanthes, săpătorul de fântâni, D. Laertios, ari. cit., VII, V, p. 373; şi despre felul cum a băut Diogene apă, ibid. p. 304. 26. Filozof cinic, contemporan cu Alexandru Macedon. 27. Oraşul Sybaris a fost întemeiat în sec. al VlII-lea î.d.Hr., pe ţărmul vestic al golfului Tarent, de nişte colonişti greci. Din pricina fertilităţii solului, cetăţenii oraşului trăiau în lux şi desfrâu, cf. Enciclop. civiliz. gr., 504.

• Admirator al Sfântului Vasile, Nectarie pare a fi una şi aceeaşi persoană cu viitorul

arhiepiscop al Contantinopolului (381-397). P. Hristu, arî. cit., III, pp. 442-443. EPISTOLE 39 de tot ? Drept aceea, nu-i de mirare că această pierdere m-a atins în chipul cel mai profund şi pe mine, care m-am apropiat de tine din toată inima încă de la început atât de mult, încât bucuriile şi durerile tale erau şi bucuriile şi durerile mele. Pe cât se părea până acum că prea puţin te-au încercat necazurile, acum dintr-o dată, prin pizma diavolului, ţi-a dispărut toată tragerea de inimă şi toată voioşia din casă, iar în locul lor am băgat de seamă că toate s-au îmbrăcat în negru. De aceea, chiar dacă am vrea să plângem pentru cele întâmplate şi să lăcrimăm, tot nu ne-ar ajunge viaţa întreagă, ba nici dacă toţi cunoscuţii noştri ar plânge împreună cu noi, tot n-ar fi în stare să egaleze cu tristeţea lor această suferinţă. Şi chiar valurile râurilor de s-ar transforma în lacrimi, nici ele n-ar putea să plângă îndeajuns durerea pe care am încercat-o28. Dar dacă am vrea acum să punem în lumină darul pe care Dumnezeu ni l-a pus în inimi, adică acea judecată înţeleaptă, care e în stare să păstreze în sufletele noastre măsura adevărată atât în clipele de fericire, cât şi în cele de întristare, şi care ne va aduce mereu aminte de câte am văzut şi de câte am auzit, vom înţelege că această viaţă e mai mult durere şi neputinţă. Cu toate acestea, cei ce credem în Hristos nu trebuie să ne întristăm pentru cei ce mor, ca şi cei ce n-au nădejdea în înviere29, căci numai prin răbdare îndelungă vom dobândi mari cununi de mărire în preajma Celui care S-a luptat şi Se luptă încă împreună cu noi, încât numai dacă vom îngădui acestui cuget lăuntric să ne şoptească fără încetare acest adevăr al nostru, poate că numai atunci vom putea afla o alinare cât de mică. Drept aceea, Te rog, ca pe un bun luptător ce eşti, să primeşti ca cuget împăcat şi cu tărie această lovitură grea şi să nu îngenunchezi, lăsându-te copleşit de întristare, lăsându-Ţi sufletul năpădit de ea. Să fii convins că, indiferent dacă motivele celor rânduite de Dumnezeu nu le pricepem, totuşi răsplăţile care ni se rânduiesc de către Cel înţelept, Care ne iubeşte, le vom gusta odată şi odată, chiar dacă până atunci vom avea şi de răbdat multe dureri. Pentru că El ştie ce şi cum să rânduiască fiecăruia din ceea ce-i este de folos şi motivul pentru care limitele vieţii sunt atât de inegale pentru noi, <oamenii>. Căci, într-adevăr, există unele cauze neînţelese de noi, oamenii; de ce anume unii pleacă de aici mai devreme, pe când alţii sunt lăsaţi să se chinuie timp mai îndelungat în această viaţă plină de dureri ? De aceea, pentru toate trebuie să preamărim iubirea Lui de oameni şi să nu ne pierdem nădejdea, aducându-ne aminte de acea adâncă şi vestită vorbă rostită de marele luptător care a fost Iov, când a văzut la o cină cum i s-au prăpădit cei zece copii şi când a zis: „Domnul a dat, Domnul a luat, cum I-a plăcut Domnului, aşa s-a 28. Procedeu literar folosit adeseori de scriitorii capadocieni adăpaţi la şcolile culturii greco-romane, hiperbola (sau folosirea de expresii exagerate spre a impresiona) e întâlnită mai ales în Pasiunile epice ale aghiografiei din sec. ¡V. H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres littéraires, Paris, 1921, p. 237 ş.u. 29. / Tes. 4, 13. 40 SFÂNTUL VASILE CEL MARE făcut”30. Să săvârşim şi în viaţa noastră această minune. Poate că aceasta-i şi plata Dreptului Judecător pentru cei care se fac vrednici de astfel de isprăvi. Să zici dar: „N-am pierdut pe fiul nostru, ci l-am dăruit Celui ce ni l-a dat. Viaţa lui nu s-a nimicit, ci a fost schimbată cu una mai bună. Nu l-a astupat glia pe dragul nostru băiat, ci l-a primit cerul în lăcaşurile lui. Să mai avem puţină răbdare şi ne vom regăsi iarăşi cu cel dorit. Chiar dacă el a ajuns mai repede la capătul drumului, până la urmă toţi vom parcurge aceeaşi cale şi pe toţi ne aşteaptă acelaşi sălaş”31. Numai de ne-am asemăna şi noi cu acest fiu al nostru în curăţenia virtuţii, încât să ne învrednicim şi noi de o odihnă atât de fericită, pe cât de nevinovată e şi viaţa pruncilor care petrec cu Hristos ! EPISTOLA 6 Către soţia lui Nectarie Scrisă între anii 360-364 I Mă gândisem să nu rup tăcerea în faţa decenţei Tale, socotind că, întocmai cum la un ochi inflamat cea mai uşoară atingere provoacă iritare, tot aşa şi în sufletul lovit de adâncă mâhnire, cuvântul, oricât ar încerca el să aducă vreo mângâiere, s-ar putea ca oricum să provoace tulburare când intervine în astfel de clipe zbuciumate. Dar pentru că mi-am dat seama că e vorba de o femeie creştină32, educată în cele sfinte încă de multă vreme, şi care a trecut prin multe în viaţă, n-am crezut c-ar fi bine să lipsesc de la datoria mea. Ştiu ce-i în sufletul mamelor şi, mai ales când mi-aduc aminte de purtările dumitale bune şi blânde faţă de toată lumea, îmi închipui cât de mare trebuie să-ţi fie suferinţa în actualele împrejurări. Ai pierdut un fiu pe care-1 fericeau toate mamele cât timp a trăit, fiu cum şi-ar fi dorit să fie şi copiii lor, iar când el a murit au plâns cu toatele, ca şi când şi-ar fi îngropat propriul lor copil. Moartea lui a rănit inima a două patrii, pe a noastră, a celor din Capadocia, ca şi pe a celor din Cilicia33. Deodată cu el s-a şi stins un neam mare şi vestii, ca şi când un cutremur i-ar fi năruit temelia de susţinere. O, ce fatală ispravă ai făcut, diavole34, ce groaznică nenorocire ai adus ! O tu, pământiile ! Ce te-a făcut să îngădui o astfel de pătimire ? Cred că şi 30. Iov, 1,21. Acelaşi citat şi în episl. nr. 2. 31. Piliturii, Eticele 113C. 32. Deşi tonul acestei epistole intitulate „cea de mângâiere” diferă de al celei anterioare, totuşi e cald, impresionant. P. Hristu (uri, cit. II, 349) crede că soţia lui Nectarie ar fi fost originară din Cezareea şi că Sfântul Vasile va 11 cunoscut pe ambii soţi de la Constantinopol, unde Nectarie ar fi fost retor. 33. Patria lui Nectarie. 34. Fac. 2, 17. EPISTOLE 41 soarele s-ar fi îngrozit, dacă ar fi avut simţire, de o aşa privelişte tristă. Şi ce-ar putea spune cel care ar exprima durerile, pe care deznădejdea unui astfel de suflet ar încerca s-o spună ? II Dar, după cum am învăţat din Evanghelie, nimic din câte se întâmplă nu-i să nu fi fost cuprins în purtarea de grijă a Providenţei, pentru că nici o vrabie nu piere fără ştirea Tatălui ceresc35, încât tot ce se întâmplă e după voia Celui ce ne-a creat. Căci voinţei lui Dumnezeu cine-i poate sta împotrivă ? Să privim dar cu înţelegere tot ce se întâmplă, pentru că, dacă ne-am ridica împotriva celor rânduite de sus, n-am aduce nici o îndreptare celor întâmplate, iar pe deasupra ne mai pierdem şi pe noi înşine. Să nu ne ridicăm dar împotriva dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, pentru că suntem prea neştiutori ca să controlăm judecăţile cele negrăite ale Lui. Acum ai bunul prilej de a lua ca pildă de răbdare soarta mucenicilor. Mama Macabeilor a ştiut de moartea celor şapte fii ai ei36, dar n-a plâns, nici n-a vărsat sânge nedemn, ci prin rugăciunile ei de mulţumire către Dumnezeu, în ceasul în care i-a văzut desfăcându-se de legăturile trupului prin foc, prin sabie şi prin chinuri cumplite, a ajuns bineplăcută lui Dumnezeu, iar în faţa oamenilor a rămas neuitată. Mare e suferinţa, mărturisesc şi eu, dar mari sunt şi răsplăţile pe care le dobândesc de la Domnul cei ce le suferă. Din clipa în care ai ajuns mamă, ţi-ai văzut copilul şi I-ai mulţumit lui Dumnezeu, cred că n-ai uitat totuşi că el e muritor şi că ai adus pe lume tot un muritor. Iar în cazul acesta, ce-ţi pare aşa de straniu că a încetat din viaţă un muritor ? Vei zice: m-a întristat că acest lucru s-a întâmplat prea devreme. Pare necunoscut ceea ce nu-i binevenit şi asta pentru că nu ştim să distingem ceea ce e în folosul sufletelor noastre şi nici nu putem să hotărâm termene llxe în viaţa omenească. Aruncă-ţi ochii pretutindeni în jur, unde locuieşti, şi vei înţelege că toate cele văzute sunt muritoare, că toate sunt supuse stricăciunii. Priveşte cerul de deasupra Ta; odată şi odată şi el va dispărea. Uită-te la soare: nici el nu va rămâne în veci. Toate stelele, toate vietăţile uscatului şi ale mărilor, toate minunăţiile de pe lume, pământul însuşi, toate sunt pieritoare, de la o vreme nici una nu va mai exista. Cugetarea la toate acestea să aducă, aşadar, o mângâiere pentru tot ce s-a întâmplat la v o i! Nu măsura durerea în ea însăşi, pentru că atunci îţi va părea cu neputinţă de îndurat, ci, doar dacă o pui în cântar alături de toate celelalte lucruri omeneşti, abia atunci vei găsi şi în ea vreo mângâiere; mai presus de toate acestea, ţi-aş spune un lucru şi mai important: cruţă întristarea soţului tău, mângâiaţi-vă unul pe altul! 35. Alt. 10, 29. 36. II Mac. 7, 1, 20. 42 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Nu îngreuia peste măsură suferinţa, măcinându-te Ia nesfârşit în tânguire ! în genere, nu cred că există motiv care să ne poată mângâia deplin, dar tot aşa cred că la o întristare cum este cea de faţă ne trebuie şi rugăciune. Doresc deci ca însuşi Domnul, apropiindu-Se de inima Ta, să-ţi aprindă cu putere negrăită o lumină în suflet spre gânduri mai bune şi spre a regăsi înlăuntrul tău motivele mângâierii. EPISTOLA 7 Către prietenul său, Grigorie (Teologul) Scrisă între anii 360-363 N-am uitat niciodată, mai ales când scriam unui om luminat ca tine37, că până şi cea mai precisă definiţie e mult mai neputincioasă decât gândirea celui ce vorbeşte şi decât curiozitatea celui ce cugetă. Aceasta/pentru că, în mod firesc, cuvântul nu poate fi în stare să redea toată adâncimea ideilor. Şi atunci, dacă puterea noastră de gândire e slabă, iar şi mai neajutorată decât ea e puterea de exprimare a limbii, oare la ce altceva va trebui să ne aşteptăm de pe urma spuselor noastre, decât la scuza că suntem prea săraci în cuvinte ? Desigur însă că acest lucru n-ar putea constitui o pricină pentru care să ne putem opri vreodată de a mai cerceta şi întreba, căci ar fi o adevărată trădare dacă nu ne-am sili să punem la îndemâna tuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu răspunsurile teologice cele mai potrivite. Dar fie că aceste îndrumări sunt destul de clare, fie că mai au nevoie de lămuriri, ele mai pot fi totuşi îmbunătăţite atunci când împrejurările o cer. Deocamdată îţi pun la inimă, aşa cum te-am mai rugat şi altădată: să te dedici cu totul apărării adevărului creştin şi, cu avântul pe care Dumnezeu ţi l-a sădit în cuget, să ajuţi la consolidarea poziţiei corecte a învăţăturii, căci nu trebuie să ne mărginim doar la aceste ţeluri, fără a mai nădăjdui spre nimic altceva, căci fiind şi aşa cu mult mai slabi decât s-ar crede, mai multă primejdie aducem învăţăturii creştine prin slăbiciunea cuvântului nostru, decât adăugind mult prea puţina noastră vigoare pentru apărarea adevărului. 37. La ezitarea repetată a Sf. Grigorie Teologul de a se hotărî într-un fel sau altul, arareori a formulat Sfântul Vasile argumente mai hotărâtoare ca în această scurtă epistolă. Era epoca în care îşi arăta influenţa sa primejdioasă erezia lui Eunomie, care voia să refacă întreg sistemul argumentărilor ariene în denaturarea învăţăturii despre deofiinţimea Persoanelor Sfintei Treimi. Dacă şi aşa - zice Sfântul Vasile - omul nu poate cunoaşte adâncul tainelor din pricina sărăciei cuvintelor, atunci măcar puţinul cât îl putem face, să-l facem. Aşa s-a născut prima lucrare a Sfântului Vasile, tratatul Contra lui Eunomie, pe care-1 va completa apoi fratele său, Sf. Grigorie de Nyssa. Ştia el, Sfântul Vasile, de ce era nevoie să mobilizeze gândirea şi condeiul neîntrecut al prietenului său: „îţi pun la inimă, aşa cum te-am rugat şi altădată, să te dedici cu totul apărării adevărului creştin”. Şi ştim cât de salvatoare vor fi cele cinci cuvântări teologice ale Sf. Grigorie Teologul. EPISTOLE 43 EPISTOLA 8 Către locuitorii din Cezareea, pentru a-şi justifica retragerea* I M-am întrebat, mirându-mă adeseori, cu ce v-am putut supăra şi cum v-aţi putut lăsa biruiţi de smerenia mea, un om atât de mic şi de neînsemnat, care poate că n-are nimic plăcut, în sfârşit, de ce m-aţi îndemnat, făcând amintire de patria mea şi de prietenie, ca şi cum v-aţi fi silit prin dragoste părintească să readuceţi la voi nişte transfugi oarecare. Cât mă priveşte, eu recunosc că am fost un transfug, fapt pe care nu l-aş putea tăgădui, dar pricina o veţi afla îndată dacă vreţi. Am rămas atunci foarte mirat de un lucru neprevăzut, asemeni celor rămaşi răniţi masiv de nişte zvonuri neaşteptate, aşa încât nu mi-am mai putut stăpâni gândurile şi am luat-o la sănătoasa, adăpostindu- mă destul timp undeva departe de voi, dar de la o vreme parcă mi s-a furişat în suflet un dor după învăţăturile cele dumnezeieşti şi după filozofia lor. Căci mă întrebam; cum mi-aş putea stăpâni păcatul care sălăşluieşte în mine ? Cum mi-aş putea câştiga şi eu un Laban38, care să mă ocrotească de prigoana lui Esau39 şi să mă deprindă în cea mai înaltă filozofie ? Dar întrucât, cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-am atins pe cât a fost cu putinţă acest scop, prin faptul că am găsit acest „vas ales”40 şi această fântână adâncă, vreau să spun pe Grigorie41, gura lui Hristos, mai lăsaţi-ne puţină vreme, vă cerem şi vă rugăm, nu pentru că am fi îndrăgit viaţa de prin oraşe (căci nu uit că prin asemenea obişnuinţe prinde în cursă cel rău pe oameni), ci pentru că ne gândim că întâlnirea cu cei sfinţi ne este de cel mai mare folos. Din vorbirea cât de modestă despre sfintele învăţături şi din ascultarea lor cât mai deasă ne putem obişnui cât mai mult cu contemplarea, de care nu ştiu cum m-aş putea lipsi. Deci, în privinţa noastră, astfel stau lucrurile. II Dar, o dumnezeieştii mei şi prea iubiţii mei, păziţi-vă de păstorii filistenilor42, ca nu cumva fără să băgaţi de seamă să vă astupe izvoarele şi să vă

• Epistola de faţă e cuprinsă numai în codicele Parisinus Supp. gr. 1020 din sec. al Xl-îea.

Adresanţii nu pot fi locuitorii Cesareei. Nici stilul nu pare a fi al Sfântului Vasile. De aceea, mulţi cercetători o atribuie lui Evagrie Ponticul. R. Melcher, Der achte Brief des Basilius ein Werk des Evagrius Ponticus, Munster, 1923. Totuşi, îndeosebi pasajele privind apărarea divinităţii Duhului Sfânt sunt tratate în mod similar şi în alte epistole ale Sfântului Vasile. 38. Unchiul lui Iacob. (Fac., cap. 29). 39. Acest frate mai mare al lui Iacob îl urmărea pe acesta pentru că reuşise să-i ia dreptul de întâi născut. (Fac., cap. 27). 40. Fap. 9, 15. 41. Grigorie Teologul. 42. Popor duşman al evreilor. 44 SFÂNTUL VA S ILE CEL MARE tulbure curăţia cunoştinţelor privitoare la credinţă! Iată ce pun ei mereu la inimă: să nu luminaţi cu ajutorul dumnezeieştilor Scripturi sufletele mai plăpânde şi să nu strâmbaţi adevărul cu ajutorul înţelepciunii din afară ! Cel care introduce în credinţa noastră noţiuni de felul lui „nenăscut” şi „născut”4-' şi care învaţă dogmatizând că a fost o vreme când Cel din veci nu exista, ca Acela care există prin firea Lui şi e mereu Tată, că Duhul Sfânt nu-i veşnic44, unul ca acela nu-i oare un fel de fîlistean ? El este invidios pe oile Patriarhului nostru45, pentru ca ele să nu bea din apa curată ce ţâşneşte spre viaţa de veci46 şi să nu-şi atragă asupra lor vestirea proorocului: „Pe Mine, Izvorul apei celei vii, M-au părăsit şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă”47, fiind deci necesar să mărturisim cum că Tatăl e Dumnezeu, Fiul e Dumnezeu şi Duhul Sfânt e Dumnezeu, după cum ne-au învăţat dumnezeieştile cuvinte şi cei care au scos din ele cea mai înalţă înţelepciune. Iar celor care ne aruncă în faţă învinuirea că ne-am închinat la trei dumnezei să li se spună aşa: noi recunoaştem numai Un singur Dumnezeu, dar pe El nu-L înţelegem numeric, ci după fire. într-adevăr, tot ceea ce se spune despre unul ca număr, acela nu-i unul în realitate şi nici simplu de la natură, căci Dumnezeu e recunoscut de toţi ca simplu şi necompus. Aşadar, Dumnezeu nu-i unul ca număr. Iar ceea ce spun, aşa este. Spun, de pildă, că lumea este numericeşte numai una, dar nu una prin fire, după cum nici simplă nu este, într-un fel cel puţin, într-adevăr, noi o împărţim după elementele care o compun, în fier, apă, aer şi pământ. La rândul său şi despre om se spune că-i unul numericeşte. Căci zicem adeseori „un om”. Dar, într-un anumit fel, acest om nu-i ceva simplu, întrucât e format din trup şi din suflet. Tot aşa şi despre înger vom spune că-i unul ca număr, dar prin firea lui el nu-i nici unul şi nici simplu, întrucât ne reprezentăm ipostasul îngerului ca fiind o fiinţă însoţită de sfinţenie. Or, dacă nimic din ceea ce este unul ca număr nu-i unul prin fire, dacă ceea ce este unul prin fire şi simplu nu-i unul ca număr şi dacă zicem că Dumnezeu e Unul prin fire, atunci cum ne pot ei atribui numărul, pe câtă vreme noi îl excludem cu totul din această fericită şi spirituală natură 7 într-adevăr, numărul ţine de cantitate şi cantitatea e adaos la firea corporală, căci numărul ţine de firea corporală. Or noi am crezut dintotdeauna că Domnul este Creatorul trupurilor. Tocmai de aceea orice număr designează lucruri a căror soartă este să aibă o fire materială şi delimitată; faptul că ceva este unic e o caracteristică a substanţei simple şi de neînţeles. Aşadar, cel care admite că Fiul lui Dumnezeu sau Duhul Sfânt sunt număr ori creatură, unul ca acela introduce în Ei, fără să vrea, o fire materială şi delimitată. Şi numesc „delimitată” nu 43. Temă frecventă în scrierile Sfântului Vasile, mai ales în tratatul Contra lui Ewiomie. 44. Teme curente în lupta andariană. 45. Aluzie la Hristos, Păstorul cel bun (In. 10, 11). 46. în. 4, 19; Ier. 2, 13. 47. ier. 2, 13. EPISTOLE 45 numai firea cuprinsă într-un anumit spaţiu, ci şi pe cea înţeleasă de preştiinţa Celui care trebuia să-l aducă pe om din nimic la viaţă, lucru care poate fi uşor de înţeles chiar şi prin ştiinţă. Deci, orice fiinţă sfântă, care are o fire delimitată şi are o sfinţenie dobândită, poate fi bănuită că ar putea înclina spre rău. însă Fiul şi Duhul Sfânt sunt Ei înşişi izvor de sfinţenie, prin care orice făptură cugetătoare se poate sfinţi pe măsura virtuţii sale48. III Or, potrivit învăţăturii celei drepte, noi nu spunem nici că Fiul Se aseamănă cu Tatăl49, nici că nu Se aseamănă, căci atât primul, cât şi cel de-al doilea din aceşti termeni sunt deopotrivă de imposibili. într-adevăr, noţiunile „asemănător” ori „neasemănător” se atribuie unor calităţi. Recunoscând identitatea naturii, noi admitem deofiinţimea şi pentru Dumnezeire nu admitem ideea de compus pentru că Cel care, după fiinţă, este Dumnezeu şi Tată a născut pe Cel care, după fiinţă, este Dumnezeu şi Fiu. Acest fapt este cel care ne îngăduie să evidenţiem consubstanţialitatea sau deofiinţimea. într-adevăr, Cel care, potrivit substanţei sau fiinţei Sale, este Dumnezeu, Acela este deofiinţă cu Cel care, după fiinţă, este Dumnezeu, întrucât şi omul e numit uneori dumnezeu, de pildă: „Eu am zis: Dumnezei sunteţi”50. Chiar şi demonul este numit dumnezeu, de pildă: „căci toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli”51, însă aceia sunt numiţi aşa printr-un favor, pe când aceştia, printr-o minciună. Singur Dumnezeu este Dumnezeu după fiinţă sau după substanţă. Iar când spun „singur”, subliniez tocmai fiinţa lui Dumnezeu, substanţa cea sfântă şi necreată. într-adevăr, cuvântul „singur” se mai foloseşte şi în legătură cu un om oarecare şi în legătură cu firea luată în chip absolut şi în general; despre un om oarecare, cum am spune, de pildă, despre Pavel, care „a fost răpit singur până la al treilea cer şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i slobod omului a le grăi”52; despre fire în general, aşa cum a spus David: „Omul, ca iarba sunt zilele lui”53. Aici nu se are în vedere un anume om, ci firea omenească în general. Căci, într-adevăr, orice om e trecător şi muritor. Tot aşa credem că au fost rostite tot în legătură cu firea: „Cel care singur are nemurirea”54 şi „Unuia înţeleptului Dumnezeu”35 sau „Nimeni nu este bun decât Unul Dumnezeu”. 48. A se vedea A. Grillmeier, Le Christ dans Iu tnulition chretieitne, Paris, 1965, p. 330 şi urm. 49. Se cunosc variantele ereziei ariene: omiusieni, omei, anomei. A se vedea Nicolae Chil'ăr, Istoria creştinismului, voi. II, Trinilas, Iaşi, 2000. p. 11 ş.u. 50. Ps. 81,6. 51. Ps. 95, 5. 52. II Cor. 12, 2-4. 53. Ps. 102, 15. 54. / Tim. 6, 16. 55. Rom. 16,27. 46 SFÂNTUL VASILE CEL MARE într-adevăr, cuvântul „unul” denotă acelaşi lucru ca şi „singur”56. Şi „El singur este Cel ce întinde cerurile”57. La fel „să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui sa-I slujeşti”58 şi „nu este Dumnezeu în afară de Mine”59. Cuvintele „unul” şi „singur” sunt spuse de Dumnezeu în Scriptură nu pentru a-L deosebi de Fiul ori de Duhul Sfânt, ci împotriva celor care nu sunt dumnezei şi care nu sunt numiţi aşa decât în chip mincinos. De pildă: „şi au lepădat de Ia ei pe dumnezeii cei străini şi au început să slujească numai Domnului” 60. Şi au îndepărtat fiii lui Israel baalii şi tufişurile Astartei şi au început să slujească numai Domnului”61. Şi iarăşi, Pavel: „căci deşi sunt unii numiţi dumnezei, fie în aer, fie pe pământ, totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate, prin Care sunt toate”62. Dar noi ne întrebăm aici de ce, după ce a zis „un singur Dumnezeu”, nu s-a mulţumit cu acest cuvânt (noi am spus că expresia „singur”/şi cuvântul „unul”, atunci când e vorba de Dumnezeu, arată natura) şi de ce a adăugat cuvântul „Tatăl”, specificând şi „Hristos” ? Eu bănuiesc că Pavel, vasul alegerii, a crezut că nu era destul să vestească numai că Fiul este Dumnezeu şi Duhul Sfânt este Dumnezeu, ceea ce a arătat prin expresia „un Dumnezeu”, dacă nu arăta prin adaosul „Tatăl, de la Care vin toate”, dacă n-ar fi desemnat prin menţiunea Domnului, Cuvântul, Cel prin Care sunt toate, şi dacă prin adaosul „lisus Hristos” n-ar fi descoperit întruparea, dacă n-ar fi pus sub ochi patima şi dacă n-ar fi arătat cu claritate învierea. Or, expresia „lisus Hristos” ne descoperă tocmai astfel de idei. De aceea, înainte de patimă, Domnul a refuzat ca să fie anunţat ca lisus Hristos şi obligă pe ucenici să nu spună nimănui că El este tocmai lisus Hristos63. Intr-adevăr, după ce Şi-a împlinit misiunea, adică după învierea din morţi şi după înălţarea la ceruri, abia atunci I s-a propus să dea ucenicilor încredinţarea că El este cu adevărat lisus Hristos. Acesta-i înţelesul pasajului următor: „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Hristos, pe Care L-ai trimis”64. Şi tot aşa, de la acelaşi Apostol: „credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine”65. Pretutindeni cugetul nostru e asigurat prin Duhul Sfânt, ca nu cumva, mergând spre o realitate, să ne îndepărtăm de cealaltă, ca dedicându-ne teologiei să nu dispreţuim planul dumnezeiesc al mântuirii şi pentru ca, în neîncrederea noastră, să nu ajungem la impietate. 56. Lc. 18, 19. 57. Iov 9, 8. 58. Deut. 6, 13. 59. Deut. 30, 2. 60 .Jiul. 10, 16. 6 1 ./ Reg. 7, 4. 62. / Cor. 8, 5-6. 63. Ml. 16, 20. 64. In. 17, 3. 65. In. 14, 1. EPISTOLE 47 Cuvintele dumnezeieştii Scripturi, pe care duşmanii le mânuiesc, deformându- le după cugetul lor propriu, şi pe care ni le pun în seamă spre pierderea măririi Fiului Cel Unul-Născut, să le examinăm în acelaşi fel şi, după putinţele noastre, să le explicăm înţelesul. Şi, mai întâi, să ne legăm de expresia „Eu viez pentru Tatăl”66. într-adevăr, acest cuvânt e una din săgeţile trimise spre cer de cei care se slujesc de ea într-un chip nevrednic. Dar aici textul nu are în vedere viaţa de dinainte de veci, după cum cred eu (dintre toate fiinţele care sunt vii din pricina altcuiva, nimeni nu poate fi viu prin el însuşi, după cum cel care a fost încălzit de altul nu poate fi el căldura însăşi; or Domnul nostru a zis: „Eu sunt viaţa”67), ci această viaţă care s-a petrecut în trup şi în acest timp pe care L-a trăit din pricina Tatălui. într-adevăr, prin voinţa Lui a venit să Se sălăşluiască în viaţa oamenilor; şi n-a zis: „Eu am trăit din cauza Tatălui”, ci „Eu trăiesc din cauza Tatălui”, cu specificarea că acţiunea se petrece la timpul prezent. S-ar putea spune că vorbeşte şi despre viaţa pe care o trăieşte Hristos, având în Sine cuvântul lui Dumnezeu. Iar că acest lucru vrea să ni-1 spună, vom arăta în cele ce urmează. „Şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine”68. într-adevăr, noi mâncăm Trupul Său şi bem Sângele Său, făcându-ne participanţi (prin întrupare şi viaţă sensibilă) ai Cuvântului şi ai înţelepciunii. El a numit „trup” şi „sânge” toată petrecerea Lui tainică şi a descoperit învăţătura alcătuită din cunoştinţe practice, fireşte şi teologice, care hrăneşte în acelaşi timp sufletul, pregătindu- 1 încă de pe acum la contemplarea realităţii. Probabil că acest lucru îl descoperă textul. V Dar iarăşi „Tatăl este mai mare decât Mine”69. Făpturile cele nerecunoscătoare, neamurile diavolului, s-au servit şi de acest text. Or, eu cred cu tărie că şi aceste cuvinte arată că Fiul e deofiinţă cu Tatăl. într-adevăr, comparaţiile ştiu că se fac din capul locului, între lucruri de aceeaşi natură. Zicem, de pildă, despre un înger că e mai mare decât alt înger, un om mai drept decât alt om, o pasăre mai rapidă decât altă pasăre. Dacă deci comparaţiile se fac între lucruri din aceeaşi specie şi dacă prin comparaţie Tatăl a fost mai mare decât Fiul, atunci Fiul e deofiinţă cu Tatăl. Dar poate că mai e şi altă idee ascunsă în acest text. Ce mirare ar fi dacă s-ar recunoaşte că Tatăl e mai mare decât El, din moment ce El e Fiu şi S-a făcut trup, întrucât a fost văzut inferior îngerilor ca mărire şi oamenilor ca 66. In. 6, 57. 67 .In. 11,25. 68. In. 6, 57. 69. In. 14, 28. <Pe aceeaşi temă, o vie dispută a avut loc şi în Bizanţul Comnenilor>. IV 48 SFÂNTUL VASILE CEL MARE înfăţişare ? „Micşoratu-L-ai, spune Scriptura, pe Dânsul cu puţin faţă de îngeri” 70. Şi iarăşi: „pe Cel ce, scurtă vreme, a fost pus mai prejos de îngeri”71. Şi apoi: „şi L-am văzut pe El şi n-avea nici chip, nici frumuseţe chipul Lui necinstit şi mai sfârşit decât al tuturor oamenilor”72. El a răbdat toate înjosirile din pricina marii Lui bunătăţi faţă de lucrarea Sa, pentru ca să găsească oaia pierdută şi s-o mântuiască, s-o reintegreze în turmă şi să-l readucă sănătos în patria sa pe omul coborât de la Ierusalim la Ierihon şi care din pricina aceasta căzuse între tâlhari7 3. Nu cumva ereticul îl va învinui şi în legătură cu leagănul, prin care atunci când încă nu se slujea de puterea minţii era hrănit de Cuvânt, şi-L va osândi oare din cauza sărăciei, pentru că Fiul teslarului n-a avut nici măcar bucuria să aibă un pat ? Acesta-i motivul că Fiul e mai mic decât Tatăl! El a murit pentru tine ca să te mântuiască din pierzania morţii şi să te facă să ai parte de o viaţă cerească. Aceasta-i ca şi cum l-ai învinui pe un doctor pentru că se apleacă spre suferinţele bolnavilor, luând parte la mirosul greu al bolii, spre a-i vindeca pe cei încercaţi de suferinţe. VI Din pricina ta, El nu cunoaşte nici ceasul şi nici ziua judecăţii şi totuşi nimic nu scapă adevăratei înţelepciuni, căci toate au fost făcute prin Ea. De altfel, niciodată n-a fost om care să ştie tot ce a făcut. Numai că El rânduieşte în felul acesta lucrurile, din pricina neputincioşiei tale, pentru ca aceia care au greşit să nu cadă în deznădejde din pricina scurtimii sorocului, ca şi cum n-ar mai rămâne timp pentru căinţă, şi pentru ca şi cei care duc luptă grea împotriva puterii duşmane să nu plece de la locul lor din pricina lungimii timpului. De altfel, nu-i cruţă nici pe unii, nici pe alţii prin ignoranţa Sa prefăcută: pentru unul prescurtează sorocul din cauza luptei lui viteze, pe când altuia îi rezervă un prilej de pocăinţă din pricina păcatelor lui. Oricum, după ce S-a socotit în Evanghelii cu cei care nu ştiu'4, din cauza - cum am zis - a slăbiciunii numărului mare, în Faptele Apostolilor, ca şi cum El ar sta de vorbă cu cei desăvârşiţi, zice făcând excepţie cu El însuşi: „nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa”73. Aşadar, să admitem că aceste vorbe, pe temeiul atacului de mai înainte, ar fi fost un răspuns cam prea scurt. De aceea trebuie cercetată cea mai înaltă însemnare a acestui text şi bătut la poarta ştiinţei ca să văd în ce chip l-aş putea trezi pe stăpânul casei, care să dea pâini duhovniceşti celor care le cer, pentru că pe prieteni şi pe fraţi ne grăbim să-i ospătăm. 70. Ps. 8, 6. 7 i . Evr. 2, 9. 12. Is. 53,2-3 (ed. 1914). 73. Le. 10, 30-34. 74. Mc. 13, 32. 75. Fap. 1, 7. EPISTOLE 49 Sfinţii ucenici ai Mântuitorului, după ce au ajuns până dincolo de contemplare, atâta cât e ea cu putinţă la oameni, şi după ce au fost curăţiţi prin cuvântul lui Hristos, urmăresc sfârşitul şi sunt nerăbdători să cunoască fericirea din urmă, ceea ce însuşi Domnul nostru a spus, că nici îngerii şi nici El nu ştiu. El numeşte „zi” înţelegerea deplină şi exactă a planurilor lui Dumnezeu, iar „ceas” numeşte contemplarea a ceea ce este singur şi unic, a cărui ştiinţă o atribuie numai singur Tatălui. Presupun deci că Dumnezeu aceea a zis că ştie ce, de fapt, există; şi aceea nu ştie, ce nici nu există. într-adevăr, Dumnezeu a zis că dreptatea şi înţelepciunea le cunoaşte, pentru că, prin natura Sa, El este însăşi dreptatea şi înţelepciunea, în schimb spune că nu cunoaşte nedreptatea şi răutatea, căci El, Dumnezeu, Cel care ne-a creat, nu este nici nedreptate şi nici răutate. Dacă deci se spune despre Dumnezeu că ştie despre Sine că este ceea ce de fapt este, precum şi că nu ştie ceea ce nu este, şi dacă Domnul nostru nu este - potrivit ideii de întrupare şi unui învăţământ cât de sumar - ultimul bine ce s-ar putea dori, atunci Domnul nostru nu cunoaşte sfârşitul şi nici fericirea cea mai de pe urmă. Căci se spune; „nici îngerii nu ştiu”76, adică nici contemplarea care este în ei, nici temeiurile slujirii lor nu sunt ultimul bine ce s-ar putea dori. într-adevăr, cunoaşterea acestor lucruri este grosolană în comparaţie cu cea faţă către faţă. „Singur Tatăl ştie”, ni se spune, pentru că El e sfârşitul şi extrema dorinţă. Când nu mai cunoaştem pe Dumnezeu ca prin oglindă ori în ghicitură77, ci când ne vom împărtăşi din El direct şi fără intermediar, atunci şi noi vom ajunge la ultima ţintă. Dar Domnul nostru încă este sfârşitul şi extrema fericire potrivit conceptului despre Cuvânt. Căci ce zice Evanghelia ? „Şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”78. El numeşte „înviere” trecerea de la cunoaşterea materială la cea nematerială, iar „ziua cea de apoi”, cunoaşterea după care nu mai este alta. Atunci cugetul nostru e îmboldit şi ridicat la o înălţime fericită, când contemplează singura şi unica fericire a Cuvântului. însă, întrucât cugetarea noastră, care se îngroşase prin lipirea ei de pământ, care-i amestecată cu noroi şi neputincioasă de a se stabili pe o cunoaştere directă, din această pricină fiind dusă parcă de mână de frumuseţile înrudite ale trupului său, ea se orientează după lucrările Creatorului şi de acum învaţă să sesizeze cauzele după efecte pentru ca - fiind de acum crescut cât de puţin - să aibă cândva puterea de a se apropia direct chiar de Dumnezeire. Cred că în acest înţeles a fost rostit acel cuvânt „Tatăl mai mare decât Mine este”79, precum şi „nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu”80. într-adevăr, şi aici avem 76. Mc. 13, 32. 11. ¡Cor. 13, 12. 78. în. 6, 40. 79. In. 14, 28. 80. Mt. 20, 23. VII 50 SFÂNTUL VASILE CEL MARE o mutare pe care Hristos o face din împărăţia Lui spre Cel care e Dumnezeu şi Tată pentru că e pârgă, iar nu sfârşit, după o învăţătură mai sumară, cum am spus şi mai înainte, şi care a fost spusă ca din partea noastră, iar nu ca din partea Fiului lui Dumnezeu însuşi. Şi ca să dovedească cum că aşa stau lucrurile, la întrebarea Apostolilor din Fapte: „Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu la loc împărăţia lui Israel ?”, le răspunde: „nu este al vostru a şti anii sau vremurile pe care Tatăl le-a pus întru stăpânirea Sa”8?; cu alte cuvinte, nu celor care s-au legat de trup şi de sânge le e dată cunoaşterea unei astfel de împărăţii. O astfel de contemplare Tatăl a pus-o în stăpânirea Sa proprie, prin „stăpânire” înţelegând pe cei aflaţi sub puterea Lui, iar „proprii” pe cei în care necunoaşterea lucrurilor inferioare n-are nici o parte. Cât despre „anii şi vremurile”, să nu ţi le închipui prea sensibil, ci ca pe nişte intervale de cunoaştere aduse de soarele cel înţelegător. Dar trebuie să ducem până la capăt această rugăciune a Stăpânului. Căci, în realitate, Iisus este Cel care S-a rugat: „dă-le şi lor să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una”82. întrucât Dumnezeu este Unul, dacă vine în fiecare, atunci face din toţi unul singur, atunci numărul piere prin sosirea unităţii. în ceea ce mă priveşte, m-am apropiat de acest text ca un al doilea Esau. Da, dacă cineva poate vorbi mai bine sau dacă poate să răspundă mai creştineşte la o astfel de întrebare, să spună şi să răspundă, iar Domnul îl va răsplăti în locul meu. Eu nu ştiu ce-i invidia, pentru că nu prin dorinţa de rivalitate, nici prin mărire deşartă am venit la acest examen al cuvintelor inspirate, ci din dorinţa de a fi folositor fraţilor, pentru ca să nu dăm impresia că vasele de pământ, care cuprind comoara lui Dumnezeu, ar fi căzut pe mâna unor oameni cu inima de piatră, nişte netăiaţi-împrejur, care se întrarmează doar cu o înţelepciune nebună. VIII Mai mult, potrivit Pildelor înţeleptului Solomon, cuvântul a luat început după cum stă scris: „Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui”83. Mai e numit început al căilor evanghelice, care ne duc spre împărăţia cerurilor, nu prin nişte creaturi după fiinţă, ci face drum după planul dumnezeiesc, căci cuvintele „a fi fost făcut” sau „a fi fost creat” au acelaşi înţeles. El a fost menit să fie cale, uşă, păstor, înger, oaie, mare preot şi apostol: toate aceste numiri sunt date după o anumită consideraţie sau după alta. Şi ce ar mai putea spune ereticul în legătură cu Dumnezeul Cel nesupus şi Care „S-a făcut păcat pentru noi” ? Căci, într-adevăr, aşa scrie: „iar când toate vor fi supuse Lui, atunci 81. Fap. 1,6-7. 82. in. 17, 21. 83. Pi: 8, 22. EPISTOLE 51 şi Fiul însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui toate”84. Nu te temi de Dumnezeu, omule, că din pricina ta El e numit „nesupus” ? îşi însuşeşte supunerea şi din opoziţia faţă de virtute e numit El însuşi nesupus. Tot în acest înţeles a grăit într-o zi, pe când era prigonit: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti ?”85, pe vremea când acesta alerga spre Damasc cu gândul să ducă legaţi pe ucenicii lui Hristos. Ba se mai numeşte şi gol, dacă vreunul dintre fraţi e gol: „gol am fost şi M-aţi îmbrăcat”86. Când cineva e în temniţă, Se socoate El însuşi întemniţat, căci El S-a încărcat cu neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Iar una din aceste slăbiciuni este neascultarea: şi pe ea a luat-o asupra Lui. De aceea, greutăţile care s-au ivit Mântuitorul Şi ie însuşeşte, ia asupra Lui suferinţele noastre în virtutea acestei comuniuni prin care petrece cu noi. IX Dar şi cuvintele „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine”87, duşmanii Domnului le iau ca să încurce minţile celor care îi ascultă. După părerea mea, şi acest text ne dă să înţelegem tocmai faptul că Fiul este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl. Şi de fapt, dacă fiecare făptură cugetătoare poate face ceva prin ea însăşi pentru că are libertatea să se decidă pentru mai rău ori pentru mai bine, pe când Fiul nu poate face aşa ceva, însemnează că El nu-i făptură. Or, dacă nu-i făptură, urmează că-i deofiinţă cu Tatăl. Mai mult, nici o făptură nu poate face tot ce vrea. Or Fiul a făcut tot ce a vrut în cer şi pe pământ, aşadar Fiul nu-i o făptură. Şi mai mult, toate făpturile ori sunt alcătuite cu ajutorul contrariilor, ori sunt în stare să primească aceste contrarii. Or, Fiul e dreptatea însăşi şi e nematerial. Deci Fiul nu-i o creatură, iar dacă nu-i una dintre acelea, atunci e deofiinţă cu Tatăl. X Acest examen al textelor propuse pe care I-am făcut este destul când luăm în considerare puterile noastre. Ca să nu mai întârziem, să ne întoarcem cuvântul spre cei care se împotrivesc Duhului Sfânt, ca să mişcorăm în ei orice gând trufaş care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu. Tu zici că Duhul Sfânt e o creatură. Dar orice creatură e roabă a Creatorului ei. Scriptura spune: „toate sunt slujitoare Ţie”88. Iar dacă e roabă, ea are şi o sfinţenie câştigată; şi tot cel ce are o sfinţenie câştigată e susceptibil de o înclinare spre 84. 1 Cor. 15, 28. 85. Fap. 9, 4. 86. Mi. 25, 36. 87. In. 5, 29. 88. Ps. 118, 91. 52 SFÂNTUL VASILE CEL MARE rău. Or, Duhul Sfânt - Care e sfânt prin fiinţa Lui - e numit „izvor de sfinţenie”. Aşadar, El nu-i o creatură, căci era deofiinţă cu Dumnezeu. Şi spune-mi, cum poţi tu numi rob pe Cel care prin Botez te scapă din robie ? Căci zice Scriptura: „Legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului” 89. De aceea tu nu vei mai îndrăzni să zici că fiinţa Lui e supusă schimbării, dacă te uiţi la natura puterii potrivnice, care a căzut ca un fulger din cer şi a căzut de la viaţa cea adevărată pentru că avusese numai o sfinţenie câştigată, aşa încât schimbarea a venit de la sine, ca un semn rău. De aceea, atunci când s-a prăbuşit din unitate şi şi-a pierdut vrednicia de înger, fiinţa lui s-a schimbat în diavol, pentru că se stinsese şi starea lui primordială şi fericită şi se aprinsese în el această putere vrăjmaşă. Iar dacă mai zice că Duhul Sfânt e creatură, prin aceasta vrea să ne dea să înţelegem că firea Lui e mărginită. Dar atunci cum ar mai sta în picioare acest cuvânt: „Duhul lui Dumnezeu umple lumea”90 şi altul „Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi ?”91. Dar se pare că el nici nu mai recunoaşte ceea ce e simplu după firea sa. Or, dacă Duhul Sfânt nu-i simplu, atunci e alcătuit din fiinţă şi din sfinţenie. Cel ce se prezintă în felul acesta, acela e compus. Şi atunci cine va fi atât de nebun să spună că Duhul Sfânt e compus şi nu e deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul tocmai din pricina acestei simplităţi ? XI Dacă în acest cuvânt ni se cere să ne îndreptăm, să înaintăm spre probleme mai importante şi să ni se ceară să le discutăm, atunci să privim de acum cât se poate mai mult spre puterea dumnezeiască a Duhului Sfânt. în Sfânta Scriptură am aflat trei creaţii deosebite: una şi cea dintâi e aducerea din nefiinţă la fiinţă; a doua e schimbarea din mai rău în mai bine, iar a treia este învierea din morţi. Or, în aceste creaţii mereu vei afla pe Duhul Sfânt colaborator al Tatălui şi al Fiului. Ce zice David despre ceruri când acestea au fost chemate la viaţă ? „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor”92. Iar omul se ştie că a fost creat din nou prin Botez: „dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă”9J; şi: „mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”94. Vezi, aşadar, că şi aici Duhul Sfânt e de faţă împreună cu Tatăl şi cu Fiul. 89. Rom. 8, 2. 90. Int. Sol. I, 7. 91. Ps. 138. 7. 92. Ps. 32, 6. 93. II Cor. 5, 17. 94. Ml. 28, 19. EPISTOLE 53 Şi ce vei mai spune despre învierea din morţi, odată ce noi vom fi dispărut şi ne vom fi întors în pământul din care am fost luaţi ? Căci „pământ” suntem numiţi şi în el vom merge, întrucât „va trimite Duhul Său şi se vor zidi şi va înnoi faţa pământului”95. Iar ceea ce Pavel a numit înviere, David a numit înnoire. Să ascultăm din nou pe cel care a fost răpit până la al treilea cer. Ce zice el ? „Voi sunteţi templu al Duhului Sfânt, Care este în voi”96. însă orice templu este templu al lui Dumnezeu, iar dacă noi suntem templu al Duhului Sfânt, urmează că Duhul Sfânt este Dumnezeu. într-adevăr, „Ziditorul a toate este Dumnezeu”97. Or, dacă suntem templu al Duhului Sfânt pe motivul că Lui ne închinăm şi sălăşluieşte în noi, vom recunoaşte că El e Dumnezeu. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”98. Iar dacă nu admitem cuvântul „Dumnezeu”, atunci să ne înveţe ce vrea să însemne acest cuvânt. El S-a numit Dumnezeu tocmai pentru că El a aşezat şi pentru că vede de toate lucrurile. Or, dacă e numit Dumnezeu pentru că a aşezat şi priveşte spre toate lucrurile şi dacă Duhul cunoaşte tot ce este de la Dumnezeu, după cum şi duhul care este în noi cunoaşte ce e al nostru, atunci Duhul Sfânt e Dumnezeu. Mai mult, dacă „sabia Duhului este cuvântul lui Dumnezeu”99, atunci urmează că Duhul Sfânt este Dumnezeu. într-adevăr, sabia se ţine de Cel după care e numit şi cuvântul. Iar dacă e numit şi „dreapta Tatălui”, „dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere”100 şi „Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat”101 şi dacă Duhul Sfânt e degetul lui Dumnezeu, potrivit cuvântului: „iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni”102 sau, ceea ce scrie în altă Evanghelie, „Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni”103, atunci Duhul Sfânt este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul. XII <Ajungă pentru acest moment ceea ce noi am spus despre adorata şi Sfânta Treime, căci nu e posibil să extindem acum dezbaterea cu privire la ea. Primind, aşadar, seminţele de la smerenia Noastră, v-aţi cultivat un spic copt pentru o recoltă bogată, întrucât, după cum ştiţi, ni se cere talantul la <un asemenea capital>. Eu am această încredere în Dumnezeu, că veţi produce treizeci, şaizeci şi o sută de roade, datorită curăţiei vieţii voastre. „Fericiţi cei 95. Ps. 103, 31. 96. I Con 6, 19. 97. Evn 3, 4. 98. Mt. 4, 10. 99. Ef. 6, 17. 100. Ps. 117, 16. 101. leş. 15,6. 102. Lc. 11, 20. 103. Mt. 12, 28. 54 SFÂNTUL VASILE CEL MARE curaţi cu inima, căci aceia-L vor vedea pe Dumnezeu” 104. Şi să nu credeţi» fraţilor, că împărăţia cerurilor este altceva decât conştiinţa adevărată a realităţilor, conştiinţă pe care Sfintele Scripturi o mai numesc şi fericire. Iar dacă „împărăţia cerurilor este înăuntrul nostru”105, iar în privinţa omului interior nu există nimic care să se constituie în contemplare, împărăţia cerurilor ar fi atunci contemplare. Lucrurilor cărora acum noi nu le percepem decât umbrele, întocmai ca într-o oglindă, mai apoi, îndepărtând acest trup de pământ şi îmbrăcând un altul, nestricăcios şi nemuritor, vom ajunge să le privim arhetipurile. Le vom vedea dacă ne vom cârmui propria viaţă în chip drept şi vom avea grijă de dreapta credinţă, condiţii fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. „înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului” 106. Şi nimeni să nu protesteze că neştiind pe cele aflate la nivelul percepţiei imediate, tu ne faci filosofie despre materia incorporală şi absolut imaterială. Căci socotesc absolut deplasat ca simţurile noastre să se umple fără vreo piedică de propria lor materie, iar spiritul să fie ţinut la distanţă de propria sa atribuţie. Căci, după cum simţirea este a lucrurilor sensibile, tot aşa şi spiritul este posesorul celor spirituale. în acelaşi timp, trebuie spus că Dumnezeu, Ziditorul nostru, a făcut ca judecăţile naturale să nu aibă nevoie de a fi învăţate. Căci nimeni nu predă cum să fie învăţate culorile sau figurile, nici auzul zgomotelor sau vocilor, nici mirosul vaporilor frumos sau urât mirositori, nici gustul sucurilor şi siropurilor, nici atingerea corpurilor moi sau tari, calde sau reci. Cu atât mai mult nimeni n-ar învăţa spiritul cum să se ocupe de lucrurile inteligibile. Şi după cum, dacă simţurile suferă de ceva, ele nu au nevoie decât să fie îngrijite pentru a-şi îndeplini cu uşurinţă propria lor atribuţie, tot aşa şi spiritul, înlănţuit de carne şi plin de imaginile care provin de la ea, are nevoie de o credinţă şi de un mod de viaţă drept, care-i pregătesc picioarele ca pe acelea ale unui cerb şi care-1 poartă pe acesta spre înălţimi107. Este chiar sfatul ce ni-I dă înţeleptul Solomon: uneori, el ne-o propune pe furnică108, excelenta lucrătoare, iar prin ea ne recomandă calea activă; alteori, <ne propune> lucrarea pe care harnica albină o produce odată cu ceara109, iar prin ea sugerează contemplarea naturală, la care este implicată doctrina Sfintei Treimi, dacă se confirmă faptul că prin sprijinul frumuseţii creaturilor este contemplat în chip analog Ziditorul Care le-a dat naştere. Dar aducând mulţumiri Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, să punem punct scrisorii noastre, pentru că orice justă măsură e excelentă, cum spune proverbul>. 104. Mi, 5, 8. 105. Le. 17,21. 106. înf. Sol. 1, 4. 107. Ps. 17, 36. 108. Pi: 6, 6. 109. Eccl. 11, 3. EPISTOLE 55 EPISTOLA 9 Către Maxim, filosoful 361/362 I Intr-adevăr, cuvintele sunt un fel de icoane ale sufletului. Aşa te-am recunoscut şi pe tine, cu ajutorul scrisorii, recunoscând, cum se spune, leul după ghiare110, şi m-am bucurat când am aflat că nu te arăţi cu lenevie faţă de „cel dintâi şi cel mai mare dintre bunuri: iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele” 111. Ca semn al celei de-a doua, socot prietenia ce mi-o arăţi, iar pentru cea dintâi, râvna pe care o ai pentru dobândirea cunoştinţei celei dumnezeieşti. Că totul se cuprinde în aceste două feluri de iubiri e un lucru cunoscut de orice ucenic al lui Hristos. II Scrierile lui Dionisie112* pe care le cauţi, au ajuns până la noi, şi încă în număr mare; în schimb, acum nu le am la dispoziţie, de aceea n-am putut să ţi le trimit. Cât despre mine, iată ce cred despre ele: nu toate scrierile acestui bărbat sunt de admirat, iar unele sunt de-a dreptul de condamnat. Această nelegiuire care se răspândeşte acum pretutindeni, cu alte cuvinte cea a neasemănării, este, după cât pot şti, cea dintâi care a pus în oameni seminţele acestei faimoase impietăţi a anomeilor. Iar pricina răspândirii ei cred că nu stă atât în rătăcirea cugetării, cât mai ales în dorinţa hotărâtă cu care Dionisie a vrut să combată pe Sabeliu113. Pe el l-aş compara cu un grădinar care vrea să îndrepte un pom tânăr crescut strâmb şi pe care-1 răsuceşte în mod silit în partea opusă, dar, răsucindu-1 prea tare, pomul se îndepărtează de creşterea lui firească şi creşte în sens contrar. Cam aşa ceva cred că s-a întâmplat şi cu acest om: în lupta sa necruţătoare pe care a dus-o împotriva libianului Sabeliu, Dionisie a ajuns fără voie la răul opus, tocmai din dorul exagerat de a-1 cinsti mai mult. I-ar fi fost destul să arate că Tatăl şi Fiul nu sunt o singură persoană şi, în felul acesta, ar fi câştigat biruinţa împotriva blasfemiatorului; dar acest om, vrând să câştige o biruinţă şi mai strălucitoare şi mai deplină, nu admite numai o deosebire între ipostase, ci şi o diferenţă de substanţă, de grade în putere şi o inegalitate de mărire. Şi astfel, în urma acestei greşeli, el a ajuns să schimbe un rău cu alt rău, îndepărtându-se de justeţea credinţei. Şi tot din pricina aceasta el se contrazice adeseori în scrierile sale: o dată înlătură 110. Lucian de Samosata, Hermotim sau Despre secte, 34. 111. Ml. 22, 38. 112. Elev al lui Origen, Dionisie cel Mare a fost arhiepiscop al Alexandriei între anii 248-264. 113. Sabeliu, eretic antitrinitar notoriu, care confunda Persoanele Treimii. 56 SFÂNTUL VASILE CEL MARE expresia „deofiinţă”, din pricina celui care-1 folosise în chip greşit, ca să arate că nu acceptă trei ipostase, altă dată îl admite, atunci când scrie omonimului114 său, luându-i apărarea. Mai mult, chiar şi când e vorba de Duhul Sfânt, el a evitat expresiile care se potrivesc foarte puţin unui om care trăieşte după Duh şi prin care a privat Divinitatea de o cinstire care I se cuvine, coborând-0 întrucâtva şi punând-0 în rândul făpturilor create şi menite doar slujirii. Acesta-i, aşadar, omul. III Cât despre mine, dacă ar trebui să-mi spun şi eu părerea, accept expresia „asemănător ca fiinţă” dacă se pun înaintea ei şi cuvintele „cu totul”, dacă e înţeleasă ca „deofiinţă”, desigur în înţelesul sănătos al acestei expresii „deofiinţă”. Aşa au cugetat şi Părinţii de la Niceea atunci când, numind pe Fiul Cel Unul-Născut „Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” şi recunoscându-I şi alte însuşiri de acest fel, la urmă I-au adăugat şi termenul „deofiinţă”. După cum nu-i cu putinţă ca cineva să-şi închipuie c-ar exista vreo deosebire între lumină şi lumină, între adevăr şi adevăr, tot aşa nu se poate concepe deosebire între fiinţa Celui Unul-Născut şi între cea a Tatălui, din Care S-a născut. Dacă înţelege cineva lucrurile în acest fel, atunci şi eu accept expresia aşa cum am spus. Dar dacă nu înţelege să lege cuvântul „cu totul” de „asemănător ca fiinţă”, cum au procedat şi cei din Constantinopol115, atunci mă îndoiesc asupra acestei expresii, întrucât socot că prin ea se micşorează mărirea care trebuie recunoscută Fiului Cel Unul-Născut, Şi, de fapt, noi obişnuim să întrebuinţăm adeseori termenul „asemănător” chiar şi pentru imaginile mai puţin clare şi mai îndepărtate de originalele lor. Or, eu folosesc cuvântul „deofiinţă” tocmai pentru că prin ea nu se mai poate ajunge la vreun înţeles bănuitor sau înşelător. Dar de ce nu vrei să ne faci o vizită Tu însuţi, dragul meu, pentru ca să stăm de vorbă personal despre aceste lucruri şi să nu lăsăm pe seama unor litere neînsufleţite lucruri de o valoare atât de mare, cu atât mai mult cu cât nici nu m-am hotărât să fac cunoscute în public aceste păreri ale mele ? Dar să nu-mi spui şi Tu ceea ce i-a spus şi Diogene lui Alexandru cel Mare116, că adică tot atât de departe e drumul de la Tine până aici, cât şi de aici până la Tine ! Pentru că din pricina suferinţei puţin lipseşte ca să nu fiu ţinut mereu în acelaşi loc, ca şi cum aş fi un copac ţinut de rădăcinile lui, ca să nu mai spun şi aceea că socot că trăirea retrasă este una din cele mai mari binefaceri. în schimb, tu, după cât mi se spune, eşti sănătos şi, ca unul care ai ajuns să fii şi un fel de cetăţean al lumii întregi, dreptatea ar impune ca Tu să vii aici, aşa cum te-ai duce tocmai în ţara ta. Şi 114. Dionisie, papă ai Romei (258-268), care scrisese şi el împotriva lui Sabeliu. 115. E vorba de sinodul din 360, condus de partida omeilor, care susţineau doar o „asemănare” generală a Persoanelor treimice. 116. Diogene Laertios, Viaţa, EPISTOLE 57 dacă într-adevăr un om activ ca tine e familiarizat cu popoarele şi cu oraşele, unde-ţi arăţi prin pilda proprie faptele care îndeamnă la virtute, în schimb, pentru contemplare şi pentru lucrări duhovniceşti, prin care ne legăm de Dumnezeu, gândeşte cât de preţios ajutor ne este liniştea ! Or, în retragerea noastră, noi cultivăm tocmai această bogată şi nesfârşită linişte117, desigur în unire cu Cel care ne-a hărăzit-o, cu Dumnezeu. Şi dacă trebuie neapărat să ne arătăm cât mai respectuoşi faţă de cei mai mari şi să fim dispreţuiţi ca unii care suntem aplecaţi până la pământ, scrie-ne cel puţin Tu şi alte scrisori, că prin aceasta ne faci şi mai mare bucurie. EPISTOLA 10 Unei văduve Scrisă în timpul retragerii Iată ce şiretlic folosesc cei care vor să prindă porumbei: după ce au prins unul, îl îmblânzesc până într-atâta, încât pasărea vine şi se aşază în palma omului şi se hrăneşte de acolo. Atunci i se ung aripile cu ulei bine mirositor şi apoi i se dă drumul să zboare liber spre stolul celorlalţi porumbei. Buna mireasmă a acestui ulei face întreg acest stol sălbatic proprietate a stăpânului porumbelului celui îmblânzit, întrucât se lasă şi ele atrase de cel care miroase bine şi astfel intră şi ele în colivie. De ce credeţi că mi-am început scrisoarea tocmai cu această istorioară ? Pentru că, prinzând pe fiul tău, Dionisie, cel numit altădată Diomide118, şi ungându- i cu parfum dumnezeiesc aripile sufletului, l-am trimis distincţiei Tale, pentru ca şi Tu să-ţi iei zborul şi să ajungi la cuibul pe care l-a pregătit cel despre care ţi-am vorbit. Dacă voi ajunge să văd aceste lucruri atâta vreme cât mai sunt încă în viaţă, dacă-mi va fi dat să văd pe distincţia Ta înălţată într-o viaţă şi mai îmbunătăţită, voi avea nevoie de mai multe persoane demne de Dumnezeu, pentru a-I acorda cinstea care I se cuvine119. 117. P. Hristu (op. cit., III, 376), îl identifică, credem, greşit pe acest Maxim Filozoful cu Maxim Cinicul, prieten al Sfântului Vasile şi al Sfântului Grigorie Teologul, dar care a jucat un rol funest în viaţa Sf. Ioan Hrisostomul, 118. Cunoscut erou din ciclul troian, rege în Argos. 119. O altă ficţiune literară, prin care autorul ştia să mângâie şi să sugereze cu fineţe retragerea spre monahism sau spre opera de caritate. Editorul epistolelor Sf. Grigorie de Nyssa, G. Pasquali f Gregarii Nvsseni Epistulae, editio altera, în colecţia „Gregorii Nysseni”, Opera, voi. VIII, pars II, Leiden, 1959) observă că acelaşi text este întâlnit şi în epistola 21 a Sf. Grigorie de Nyssa, adresată lui Avlavios, de aceea contestă paternitatea Sfântului Vasile asupra acestei epistole (pp. 68-70, 73). Avlavios pare a fi fost sofist (Gr. Naz. Epist. 233), hirotonit mai târziu episcop de Niceea. Varianta din Grigorie de Nyssa are Diogene în loc de Dionisie. A se vedea şi I. Opelt (Die duftgesalbte Taube als Lockvogel, în „Jahrbuch fur Antike und Christentum”, Munster, W, 1958, pp. 109-111), care tăgăduieşte şi el paternitatea Sfântului Vasile asupra acestei epistole. 58 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 11 Fără adresă, unui prieten Scrisă în retragere După ce am petrecut cu darul lui Dumnezeu ziua cea sfântă, împreună cu fiii noştri, şi am prăznuit o adevărată sărbătoare închinată Domnului, în semn de copleşitoare dragoste faţă de El, i-am trimis mai departe, deplin sănătoşi, Nobleţei Tale, rugându-L pe Iubitorul de oameni Dumnezeu să le hărăzească un înger de pace, ocrotitor şi însoţitor la drum şi să Te găsească deplin sănătos şi într-o stare de pace desăvârşită, aşa încât oriunde ai fi, slujind Domnului şi aducându-I mulţumiri, să ne bucuri câtă vreme vom mai fi în lumea aceasta prin cele ce ne vor fi date să le auzim despre tine. Şi dacă Bunul Dumnezeu îţi va ajuta să scapi cât mai repede de îngrijorările prin care treci acum, Te rog să nu socoteşti altceva mai preţios decât petrecerea Ta la noi. Pentru că nu cred că vei găsi oameni care să-Ţi arate atâta dragoste şi atâta preţuire ca noi. Drept aceea, în timpul cât durează această despărţire, învredniceşte-ne de mângâierea scrisorilor Tale la orice prilej care Ţi se iveşte120. EPISTOLA 12 Către Olimpiu ' (362-364) Scrisă între anii 362-364 Dacă până nu demult abia-mi sedai câte ceva, acum văd că nu mai scrii deloc, căci zgârcenia ta la scris pare a face aşa de mare progres, încât cu timpul pare a se transforma într-un mutism deplin. Intoarce-te mai bine la obiceiurile dinainte şi nu-ţi voi mai reproşa nici dacă-mi scrii laconic, cum făceau spartanii. Dimpotrivă, oricât de scurte ar fi scrisorile ce-mi vei trimite, ele vor fi mărturia unei mari afecţiuni, pe care o voi preţui în mod deosebit, numai să-mi scrii. 120. încă un model de atragere discretă spre strădaniile călugăreşti. Sfântul Vasile a găzduit la mănăstire pentru câteva zile pe fiii unui prieten (în scrisoare îi numeşte „fiii noştri”), iar acum invită pe tatăl lor să treacă pe Ia mănăstire. P. von der Muehli, (Basiîius a. cier letzîe Brief Epikurs, în „Museum Helveticum”, 1955, 47-49) află că începutul epist. 11 aminteşte pe Epicur.

• Acelaşi Olimpiu, care-1 copleşise altădată pe Sfântul Vasile cu daruri (Epist. 4), era

acum ocupat peste măsură cu agricultura. El îi va rămâne ataşat sufleteşte şi mai târziu, interesându-se mereu de activitatea sfântului (cf. Epist. 131, 211), care, cu o deosebită atenţie, ştia să-l ţină apropiat de sufletul lui. EPISTOLE 59 EPISTOLA 13 Către Olimpiu Scrisă în vremea retragerii la Annisa, prin a. 361 După cum toate produsele îşi au un anotimp al lor: florile primăvara, grânele vara şi poamele toamna, tot aşa un fel de produs al iernii pot fi discursurile121. EPISTOLA 14 Către prietenul Grigorie (Teologul) Scrisă în anul 360 I Fratele meu, Grigorie, îmi scrisese de multă vreme că vrea să mă viziteze122, adăugând că şi tu ai fi luat aceeaşi hotărâre, dar, ştiindu-te greu de convins, ca unul care deseori m-am înşelat, şi fiind pe drept şi peste măsură de ocupat, n-am mai putut să te aştept, căci a trebuit să mă duc în Pont, unde, într-o bună zi, dacă Dumnezeu va vrea-o, voi pune capăt drumeţiilor mele. Căci, după ce cu mare greutate a trebuit să renunţ la deşartele speranţe pe care mi le pusesem în tine sau, ca să precizez şi mai mult, după ce am renunţat la visuri (căci am admis pe cel care a spus că speranţele sunt visuri ale oamenilor treji), am plecat în Pont, ca să-mi fac o aşezare potrivită pentru toată viaţa123. Acolo mi-a arătat Dumnezeu un loc care se potriveşte cu felul meu de viaţă, ajungând astfel să văd în realitate în faţa ochilor mei ceea ce de multe ori mă obişnuisem să plănuiesc în gând în clipele de răgaz şi de odihnă. II Există acolo un munte înalt, acoperit de o pădure deasă şi udat în partea nordică de ape răcoroase şi limpezi. La poalele lui se întinde o câmpie lină, adăpată continuu de apele care se preling din munte. O pădure care a crescut parcă de la sine jur-împrejurul acestei câmpii, bogată în arbori variaţi şi de 121. Epistola nr. 13 este poate cea mai scurtă din câte ne-a lăsat Sfântul Vasile. 122. E vorba de Grigorie de Nyssa. 123. Dezamăgit că şi episcopul Dianios al Cezareei Capadociei semnase o formulă ariană, Sfântul Vasile (care între timp fusese hirotonit diacon) se retrage la Annisa, în Pont. Aici făgăduiseră cei doi Grigorie (de Nyssa şi Teologul) că vor veni şi ei. Fostul coleg de la Atena îi declarase în scris (Epist. 53 Migne, P.G. 37, 102) că va îmbrăţişa aceeaşi viaţă de retragere mănăstirească. Dar el tot amâna acest pas. Uneori propunea (ep. 98) ca loc de retragere o prăpastie de lângă Arianz. Sfântul Vasile descria cu entuziasm regiunea Annisei. Fragmentar, descrierea e cuprinsă şi în Vechile rândueli cile vieţii monahale, Mănăstirea Dobruşa, 1929, p. 242. <Courtonne (Saint Basile, Lettres, I, p. 43, n. 1) consideră că ezitările lui Grigorie Teologul în această privinţă pot fi explicate şi prin ataşamentul său faţă de domeniul de la Arianz>. 60 SFÂNTUL VASILE CEL MARE toate speciile, înconjoară câmpia ca un zid. Nici insula nimfei Calipso, pe care Homer o lăuda124, parcă mai mult decât pe celelalte, pentru frumuseţea ei, nu se poate compara cu acest loc. Dar puţin lipseşte acestui loc ca să fie cu adevărat ca o insulă, pentru că din toate părţile este mărginit. Căci de-o parte şi de alta se cască două prăpăstii adânci, iar în faţă un torent mare de apă ţâşneşte dintr-o stâncă, formând apoi el însuşi un zid continuu şi greu de trecut. Muntele se întinde de-a lungul celei de-a patra laturi, împreunându-se cu alte două prăpăstii prin nişte stânci masive în formă de semilună, neîngăduind astfel trecerea nici din spate. Există, aşadar, o singură intrare, acolo unde ne-am făcut sălaşul. Propriu-zis, locuinţa noastră e în spate, într-un alt defileu de care se sprijină coama principală a unui masiv muntos, de unde poţi avea în faţă toată întinderea câmpiei şi de unde poţi vedea chiar şi valurile râuleţului care o înconjoară. Cred că nici priveliştea fermecătoare pe care ţi-ar oferi-o fluviul Strymon125 când îl priveşti pe la Amfipolis nu te încântă mai mult decât aceasta, căci, prin cursul lui leneş, Strymonul se hăituieşte, ajungând chiar să nu mai semene cu un fluviu, pe când acest râu al nostru, având curgerea cea mai rapidă din câte cunosc, se rostogoleşte ca un sălbatic din pricina stâncilor care-1 gâtuiesc, încât, la un moment dat, se aruncă furtunos într-o adâncă bulboană, fapt care nu numai că produce o privelişte excepţional de plăcută atât pentru mine, cât şi pentru orice privitor, dar în acelaşi timp şi satură îndeajuns pe toţi din jur, prin mulţimea nesfârşită de peşti care se adună în vâltorile lui. Să-ţi mai pomenesc şi de văzduhul înmiresmat al ţinutului şi de aerul răcoros de pe valea râului ? Sunt destui care rămân fermecaţi de mulţimea florilor ori de ciripitul încântător al păsărelelor. Eu însă n-am vreme să mă gândesc la aşa ceva. Admiraţia cea mai mare pe care aş putea-o aduce locurilor acestora este aceea că, fiind în stare să ofere tot felul de bunuri folositoare vieţii, locurile acestea ne dau roadele cele mai plăcute din câte pot exista, şi anume liniştea, aceasta nu numai pentru că aici eşti departe de zgomotul oraşelor, ci mai ales pentru că ele nu lasă pe nici un călător să treacă pe aici, în afară de cei care vin şi ne ajută la vânat. Căci să nu u i t ! în afară de alte bunătăţi, ţinutul acesta este şi foarte bogat în animale sălbatice, nu atât în lupi sau urşi - Doamne fereşte ! -, cât mai ales în cirezi întregi de cerbi şi căprioare, iepuri, care-şi află aici din destul hrana, şi tot felul de alte asemenea animale126. înţelegi dar în ce primejdie ar fi căzut prostul de mine dacă aş fi acceptat să schimb acest loc cu Tibernina, care-i una din văgăunile şi prăpăstiile127 cele mai adânci ale lumii, un fel de Barathron. 124. Homer, Odiseea, I, 51. 125. Strymon (= Struma) izvorăşte din masivul Vitoşa de lângă Sofia şi se varsă în golful Orfani din Marea Egee. 126. Ştim şi din Viaţa Sfintei Macrina (trad. T. Bodogae, Sibiu, 1947, pp. 18-21) că hrana câştigată aici se făcea (ca şi pe vremea bunicilor lor) prin vânătoare. 127. Acolo, lângă Arianz, pe proprietatea lui, îl invitase Sf. Grigorie Teologul pe Sfântul Vasile, spre a trăi în retragere. EPISTOLE 61 Să nu iei în nume de rău că abia apuc să ajung în acele minunate ţinuturi ale Pontului! După ce a aflat insulele Echinadelor Ionice, nici Alcmeon nu şi-a mai continuat drumeţiile128. EPISTOLA 15 Către Arcadie, corniţele vistieriei împărăteşti* Scrisă în anul 360 Cetăţenii metropolei noastre mi-au oferit un serviciu mult mai mare decât cel pe care l-au primit, dându-mi prilejul de a scrie cinstitei Tale Ilustrităţi. Căci bunătatea Ta, de pe urma căreia ei au primit de la mine această scrisoare, le-a fost evidenţiată încă înainte ca eu să Vă fi scris, datorită blândeţei cu care ne-aţi obişnuit şi pe care firea a sădit-o în atitudinea amabilităţii Tale faţă de toţi. Cât despre mine, eu am socotit a fi de cel mai mare folos prilejul de a putea saluta în Tine o bunătate inimitabilă, de aceea îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să înaintezi cât mai mult în a le fi pe plac, ca strălucirea care te înconjoară să sporească şi să crească în aşa fel, încât şi noi să rămânem fermecaţi de ea şi să gustăm şi noi din bucuria celor miluiţi. în sfârşit, să-i primim cândva pe cei care Ţi-au înmânat scrisorile, preamărind şi ei alături de toţi oamenii bunătatea Ta, fiind permanent conştienţi <de faptul> că solia mea pe lângă neîntrecuta Ta bunătate nu le-a fost deloc inutilă. EPISTOLA 16 împotriva ereticului Eunomiu* Cel care afirmă despre cunoaşterea lucrurilor că e posibilă va fi urmat oricum o anumită cale pentru a-şi îndruma cugetarea spre cunoaşterea acestor realităţi şi, numai după ce se va fi deprins să pătrundă în adâncime toate lucrurile de mică importanţă, abia atunci se va fi putut ridica până la această imaginaţie comprehensivă, care e mai presus decât orice judecată. 128. Alcmeon din Argos a fost urmărit de Furii pentru că a omorât pe tatăl său la îndemnul mamei sale, după cum ne spune tragedia Cei şapte contra Tebei.

• începând de la Constantin cel Mare, conducerea sectorului financiar particular al împăratului

bizantin era în mâna aşa-numitului „comes rerum privatarum” (aceasta bineînţeles raportat la procesul de centralizare crescândă a puterii împăratului, G. Ostrogorsky, Geschichte des byz. Staates, München, 1963, p. 31), în felul acesta înţelegem tonul curtenitor al acestei epistole. <Creştin, avea să şi devină preot în anul 364, personajul este identic cu Arcadius 3 din A.H.M. Jones, J.R. Martindale, J. Morris, The Prosopography ofthe Later Roman Empire (= PLRE), i, (A.D. 260-395), Cambridge University Press, 1971, p. 99, s.v. „Arcadius 3”>.

• Aici n-avem propriu-zis o epistolă, ci e capitolul X din tratatul Sf. Grigorie de Nyssa

Contra lui Eimomic, Migne, P.G. XIV, 828. Nu se ştie cum a putut intra acest capitol al Sfântului Grigorie între manuscrisele cuprinzând textul epistolelor Sfântului Vasile, 6 2 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Să spună deci cel care se laudă că a priceput ştiinţa ultimelor realităţi, să ne explice cum e alcătuită fiinţa celei mai mici dintre vieţuitoarele pe care le vedem cu ochiul liber, să ne spună, aşadar, cum e alcătuită fiinţa unei furnici; dacă viaţa ei se menţine prin răsuflare şi prin respiraţie; dacă trupşorul său e divizat prin oase; dacă pe ramificaţiile ei sunt fixaţi nervi şi ligamente; dacă poziţia nervilor e dictată de un înveliş de muşchi şi de glande; dacă măduva se întinde împreună cu articulaţiile spatelui începând din creştetul capului şi până la coadă; dacă prin învelişul membranei nervoase dă ea putere motrică membrelor care se mişcă; dacă există şi în furnică ficat, iar deasupra lui un vas cu bilă; dacă există rinichi şi inimă, artere, vene, pieliţe, pereţi; dacă e animal ori dacă are peri; dacă merge pe un singur picior ori dacă are picioare în formă de degete; cât timp trăieşte şi în ce chip se înmulţeşte, cât timp durează gestaţia puiului, de ce nu toate furnicile umblă pe jos şi nu toate au aripi, de ce unele fac parte din vieţuitoarele care umblă pe jos, pe când altele zboară prin văzduh. Cel care se laudă că ar cunoaşte toate să ne explice mai întâi firea furnicii şi abia după aceea să discute despre natura puterii dumnezeieşti, care depăşeşte orice înţelegere. Dar dacă tu n-ai înţeles nici măcar alcătuirea unei biete furnici, cum te poţi lăuda că poţi cuprinde în mintea ta puterea cea neînţeleasă a lui Dumnezeu ? EPISTOLA 17 Către Ori gen" Scrisă între anii 361-363 Chiar numai auzindu-ţi cuvintele, <retore Origen>, mă farmeci, iar când îţi citesc şi scrisul, trezeşti în sufletul meu bucurii şi mai vii. Multe mulţumiri trebuie să aduc Bunului Dumnezeu, Care n-a îngăduit să se întunece adevărul creştin în urma trădării venite oarecum chiar din cercurile cele mai înalte ale Imperiului, şi Care, prin mijlocirea scrierilor Tale, a apărat deplin învăţătura cea adevărată. Aceia, într-adevăr, ca nişte cucute, nişte măselariţe ori ca alte buruieni otrăvitoare, după ce au înflorit, în scurtă vreme se vor veşteji, pe când Ţie, drept răsplată pentru cuvântul rostit, îţi va hărăzi Domnul ca numele Tău să înflorească şi să rămână tot timpul proaspăt. Drept aceea, să rânduiască Dumnezeu fericire deplină casei Tale şi să reverse binecuvântarea Lui asupra copiilor copiilor T ă i! Iar pentru aceşti prunci, strălucitoare mostre ale bunătăţii Tale, care mi-au făcut totdeauna multă plăcere şi pe care i-am îmbrăţişat cu drag, mă voi ruga ca Domnul să reverse asupra lor tot ceea ce părintele lor însuşi cere în rugăciunile lui.

• Retor .şi prieten cu Sfântul Vasile, acest Origen i-a apărat în scris pe creştini, îmbărbătându-

i pe vremea lui Iulian Apostatul. Pentru aceasta, Sfântul Vasile îl felicită şi-i binecuvintează strădaniile. EPISTOLE 63 EPISTOLA 18 Către Macarie şi loari* Scrisă sub Iulian (361-363) Pentru ţărani truda plugăriei nu-i ceva nou, după cum nici pentru mari» nari furtuna nu-i ceva neaşteptat, tot aşa nici pentru negustori sudorile verii nu-s ceva nemaiîntâlnit şi, desigur, nici pentru cei ce au ales să trăiască în chip evlavios tristeţea clipei de faţă nu-i ceva neprevăzut. La fiecare din îndeletnicirile arătate se întâlneşte o oboseală specifică şi cunoscută: nimeni nu-şi alege vreuna din aceste îndeletniciri numai de dragul ei, ci pentru ca să se desfăteze astfel de binefacerile aşteptate. Nădejdile care ţin şi menţin în alcătuirea lor toată viaţa omului îl încurajează pe acesta împotriva greutăţilor din fiecare etapă. Desigur că există şi oameni care se obosesc numai pentru soarta roadelor pământului şi care s-au văzut cu totul înşelaţi în nădejdile lor; unii ca aceştia n-au cunoscut cu adevărat plăcerea decât în închipuire. Căci tocmai cei care au văzut faptele corespunzând aşteptării lor au avut nevoie apoi de o nouă nădejde, pentru că cea dintâi s-a scurs şi s-a mistuit repede. De aceea, numai cei care au răbdat oboseala de dragul pietăţii şi al credinţei, numai lor minciuna n-a putut să le nimicească nădejdile, iar sfârşitul nu le-a întinat strădaniile, pentru că, sigură şi statornică, împărăţia cerurilor numai pe ei i-a primit. Drept aceea, nu vă lăsaţi tulburaţi de calomnii mincinoase, nici nu vă speriaţi de ameninţările puternicilor z ile i! Râsetele şi batjocurile casnicilor voştri să nu vă întristeze, cu atât mai puţin osândele aduse de oameni, care dau să se înţeleagă că se îngrijorează de voi ori se prefac, încurajându-vă atâta vreme cât învăţătura adevărului va fi apărată de noi. Dreapta judecată să biruie şi să-L roage pe învăţătorul credinţei, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să ne stea într-ajutor ! îndurată de dragul Lui, suferinţa e o plăcere, iar moartea un câştig129. EPISTOLA 19 Către prietenul Grigorie* Scrisă cam prin anul 365 Alaltăieri ţi-am primit epistola şi ţi-am recunoscut-o îndată, nu atât după caracterele ei grafice, cât mai ales după stilul în care a fost redactată. Ai scris

• Nu ştim din alîă parte cine au fost aceste două persoane. Unii cred că au făcut parte

dintre monahi. Un lucru este sigur, ei au fost prigoniţi pe vremea împăratului Iulian Apostatul pentru credinţa lor. Sfântul Vasile îi încurajează în credinţa lor. <Ca persecutori ai lor apar nu numai demnitari imperiali, ci şi casnici sau familiari aflaţi în serviciu! lor>. 129. Filip. 1,21.

• Teologul.

64 SFÂNTUL VASILE CEL MARE doar câteva cuvinte, dar ele spun mult. Nu ţi-am răspuns de îndată pentru că plecasem de acasă, iar cel care mi-o adusese abia a ajuns s-o predea cuiva din colaboratorii mei şi repede a şi plecat. Acum însă-1 rog pe fratele Petru130 să-ţi transmită felicitările mele, pe de-o parte, pentru că ţi-ai făcut datoria de a-mi trimite salutări, iar pe de alta, pentru că mi-ai dat ocazia să-ţi scriu şi eu o a doua scrisoare. De bună seamă că redactarea unor astfel de scrisori laconice, cum sunt cele care-mi vin de la tine, nu produce prea mare oboseală la citit131. EPISTOLA 20 Către sofistul Leonţiif Scrisă la sfârşitul anului 364 şi începutul anului 365 E drept că şi eu îţi scriu rar, dar scrisorile Tale sunt mult mai rare decât ale mele, şi aceasta se întâmplă aproape totdeauna când vin la noi mulţi din oamenii de pe la voi. Dacă ai încredinţa fiecăruia din aceştia câte o scrisoare, nimic nu m-ar împiedica să am senzaţia că mă aflu cu Tine şi că Te-aş surprinde cu mine, atât de continuu este numărul celor sosiţi de la voi la noi. Şi atunci, de ce nu scrii ? Se ştie doar că un sofist132 n-are alt lucru decât să scrie. Mai mult, pretextând că Ţi-e lene să pui mâna la scris, nu Ţi se va cere nici să scrii, pentru că un altul îţi poate lua locul la masa de scris. Nu va fi atunci nevoie nici de limba Ta, pentru că atunci când ea nu vorbeşte, va face acest lucru careva din cei apropiaţi ai Tăi. Iar dacă nimeni din ei nu-i de faţă, atunci poţi sta de vorbă cu Tine însuţi, dar în nici un caz nu vei tăcea, căci eşti doar în acelaşi timp şi sofist şi atic133, după cum nici privighetorile nu mai tac din clipa în care primăvara le tot îndeamnă să cânte. 130. Viitorul episcop de Sebasta. 131. Se poate observa dojana fină faţă de „datoria” cu greu împlinită de prietenul de la care se aştepta, desigur, nu numai la scrisoare, ci să vină personal alături de el, la Annisa, în retragerea duhovnicească, aşa cum promisese.

• In epistola 21 i se spune Leonţiu, altă dată e numit Iulian, desigur o confuzie a copiştilor.

Deşi de acum Sfântul Vasile era preot, totuşi el găseşte o adevărată plăcere să folosească limbajul retorilor şi al sofiştilor, dar nu în sensul că s-ar fi „uitat peste umăr la alţii” (cum ni se spune în Viaţa Sf Macrina, p. 17), dar totuşi cu sentimentul unui om superior (epist. 223). Cât despre curierii atât de deşi - de care se aminteşte la începutul epistolei - se ştie că altădată ei lipseau cu totul ori erau greu de găsit. 132. Cuvântul „sofist” n-a avut la început nimic peiorativ, dimpotrivă, el se atribuia unui om priceput, în special unui profesor de filozofie ori de retorică. Sofiştii au apărut către mijlocul secolului al V-lea î.d.Hr. înainte tinerii primeau doar o învăţătură elementară de la un grămătic (scris, citit şi socotit), apoi de la un paidotrib (care era un fel de profesor de gimnastică) şi de la un horeg (care preda muzica). Sofiştii au fost, aşa-zicând, primii profesori de învăţământ superior. Ei plecau mereu în turnee, de unde aduceau idei noi, dar şi câştigau mult. Cf. Enciclopedia ciu grec, p. 519. N. Balcă, Istoria filozofiei antice, voi. I, Bucureşti, 1982, p. 82 ş.u. 133. Caracteristicile aticismului erau: delicateţea, măsura, eleganţa, puritatea stilului. Sfântul Vasile le avea pe toate, cum se va vedea din textul lor. Cf. epist. 337-338. EPISTOLE 65 Pentru mine, multiplele ocupaţii în care mă aflu ar putea servi ca un fel de scuze pentru întârzierile scrisorilor» iar pentru că am pierdut eleganţa stilului, în urma desei întrebuinţări a limbajului popular, e firesc să nu îndrăznesc să mă adresez unui sofist ca Tine, care, dacă aude ceva nevrednic de înţelepciunea lui, se tulbură şi nu rabdă. E adevărat că, în ceea ce Te priveşte, Tu foloseşti orice ocazie spre a-Ţi face auzit glasul în public, pentru că, din câte cunosc, nimeni nu vorbeşte o grecească atât de aleasă ca Tine. încât n-ar fi nici o scuză pentru Tine dacă taci. Dar să vorbim despre altceva. Ţi-am trimis lucrarea scrisă de mine contra lui Eunomiu. Ai putea-o socoti drept încercare copilărească ori ceva mai serios decât aşa, - te las să judeci singur. Căci, dacă în ce Te priveşte Tu n-ai nevoie să mai fii instruit în doctrina creştină, sper cel puţin să-Ţi folosească drept armă potrivită împotriva certăreţilor pe care-i vei întâlni. Şi spun asta nu ca şi cum m-aş încrede prea mult în lucrarea mea, ci pentru că ştiu bine că eşti dibaci şi capabil să Te orientezi repede în astfel de probleme dacă ai la îndemână câteva puncte de orientare. Dacă-ţi vor părea mai nereuşite decât Te-ai fi aşteptat în vreun punct oarecare, să nu stai la îndoială să mi le semnalezi. Căci mai ales prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor: unul vorbeşte numai ce ştie că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. EPISTOLA 21 Către sofistul Leonţiu Scrisă pe la 364-365 Se pare că bunul Iulian vrea să tragă un profit din starea generală a lucrurilor, exploatând situaţia în scopurile sale proprii. I s-au adus până acum reclamaţii şi a fost osândit cu tărie, dar mai ales în zilele noastre toţi ÎI copleşesc cu acuzaţii. Astăzi însă nu-i vorba atât de restanţe în contribuţii, cât mai ales de scrisori. Propriu-zis, nu prea ştiu eu cum a ajuns el debitor, pentru că el totdeauna trimitea şi primea. Dar se pare că şi la Tine a ajuns în deosebită cinste acea faimoasă „împătrită pedeapsă” (pentru cei restanţieri la impozite). De fapt nici pitagoreicii'34 înşişi n-au cinstit atât de mult numărul „împătrit”, pe cât îl cinstesc azi colectorii de impozite. Cred totuşi că ar fi fost mai firesc ca, în calitate de sofist şi înzestrat cu un atât de mare talent oratoric, să fi fost şi Tu pus la sechestru de mine, pentru a-mi plăti „împătrit” cu scrisorile Tale. Să nu crezi cumva că aş fi supărat scriindu-Ţi aşa. Mi-ai face chiar bucurie criticându-mă, pentru că sunt sigur că între oamenii buni tot ce 134. La pitagorei multiplii cifrei „patru” constituiau ceva sfânt. Diog, Laerţiu o.c. VIII, 7, pp. 397-398. Dar nu trebuie uitaţi nici zapciii care încasau dările, cerând adeseori plata împătrită a dărilor. Se folosea în acest scop chiar şi teroarea, cum relatează pe la anii 300 scriitorul creştin Lactanţiu. Autorul îl mustră astfel cu delicateţe pe prieten. 66 SFÂNTUL VASILE CEL MARE se lucrează produce plăcere, aşa că până şi supărările şi mâniile sunt un fel de distracţie. De multe ori eşti mai bucuros văzând pe cineva supărându-se, decât să stai pe lângă altul care te copleşeşte numai cu complimente. Aşa că să nu încetezi vreodată de a face reproşuri! Scrisorile, iată cine vor fi acuzatorii noştri; şi nici un cuvânt nu-mi poate fi mai preţios şi nici nu-mi poate face mai multă plăcere. EPISTOLA 22 Despre desăvârşirea vieţii călugăreşti* Scrisă în anul 364 I Din multele lucruri pe care ni le arată Scriptura cea inspirată de Dumnezeu ca trebuind îndeplinite de cei hotărâţi a bineplăcea Lui, am socotit că e nevoie acum să însemnez într-o scurtă listă numai pe acelea care au fost semnalate deocamdată între voi, iar mărturia pentru fiecare problemă fiind uşor de găsit, voi lăsa s-o descopere cei obişnuiţi cu citirea Scripturii şi care vor putea apoi s-o amintească şi altora. Iată-le: - un creştin trebuie să cugete lucruri vrednice de chemarea cerească şi să ducă viaţă „vrednică de Evanghelia lui Hristos” 135; - nu-i este îngăduit creştinului să aibă mintea împrăştiată şi nici să se lase atras de vreun lucru departe de amintirea lui Hristos, de vrerile şi de judecăţile Lui; - întrucât e superior întru toate celor care s-au îndreptăţit după lege, creştinul n-are voie nici să jure136 şi nici să mintă; - nu trebuie să defaime nici să hulească137, nici să bată, nici să se răzbune, nici să răsplătească răul cu rău138 şi nici să se mânie139; - trebuie să fie răbdător140, orice ar fi să pătimească, şi să certe în chip cuviincios pe cel care îl nedreptăţeşte141, nu însă din dorinţa de răzbunare, ci ca să-l îndrepteze pe fratele său după porunca Domnului142;

• La data când scria aceste rânduri, Sfântul Vasile era preot în Cezareea. Aici se cuprind

pe scurt principiile generale ale marelui ierarh în legătură cu organizarea vieţii călugăreşti, despre care a tratat mai amănunţit în Regulile mari şi mici. N-am putut avea la îndemână studiul lui I. Lazzati, Aristcitele perduto, Milan, 1938. în parte, epistola 22 e reprodusă şi în volumul Vechile rândueli ale vieţii monahale, pp. 258-262. 135. Filip. 1, 29; Lc. 12, 29. 136. Mt. 5, 34. 137. TU 3, 2; / Tini 1, 13; II Tun. 2, 24. 138. Rom. 12, 19; 17. 139. Mt. 5, 22. 140. lacob 5, 8. 141. 77/2, 15. 142. Mi. 18, 15. EPISTOLE 67 - nu trebuie să spună nimic împotriva unui frate absent, cu scopul de a-1 defăima, lucru care în fond e calomnie, chiar dacă sunt adevărate cele spuse143; - trebuie să ne întoarcem cu dezgust de la cel care vorbeşte cu răutate despre un frate144; - nu trebuie să grăieşti lucruri uşuratice145; - nu trebuie să râzi, nici să-ţi placă să se spună glume146; - nu se cade să spui deşertăciuni, îngăduind vorbăria goală, care nu foloseşte nimic nici celor care ascultă147, nici trebuinţelor zilnice ale omului, dar nu sunt plăcute nici lui Dumnezeu. Chiar şi cei ce lucrează să se îngrijească pe cât se poate să lucreze în linişte, spunând vorbe bune celor care au ajuns să le fie încredinţaţi, să folosească cu bună rânduială învăţătura de zidire a credinţei, ca nu cumva să se supere Duhul Sfânt al lui Dumnezeu148. - nu trebuie ca cineva care vine în urma altora să-şi ia curajul să se apropie de unul dintre fraţi sau să-i vorbească înainte ca aceia care au fost însărcinaţi să vegheze la buna orânduială să cerceteze cum îi place lui Dumnezeu spre folosul obştesc al tuturora; nu trebuie să ne robim vinului149 şi nici să fim pofticioşi după mâncăruri cu came150, pe scurt spus să nu căutăm plăcere nici în mâncare şi nici în băutură, căci cel ce se luptă duhovniceşte este cumpătat în toate. Din câte ne-au fost date fiecăruia spre folosul nostru, nimeni n-ar trebui să socoată că ar fi ceva al lui propriu151 şi nici să-l depoziteze, în schimb trebuie s-avem grijă de toate, ca nimic să nu se dispreţuiască din ceea ce se va fi putut arunca sau pune de o parte, fiind atenţi şi convinşi că e avutul lui Dumnezeu. Nimeni nu are voie să se facă stăpân pe sine însuşi, ci în aşa fel să cugete şi să lucreze, ca şi cum am fi fost predaţi de Dumnezeu în robie fraţilor de aceeaşi credinţă152, şi, în general, fiecare să rămână în rândul cetei lui153. II Nu trebuie să murmurăm154 şi nici să oftăm pentru că ne-ar lipsi cele necesare, dar nu trebuie nici să ne plângem că ne oboseşte munca, pentru că în fiecare caz judecata o fac cei încredinţaţi cu autoritatea corespunzătoare. 143. / / Cor. 12, 2 0 ;/P i. 2, 1. 144. IPt. 3, 16-17; lacob 4, 11. 145. Ef 5, 4. 146. Lc. 6, 21; lacob 4, 9. 147. Ef. 4, 29. 148. Ef 4, 30; I Tun. 1, 4. 149. Tit 2, 3. 150. Rom. 14,21. 151. Fap. 4, 32. 152. i Cor. 9, 19. 153. 1 Cor. 15, 23. 154. 1 Cor. 10, 10. 68 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Nu se cade să se audă strigăte, nici să ai vreo atitudine ori vreun gest în care să se resimtă pornirea sau distracţia unui cuget care nu mai are conştiinţa deplină că Dumnezeu e de faţă155. Intonarea glasului nu trebuie să se facă mai mult decât e nevoie. Nu trebuie să răspundem ori să-i facem cuiva ceva în ciudă ori cu dispreţ, ci în orice împrejurare să se arate altora măsură şi respect156. Nu trebuie să se facă semn cu ochiul în chip viclean, nici nu trebuie avută altă atitudine sau gest care ar putea întrista ori batjocori pe frate557. Nu trebuie să cauţi să te îmbraci numaidecât cu haine mai frumoase ori să umbli numai în încălţăminte frumoasă, aşa ceva denotă uşurătate158. Nu trebuie să cheltuieşti mai mult decât e necesar, nici să faci lux, aşa ceva înseamnă abuz. Nu trebuie să umbli după onoruri ori s-aştepţi să ţi se dea întâietate159. Fiecare trebuie să cinstească pe altul mai mult decât pe sine însuşi160. N-ai voie să fii nesupus N-ai voie să mănânci dacă nu munceşti162, ci chiar şi când eşti ocupat cu una din lucrările a cărei execuţie ai vrea să fie desăvârşită, şi în astfel de cazuri trebuie, pentru mărirea lui Hristos, să te sforţezi să lucrezi după puterile tale163. Fiecare trebuie să-şi isprăvească lucrarea sa cu înţelegere şi siguranţă aşa cum au aprobat-o mai marii săi, chiar şi când e vorba de mâncare ori de băutură, cu convingerea că totul trebuie făcut pentru mărirea lui Dumnezeu164. Nu trebuie să treci de la un lucru la altul fără aprobarea celor însărcinaţi de regulament cu problemele respective, afară de cazul când ai fost chemat pe neaşteptate de o nevoie oarecare în ajutorul cuiva căruia îi lipsesc puterile. Fiecare e dator să stea la locul unde a fost rânduit, fără să treacă peste graniţele lui dacă ar vrea să înceapă lucruri care nu i-au fost încredinţate, afară doar de cazul în care cei cărora li s-a încredinţat această grijă socot că cineva ar putea avea nevoie de ajutor. Nimeni nu are voie să fie aflat că umblă dintr-un atelier într-altul. Nimeni n-are voie să facă ceva din duh de gelozie sau de rivalitate. 155. Ef. 4. 31. 156. Rom. 12, 10; I Pi. 2, 17. 157. Rom. 14, 10. 158. în general, Sfântul Vasile recomandă simplitate în traiul monahilor. A se vedea epistola 2. 159. Mc. 9, 35. 160. Filip. 2, 3. 161. Tit 1, 10. 162. IITes. 3, 10. 163. ITe s.4 , 11. 164. / Cor. 10, 31. EPISTOLE 69 Nu trebuie să invidiezi buna faimă a altuia165, nici să te bucuri de metehnele altcuiva. în dragostea de Hristos, trebuie să ne mâhnim şi să ne întristăm de neajunsurile fratelui, precum şi să ne bucurăm de izbânzile lui166. Nu trebuie să rămânem nepăsători faţă de cei care greşesc167 şi nici să-i aprobăm tăcând. Când cerţi pe cineva fă-o cu toată dragostea168, mânat fiind de teama faţă de Dumnezeu şi cu gândul de a schimba pe cel care a greşit169. Cel care este certat sau blamat trebuie să primească acest lucru cu toată inima, ştiind că folosul său se află în <această> îndreptare. în caz că cineva e acuzat, nu-i voie ca de faţă fiind acuzatul sau alţii să contrazică acuzatorul, ci, dacă unuia î s-ar părea că acuza e nedreaptă, acela să se adreseze în particular acuzatorului şi să-l convingă ori să se lase convins. Trebuie ca fiecare, pe cât îl ajută puterile, să potolească pe cel care are ceva împotriva lui. Nu trebuie să porţi ură pe cel care ţi-a greşit şi care vrea să se pocăiască, ci să-l ierţi din inimă170. Trebuie ca acela care zice că se căieşte de păcat nu numai să fie pătruns de remuşcări faţă de ceea ce a greşit, ci şi să facă fapte vrednice de pocăinţă171. Dacă cel care a fost pedepsit pentru primele greşeli şi a fost socotit vrednic de iertare greşeşte din nou, acela îşi pregăteşte o judecată de mânie mai grea decât cea dintâi17-. Trebuie ca omul care şi după prima şi după a doua pedeapsă stăruie în păcatul său să fie semnalat superiorului său, în caz că observă că se ruşinează s-audă de mustrările mai multora. Dacă nici aşa nu vrea să se îndepărteze, să fie scos ca o sminteală şi să fie socotit „ca un păgân şi vameş” 173, pentru siguranţa celor care observă cu râvnă ascultarea, potrivit celor scrise: „când cad aceia, drepţii se umplu de frică” 174. Dar pe un astfel de om trebuie să-l şi deplângem, întrucât e un mădular rupt din trupul nostru. ] 6 5 .1 Cor. 13,6. 166. 1 Cor 12,26 167. / Tun. 5, 20. 168. II Hm. 4, 2. 169. Iacob 5, 20. 170. ¡I Cor. 2, 7. 171 Lc 3, 8. 172.1 Cor. 10, 26. 173. Mt. 18, 16-17. 174. Pi: 29, 16 (ed. 1914). III 70 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Nu trebuie ca soarele să apună peste mânia fratelui175, ca nu cumva să vină noaptea şi să ne despartă pe unul de altul şi să fie acest lucru pentru ziua judecăţii o acuză de neînlăturat. Nu trebuie să aşteptăm un anumit prilej ca să ne îndreptăm, pentru că nu suntem siguri pe ziua de mâine116, întrucât mulţi din cei care-şi făcuseră astfel de planuri n-au mai trăit până a doua zi. Nu trebuie să te laşi înşelat de ghiftuirea pântecului, din care provin vedenii de noapte. Nu trebuie să ne apucăm de vreun lucru de care nu suntem în stare şi nici să trecem marginile necesarului, după cum spune Apostolul: „având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi”177, pentru că belşugul care depăşeşte strictul necesar seamănă a lăcomie, iar lăcomia e ca un fel de închinare la idoli178. Nu trebuie să fim iubitori de arginţi şi nici să strângem ca stă cumpărăm lucruri nefolositoare şi de care n-avem nevoie179. Cel care vrea să se apropie de Dumnezeu trebuie să îmbrăţişeze sărăcia sub toate aspectele ei şi să aibă gândul aţintit spre frica de Dumnezeu, după spusa Scripturii: „străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut” 180. Să vă dea Dumnezeu să primiţi cele spuse cu deplină convingere şi să arătaţi pentru slava lui Dumnezeu roade vrednice de Duh cu bunăvoinţă a lui Dumnezeu şi cu sprijinul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin181. EPISTOLA 23 Recomandări unui călugăr"' Scrisă In timp ce era numai preot în Cezareea Un om oarecare, osândind - cum zice el - deşertăciunea vieţii acesteia, convins că plăcerile veacului îşi găsesc încă de aici de pe pământ pieirea, întrucât ele nu pregătesc decât o hrană a focului veşnic şi că de altfel şi trecerea lor este repede, a venit să mă caute, vrând să se despartă de această viaţă nefericită şi vrednică de plâns, să se lase de plăcerile cărnii şi să intre 175. Ef. 4, 26. 176. Mt. 24, 44; Lc. 12, 40. 177. 1 Tim. 6, 8. 178. Col. 3, 5. 179. Mc. 10, 23; Lc. 18,24. 180. Ps. 118, 120. 181. După cum se vede, epistola de faţă e o fundamentare scripturistică a pregătirii ascetice şi călugăreşti preconizate de Sfântul Vasile. Nu poţi admira îndestul curăţia sufletească şi dăruirea totală pe care le recomandă cu atâta căldură Sfântul Vasile celor dornici după desăvâşire.

• Deşi în adresă e vorba de un anumit călugăr, scrisoarea de faţă e un apel pentru toţi

călugării din Pont şi cuprinde sfaturi pentru cei care vor să devină călugări. EPISTOLE 71 de acum înainte în calea care duce la lăcaşurile Domnului. Dacă s-a lăsat condus în chip firesc de dorinţa după o vieţuire cu adevărat fericită şi dacă a dobândit în sufletul său dragostea cea bună şi de laudă, iubind pe Dumnezeu „din toată inima, cu toată puterea şi din tot cugetul” 182, atunci mai trebuie să i se arate din partea cuvioşiei Tale şi greutăţile şi asprimile „căii celei strâmte şi înguste”183 şi să se întărească el însuşi în nădejdea bunătăţilor pe care nu le vede acum, ci pe care făgăduinţele Domnului le ţin pe seama celor care vor fi vrednici de ele. Drept aceea, scrîindu-ţi aceste rânduri, rog incomparabila Ta desăvârşire, cea în Hristos, ca ea să prindă forme şi în acel om, aducându-i-se la îndeplinire ruperea de viaţa lumească, dacă se poate fără să faci pomenire de mine, ci numai din dorul ca să fie bineplăcut Domnului şi să-şi însuşească elementele de bază ale credinţei, aşa cum au fost ele hotărâte de Sfinţii Părinţi şi cum au fost alcătuite şi în scris. Mai departe, să i se pună în faţa ochilor tot ceea ce ţine de aspra disciplină ascetică şi aşa să fie îndrumat în viaţă, apoi să ia asupră-şi şi legământul că va îndura greutăţile luptei pentru dreapta evlavie şi că va duce bucuros jugul blând al Domnului184 şi, în sfârşit, că va vieţui după pilda Celui care, „bogat fiind, a sărăcit pentru noi” 185, luând asupră-Şi trup şi avântându-Se potrivit ţintei pe care o urmărea spre răsplata chemării de sus, ca să dobândească favoarea Domnului. Eu l-am amânat pentru mai târziu, cu toată râvna pe care o are de a lua aici cununa dragostei celei după Dumnezeu, întrucât doream ca împreună cu Cuvioşia Ta să-l ungem în vederea unor astfel de lupte şi să-i dăm ca dascăl pe unul dintre voi, tocmai pe cel pe care l-ar fi cerut el, ca să-l deprindă deplin şi ca să facem din el, după dorinţa lui vie şi fericită, un luptător încercat, în stare să rănească şi să culce la pământ pe căpetenia întunericului şi, împreună cu el, şi pe duhurile răutăţii cu care avem de luptat, după cum ne spune Apostolul186. Cu alte cuvinte, ceea ce voisem să fac cu tine, dragostea ta în Hristos s-o aducă la îndeplinire şi fără mine187. EPISTOLA 24 Către Atanasie, tatăl episcopului Atanasie Scrisă în anul 368 Ca viaţa omului să scape de calomnii e unul din lucrurile cele mai grele, să nu spun din cele mai imposibile; eu cel puţin sunt convins de acest lucru şi cred 182. Lc. 10,27. 183. Mt. 7, 13. 184. Mi, 11,29. 185. II Cor. 8, 9. 186. Ef. 6, 12. 187. Epistola e reprodusă şi în Vechile rânduieli ale vieţii monahale, ed. cit., pp. 255- 256. Se vede că Sfântul Vasile nu primea prea uşor pe oricine în monahism. 72 SFÂNTUL VASILE CEL MARE că nici bunătatea Ta nu se îndoieşte de acest adevăr. Dar ca să nu-ţi pese deloc nici de cei care cern prin sită măruntă lucrurile şi nici de cei care, ca să ne facă necazuri, pândesc orice greşeală a noastră, aşa ceva e cu putinţă mai ales celor care-şi duc viaţa cu înţelepciune şi al căror scop este numai trăirea virtuoasă. Cât despre mine, să nu mă crezi atât de uşuratic şi de credul, încât aş admite fără control observaţiile răutăcioase ale primului venit188. Căci mi-aduc aminte de porunca sfântă, care ne cere să nu luăm aminte la orice zvon deşert1 89. Şi cu toate acestea, chiar şi Tu, care practici oratoria190, spui că cele ce se văd sunt semne ale celor nevăzute. Or, iată care e modesta mea părere. (Să nu te superi din pricina aceasta, întrucât şi eu mă exprim ca un dascăl, pentru că tocmai „pe cele slabe şi nebune ale lumii”19 5 le-a ales Dumnezeu şi de ele Se slujeşte ca să facă parte de mântuire celor ce o caută). Aşadar, ceea ce spun şi ceea ce sfătuiesc aceasta e: să fim cu grijă în tot ce grăim şi tot ce facem trebuie săvârşit cu atenţie pentru ca, după porunca apostolească, să nu dăm nici o sminteală192 întru nimic. Căci eu cred, într-adev/ăr, că un bărbat a asudat mult până a ajuns să cunoască învăţăturile creştine, încât să trezească vâlvă asupra mulţimilor şi oraşelor, căutând să-i ajungă în virtute pe strămoşi, încât viaţa lui să fie dată ca pildă de virtute. De aceea, îndrumările pe care vrei să le dai acum fiilor tăi nu trebuie să le prezinţi în cuvinte, căci e multă vreme de când îi înveţi, întrucât eşti doar tatăl lor, aşa încât nu trebuie să ai faţă de ei numai atenţia firească, pe care o arată şi vieţuitoarele necuvântătoare faţă de puii lor, după cum ai spus-o tu însuţi şi după cum o ştim din experienţă, ci eşti dator să le arăţi o dragoste şi mai fierbinte, printr-o sforţare de voinţă liberă, cu atât mai mult cu cât îţi vezi dotaţi copiii cu nişte calităţi care-i fac vrednici de rugăciunile părinţilor. De altfel, nu-î nevoie să încerci să mă convingi despre acest lucru: ajunge mărturia faptelor. Totuşi, nu va fi nepotrivit s-o punem şi pe aceasta în interesul adevărului: nu fratele Timotei horepiscopul e cel care mi-a transmis aceste zvonuri, căci nici din grai viu şi nici din ceea ce mi-a scris nu se vede să fi purtat astfel de poveşti lungi sau scurte despre tine şi care să semene a fi calomnioase. De aceea, dacă nu tăgăduiesc că aş fi auzit spunându-se ceva în acest sens, atunci pot spune cel puţin că nu Timotei este cel care a scornit împotriva Ta aceste calomnii. în orice caz, când le vom auzi, dacă nu facem altceva, vom face măcar ceea ce a făcut Alexandru (cel Mare, n.tr.): vom ţine una din cele două urechi astupate pentru cel pe care-1 calomniază193. 188. Bătrânul Atanasie, tatăl episcopului de Ancira, auzind că Sfântul Vasile ştie de unele calomnii în legătură cu felul cum .şi-a educat e! copiii, cere sfântului să-i spună de unde ştie acest lucru. Sfântul Vasile îi răspunde, asigurându-1 că nu Timotei horepiscopul ar fi cel care i-a spus aşa ceva. în fond, nu vorbele contează, ci faptele, zice sfântul. 189. leş. 23, 1. 190. Bătrânul Atanasie fusese retor, poate cunoscut cu Sf. Vasile din vremea studiilor. 191. / Cor I, 27. 192. II Cor 6 ,3 . 193. Plutarh, Viciile paralele; Viaţa lui Alexandru 42, 2 în trad. rom. voi. III, 401. EPISTOLE 73 EPISTOLA 25 Către Atanasie, episcopul Ancirei Scrisă în anul 368 I Câţiva din cei care au venit de la Ancira ne-au spus - şi sunt mulţi aceştia, încât nu-i uşor nici să-i număr, în orice caz toţi sunt de aceeaşi părere - că Tu, preaiubite frate, (nu ştiu cum s-o spun mai puţin grav) vorbeşti despre mine în cuvinte nu prea de laudă şi nu în modul cuviincios cu care ne obişnuisem194. Oricum, te informez că pe mine nu mă mai impresionează deloc purtările oamenilor, oricât de neaşteptată ar fi schimbarea oricărora dintre ei, pentru că am învăţat de multă vreme să cunosc slăbiciunea firii omeneşti şi nestatornicia ei. De aceea nu dau prea mult pe faptul că între noi au intervenit, într-un fel sau altul, unele neajunsuri şi în locul stimei de care mă bucuram până acum mi se adresează batjocuri şi jigniri. Dar ceea ce din prima clipă mi-a părut straniu şi monstruos a fost faptul că tocmai Tu eşti cel care te-ai pornit atât de cumplit împotriva mea, încât nu numai că te-ai umplut de ură şi de mânie, ci încă mă şi ameninţi, după cum m-au informat câţiva din cei care te-au a u z it! Ca să-ţi spun drept, am râs din toată inima când am auzit de ameninţările Tale. Aş fi, într-adevăr, prea copilăros dacă m-aş teme de astfel de sperieturi. Dar ceea ce mi s-a părut îngrozitor şi vrednic de toată îngrijorarea e faptul că integritatea ta morală, despre care credeam că va fi şi pentru alţii un reazim în credinţă, iar pentru Biserică o mângâiere, care va rodi ca o sămânţă a unei vechi şi adevărate iubiri (cum am cunoscut-o), a ajuns în ultima vreme să decadă atât de jos, încât la tine calomniile lansate de orice trecător trag mai greu la cântar decât o îndelungată şi verificată prietenie, cum a fost cea pe care o aveam noi doi. Or acum văd că fără nici un temei te laşi pradă celor mai grele bănuieli şi absurdităţi. Ce zic de bănuieli ? Cine poartă mânie şi e în stare să ameninţe, cum mi se pare c-o faci tu, acela dă dovadă de ură pornită din convingere clară şi incontestabilă. II Dar, cum am mai spus-o, să punem vina pe vremurile grele de azi. Căci ce oboseală ar fi fost, minunatule, dacă ceea ce ai fi vrut să discuţi numai cu mine ai fi spus-o într-o epistolă sau chiar să mă fi chemat până la tine ? Şi dacă, într-adevăr, ai vrut să-ţi exprimi o părere proprie, iar mânia ta, greu de 194. Fiu al unui episcop cu acelaşi nume (despre care s-a vorbit în epistola nr. 24), acest Atanasie îl acuza pe Sfântul Vasile de lipsă de ortodoxie, motiv pentru care acesta-i cere socoteală, mustrându-1. Nu se ştie precis de ce-1 acuza Atanasie pe Sfântul Vasile. Probabil pentru că recomanda primirea în comuniune a arienilor care doreau să revină la ortodoxia niceeană. Cf. episl 204. 74 SFÂNTUL VASILE CEL MARE potolit, nu mai suferea amânare, atunci puteai face uz, ca ajutor al gândurilor tale, de trimiterea până la mine a unuia din cei mai devotaţi şi mai discreţi prieteni pe care îi ai. Acum însă, cui dintre cei care m-au vizitat, indiferent cu ce probleme, nu i-ai împuiat urechile cu învinuirea că eu aş scrie şi aş născoci fel de fel de lucruri respingătoare ? Pentru că mai ales cei care repetă cuvânt cu cuvânt din spusele tale mărturisesc că acesta ţi-e limbajul. Pe mine însă, cu toate că m-a chinuit mult atitudinea aceasta, nimic nu mă poate scoate din nedumerirea creată. Ba am ajuns până acolo, încât să cred următoarele: nu întâmplător un eretic oarecare, ca să semneze prin înşelăciune numele meu pe vreo operă a lui, ţi-a pătat dreapta credinţă şi te-a îndemnat să afirmi acel cuvânt ? Pentru că, de bună seamă, nu vei putea îndrăzni să spui că acea expresie jignitoare ai luat-o din scrierea mea îndreptată împotriva celor ce au avut curajul să spună că Fiul lui Dumnezeu n-are nici o asemănare fiinţială cu Dumnezeu-Tatăl195, precum şi împotriva acelora care hulesc Duhul Sfânt, spunând că e făptură sau creatură. De aceea, ca unul care a dus înainte mari şi grele lupte pentru apărarea ortodoxiei, m-ai scoate din încurcătură dacă mi-ai comunica, fără rezervă, care a fost motivul care te-a îndemnat să porţi atâta mânie pe mine ? EPISTOLA 26 Către Cezarie, fratele lui Grigorie (Teologul)4 Scrisă în anul 368 Se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu, Care Şi-a arătat minunile şi prin tine, pentru că te-a izbăvit de o astfel de moarte, spre bucuria atât a patriei, cât şi a noastră. Prin urmare, ceea ce rămâne de învăţat aici este să nu ne arătăm nemulţumitori şi nevrednici de această binefacere atât de mare, ci, dimpotrivă, trebuie ca, pe cât putem, să vestim tainele lui Dumnezeu şi să-I preamărim iubirea de oameni, pe care am cunoscut-o, pe care să ne-o exprimăm nu numai prin cuvinte, ci fiecare din noi să se convingă aşa ca şi tine acum, când vedem că Dumnezeu este Cel ce săvârşeşte minuni prin noi. 195, Adeseori revine Sfântul Vasile asupra acestei probleme. Tratatul Contra lui Eunomiu a fost scris încă prin anii 364-365.

• Cezarie, fratele Sf. Grigorie Teologul, făcuse studii temeinice de medicină în Alexandria,

ajungând medic al împăraţilor Constanţiu şi Iulian Apostatul. Pe vremea lui Valens a fost numit trezorier imperial în Niceea. Aici l-a surprins cutremurul din 10 oct. 368, care i-a distrus parte din agonisita Iui. Văzând în salvarea sa un gest al Providenţei, el s-a retras din serviciu, rămânând „doctor fără de arginţi”. A primit botezul în Nazianz, unde moare la începutul lui ian. 369. înainte de a muri, a lăsat prin testament toată averea săracilor. în afară de cuvintele de mângâiere adresate de Sfântul Vasile în această epistolă şi în cea cu nr. 32, ştiri mai bogate despre el se păstrează de la fratele său, care i-a compus şi un panegiric. EPISTOLE 75 Te îndemnăm dar ca de acum încolo să serveşti şi mai mult lui Dumnezeu, sporindu-ţi într-una respectul faţă de El şi înaintând astfel în desăvârşire, încât să ajungi iconom înţelept196 al vieţii, pe care ne-a încredinţat-o bunătatea lui Dumnezeu. Pentru că, dacă tuturor ni s-a dat poruncă să ne înfăţişăm pe noi lui Dumnezeu ca înviaţi din morţi197, cu atât mai mult s-a dat acelora care s-au ridicat de la porţile morţii. Şi această poruncă se poate împlini, cred eu, dacă ne vom hotărî să avem totdeauna acelaşi cuget pe care l-am avut în timpul primejdiei. Pentru că o astfel de împrejurare198 ne-a convins şi mai mult de deşertăciunea vieţii omeneşti şi de faptul că nimic din cele omeneşti nu sunt statornice sau durabile, întrucât se schimbă foarte uşor. Fără nici o îndoială că şi în mine s-a produs o oarecare părere de rău pentru cele ce s-au întâmplat şl am făgăduit în repetate rânduri că, dacă voi fi salvat, voi sluji lui Dumnezeu şi voi fi cât mai atent cu mine însumi. Or dacă, într-adevăr, primejdia iminentă a morţii mi-a provocat astfel de gânduri, cred că din clipa aceea şi în sufletul Tău se vor fi iscat astfel de socoteli, căci suntem făcuţi răspunzători pentru plata datoriei obligatorii. Aceste lucruri mi-am luat îndrăzneala să le amintesc desăvârşirii Tale, ca să exprim bucuria că te-ai împărtăşit de darul lui Dumnezeu, pe de altă parte, ca o grijă pentru viitor. Stă la dispoziţia Ta să primeşti cu bucurie şi cu plăcere cuvintele mele, cum obişnuiai să faci când discutam împreună, faţă către faţă. EPISTOLA 27 Către Eusebiu, episcopul Samosatelor* Scrisă în anul 368 Când cu ajutorul lui Dumnezeu şi al rugăciunilor Tale păream că mă refac puţin după boală şi după ce-mi adunasem toate forţele să mă înzdrăve- 196.Mi. 25, 14-23. 197. Rom. 6, 13. 198. Aluzie la primejdia cutremurului din care a scăpat.

• Eusebiu de Samosata (sau Arsamosata) fusese cunoscut de Sfântul Vasile încă de prin

anii 358-359, când ajunsese şi în părţile Siriei ca să se documenteze în legătură cu organizarea vieţii mănăstireşti. Se pare că Eusebiu l-ar fi şi ajutat pe sfânt să urce pe scaunul Cezareei (cf. epist. 47). Cei peste 200 km care despărţeau reşedinţele lor nu i-au oprit a păstra cele mai strânse legături şi mai târziu, aşa încât, cu excepţia epistolelor trimise lui Amfilohie de Iconium, cele mai multe epistole păstrate de la Sfântul Vasile sunt cele adresate lui Eusebiu, care a fost ca un fel de duhovnic al Sfântului Vasile. Om de o ortodoxie neclintită, Eusebiu a avut parte şi de un exil de 4 ani (între anii 374-378) în Tracia, iar după moartea împăratului Valens, când s-a întors din exil, Eusebiu a murit, fiind ucis de nişte fanatici. Epistola de faţă, redactată în anul 368, descrie asprimea iernii anatoliene, dar ne lasă să înţelegem că, fiind ocupat peste măsură cu seceta urmată de foamete (când a făcut minuni de ajutorare a celor înfometaţi), n-a putut să-l cerceteze. 76 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nesc, iată că a dat iama peste mine, închizându-mă în casă şi obligându-mă să rămân pe loc. Dar, chiar dacă iama ar fi mai uşoară de îndurat decât de obicei, totuşi a fost destulă ca să-mi ia orice posibilitate nu numai de a mai călători pe toată durata ei, ci şi de a risca să scot măcar nasul afară din cameră. Totuşi, pentru mine bucuria de a mă învrednici să stau în relaţii de corespondenţă cu Cuvioşia Ta e un mare avantaj, iar asta îmi dă putere încă de pe acum prin nădejdea răspunsurilor pe care mi le vei da. Dacă vremea ne-ar lăsa, dacă viaţa ne-ar hărăzi încă puţin timp liber şi foametea nu m-ar împiedica să plec la drum, prin rugăciunile Tale repede aş împlini ceea ce dorim amândoi şi, întâlnindu-te la căminul nostru, vom putea atunci savura cu răgaz din marile comori ale înţelepciunii Tale. EPISTOLA 28 Cuvânt de mângâiere adresat Bisericii din Neocezareea * Scrisă în anul 368 I Cele întâmplate la voi cereau desigur să fiu şi eu acolo, atât pentru a arăta împreună cu voi, care i-aţi fost foarte apropiaţi, ultima cinstire răposatului episcop <Musonios>, cel atât de drag vouă, cât şi pentru a exprima regretul pentru pierderea lui în împrejurări atât de apăsătoare şi pentru a lua împreună cu voi hotărârile necesare. Dar întrucât multe sunt cele care au împiedicat întâlnirea noastră, a rămas să luăm legătură prin scris, pentru a face faţă stării de azi a lucrurilor. Desigur că n-aş putea cuprinde într-o singură epistolă minunatele calităţi ale răposatului, a cărui pierdere ireparabilă a dat peste noi, iar pe de altă parte, nu găsesc momentul potrivit să înşir multele lui realizări, întrucât acum sufletele noastre sunt copleşite de durere. Căci care din faptele lui a putut fi de valoare atât de mică încât să o fi scăpat din memorie sau care să fi putut fi trecută cu vederea ? Nu le putem numi pe toate şi deodată, iar dacă am aminti pe câteva numai, am greşi faţă de adevăr. A plecat dintre noi un om199 care şi-a întrecut în chip izbitor contemporanii prin toate bunele sale însuşiri: bastion al patriei, podoabă a Bisericilor, „stâlp şi întărire a adevărului”200, temei al credinţei în Hristos, siguranţă pentru ai săi, luptător neînfricat împotriva duşmanilor, paznic al aşezămintelor

• Pe lângă Viaţa Sfintei Macrina, scrisă de Sf. Grigorie de Nyssa, impresionante evocări

despre Neocezarea şi Annisa ne dă Sfântul Vasile în marile sale epistole 204,207,208, 210, 223. în epistola de faţă el mângâie pe credincioşii din Neocezareea pentru pierderea vrednicului episcop Musonios. 199. Sfântul Vasile compară pe Musonios cu Sf. Grigorie Taumaturgul, a cărui influenţă asupra Armeniei şi Pontului a fost hotărâtoare. 200. / Tim. 3, 15. EPISTOLE 77 părinteşti, duşman al inovaţiilor, exprimând prin înfăţişarea sa vechiul chip al Bisericii şi modelând, parcă după o icoană sfântă, vechea rânduială a Bisericii în aşa măsură, încât cei care au trăit cu el să creadă că au trăit împreună cu părinţii de mai bine de acum 200 de ani, care străluceau pe atunci ca nişte luceferi. Astfel, acest om n-a suferit nici dacă ar fi venit de la el şi nici de la alţii vreo născocire nouă în problemele credinţei, ci, după cuvântul binecuvântat al lui Moise, a ştiut să scoată din adâncul inimii sale comoara cea mai bună, înfăţişându-ne „vechiul ca nou şî noul ca vechi”201. în întrunirile cu cei de aceeaşi chemare nu s-a socotit vrednic de locul cel dintâi după vârstă, în schimb îi întrecea pe toţi prin bătrâneţea înţelepciunii sale, unde cu toţii apreciau că el era pe locul cel dintâi. Nimeni nu va pune în discuţie la ce folosea această comportare a lui, dacă va arunca privirile spre voi. Căci, într-adevăr, voi sunteţi singurii din câţi cunosc sau dintre foarte puţinii care, în mijlocul unei astfel de furtuni şi al unui astfel de uragan, aţi dus viaţă liniştită tocmai datorită direcţiei sănătoase date de acest înţelept cârmaci. Voi n-aţi fost atinşi nici de ameţeala furtunilor eretice, în stare să aducă uşor catastrofa şi naufragierea sufletelor care uşor îşi pierd cumpătul. Şi dă, Doamne, ca aceşti creştini să nu fie niciodată atinşi, căci Tu ai fost Cel ce ai dat demult robului Tău Grigorie (Taumaturgul, n.tr.), cel care de la început a pus bazele acestei Biserici, darul unei linişti atât de îndelungate ! Şi aceasta să nu vă părăsească nici în vremurile de astăzi şi să nu plângeţi ori să lăsaţi pradă durerii această tradiţie, dând astfel prilej duşmanilor care vă pândesc să-şi împlinească scopul. Iar dacă suntem oricum nevoiţi acum să plângem - fapt pe care nu-1 recomand, pentru ca să nu ne asemănăm prin aceasta celor ce n-au nădejde202 -, dacă credeţi de bine, atunci adunându-vă parcă într-un cor funebru, sub bagheta noului vostru conducător203, plângeţi fără bocete, armonios, împreună cu el, cele întâmplate. II Cu toate că omul pe care-1 deplângem n-a ajuns până la adânci bătrâneţi, totuşi, dacă se are în vedere timpul în care a condus Biserica voastră, atunci el n-a avut viaţă chiar atât de scurtă. Cu trupul n-a cultivat decât relaţii strict necesare, pentru a arăta cât e de mare puterea lui sufletească în mijlocul suferinţelor. Poate că-mi veţi da dreptate că pentru el timpul va aduce cu sine un spor de simpatie şi un adaos de iubire, în loc să fie prilej de scârbă, şi veţi simţi astfel şi mai mult golul lăsat, convingându-vă înşivă, cu cât veţi gusta 201. Len 26, 10. 202. 1 Tes. 4, 13. 203. Să fi bănuit sfântul că, în loc să fie ales un urmaş vrednic de premergătorul său, va fi ales tocmai un bătrân înăcrit şi înrăit, Atarvie, care, deşi rudă cu Sfântul Vasile, totuşi va face jocul arienilor ? 78 SFÂNTUL VASILE CEL MARE mai mult din binefacerile pe care le-a lăsat el, că pentru oamenii credincioşi până şi umbra unui simplu muritor îşi are vrednicia ei. Şi ar fi de dorit ca să fie chiar mulţi dintre voi care nutresc această părere, căci eu nu spun că trebuie să dispreţuim pe om, ci vă dau sfat chiar să deplângeţi pe răposat, dar după cuviinţă. Aşa încât, din tot ceea ce s-ar putea spune despre doliul omenesc, nimic nu-mi scapă. Doar că acum nu trebuie să mai auzim limba care asurzeşte urechile ca un ocean; în schimb, adâncurile inimii, pe care nimeni nu le putuse înţelege până atunci, zboară şi se pierd ca un vis, în măsura cel puţin în care această inimă s-ar adresa exclusiv oamenilor trupeşti204. Cine a fost în stare ca el să prevadă viitorul ? Cine a avut un caracter atât de statornic şi de ferm ca el, în stare să pătrundă în acelaşi timp lucrurile mai repede decât fulgerul ? Sărmană cetate Neocezareea, care de atâtea ori ai fost încercată de tot felul de calamităţi205, dar care niciodată n-ai fost ca acum atât de păgubită până în măduvă! Acum ţi s-a veştejit cea mai falnică podoabă? Biserica a amuţit, adunările sunt în doliu, sfântul sinedriu îşi deplânge căpetenia, tainicele cuvinte ale Scripturii îşi aşteaptă exegetul, copiii pe părintele lor, bătrânii pe cel de o vârstă cu ei, marii dregători pe conducătorul lor, poporul pe întâistătătorul, cei nevoiaşi pe hrănitorul lor; toţi îl cheamă cu cele mai dragi nume şi fiecare-şi exprimă în durerea proprie regretul lui personal. Dar cum de se lasă răpit cuvântul meu de duioşia lacrimilor ? Oare n-ar fi mai bine să ne înţelegem şi să ne recâştigăm stăpânirea de sine ? Să nu privim mai bine spre Părintele nostru al tuturora, Care, după ce a îngăduit fiecăruia dintre sfinţii Săi să-şi slujească propria generaţie, i-a rechemat la Sine pe fiecare la timpul potrivit ? Acum ar fi momentul să vă aduceţi aminte de vorbele pe care vi le adresa, când în cadrul slujbelor nu înceta să vă facă atenţi206: „păziţi-vă de c â in i! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi, căci sunt mulţi câini”. Şi ce zic câini ? Mai mult decât atât, sunt „lupi răpitori”, care-şi ascund viclenia sub blană de oaie, sfâşiind turma lui Hristos de pretutindeni. Să ne ferim dar de ei, punându-ne sub paza unui păstor treaz ! E de datoria voastră să vă cereţi acum un păstor bun, ferindu-vă inimile curate de orice ceartă şi de orice pizmă. E lucrarea Domnului să vi-1 rânduiască, El Care, începând de la Grigorie, marele ocrotitor al Bisericii voastre, şi până Ia răposatul Musonios, v-a rânduit pe toţi păstorii, unul după altul, aşa cum ai pune în ordine una lângă alta pietrele preţioase, ca pe un dar minunat al preafrumoasei Sale Biserici. De aceea, să nu ne pierdem nădejdea că nu vom mai primi păstori! Domnul îi cunoaşte pe ai Săi şi ne poate da pe unii la care nici nu ne aşteptăm. 204. Se observă aici o oarecare incoerenţă în gândirea autorului, cf. Y. Courtonne, op. cit., I, p. 68. 205. Neocezarea fusese distrusă în anul 344 de un cutremur. 206. Filip. 3, 2; Fap. 20, 29. EPISTOLE 79 Voiam de mult să pun capăt cuvântului meu, dar durerea inimii nu mi-a îngăduit-o. Vă conjur deci, în numele Părinţilor, al dreptei credinţe şi în numele răposatului, să vă înălţaţi sufleteşte. Fiecare să facă din ceea ce-i strădanie generală problema sa personală şi să fie încredinţat că participă el cel dintâi la succesul ori la eşecul de obşte. Nu procedaţi cum fac mulţi din cei ce lasă în seama vecinului grija de interesele comunităţii, pentru ca pe urmă, din pricină că n-a dat aproape nici o însemnătate lucrurilor importante, să ajungeţi, fără nici o îndoială, uneltele propriei voastre nenorociri din pricina neglijenţei voastre. Primiţi dar cu drag sfaturi, fie c-o faceţi din simpatie că vă vin de la un vecin, fie din comuniune de sentimente faţă de oameni care au aceleaşi cuvinte, fie - şi în acest caz e cel mai adevărat - pentru că vor să asculte de legea dragostei şi să se ferească de primejdia tăcerii şi a nepăsării. S-aveţi convingerea că sunteţi mândria noastră, aşa cum şi noi suntem lauda voastră Ia ziua Domnului, încât, după ce veţi primi pe noul vostru păstor, ori să fim şi noi mai strâns uniţi cu voi, prin legătura dragostei, ori dacă nu, atunci să ştiţi că mergem spre dezbinare totală. Să dea Dumnezeu să nu se întâmple aşa ceva şi cu ajutorul Lui cred că nu se va întâmpla, iar cu aceasta n-aş vrea să mai spun nici un cuvânt nesocotit. în schimb, vreau să ştiţi că şi dacă din pricina unor anumite idei preconcepute n-am ajuns, cum mi-a confirmat-o el însuşi, să colaborez mai strâns cu răposatul la pacificarea Bisericilor, totuşi iau martor pe Dumnezeu şi pe cei care au trecut prin aceleaşi încercări ca mine, că niciodată n-am uitat să mă pun de acord cu răposatul în problemele de doctrină şi să-l chem totdeauna părtaş la lupte împotriva ereticilor. EPISTOLA 29 Consolatorie, către Biserica din Ancira Scrisă în anul 368, începutul anului 369 Uluirea provocată de trista veste a nenorocirii întâmplate207 m-a silit să păstrez tăcere multă vreme. După ce mi-am mai revenit întrucâtva din mutismul pe care l-am îndurat, asemeni celor ale căror urechi au fost zdruncinate de o puternică descărcare de trăznet, mă văd silit acum să gem din pricina celor întâmplate şi să vă trimit, printre lacrimi, această epistolă nu ca să vă consolez - căci ce cuvinte ar putea vindeca asemenea unui doctor o durere atât de mare ? -, ci ca să vă arăt, pe această cale, în măsura în care pot, cât de mult mi-a îndurerat inima această întâmplare. Aş avea nevoie acum de tânguirea unui Ieremia şi a altora dintre acei fericiţi bărbaţi care au dat glas III 207. Moartea episcopului lor, Atanasie, care a avut loc în anul 368. 80 SFÂNTUL VASILE CEL MARE plânsului cu prilejul unor astfel de nenorociri. A căzut un om care, într-adevăr, s-a dovedit „stâlp şi temelie adevărului”208 sau, mai bine spus, el însuşi a fost răpit de la noi, mutându-se la viaţa cea preafericită. în schimb, nu mică este primejdia de a vedea căzând deodată cu el un mare număr209, acum când acest sprijin le-a fost luat, şi astfel urâciunile sufleteşti ale unora din ei să se facă văzute. închisă e acum gura care grăise îndrăzneţ şi drept şi de pe a căror buze au zburat multe valuri de cuvinte cu har pentru zidirea sufletească a fraţilor. Plecat-au sfaturile unei minţi care vieţuia cu adevărat în Dumnezeu. Oh, de câte ori (învinuindu-mă pe mine însumi) mi-a venit în minte să mă supăr pe acest om pentru că, fiind stăpânit în întregime de dorul de a pleca dintre noi şi de „a fi cu Hristos”210, a dorit „mai curând să rămână în trup” de dragul nostru ! Cui îi vom mai încredinţa de acum grijile Bisericii ? Pe cine să luăm părtaş la supărări, pe cine părtaş la bucurii ? Oh, singurătate cu adevărat înfricoşătoare şi tristă! Cât de mult ne asemănăm cu pelicanul din pustie !211 Dar de bună seamă că membrii Bisericii, care fuseseră până acum uniţi între ei într-o singură simţire şi într-o comuniune strânsă sub îndrumarea acelui conducător, ca şi cum ar fi fost doar un singur suflet, sunt păziţi şi pe mai departe statornic prin legătura păcii, trăind toţi în aceeaşi atmosferă duhovnicească, aşa încât, cu ajutorul lui Dumnezeu, ei vor fi mereu păziţi ca să rămână nezguduite şi hotărâte faptele acelui suflet sfânt, fapte şi hotărâri pe care le săvârşise pentru Bisericile lui Dumnezeu. E de la sine înţeles că nu-i mică nici lupta care trebuie dusă pentru a împiedica unele certuri şi neînţelegeri, cum au fost cele ivite cu prilejul alegerii celui răposat, şi astfel să se zădărnicească tot ce s-a ridicat cu atâta trudă. EPISTOLA 30 Către Eusebiu, episcopul Samosatelor Scrisă în anul 368/369 Dacă aş fi descris pe rând, una după alta, toate cauzele care m-au reţinut aici până acum, oricât de mult aş scrie cuvioşiei Tale, ar fi trebuit să compun istorii nesfârşite şi lungi. Las deoparte îmbolnăvirile care s-au ţinut lanţ, asprimea iernilor, precum şi presiunea ocupaţiilor, pentru că toate acestea sunt lucruri cunoscute şi pentru că au fost aduse la cunoştinţă încă de mai înainte Desăvârşirii Tale212 Acuma însă mi-am pierdut şi acea ultimă mângâiere pe 208. 1 Tun. 3, 15. 209. Deşi fusese ales de o partidă de semiarieni în sinodul din Constantinopol ţinut în a. 360, totuşi Atanasie a ţinut eparhia în unitate şi Sfântul Vasile îl respecta. în epistola sa marele ierarh îi mângâie, cerându-le să rămână uniţi. A se vedea şi epistolele 24 şi 25. 210. Filip. 1, 23. 211. Ps. 101,7. 212. A se vedea epistola 27, prima pe care Sfântul Vasile o trimisese lui Eusebiu. EPISTOLE 81 care am mai avut-o în viaţă, pe mama, şi încă din pricina păcatelor mele. Şi să nu-mi iei în râs faptul că mă plâng încă, la vârsta mea, c-am rămas orfan, şi să mă ierţi că n-am puterea să îndur uşor despărţirea de un suflet, asemenea căruia cu greu aş găsi altui, căci nu văd altul cu care să se poată asemăna213. Acum iar a dat boala peste mine, iar m-am întins în pat, simţindu-mă ca şi când aş avea ultima putere şi aşteptându-mi parcă în orice clipă sfârşitul inevitabil. Situaţia Bisericilor este şi ea cam aşa cum se simte organismul meu şi nu văd de nicăieri vreo nădejde de mai bine, întrucât treburile merg tot mai prost. Nu de mult Neocezareea şi Ancira au hotărât şi au reuşit să-şi pună urmaşi după episcopii plecaţi (din viaţă, n.tr.)214. Până în clipa de faţă Bisericile lor stau liniştite. E adevărat că nici cei care au complotat n-au reuşit până acum să facă vreo greutate pe potriva cugetului şi a răutăţii lor, fapt pe care eu îl atribui intervenţiilor Tale în folosul Bisericilor. De aceea, nici să nu oboseşti rugându-te şi mijlocind pentru Biserici ajutorul lui Dumnezeu. Transmiteţi calde salutări celor ce s-au învrednicit să slujească împreună cu Sfinţia Ta. EPISTOLA 31 Către episcopul Evsevona Scrisă în anul 368 Foametea încă nu s-a sfârşit şi de aceea rămânerea mea în oraş e necesară atât la împărţirea proviziilor, cât şi pentru mângâierea celor sinistraţi215. Pentru aceea n-aş putea să stau mai mult într-ajutor respectabilului frate Ipatie, pe care nu întâmplător obişnuiesc să-l numesc „frate”, ci din pricina rudeniei fireşti care există între noi, întrucât suntem din acelaşi sânge. De unde provine cauza neputinţei lui nu poate îl necunoscut vredniciei Tale. Mă întristează însă faptul că pentru el s-a exclus orice nădejde de uşurare, întrucât cei care au darul medicinii nu permit aplicarea, în cazul lui, a unui tratament obişnuit. De aceea face apel iarăşi la ajutorul propriilor voastre rugăciuni. Te rugăm, aşadar, să-i arăţi ocrotirea obişnuită, atât pe temeiul dragostei pe care o ai faţă de cei suferinzi, cât şi pe temeiul mijlocirii mele proprii pentru el. Dacă se poate mai cheamă lângă Tine şi alţi fraţi evlavioşi, în aşa fel încât toate aceste rugăciuni să se săvârşească în faţa Ta, iar dacă acest lucru nu se poate, atunci fă-mi plăcerea şi împărtăşeşte această dorinţă, măcar în scris, fraţilor de care am pomenit. 213. Scriind această epistolă plină de emoţie, Sfântul Vasile avea 40 de ani. 214. Musoniu şi Atanasie, despre care ni se vorbeşte în epistolele 28 şi 29. 215. întrucât foametea din anul 368 nu se sfârşise încă, Sfântul Vasile se scuză că nu poate pleca din oraş să cerceteze pe clericul ipatie, care-i este chiar rudă de sânge. în schimb, înţelegând că boala lui Ipatie lasă puţine şanse de vindecare, Sfântul Vasile recomandă asistenţă duhovnicească prin rugăciuni, la care e bine să fie chemaţi şi alţi credincioşi. 8 2 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 32 Către magistratul Sofronie Scrisă în anul 369 I Are şi el parte de binefacerile timpului în care trăim, preaiubitul nostru frate în Hristos, episcopul Grigorie216. Suferă întru adevăr şi el ca şi toţi ceilalţi insulte venite una după alta ca din senin. Oameni care nu se tem de Dumnezeu şi care mai sunt poate în acelaşi timp şi mânaţi de patimi mari îl năpăstuiesc spunând, chipurile, că atât timp cât a fost în viaţă doctorul Cezarie ar fi luat bani de la ei. Pentru Grigorie nu-i mare lucru pierderea banilor, pentru că a învăţat de multă vreme să-i dispreţuiască, ci îl supără altceva ! Grigorie şi tatăl său (episcopul de Nazianz, n.tr.) n-au ajuns să ia decât foarte puţine din lucrurile mortului, pentru că ele încăpuseră pe mâinile oamenilor lui de serviciu şi ale unora a căror purtare nu se deosebeşte de cea a unor slugi. Atât unii, cât şi ceilalţi şi-au împărţit între ei tot ce a fost mai de valoare, nemailăsând adevăraţilor moştenitori decât foarte puţine lucruri. Aceştia, convinşi că puţinul ce le-a rămas nu mai era îngreuiat de nici o ipotecă, au împărţit repede totul la săraci, atât pentru că aşa credeau ei, cât şi pentru că aceasta fusese şi dorinţa răposatului, întrucât, în clipa în care îşi dăduse sfârşitul, Cezarie217 scrisese: „vreau ca tot ce rămâne după mine să fie împărţit la săraci”, lucru pe care executorii testamentului l-au şi făcut. Numai că acum se află de o parte sărăcia călugărului creştin, iar de cealaltă, afacerea bănească a negustorului. în această situaţie m-am gândit să prezint problema înaintea distinsei Tale bunăvoinţe, pentru ca să cinsteşti pe acest om, pe care-1 cunoşti de atâta vreme, şi ca să preamăreşti pe Dumnezeu, Cel ce primeşte de bune toate câte se fac de către robii Lui, dar preamărindu-ne în acest fel şi pe noi înşine, care ne numărăm între prietenii Tăi.

• Sofronie, destinatarul acestei epistole, era un fost coleg de şcoală al Sfinţilor Vasile şi

Grigorie, de aceea nu ne mirăm că adresate celui dintâi ni s-au păstrat 6 epistole, iar celuilalt 4 (epistolele: nr. 21, 29, 37 şi 39). Notăm că era originar din Cezareea Capadociei. Nu ştim câtă vreme şi-a putut menţine postul de prefect al capitalei (corespunzător celui de „praefectus Urbi” de la Roma), creat doar în anul 359; cf. L. Brehier, Les institutions byzantines. Paris, 1970, p. 86. După cum ştim din epist. 26, Cezarie, fratele Sf. Grigorie Teologul, lăsase prin testament toată averea pentru săraci. Acum apar „creditori” prea mulţi. Se cere intervenţia lui Sofronie, atât din partea Sfântului Grigorie (epist. 29), cât şi a Sfântului Vasile. 216. Pe atunci Grigorie Teologul nu fusese încă hirotonisit episcop. Aici pare a fi intervenit vreun copist, atribuindu-i pe nedrept acest titlu. 217. El a murit la începutul anului 369. EPISTOLE 83 Te rog dar să spui şi comitelui Tezaurului218 cele ce trebuie scrise despre Grigorie, iar pe de altă parte, găseşte în marea Ta înţelepciune un mijloc de a-1 scăpa de aceşti indivizi obraznici şi de aceste încurcături insuportabile. II Mai întâi, nu există nimeni din cei ce-1 cunosc pe Grigorie, care să-l bănuiască în stare de acea necinste şi să creadă că de dragul banilor el s-ar preta la asemenea lucruri219. De aici şi posibilitatea de a proba cinstea lui. El e în stare să dăruiască bucuros statului tot ce a mai rămas din bunurile fratelui său, Cezarie, mai întâi, pentru ca acestea să se păstreze mal sigur, iar în al doilea rând, pentru ca avocatul Tezaurului să trateze cu reclamanţii şi să le ceară dovezi, întrucât aceşti oameni ai noştri sunt incapabili de asemenea târguri murdare. E uşor pentru înţelepciunea Ta să Te convingi că, în măsura în care a fost posibil, nimeni nu a plecat fără să fi primit din ce a cerut, dar pe de altă parte, fiecare a luat din ce a vrut, ba cei mai mulţi regretau că n-au cerut mai mult de la început. Aşa se şi explică înmulţirea calomniatorilor; luându-se unul după altul, fiecare din ei veneau cu noi şi noi pretenţii, acuzându- se că n-au luat destul. Drept aceea, o rugăm pe Onorabilitatea Ta să pui capăt acestor uneltiri, să le zăgăzuieşti, cum se zăgăzuieşte un torent, şi să curmi desfăşurarea răului. Ştii singur cum să rezolvi problema, fără să aştepţi să Te învăţăm noi, căci, necunoscând aproape nimic din experienţa vieţii, habar n-avem cum ar fi cu cale să fim scoşi din cauză. Să ne fii, aşadar, şi sfetnic şi protector, găsind singur, cu înţelepciunea Ta, şi modul salvării220. EPISTOLA 33 Către Aburgios! Scrisă în anul 369 Cine e în stare ca Tine să preţuiască o veche prietenie, să respecte virtutea şi să se întristeze dimpreună cu cei aflaţi în suferinţă ? Drept aceea, întrucât preaiubitul de Dumnezeu al nostru frate întru Hristos, episcopul Grigorie (de 218. Echivalent cu Ministrul de Finanţe. 219. Fire de poet, intelectual fin şi cu viaţă de sfânt, Grigorie era cu totul străin de orice combinaţii băneşti, cu atât mai puţin de afaceri dubioase. 220. Se ştie că Grigorie Teologul a intervenit atât la Sofronie, cât şi ia alţi demnitari pentru rezolvarea acestor probleme (epist. 24).

• Aburgios, strateg a! Bizanţului, era got de origine, iar mama lui. capadociană. Şi lui i

s-a adresat Sfântul Vasile în repetate rânduri, între altele şi în rezolvarea încurcăturilor legate de moştenirea lăsată de Chesarie (epist. 32). Tot lui îi mai sunt adresate şi epistolele nr. 75, 147, 198 şi 304. Uneori el avea misiunea de a aproviziona armata, alteori pe cea de a trata cu triburi străine (cf. P. Hristu, a.c, II, 231). 84 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Nazianz), a dat peste nişte încurcături de nesuferit şi cu totul contrare caracterului lui, am crezut că cel mai bun lucru este să apelăm la patronajul Tău şi să găsim la Tine o cale să scăpăm din necazuri. într-adevăr, e o insuportabilă nenorocire să trebuiască să se trateze negustoreşte cu un om care din fire şi prin dispoziţii e cu totul străin de aşa ceva şi să vrei să ceri bani de la el, sărac cum e, să-l târăşti prin tribunale şi să cauţi să câştigi acolo, pentru el, bunăvoinţa opiniei publice, după ce el de mult se decisese să-şi petreacă toată viaţa în liniştea mănăstirii. Aşadar, fie că crezi că e mai bine să vorbeşti cu corniţele Trezoreriei (ministrul de finanţe, n.tr.), fie că preferi să te adresezi altora, noi lăsăm problema în seama înţelepciunii Tale. EPISTOLA 34 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 369 ori ia începutul lui 370 Cum aş putea să nu vorbesc despre situaţia prezentă a Bisericii, iar dacă nu pot îndura aşa ceva, atunci cum aş putea găsi temeiuri sigure care să explice evenimentele, încât glasul meu să nu semene numai cu o tânguire, ci de-a dreptul cu un bocet, care să constituie pe deplin o mărturie despre gravitatea situaţiei ? Ne-a părăsit şi Tarsul221. Şi ceea ce-i mai grav nu-i numai atâta, cu toate că şi aceasta e ceva de nesuportat; există ceva şi mai rău decât aceasta, şi anume faptul că un oraş atât de mare, cu o poziţie atât de favorabilă, încât prin Tars se face legătura atât cu cei din Isauria, cât şi cu capadocienii şi cu sirienii, a fost dat pieirii ca urmare a nebuniei unuia sau a doi oameni, în timp ce Tu te afli acum în lipsuri, stai de vorbă şi vă uitaţi unul la altul. De aceea, socot că cel mai bun mijloc ar fi să ne însuşim metoda doctorilor (vezi la câte exemple ne duc suferinţele care dau peste noi). Doctorii, când văd că mărimea suferinţei devine insuportabilă, recurg la potolirea durerilor prin medicamente. De aceea, să ne rugăm şi noi ca să aflăm vreun calmant şi pentru sufletele noastre, ca să nu ne apuce dureri de nesuferit. Dar oricum, cu toate că ne aflăm într-o astfel de mizerie, avem totuşi o mângâiere, aceea de a ridica privirile spre blândeţea şi bunătatea Ta şi să potolim astfel tristeţea sufletului prin privirea şi amintirea Ta222. Căci aşa cum se întâmplă cu ochii - atunci când vreodată privim obiecte foarte strălucitoare, 221. După moartea episcopului Silvan, credincioşii din Tarsul Ciliciei n-au reuşit să se menţină unitari, aşa încât arienii profită şi reuşesc să aleagă pe un candidat de-a! lor. Totuşi, mulţi credincioşi din Tars vor păstra legătura cu Sfântul Vasile. A se vedea, între altele, epist. 113, 114, 244 etc. 222. Când scria aceste rânduri, Sfântul Vasile era numai preot. Prietenia lui cu Eusebiu a durat toată viaţa. Se ştie că Eusebiu a fost pentru Sfântul Vasile nu numai confidentul cel mai bun, ci şi omul care va sfârşi ca martir pentru statornicia sa de caracter. A se vedea epist. 48, 95, 98, 100, 127, 145, 162, 198, dar mai ales 237, 239 şi 268. EPISTOLE 85 ochii se odihnesc dacă se întorc din nou spre culoarea albastră sau verde tot aşa şi în sufletele noastre amintirea blândeţii şi a ordinii e ca un fel de atingere plăcută, care îndepărtează orice senzaţie dureroasă, mai ales când ţinem seamă că Tu ţi-ai făcut toată datoria câtă era de aşteptat de la Tine. Prin faptele Tale ai dovedit, pe de-o parte, că nu s-a pierdut nimic din pricina Ta, dacă judecăm bine lucrurile, iar pe de altă parte, ţi-ai câştigat de la Dumnezeu o mare răsplată prin râvna Ta spre bine. Fie ca Domnul să Te ţină pentru noi şi pentru Bisericile Lui, spre binele vieţii şi spre îndreptarea noastră şi să mă învredniceşti iarăşi de favorul de a Te reîntâlni. EPISTOLA 35 Fără adresă, pentru Leonţiu" înainte de episcopat Ţi-am scris în legătură cu multe probleme care mă interesau, dar să ştii că-ţi voi scrie şi despre mai multe. Nu-i cu putinţă să nu mai existe oameni săraci, dar nu-i cu putinţă nici ca să refuzăm să-i ajutăm. Şi totuşi nu există om care să-mi fie mai apropiat, nici care să fie mai în stare să mă consoleze prin toate favorurile, cum este preastimatul frate Leonţiu. Foloseşte-te de casa lui ca şi cum m-ai găsi în ea pe mine însumi, desigur nu în această sărăcie în care mă aflu acum cu Dumnezeu, ci căpătuit cu o oarecare îndestulare şi cu moşii la ţară. Se vede, într-adevăr, că Tu nu m-ai sărăci, ci mi-ai păstra neatinse averile de acum, sau mi-ai spori şi mai mult îndestularea. Acest lucru Te rugăm să-l faci la casa de care vorbesc, cea a omului acestuia. Răsplata pentru toate aceste fapte bune va fi cea pe care o dau de obicei: o rugăciune adresată lui Dumnezeu Cel sfânt pentru oboseala pe care ţi-o dai, omule desăvârşit, care preîntâmpini cererile oamenilor ajunşi în lipsuri. EPISTOLA 36 Fără adresă, pentru cerere de ajutor înainte de episcopat Preotul din acest sat e cunoscut, cred, de multă vreme Nobleţei Tale, pentru că a crescut deodată cu mine223. Ce ar trebui dar să spun mai mult ca să-ţi trezesc bunătatea şi să ajungi să-i fii binevoitor şi să-i vii într-ajutor în

• Fost coleg de studii din vremea tinereţii, aşa cum ne arată şi epist. 20 şi 21, Leonţiu era

acum creştin, dar practica retorica mai departe. într-un stil plin de curtoazie, Sfântul Vasile îi cere să vină într-ajutor unui oarecare tânăr, care se vede că avea neplăceri cu impozitele. 223.0 nouă cerere de intervenţie adresată unui înalt demnitar financiar. De astă dată e vorba de familia doicii care-1 alăptase chiar pe Sfântul Vasile şi căreia i-au fost impuse impozite prea mari. 8 6 SFÂNTUL VASILE CEL MARE greutăţile pe care le are ? Dacă-i drept că mă iubeşti, după cum ştiu într-adevăr că mă iubeşti, e sigur că vei dovedi atâta înţelegere ca să uşurezi din toată puterea pe cei pe care îi socot ca şi cum ar fi vorba de mine însumi. Şi ce cer în fond ? Să rămână acest preot cu vechea impunere de impozit. Intr-adevăr, el nu se dă înapoi de la nici o oboseală ca să ne stea într-ajutor şi să ne îngăduie să trăim, pentru că, după cum ştii, noi n-avem nici o avere personală şi ne mulţumim doar cu ofrande de-ale prietenilor şi ale rudelor noastre. Socoate casa acestui frate ca şi cum ar fi casa mea sau mai curând a Ta, iar pentru binefacerea ce i-o vei arăta, Dumnezeu îţi va da Ţie, casei Tale şi întregii Tale familii să-ţi păstrezi toate înlesnirile Lui. Să ştii că ţin foarte mult ca acest om să nu sufere nici o păgubire, nici măcar din pricina acestei echivalenţe (a impozitului, n. tr,)224. EPISTOLA 37 Fără adresă, pentru un fost coleg de şcoală4 înainte de episcopat Să ştii că nu mă prea încântă mulţimea scrisorilor ! Silit şi pentru că nu mai pot îndura stingherirea celor care mă caută mereu, îmi vine uneori să strig. Cu toate acestea scriu, neputându-mi închipui alt mod de a mă scăpa de ei decât acela de a le preda scrisori pe care le cer cu fiecare prilej. De aceea mi-e teamă ca nu cumva, fiind mulţi curieri, fratele acesta să fie socotit doar un oarecare. Mărturisesc că în ţara mea am mulţi prieteni şi rude şi că din pricina acestei chemări, în care ne-a aşezat Dumnezeu, am fost pus în rândul părinţilor. Dar acesta fiind singurul fiu al doicii care m-a hrănit şi pe mine, Te rog ca acea casă, în care am fost crescut, să rămână scutită de dări, pentru ca nu cumva prezenţa Ta, care, de altfel, s-a dovedit binefăcătoare pentru toţi, să fie pentru el o pricină de supărare. Şi pentru că şi acum sunt hrănit tot în aceeaşi casă, pentru că n-am nici o altă avere personală, ci mă mulţumesc cu mici daruri de la cei care-mi sunt dragi, îţi cer să cruţi această casă în care am fost crescut, pentru ca în felul acesta să aibă şi ei din ce trăi. Pentru aceasta 224. _.

• Probabil că-i vorba de preotul Dorotei, despre care probabil că s-a vorbit şi în epistola

36 şi care era singurul fiu al doicii care-1 alăptase pe Sfântul Vasile. Intervenţia priveşte scutire de impozite. EPISTOLE 87 să dea Dumnezeu să Te învredniceşti de odihna cea veşnică ! Vreau, totodată, ca vrednicia Ta să cunoască cel mai curat adevăr: cei mai mulţi dintre robii acestui om au venit la noi, acesta e preţul cu care părinţii au plătit-o pe doica mea. Şi acest preţ nu-i un simplu dar, ci-i un uzufruct viager. De aceea, dacă s-ar întâmpla vreun necaz, s-ar putea ca ei să fie trimişi înapoi şi atunci eu însumi voi fi supus pe altă cale la impozite şi la executori. EPISTOLA 38 Către fratele Grigorie, despre deosebirea dintre fiinţă şi ipostas* Scrisă prin anii 369-370 I întrucât în dogmele noastre tainice mulţi nu fac nici o deosebire între fiinţă, care e comună, şi între ideea despre ipostase sau persoane, care sunt diferite, din pricină că le confundă una cu cealaltă, gândindu-se c-ar fi indiferent dacă spui fiinţă ori persoană (de unde se şi întâmplă că unii din cei care admit astfel de lucruri, fără să le cerceteze, vorbesc de un singur ipostas atunci când vorbesc de o singură fiinţă; şi invers, pe temeiul aceleiaşi aprobări, cei care acceptă cele trei ipostase cugetă că au drept şi ei să vorbească de împărţirea fiinţei după acelaşi număr), în urma acestui fapt, pentru ca să nu ţi se întâmple acelaşi lucru, am făcut pentru tine un scurt extras rezumativ al problemei. Iată, spre a le explica în câteva cuvinte, care e înţelesul acestor termeni: II Dintre toate numirile întrebuinţate numeric pentru mai multe lucruri diferite, unele au o însemnătate întrucâtva mai generală, de pildă cuvântul „om”.

• Editorii maurini observă că această epistolă apare în toţi codicii manuscrişi care

cuprind epistolele Sfântului Vasile. Ei îşi întemeiază părerile lor şi pe faptul că epistola a fost citată şi de actele Sinodului IV Ecumenic (Mansi, Conc. Coli. 7, 464). Bardenhewer crede însă că această citare se referă la epist. 125. Mai nou însă au apărut o serie de studii care neagă paternitatea Sfântului Vasile, atribuind-o fratelui său, Grigorie, între altele pe motivul că termenii oùoia şi i)ît6axaCTiç au fost utilizaţi mai ales de Sfântul Grigorie (A. Cavallin, Studieri zu den Briefen des hi. Bcisilius, Lund, 1944, iar mai recent R. Hübner, Gregor v. Nyssa als Verfasser der sog. Epist. 38 des Bcisilius, în „Epektasis”, J. Daniélou, Paris, 1971, pp. 462-490). Cercetătorii sunt împărţiţi, Hamack susţine uneori pe Vasile, alteori pe Grigorie ca autor. Se ştie că terminologia dogmatică nu era încă stabilită definitiv. Dar faptic, Sfântul Vasile, susţine şi în epist. 214, 3-4 idei similare cu cele de aici, folosind în loc de ûjuôataoiç termenul Tipoacorca pentru cele trei Persoane treimice. Oricum ar sta lucrurile, „epistola 38 e capitală pentru toată analiza teologică a capadocienilor”, zice A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne, Paris, 1973, p. 331. Chiar dacă epistola vorbeşte adeseori de „comunitatea de substanţă” în loc de „fiinţă”, totuşi ea e clar opusă „proprietăţilor deosebitoare”, deci persoanelor, sau, cu alte cuvinte, „ipostasul este suma însuşirilor specifice fiecărei persoane”, dovadă că prin această epistolă s-a adus o serioasă contribuţie la precizarea dogmei hristologice. 88 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cel care a folosit-o, arătând cu ajutorul acestui cuvânt fiinţa comună, prin acest cuvânt el n-a deosebit de ceilalţi pe un om anumit, cel care ar fi recunoscut propriu-zis prin această numire. Căci, intr-adevăr, Petru nu-i mai „om” decât Andrei, decât Ioan ori decât Iacob. Deci, ceea ce s-a specificat în mod generic, referindu-se la toate fiinţele clasate sub acest nume, trebuie să se împartă într-o subdiviziune care ne ajută să cunoaştem nu pe „om” în general, ci, special pe Petru sau pe Ioan. în acelaşi timp, celelalte numiri au o valoare demonstrativă mai deosebită, datorită căreia nu comunitatea naturii se are în vedere în ceea ce s-a specificat, ci o însuşire deosebitoare a unui obiect oarecare, însuşire pe care dacă o judecăm în ea însăşi, n-are nimic comun cu ceea ce-i de aceeaşi natură, de pildă cu Pavel ori cu Timotei. O astfel de numire nu se mai raportează la comunitatea de natură, ci, deosebind de semnificaţia colectivă o noţiune clară a unor anumite obiecte definite, o prezintă cu ajutorul numelor. Când, aşadar, doi oameni sau chiar mai mulţi sunt luaţi împreună, de pildă Pavel, Silvan şi Timotei, şi căutăm o definiţie a fiinţei umane, atunci nu vom mai da o definiţie specială pentru Pavel, alta pentru Silvan şi alta pentru Timotei, ci termenii care ne vor ajuta să identificăm pe Pavel se vor potrivi şi pentru ceilalţi, care sunt între ei de aceeaşi fiinţă225, pentru că sunt specificaţi prin aceeaşi definiţie a substanţei. în schimb, după ce ne-am lămurit asupra însuşirilor comune, voi căuta să iau în considerare însuşirile specifice prin care se deosebeşte unul de celălalt, definiţia potrivită pentru a cunoaşte un lucru, oricare ar fi el, nu se va mai potrivi deplin cu cea dată de oricare alta, chiar dacă se întâmplă ca să aibă cu ea câteva puncte comune2-6. III Susţinem, aşadar, următorul lucru: ceea ce-i specificat într-un chip propriu e arătat prin cuvântul „ipostas”. într-adevăr, când spui „om” îţi intră în ureche - prin specificarea nedefinită a acestui cuvânt - o idee cam împrăştiată, astfel încât, dacă natura e indicată cu ajutorul acestei numiri, ceea ce se subînţelege şi care-i indicat propriu-zis prin numele său nu-i specificat. Dimpotrivă, când spui Pavel, atunci arăţi tocmai fiinţa indicată prin acest nume. Acesta-i ipostasul: nu noţiunea nedefinită a substanţei, care nu găseşte nici o stabilitate în urma comunităţii lucrului specificat, ci acea noţiune care delimitează şi defineşte ceea ce-i comun şi nehotărât într-un anume obiect determinat cu ajutorul însuşirilor sale proprii. E un procedeu asemănător cu cel pe care Scriptura obişnuieşte să-l întrebuinţeze în multe locuri, în special în istoria lui Iov. întrucât ea trebuia să descrie suferinţele Iui, a amintit mai întâi 225. în text: opoouoiot. 226. Cu aceste ultime cuvinte autorul îl pregăteşte pe cititor asupra miezului temei tratate: pe de o parte, fiinţa comună tuturor celor trei Persoane trinitare, iar pe de altă parte, persoana sau ipostasul Fiecăreia. EPISTOLE 89 ceea ce avea comun şi cu ceilalţi - şi a zis „om”; apoi îndată l-a deosebit prin ceea ce avea specific, adăugând cuvântul „oarecare”227. Descrierea substanţei sale, care în ochii Scripturii nu avea nici un folos pentru scopul propus în istorisirea sa, l-a trecut cu vederea, pe când pe acest cuvânt „oarecare” îl caracterizează cu ajutorul unor semne particulare, arătând locul, însuşirile caracterului şi tot ce s-a putut aduna din afară şi care trebuia să deosebească acest personaj şi să-l depărteze de însemnarea comună, pentru ca descrierea celui despre care ne informa istoria să fie clară în toate privinţele, graţie numelui, locului, însuşirilor sufleteşti proprii, precum şi însuşirilor exterioare pe care le putem lega de persoana respectivă. Dacă ea ne-ar fi dat o definiţie a substanţei sau a fiinţei, nu s-ar fi făcut nici o specificare despre ceea ce s-a spus privitor la persoană. Ar fi fost vorba de aceeaşi definiţie şi pentru Baldad de Sauchita, Sofar din Mineea şi ceilalţi de care se face pomenire. Aşadar, principiul deosebirii, pe care ai recunoscut-o, în cazul nostru, dintre fiinţă şi ipostas, dacă-1 transpui ca să-l aplici la dogmele divine nu te vei înşela. Tot ceea ce gândirea ta îţi poate sugera în legătură cu modul de existenţă al Tatălui (şi e cu neputinţă ca mintea să se bazeze pe vreo idee subordonată din cauza convingerii pe care o avem că această existenţă e mai presus decât orice cugetare) vei putea să cugeţi atât despre Fiul, cât şi despre Duhul Sfânt. într-adevăr, noţiunile de „necreat” şi de „neînţeles” sunt unice şi sunt aceleaşi atât pentru Tatăl şi pentru Fiul, cât şi pentru Duhul Sfânt, pentru că nu-i adevărat că Unul ar fi mai de neînţeles şi mai necreat şi că Altul ar fi mai puţin. Şi întrucât în Sfânta Treime deosebirea dintre Persoane se face ţinând seama de notele proprii ale fiecăreia din ele, tot aşa stau lucrurile şi când considerăm ceea ce e comun tuturor celor trei Persoane, de pildă, când vorbesc de o fiinţă necreată sau care e mai presus de orice înţelegere sau orice altceva asemănător, nu o vom concepe global pentru ca să deosebim ceea ce-i particular; vom căuta numai semnele care ne vor îngădui să distingem clar şi fără confuzie noţiunea despre fiecare persoană de cea a persoanelor considerate global. IV Iată şi modul în care mi se pare potrivit să căutăm principiul acestei deosebiri. Tot ce primim ca bun din partea puterii dumnezeieşti zicem că-i lucrarea acestui har care lucrează totul în toţi, cum zice apostolul: „şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebit, după cum voieşte”228. întrebându-ne dacă bunurile care urmează a fi împărtăşite celor vrednici provin numai de la Duhul Sfânt, suntem îndemnaţi în acelaşi timp de Sfânta Scriptură să credem că autorul şi cauza împărţirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu-Fiul Cel Unul-Născut. Căci „toate prin 227. Iov 1,1: „Era odată un om pe care-1 chema Iov”. 228. 1 Cor. 12, 11. 90 SFÂNTUL VASILE CEL MARE El s-au făcut”229 şi „prin El sunt aşezate toate”230, după cum ne-a învăţat însăşi Sfânta Scriptură. Şi iarăşi, ori de câte ori ne ridicăm până la această idee, duşi fiind de mâna unui inspirat de sus, înţelegem că toate lucrurile au fost aduse la viaţă din nimic, dar că ele nu de fiecare dată vin de la aceeaşi putere fără început, ci mai presus de toate există o Putere care subzistă fără să fi fost născută vreodată, fiind fără început şi care-i cauza cauzei a tot ce există. Căci, într-adevăr, din Tatăl Se naşte Fiul, prin Care au fost făcute toate şi de Care e subînţeles inseparabil şi Duhul Sfânt, căci nu poţi ajunge să te gândeşti la Fiul, fără să fi fost mai întâi luminat de Duhul. Deci, întrucât Duhul Sfânt, din Care izvorăşte asupra creaţiei orice împărţire de bunuri, e în strânsă legătură pe de o parte cu Fiul, cu Care îl şi concepem în chip imediat, dar pe de altă parte e strâns legat şi de Tatăl (Care e cauza Lui, căci din El purcede), judecând-o după ipostas, însuşirea proprie a Duhului îl situează în urma Fiului şi împreună cu Fiul, dar fiinţa Şi-a luat-o prin purcedere de la Tatăl. Căci Fiul e Cel care face cunoscut şi pe Duhul Cel purcezător din Tatăl, ca unul Care, fiind singur născut în chip unic, a ieşit strălucind ca o lumină din Lumina cea nenăscută-31, aşa încât, potrivit acestei însuşiri distinctive, El nu Se confundă nici cu Tatăl, nici cu Duhul Sfânt, ci Se recunoaşte singur după însuşirea de care am vorbit. Cât despre Dumnezeu Cel peste toate232, EI este singurul Care are ca semn distinctiv şi întrucâtva privilegiat al ipostasului Său pe acela de a fi Tată şi de a nu subzista prin efectul nici unei cauze şi ca atare, datorită acestei însuşiri, este şi El cunoscut într-un chip cu totul deosebit. Din pricina aceasta, în comunitatea de substanţă declarăm că nu se împacă şi nu se transmit semnele distinctive care se întâlnesc în Sfânta Treime şi prin care se încheagă particularitatea Persoanelor care ne-au fost transmise în credinţă: fiecare Persoană e înţeleasă în chip diferit, datorită semnelor distinctive particulare, în aşa fel încât, cu ajutorul acestor însuşiri de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separă ipostasele între ele. Pentru faptul că Dumnezeirea e nesfârşită, neînţeleasă, necreată, nemărginită de nimic şi pentru toate atributele de acelaşi fel, nu există nici o diferenţă între fiinţa cea dătătoare de viaţă (mă gândesc la cea a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt), ci putem considera că între Persoanele divine există un fel de comuniune continuă şi indivizibilă. Iar observaţiile care ne ajută să înţelegem măreţia uneia sau alteia dintre Persoanele pe care credinţa Ie admite în Sfânta Treime ne vor îngădui să mai observăm că nu-i nici o deosebire pentru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt atunci când căutăm să Le vedem mărirea233, fără ca să existe între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nici un interval 229. In. 1,3. 230. Col. 1,17. 231. „Lumină din Lumină”, cum se spusese la Sinodul I Ecumenic. 232. Expresie des întâlnită şi la Origen. 233. După cum se poate observa şi din alte epistole, Sfântul Vasiie foloseşte expresii şi imagini originale, plastice şi pline de nuanţe. EPISTOLE 91 unde cugetul ar înainta în gol. într-adevăr, nu-i nimic care să se introducă între cele trei Persoane, nici altceva care ar subzista alături de fiinţa dumnezeiască şi care să se poată împărţi în chip intim prin interpunerea vreunui element străin, nici vreun interval fără consistenţă care să producă o absenţă în armonia intimă a substanţei divine şi care să strice armonia prin intercalarea vidului. Ci, când ne gândim la Tatăl, atunci îl concepem în El însuşi, cuprinzând în acelaşi timp şi pe Fiul prin reflexie, iar când îl concepem pe Acesta, atunci nu ne despărţim nici de Duhul Sfânt, ci în chip logic şi deodată, potrivit fiinţei, ţiTo reprezinţi în ea însăşi, concepută în aşa fel încât să fie numai una credinţa în cele trei Persoane. Când zicem doar Duhul, prin această mărturisire înţelegem în acelaşi timp pe Cel al cărui Duh este. Şi fiindcă Acesta e Duhul lui Hristos, El vine de la Dumnezeu, cum zice Pavel234: căci după cum atunci când prinzi una din marginile unui stejar, automat o tragi şi pe cealaltă, tot aşa când tragi Duh, cum zice proorocul235, prin El tragi în acelaşi timp şi pe Fiul şi pe Tatăl. Dacă înţelegi cu adevărat pe Fiul, îl vei vedea din amândouă părţile, El va aduce, pe de-o parte, pe Tatăl şi din cealaltă pe Duhul Său propriu. într-adevăr, Cel care e mereu în Tatăl, Acela nu va putea fi rupt de Tatăl şi nu va fi niciodată despărţit de Duhul Său, Care lucrează totul în toţi. Şi tot aşa, dacă primeşti pe Tatăl, prin puterea Lui primeşti în acelaşi timp şi pe Fiul şi pe Duhul, pentru că nu-i cu putinţă în nici un fel să-ţi închipui o întrerupere sau o împărţire în aşa fel încât Fiul să fie cugetat fără Tatăl sau ca Duhul să fie despărţit de Fiul, ci concepi în acelaşi timp în Ei o comunitate şi o deosebire negrăită şi cumva neînţeleasă, fără ca deosebirea ipostaselor să rupă continuitatea fiinţei, fără ca această comunitate de substanţă să elimine particularitatea semnelor distinctive. Şi să nu te miri dacă zicem că Acelaşi e în acelaşi timp şi unit şi despărţit, căci de fapt concepem, ca într-o ghicitură, un fel de despărţire unită şi o unire despărţită. Dacă nu ascultăm această cuvântare în duh de dispută ori în scop de calomnie, atunci se poate găsi ceva similar chiar şi în obiectele noastre sensibile. V Primeşte cuvintele mele ca pe o pildă şi ca pe o umbră236 a realităţii, nu ca realitatea însăşi a lucrurilor, căci nu-i posibil să vezi adaptându-se perfect, ceea ce am amintit în aceste exemple, la scopul pentru care s-au folosit ele. Cum vom putea spune, dar, că ceea ce este în acelaşi timp şi despărţit şi împreunat poate fi dedus din analogia lucrurilor care aparţin simţurilor noastre ? Desigur că ai contemplat, uneori, primăvara strălucirea curcubeului, acel arc de pe cer, pe care limbajul zilnic l-a numit iris. Cunoscătorii în materie spun că el se formează de fiecare dată când o anumită umiditate s-a unit şi s-a 234. Rom. 8, 9. 235. Ps. 118, 13 (cd. 1914). 236. Ev,: 10, 1. 92 SFÂNTUL VASILE CEL MARE amestecat cu aerul, când puterea vântului strânge şi schimbă în ploaie umezeala din văzduh, care se îngroaşă şi se face ca un nor. Iată cum se spune că se face curcubeul. Când razele soarelui au pătruns oblic în partea îndesată şi opacă a norilor care acoperă văzduhul şi după ce au imprimat direct cercul lor într-un nor oarecare, atunci se întâmplă ca lumina să se întoarcă aşa zicând şi să revină spre ea însăşi, pentru că strălucirea lui se reflectă din partea umedă şi strălucitoare pe faţa opusă. întrucât stihiile firii sunt prezente în vibraţiile luminoase ale razelor solare în aşa-fel încât căzând pe o suprafaţă netedă ele se reflectă acolo, iar, pe de altă parte, figura pe care o descriu este rotundă, imprimându-se prin mijlocirea acelor raze pe partea umedă şi netedă a văzduhului, urmează că şi văzduhul învecinat cu norul e cuprins de lucirea luminoasă după formarea cercului solar237. Or, în sinea ei, această lucire e în acelaşi timp şi continuă şi împărţită, căci, având într-un fel multe culori şi multe aspecte, ea se amestecă cu ea însăşi în chip nevăzut prin florile variate ale culorii ei, răpind ochilor, fără ca să observe nimeni, întâlnirea unora cu altele, a părţilor a căror culoare e diferită, în aşa fel încât n-ai putea descoperi vreo regiune intermediară între albastru şi roşu, cea care amestecă prin ea însăşi şi care desparte diversitatea acestor culori sau cea care se află între roşu şi purpuriu sau între această culoare şi cea gălbuie a chihlimbarului. Lucirile multicolore şi variate ale acestor raze, când le vezi clipind de departe, răpesc ochilor posibilitatea de a distinge modul cum s-au unit unele cu altele, aşa încât nu te lasă să spui până unde merge roşul sau verdele din curcubeu şi de unde încep să nu mai fie aceste culori pe care le vezi în această luminăţie înflorită şi strălucitoare. După cum dar în pilda noastră deosebim clar diferenţele culorilor fără însă să se poată sesiza cu simţurile unde se desparte una de alta, tot aşa ai putea privi, prin analogie, şi dogmele creştine, pe de o parte, însuşirile ipostaselor, întocmai ca oricare din florile care apar în curcubeu, strălucesc în fiecare din Persoanele pe care credinţa le admite în Sfânta Treime; pe de altă parte, cât priveşte felul în care ni se prezintă fiinţa, nu poţi face nici o deosebire între ele, în schimb în comunitatea de substanţă însuşirile distinctive strălucesc în fiecare Persoană. Potrivit pildei amintite, şi acolo unde fiinţa care răspândeşte acea strălucire multicoloră era numai una: cea reflectată de razele solare, dar floarea care se vedea avea mai multe aspecte. Aşadar, chiar şi prin creaţie, mintea ne învaţă să nu ne lăsăm tulburaţi fără motiv de judecăţile asupra dogmei, atunci când - aplecaţi asupra acestei probleme dificile - suntem duşi de vârtej înaintea asentimentului ce trebuie dat ideilor pe care le exprimăm. După cum pentru obiectele văzute de ochii noştri experienţa s-a dovedit totdeauna mai bună decât explicarea raţională a cauzelor, tot aşa şi pentru dogmele care ne depăşesc, credinţa e mai bună decât perceperea prin 237. Nu putem reproşa Sfântului Vasile descrierea nu tocmai ştiinţifică a modului cum se produce curcubeul. EPISTOLE 93 raţionamente, atunci când învaţă atât despre ceea ce-i separat într-o Persoană, cât şi atunci când vorbim despre ceva unit în aceeaşi fiinţă. întrucât am vorbit, pe de o parte, de ceva comun în Sfânta Treime, iar pe de altă parte, şi de ceva care e specific sau particular, mintea ne spune că ceea ce-i comun se referă la fiinţă, pe când ipostasul sau persoana e semnul propriu a ceea ce-i specific sau particular238. Vi Dar s-ar putea crede că învăţătura pe care am expus-o în legătură cu ipostasul sau persoana nu s-ar împăca cu ceea ce cugeta apostolul atunci când scria despre Domnul (=Fiul) că e „strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu”239. Or, dacă am învăţat că ipostasul e suma însuşirilor specifice fiecărei persoane şi dacă admitem că în Tatăl există ceva care e socotit în chip particular şi prin care e recunoscut numai El singur, tot aşa avem aceeaşi credinţă şi când vorbim despre Fiul Cel Unul-Născut, atunci de ce în acest pasaj numele ipostasului e atribuit de Scriptură numai Tatălui şi de ce zice ea că Fiul este chipul Fiinţei Sale, caracterizat prin semne specifice, iar nu prin cele ale Tatălui ? Dacă ipostasul este semnul particular al fiecărei persoane şi dacă admitem că proprietatea specifică Tatălui este naşterea, pe când Fiul este descris prin proprietăţile specifice ale Tatălui, atunci nu mai rămâne Tatălui ca însuşire principală decât să se spună despre El că-i nenăscut, desigur dacă existenţa Fiului Cel Unul-Născut s-a caracterizat tocmai prin însuşirea specifică a Tatălui. VII Or nu, eu spun că vorbirea apostolului vizează aici un alt scop, şi tocmai pentru că apostolul îşi fixase privirea asupra acestuia, de aceea s-a servit de aceste cuvinte: „strălucirea slavei şi chip al fiinţei”. Dacă-ţi faci din acest scop o idee exactă, atunci nu vei întâlni nimic potrivnic la cele ce am zis, ci vei vedea că vorbirea lui a fost condusă de un gând cu totul deosebit. Cuvântul apostolului nu s-a făcut ca să deosebeşti Persoanele unele de altele prin notele lor specifice, ci pentru ca să înţelegi realitatea ca pe o continuitate şi intimitatea legăturilor Fiului cu Tatăl. Aşa cum n-a spus: „El, Care fiind mărirea Tatălui” (dar totuşi e Adevărul) şi a lăsat deoparte acest lucru, fiind un lucru admis, tot aşa vrând să ne înveţe să nu ne gândim la o altă formă de mărire pentru Tatăl şi alta pentru Fiul, el a definit mărirea Fiului Cel Unul-Născut ca strălucire a măririi Tatălui însuşi şi îndeamnă cugetarea să împreune pe 238. Formulare clară: fiinţa e ceea ce-i comun în Sfânta Treime, ipostasul e ceea ce-i particular sau specific Persoanelor Sfintei Treimi. 239. Evr. 1, 3. Aici Sfântul Vasile construieşte o argumentare fără sens, întrucât în Epist. către Evrei e vorba nu de Persoana Tatălui, ci de fiinţa divinităţii. 94 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Fiul cu Tatăl după pilda luminii, într-adevăr, după cum strălucirea vine de la flacără fără ca lucrarea ei să se producă în urma flăcării, cî flacăra luceşte în acelaşi timp în care străluceşte şi lumina, tot aşa vrea şi apostolul ca Fiul să fie conceput ca venind din Tatăl, fără ca vreo întindere sau vreun interval să despartă pe Cel Unul-Născut de existenţa Tatălui, vrând astfel ca deodată cu cauza să fie conceput şi Cel care provine din ea. în acelaşi fel, ca şi cum ar interpreta cugetarea de adineauri, el mai adaugă: „şi chipul fiinţei” şi cu ajutorul exemplelor scoase din trupuri, el ne duce de mână şi la cunoaşterea lucrurilor nevăzute. Intr-adevăr, trupul se cuprinde cumva şi în chip, dar unul este înţelesul chipului şi altul cel al trupului, iar definiţia ce s-ar da unuia din aceste două cuvinte nu s-ar potrivi cu cea a celuilalt; totuşi, cu toate că mintea poate face deosebire între chip şi între trup, fiinţa nu admite această deosebire, ci le concepe împreună, unul cu altul. Aşa crede apostolul că ar trebui să cugetăm. Cu toate că doctrina credinţei învaţă că deosebirea dintre ipostase e clară şi distinctă, totuşi ea* nu ne arată că Fiul Cel Unul-Născut ar fi mai puţin unit cu Tatăl şi prin cuvintele rostite constituie un trup împreună cu El şi aceasta nu pentru că Cel Unul-Născut n-ar fi El însuşi ipostas aparte, ci pentru că nu admite nici un intermediar în unirea Lui cu Tatăl. Iată cum, dacă privim atent cu ochii sufletului caracterul Fiului Cel Unul-Născut, ajungem şi la înţelegerea ipostasului Tatălui, nu că însuşirile avute în vedere s-ar schimba ori s-ar contopi ca şi cum am presupune fie în Tatăl calitatea de născut, fie în Fiul pe cea de nenăscut, pentru că nu-i posibil dacă îi despărţim pe Unul de Celălalt s-o concepi singură şi prin ea însăşi însuşirea care rămâne. De fapt, e cu neputinţă ca pronunţând numele Fiului să nu ajungi să înţelegi şi pe Tatăl, căci prin relaţie această numire desemnează în acelaşi timp şi pe Tatăl. VIII Aşadar, întrucât „Cel ce a văzut pe Fiul vede şi pe Tatăl”240, cum zice Mântuitorul în Evanghelie, pentru acest motiv apostolul zice că Fiul Cel Unul-Născut este chipul fiinţei Tatălui. Iar ca să se facă şi mai uşor de înţeles acest gând, voi mai lua şi alte expresii ale apostolului, în care ne spune că El e „chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut”241 şi tot aşa şi chipul bunătăţii Lui, nu pentru că chipul e diferit de modelul Lui, atunci când avem în vedere caracterul Lui nevăzut ori atotbun, ci pentru ca să se dovedească cum că El este acelaşi lucru ca şi modelul, chiar dacă El este altceva. Nici nu ni s-ar fi păstrat noţiunea chipului dacă el n-ar cuprinde în el şi asemănarea expresă şi neschimbabilă. Deci, dacă înţelegem frumuseţea chipului, ajungem în acelaşi timp şi la înţelegerea modelului, iar dacă noi concepem raţional cam ce poate fi făptura Fiului, atunci implicit deducem şi pecetea fiinţei paterne: prin Acela 240. in. 14, 9. 241. In. 1, 15. EPISTOLE 95 îl vedem pe Acesta. Aceasta nu-i ca şi cum am vedea în chipul conturat calitatea de nenăscut a Tatălui (în realitate aceasta ar fi exact acelaşi lucru, nu ceva diferit), ci ai recunoaşte Frumuseţea nenăscută în Frumuseţea născută. După cum, adică, uitându-se cineva într-o oglindă curată ar vedea reflectându- se în ea contururile acelei fiinţe şi ar recunoaşte astfel chipul celui reprezentat acolo, tot astfel, dacă cunoaştem pe Fiul, recunoaştem în inima Lui şi pecetea Persoanei paterne prin cunoaşterea Fiului. într-adevăr, toate cele care aparţin Tatălui le putem vedea oglindite în Fiul, întrucât Fiul rămâne întreg în Tatăl şi, în acelaşi timp, El are pe Tatăl întreg în Sine însuşi242. De aceea, ipostasul Fiului e într-un fel făptura şi înfăţişarea care ar permite recunoaşterea Tatălui, iar ipostasul Tatălui e recunoscut sub forma Fiului, deşi atributele pe care le ştim în Ei rămân spre deosebirea netă a ipostasurilor. EPISTOLA 39 <împăratul> Iulian către Vasile Proverbul spune: „Tu nu vei declara război”, la care eu aş adăuga aceste cuvinte din comedie: „O, ce vestitor al unor cuvinte de aur !”. Ei bine, arată-te prin fapte şi grăbeşte-te să vii la mine, căci vei veni aşa cum merge un prieten la alt prieten. Ocupaţiile obşteşti şi nesfârşite ale conducerii par - e adevărat - povară pentru cei care şi le îndeplinesc ca pe un lucru de puţină importanţă, dar pentru cei care le înţeleg aşa cum se cuvine sunt convins că ele îşi au rostul lor bine judecat şi în stare de a aduce cele mai bune rezultate. De aceea îmi pot lua un răgaz ca să mă pot şi odihni, dar fără să neglijez nimic din datoriile mele. Legăturile pe care le avem unii cu alţii nu-s însoţite de prefăcătorii specifice curţilor împărăteşti, de care cred că Te-ai izbit şi tu destul până acum şi care pun în laudele pe care le inspiră o ură atât de mare cum n-ai dori-o nici celor mai răi duşmani, ci - întrucât cu înţelegerea cuvenită ne mai îndreptăm unii altora greşelile şi ne mai aruncăm câte o dojană de fiecare dată când trebuie -, nu arătăm unii altora mai puţină dragoste decât ţin laolaltă prietenii cei mai uniţi. Pe această cale, lăsând la o parte invidia, pot munci serios chiar şi în vremea concediului, după cum şi când am revenit la muncă pot ocoli oboseala, dar şi să dorm fără teamă, întrucât e lucru firesc că, odată trezit, eu nu-s mai treaz pentru mine decât pentru toţi ceilalţi. Poate că-Ţi par vorbe goale şi fleacuri cele cu care Te-am obosit sub imperiul unui sentiment uşuratic (mă aprob pe mine însumi ca un al doilea Astidamas), dar toate acestea le-am scris numai ca să Te conving că prezenţa Ta va fi folositoare pentru noi, pentru că va fi aceea a unui om iscusit, care nu va 242. In. 14, 11. '* Nici unul dintre cercetătorii serioşi nu socot autentică această epistolă. De altfel, în nici unul din codicii care cuprind epistolele Sfântului Vasile ea nu e cuprinsă. Textul a fost reprodus după colecţia Migne. Persoana căreia îi este adresată această epistolă nu este Sfântul Vasile cel Mare. 96 SFÂNTUL VASILE CEL MARE lăsa să se piardă ceva din această ocazie favorabilă. Grăbeşte-Te, dar, cum ţi-am spus, ca să Te poţi folosi şi de poşta publică. După ce vei fi petrecut cu mine atâta vreme cât îţi va plăcea, vei merge escortat, în mod cuviincios, de oamenii mei acolo unde vei voi. EPISTOLA 40 împăratul Iulian către Vasile Numai ca să-ţi dovedesc seninătatea şi iubirea de oameni sădite în mine încă din copilărie, i-am adus până acum în puterea mea pe toţi cei care locuiesc sub soare. Iată, dar, că toate neamurile barbare până la ţărmurile Oceanului au venit să-mi aducă daruri. Şi tot aşa şi sagadarii243, pe care i-a hrănit ţinutul Dunării, aceşti oameni cu diferite înfăţişări frumoase (:) cu forme pure, dar care n-au aspect omenesc, ci au un exterior sălbatic, până şi ei se rostogolesc la picioarele mele şi-mi făgăduiesc că vor face tot ce va fi pe placul domniei mele244. Şi nu mă mulţumesc numai cu atâta, ci trebuie să ajung cât mai repede şi în Persia, să înfrâng şi pe Sapor, acel nepot al lui Darius, silindu-1 să-mi plătească tribut, iar deodată cu ei va trebui să pustiesc şi ţinuturile inzilor şi ale saracenilor, obligându-i să mă recunoască stăpân şi să-mi plătească şi ei tribut245. Iar Tu, cu înţelepciunea Ta pretinzi că ai întrecut şi puterea lor, căci de când ai spus că Te-ai îmbrăcat în evlavie, Ţi-ai luat obrăznicia să răspândeşti zvonul că eu m-am făcut nevrednic de Imperiul Roman. Te faci că nu ştii ? Doar e lucru cunoscut că eu sunt urmaşul prea puternicului împărat Constans. Dar cu toate că asemenea lucruri mi-au fost spuse despre tine, totuşi nu mă depărtez nici acum de sentimentele de prietenie faţă de tine, acelea pe care Tu şi cu mine, încă de pe atunci când eram tineri, le-am împărtăşit unul faţă de celălalt. Şi iată că acum, în blândeţea sufletului meu, îţi poruncesc ca să-mi trimiţi 1000 de livre de aur, cu ocazia trecerii mele prin Cezareea, întrucât sunt nevoit să plec pentru războiul cu perşii. Aşadar, despre aurul de care am vorbit să faci socoteala, pune suma pe cântar şi trimite-mi-o prin unul din credincioşii Tăi cei mai apropiaţi, fireşte după ce vei fi sigilat sacii cu inelul Tău. Deci, deşi suntem în întârziere, va veni o zi cu mai multă blândeţe pentru Tine în urma sumelor trimise, căci sunt 243. Poate sadagerii, trib barbar din Scitia Minor, de care pomeneşte Iordanes, Fontes Historim Daco-Romanae, II, Bucureşti, Î970, p. 429. 244. Nici un cercetător nu a admis autenticitatea epistolei acesteia şi a celei următoare. Ele figurează totuşi în multe din manuscrisele care cuprind epistolele Sfântului Vasile, probabil ca „exerciţii de şcoală” ale unor copişti care au vrut să pună în lumină atât aspectul religios al celor doi reprezentanţi tipici ai creştinismului şi păgânismului, dar şi ai modalului de scris epistolar antic. De fapt, ambele epistole sunt lipsite cu totul de valoare literară. Dar ceea ce repugnă mai mult sunt nepotrivirile şi contradicţiile interne ale epistolelor. O dată se vorbeşte de „obrăznicia” Sfântului Vasile, alta dată de „bunătatea” lui Iulian. Şi apoi suma imensă de aur, de unde s-o dea Vasile ? 245. Acest text nu apare în ed. Courtonne. EPISTOLE 97 gata să nimicesc cu totul oraşul Cezarului246, răsturnând operele de artă ridicate acolo, zidind în acel loc temple şi altare şi silind pe locuitorii ei să dea ascultare împăratului romanilor şi să nu se mai ridice altele. EPISTOLA 41 Vasile către împăratul Iulian I De astă dată sunt mici isprăvile sorţii şi cu totul deplorabile faptele de vitejie pe care le-ai dus nu împotriva mea, ci împotriva Ta însuţi. încât mă priveşte, mă cutremur ori de câte ori mă gândesc cum ai îmbrăcat purpura împărătească şi cum capul Tău cel necinstit se împodobeşte cu coroană, podoabă care, nefiind însoţită de bunătate, schimbă chemarea împărătească nu în onoare, ci în necinste247. De altfel, nimeni n-a judecat vreodată lucrurile în mod mai ridicol decât o faci Tu: după ce Te-ai ridicat şi ai ajuns la cea mai înaltă demnitate, unde diavolii, care dispreţuiesc şi urăsc binele, Te-au dus la atâta nesăbuinţă, încât să Te crezi superior nu numai oricăror făpturi, Te semeţeşti acum să Te ridici chiar şi împotriva lui Dumnezeu, ba mai ai acum curajul să înfrunţi şi Biserica, maica noastră, a tuturor, prin aceea că-mi pui în vedere mie, celui mai neînsemnat dintre oameni, să-ţi trimit nu mai puţin de 1000 de livre de aur. Povara acestui aur, oricât de grea ar fi ea, nu mi-a încremenit însă cugetul, ci m-a făcut doar să vărs lacrimi amare pentru pierderea Ta248 mult prea rapidă. Mă gândeam într-adevăr la timpul când învăţăm amândoi literatura frumoasă şi cum parcurgeam împreună Scripturile cele inspirate de Dumnezeu249: pe atunci nimic nu-ţi scăpa, dar azi nu mai ai nici o măsură, pentru că o mândrie bolnăvicioasă a pus stăpânire pe Tine. Ştiai bine că niciodată eu n-am suferit de pofta nesătulă după bogăţii, şi iată că azi îmi ceri să-Ţi trimit 1000 de livre de aur ! Poate vei binevoi să mă cruţi, prea bunule, pentru că eu atâtea rezerve de hrană am, încât, dacă am sta să le consumăm, atunci nici nouă nu ne ajung. La noi măiestria bucătarilor nu mai are de lucru, cuţitul lor n-a mai dat prin carne de mult. Cele mai bune bucate sunt la noi ciorbele cu zarzavaturi alternate cu o pâine foarte ordinară şi cu câteva înghiţituri de vin slab, pentru ca nu cumva, speriate de lăcomie simţurile să se pună în lucrare într-o dorinţă de nepotolit250. 246. în text „oraşul Cezarului” desemnează Cezareea Capadociei. 247. Cu atât mai puţin se pot împăca insultele grosolane din această epistolă cu măsura şi eleganţa de care ştim că dădea totdeauna dovadă Sfântul Vasile. 248. Un răspuns demn de cugetarea Sfântului Vasile. 249. Să fi fost doar un simplu artificiu literar pentru a încurca mai mult conştiinţa Apostatului ori vor fi parcurs cei doi într-adevăr împreună şi citirea Scripturilor Sfinte pe când se aflau în Atena ? Nu se poate şti. 250. Despre austeritatea recomandată de Sfântul Vasile în cercurile monahale de la Annisa a se vedea aici şi mai sus. epist. 22. 98 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Lausus, vestitul Tău tribun, cel pe oare soarta l-a rânduit să se pună în slujba unor lucrări serioase, mi-a făcut cunoscut că o femeie oarecare a pătruns la Luminăţia Ta pentru că-şi pierduse un fiu care a murit otrăvit cu came de peşte, fapt pentru care Tu ai dat un decret ca să nu mai existe peşti nicăieri, iar unde se vor mai găsi, să fie nimiciţi toţi, iar în felul acesta n-ar mai fi rămas în viaţă decât cei folosiţi la „lupta” împotriva fiarelor răufăcătoare, Acest decret, chiar dacă l-ai dat pe dreptate, mi-a părut lucru ciudat, într-adevăr, se ştie că un asemenea gest provoacă râsul: Tu încerci să vindeci cu nişte leacuri neînsemnate cele mai grele dureri care pot provoca răni. Pentru că ai îndrăznit să-L înfrunţi pe Dumnezeu, în zadar Te arăţi că porţi grijă de văduve şi de orfani251. Gestul cel dintâi e nebun şi primejdios, cel de al doilea denotă un om milos şi cuminte. Dacă mie îmi vine greu să dau lecţii şi să mă împotrivesc unui împărat, pentru că sunt doar un simplu particular, cu atât mai greu va fi pentru Tine când vei ajunge să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu. Căci pe cine ai putea găsi ca mijlocitor între Dumnezeu şi om ? Ceea ce ai citit, se vede că n-ai înţeles, căci dacă ai fi înţeles, desigur că n-ai fi condamnat252. EPISTOLA 42 Către Hilon, ucenicul săuF Scrisă înainte de episcopat I Am să mă fac pentru tine, veritabilul meu frate, pricinuitor al lucrării de mântuire, dacă vei primi cu bucurie sfat de la mine pentru ceea ce ţi se cuvine să faci, cu deosebire pentru cele la care însuţi m-ai rugat să te sfătuiesc. Căci pentru a se încumeta să purceadă la viaţă singuratică mulţi vor fi îndrăznit, dar poate că puţini sunt cei care s-au şi nevoit s-o ducă la îndeplinire aşa cum 251. Ce rost are aici episodul cu peştii ? Pentru promovarea sănătăţii publice ameninţate de un caz de intoxicare era oare potrivit să se evoce pretenţia împăratului cu cele 1000 livre de aur ? O oarecare noimă are, desigur, punerea în cântar a celor două teze, a împăratului şi a Sfântului Vasile, dar problema e stufos prezentată. Desigur, scrisoarea e apocrifă. 252. Aluzie la decizia lui Iulian: „am citit şi am condamnat”, cu care osândea orice rânduială creştină. Acest text nu apare în ed. Courtonne.

• Dintre manuscrisele care cuprind epistolele Sfântului Vasile această scrisoare s-a păstrat

numai în codicele Parisimits 967 din sec. al XlV-lea, pe care benedictinii maurini nu-1 cunoşteau atunci când au publicat textul care a fost reprodus şi în colecţia Migne. Unii cercetători o atribuie Sf. Nil de Ancira (sec. al V-lea). Astfel, Migne, P.O. 29, 54. C. Holl, Amphiîochius von Ikonium, Tubingen, 1904, p. 14. în româneşte epistola a circulat adeseori. Astfel, în Vasile cel Mare şi Grigorie Bogoslovul: Cuvinte, Bucureşti, 1826, pp. 110-112, apoi Vechile rândueli ale vieţii monahale. Mănăstirea Dobruşa, 1929, pp. 263-270. II EPISTOLE 99 se cuvine. Oricum, pentru ca să ajungi la o astfel de îndeplinire nu-i destul numai s-o fi plănuit, ci abia sfârşitul îţi poate da deplin câştigul nevoinţelor. De aceea, nu-i de aşteptat nici un folos de la cei ce nu se grăbesc spre ţinta rânduită, care mărginesc doar la început toată vieţuirea monahicească, dar ce este mai de râs este faptul că ei leapădă chiar hotărârea luată, lucru pentru care necreştinii îi învinuiesc de lipsă de bărbăţie şi de nestatornicie253. Despre unii ca aceştia zice Domnul: „Cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, cu ce să-l isprăvească ? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-1 lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi”254. Drept aceea, după un astfel de început se cade să urmeze şi sârguinţa de a înainta în bine. Pavel, acel prea viteaz luptător, nevrând ca noi să rămânem doar la faptele noastre bune din trecut, ci ca în fiecare zi să înaintăm cu spor în drumul nostru spre bine, zice: „uitând ceea ce sunt în urma mea şi tinzând la cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata dumnezeeştii chemări de sus”255. Aşa este toată viaţa omenească: ea nu se îndestulează cu cele trecute, ci se hrăneşte mai puţin din trecut, cât mai ales din viitor256. Căci ce foloseşte omului saţiul pe care pântecul lui l-a cunoscut ieri, dacă astăzi, flămânzind din nou, nu găseşte hrană pentru a se sătura ? Tot aşa nici sufletul n-are nici un folos după fapta bună de ieri dacă în ziua de azi el s-a lăsat de lucrarea dreptăţii. Căci zice Scriptura: „Cum te voi afla, aşa te voi judeca”257. II Deşartă este dar osteneala celui drept şi de neacuzat este şi obiceiul păcătosului dacă după ele urmează o schimbare: pentru acela, dacă se trece de la mai bine la mai rău, pentru acesta, de la mai rău spre mai bine. Putem asculta acest adevăr şi de la Iezechiel, care ne învaţă ca şi cum ar fi de faţă însuşi Domnul, când zice: „chiar şi dreptul dacă se va abate de la calea sa şi se va purta cu nedreptate, toate faptele lui bune nu se vor pomeni; şi pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o, va muri în păcat”258. Acelaşi lucru îl spune şi pentru păcătos: „cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa şi face 253. E firească zeflemeaua cu care păgânii priveau această „omorâre a mădularelor care sunt pe pământ” (Col. 3, 5) pe care o preconizau monahii. 254. Lc. 14, 28-30. 255. Filip. 3, 13-14. 256. în fond, oricare creştin (nu numai călugărul) va fi judecat după starea sufletească din clipa morţii, dovadă că tâlharul de pe cruce a putut fi primit în Rai în ultimul ceas al vieţii. Lc. 23, 43. 257. Lc. 19, 22. 258. le~. 18, 24. 100 SFÂNTUL VASILE CEL MARE judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă”259, Unde au rămas atâtea osteneli ale lui Moise, sluga Domnului, când împotrivirea sa de o clipă260 l-a oprit de la intrarea în pământul făgăduinţei ? Ce s-a ales de mergerea lui Ghehazi la Elisei261, când din pricina iubirii de argint şi-a atras asupră-şi lepra ? Ce folos a avut Solomon din atâta noian de înţelepciune262 şi ce a câştigat din aceea că şi-a îndreptat întâi cugetul spre Dumnezeu, dacă mai târziu patima lui nebunească după femei263 l-a făcut să cadă în idolatrie ? Dar nici pe dreptul David rătăcirea cea de o clipă nu l-a lăsat neosândit din pricina greşelii lui faţă de femeia lui Urie264. Pentru cel care vrea să ducă o viaţă după Dumnezeu ar fi destul să pomenim căderea lui Iuda de la bine la rău: după ce atâţia ani a fost ucenic al lui Hristos, el a vândut pe un preţ de nimic pe Domnul, iar pentru aceasta şi-a agonisit spânzurare. Aşadar, acest lucru să-ţi fie ţie bine cunoscut, frate, că nu cel care începe bine este desăvârşit, ci cel care sfârşeşte bine, acesta este bine încredinţat şi plăcut înaintea lui Dumnezeu. De aceea, frate, „nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale, ca să te mântuieşti ca o căprioară din cursa vânătorului şi ca o pasăre din laţul lui”265. Gândeşte-te că ai să treci printre curse şi ai să umbli pe vârful unui zid înalt, de unde nu fără primejdie poate cădea oricine. Aşadar, nu te avânta prea devreme spre culmile nevoinţei, nu te încrede orbeşte în tine însuţi, pentru ca, nefiind încă destul de iscusit, să nu cazi de la înălţimea nevoinţei. Că mai bine este să înaintezi în bine puţin câte puţin266. Să te lepezi dar, încetul cu încetul, de plăcerile vieţii, stârpind din tine orice obişnuinţă rea, pentru ca nu cumva, răscolindu-ţi toate plăcerile vieţii deodată, să atragi asupră-ţi mulţime de ispite. Ci, după ce vei fi biruit de tot plăcerea unei patimi, să te poţi întrarma împotriva alteia şi astfel, cu timpul, vei birui toate plăcerile. Căci numele plăcerii este unul singur, însă lucrările ei sunt diferite şi de multe feluri. De aceea, frate, să fii mai întâi răbdător la orice ispite. Căci prin câte feluri de ispite nu-i încercat cel credincios: pagube lumeşti, învinuiri, minciuni, nesupuneri, clevetiri, prigoniri ? Prin acestea şi prin altele de felul lor e pus la încercare cel credincios. în al doilea rând, să petreci în linişte, înfrânat la vorbă, neîndărătnic, neiubitor de mărire deşartă; nu le răstălmăci pe toate, ci iubeşte credincioşia; nu 259. lez. 18, 27. 260. Num. 20, 3. 261. /V Reg. 5,21-27. 262. /// Reg. 4, 29. 263. III Reg. 11, L 264. II Reg. 11,24. 265. P>: 6, 4-5; Ps. 131,4-5. 266. Dacă „şi geniul e o îndelungă răbdare”, cum se spune adeseori, procesul înaintării în virtute este o „epectază” continuă (Grigorie de Nyssa, Viaţa Iui Moise şi Omilia 6 la Cântarea Cântărilor). EPISTOLE 1 0 1 fi vorbă lungă, ci treaz şi scurt la cuvânt, gata oricând a învăţa tu de la alţii, iar nu de a-i învăţa tu pe alţii. Nu umbla după ştiri din viaţa lumească, pentru că din aşa ceva nu vei avea nici un folos, după cum spune psalmistul: „să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti”267. Căci cel căruia-i place să grăiască bucuros despre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare folos. Să nu doreşti să te arăţi în lume, înconjurând satele şi casele oamenilor268, ci ocoleşte astfel de prilejuri ca pe nişte curse ale sufletelor. Iar dacă cineva, pentru multă evlavie, te-ar pofti să intri în casa lui, unul ca acesta să înveţe a urma credinţa sutaşului, care atunci când Iisus Se silea spre el pentru vindecare îl oprea, zicând: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea”. Iar când Domnul a zis: „Du-te, fie ţie după cum ai crezut”, sluga lui s-a vindecat în ceasul acela”269. Dar aceasta să-ţi fie ştiut, frate, că nu prin venirea lui Hristos, ci prin credinţa celui ce a ştiut s-a vindecat bolnavul de dureri. Tot aşa şi acum: dacă te rogi din locul în care te afli şi dacă bolnavul crede că prin rugăciunile tale va fi ajutat, i se vor împlini toate după dorinţa lui. III Mai mult decât pe Domnul să nu-i iubeşti pe semenii şi pe casnicii tăi, după cum este scris: „Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă sau pe fraţi mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”270. Şi ce crezi că vrea să spună porunca Domnului ? Nimic altceva decât ceea ce s-a zis în alt loc: „cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu”271. Dacă faţă de rudele tale după trup tu ai murit împreună cu Hristos, de ce mai vrei să petreci iarăşi împreună cu dânsele ? Şi dacă ceea ce tu ai stricat de dragul lui Hristos vrei să zideşti din nou pentru rudeniile tale, călcător de lege te faci. De aceea, să nu te retragi din locul tău de dragul rudelor tale, căci dacă vei părăsi acest loc, s-ar putea să te retragi şi tu din viaţa pe care o duci272, 267. Ps. 16, 4. 268. Poate că în felul în care pune drept ţintă a vieţii monahale fuga de lume să se poată găsi un argument serios împotriva autenticităţii acestei epistole, căci Sfântul Vasile, chiar dacă vorbeşte de o dăruire totală în monahism (cf. epist. 2, 7, 22 etc), totuşi el vede „cetăţenia” călugărului nu în pustie, ci aproape de comuniunea cu oamenii. Desigur, şi el este împotriva celor vagabonzi - a „girovagilor”. Milas, Canoanele, I, 2, comentar la can. 4 al Sin. IV Ecum. 269. Mt. 8, 8; 13. 270. Mt. 10, 37. 271. Lc. 14, 27. 272. Lc. 9, 59-62. 1 02 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Nu dori după locuri cu lume multă, nici nu îndrăgi satele sau oraşele, ci iubeşte singurătatea, rămâi de-a pururea în tine însuţi273* nu lăsa mintea să se împrăştie, rugăciunea şi cântarea de psalmi să-ţi fie preocuparea neîncetată. Nu uita nici citirile, în primul rând cele din Noul Testament, pentru că din Vechiul Testament adeseori ne putem vătăma, nu pentru că s-ar afla acolo scrieri vătămătoare, ci pentru că judecata celor care s-ar putea rătăci este neputincioasă. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură”274. Toate pâinile sunt hrănitoare, dar pentru cei bolnavi ele pot fi păgubitoare, de aceea nici în Vechiul Testament nu se cuprinde nimic spurcat, dar dacă totuşi cineva crede că acolo s-ar găsi ceva necurat, acela să nu uite că doar după mintea lui se poate vorbi de necurăţie acolo. „Toate să le încercaţi, ţineţi ce este bun. Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului”275, căci „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”276. Să nu fii, aşadar, pentru cei ce te întâlnesc prilej de poticnire, ci să fii vesel, iubitor de fraţi, plăcut, smerit la minte, să nu calci porunca de a fi primitor de străini prin aceea că le găteşti bucate scumpe, ci îndestulează-te cu cât se găseşte, neluând de la nimeni mai mult decât cele de trebuinţă, fără să iei nimic pentru viaţa călugărească, dar mai vârtos fugi de aur ca de un vrăjmaş al sufletului, tată al păcatului şi slujitor al diavolului. Nu cumva, vrând să-i ajuţi pe săraci, să te faci vinovat şi iubitor de avuţii, iar dacă cineva îţi va aduce bani pentru săraci şi dacă cunoşti cine sunt cei mai lipsiţi, atunci sfătuieşte pe cel care a adus banii să se ducă el însuşi să-i dea nevoiaşilor, ca nu cumva primind tu banii să-ţi pângăreşti cugetul277. IV Fugi de plăceri, iubeşte înfrânarea, deprinde-ţi trupul cu osteneli, iar sufletul obişnuieşte-1 să se împotrivească ispitelor. Socotind că despărţirea sufletului de trup aduce izbăvirea de toate relele, aşteaptă desfătarea bunătăţilor celor veşnice, din care s-au împărtăşit toţi sfinţii. Cumpănind acestea tot timpul, pune în faţa nălucirii diavoleşti cugetul cel temător de Dumnezeu, lăsând acestuia dreptul ca la lăsarea cântarului el să tragă mai mult; şi cu deosebire când un gând viclean se va răzvrăti în tine, zicând: „Ce folos ai tu că-ţi petreci viaţa în aceste locuri retrase ? Ce dobândă ai că te-ai depărtat 273. Nu împrăştierea, ci rămânerea în sine e una din virtuţile cele mai îndrăgite de monahii răsăriteni, începând de la loan Casian şi Evagrie Ponticul, până la Simeon Noul Teolog şi Grigorie Palama (Viller-Rahner, Aszese u. Mystik in cier Vâterzeit, Freiburg, B. 1939, p. 122 ş.u. 274. II Tini, 3, 16. 275. / Tes. 5, 21. 276. / Cor. 6, 12. 277. Părinţii veacului al IV-lea osândesc aspru arghirofilia şi mai ales pe cămătari. Aşa se face că Sfinţii Vasile, cei doi Grigorie (Teologul şi de Nyssa), ca şi loan Gură de Aur ne-au dat cele mai avântate cuvântări despre aceste probleme. Idealul întâlnit la toţi este comuniunea perfectă din epoca apostolică; Fap. 2, 44-46 şi 4, 34-35. EPISTOLE 103 de împreună-vieţuirea cu oamenii ? Nu ştii că aceia care au fost aşezaţi de Dumnezeu ca epîscopi ai Bisericilor Sale trăiesc de obicei împreună cu oamenii şi săvârşesc neîncetat întrunirile şi prăznuirile cele duhovniceşti278, de la care cei ce sunt de faţă trag mare folos ? Căci acolo se dezvăluie tainele pildelor pe care le istorisesc învăţăturile apostolice, tâlcuirea poveţelor evanghelice, învăţarea ştiinţei dumnezeieşti, întâlnirile cu fraţii duhovniceşti, care, îngăduindu-le să le vadă faţa, aduc mare folos celor cu care se întâlnesc. Iar tu te-ai înstrăinat de bunătăţi atât de mari, rămânând aici şi sălbăticindu-te ca fiarele. Doar vezi ce singurătate mare şi ce pustiire aproape neomenească e a ic i! Nu găseşti aici nici o brumă de învăţământ, eşti despărţit de ceilalţi fraţi, în cuget e o mare nepăsare pentru ţinerea poruncii lui Dumnezeu”. Deci, când acest gând viclean, răzvrătindu-se în tine, vrea să te abată din cale cu aceste momeli şi cu altele asemenea lor, atunci în gândul cel bun să pui în faţa acestora iscusinţa adevărată şi să zici: „Pentru că-mi spui ce bine e în lume, tocmai de aceea m-am mutat aici, pentru că m-am judecat pe sine-mi nevrednic de acele bunătăţi ale lumii. Căci, într-adevăr, în lume sunt amestecate cele rele cu cele bune, dar mai mult covârşesc cele rele. Mergând eu într-o zi la întâlnirile cele duhovniceşti, abia am găsit pe un frate care părea că e temător de Dumnezeu, dar care în firea lui era stăpânit de diavolul, şi am auzit de la el cuvinte fermecătoare şi alcătuite meşteşugit, parcă anume ca să-i înşele pe cei pe care îi vedea. După el, am mai întâlnit o sumedenie de furi, de tâlhari şi de asupritori; am văzut şi chipul schimonosit al celor ce se îmbătaseră şi sângerările celor care au avut de suferit. Am văzut apoi şi frumuseţea femeilor, care mi-a pus la încercare curăţia. E drept că de desfrânare am scăpat, dar în cugetul inimii totuşi mi-am întinat fecioria. Am auzit şi multe învăţături bune şi folositoare sufletului, însă la nici unul din dascăli n-am găsit fapta bună care să se fi potrivit cu cuvintele lor. După aceea am auzit nenumărate cântece îmbrăcate în versuri dezmierdătoare. Aşa am auzit alăuta răsunând plăcut, baterea din palme a celor ce jucau, glasurile celor ce spuneau snoave, în sfârşit, am auzit multe prostii şi năzbâtii, precum şi strigătele unei mulţimi întregi. Am văzut lacrimile celor jefuiţi, durerile celor ce erau duşi în robie, plânsetele celor daţi la cazne. Toate acestea le-am văzut şi iată nu era o adunare duhovnicească, ci era o mare înviforată şi răzvrătită de furtuna care ameninţa să-i acopere pe toţi cu valurile ei. Spune-mi atunci, o gând rău şi duh al dezmierdărilor trecătoare şi al măririi deşarte, ce folos am eu să văd şi să aud toate acestea dacă nu pot s-ajut pe nimeni din cei asupriţi, nici să apăr pe cei slabi sau să-i îndrept pe cei greşiţi, ci mai curând pot să-mi gătesc mie însumi pieirea ? Că după cum puţină apă curată se împrăştie şi e prăfuită de vânt, tot aşa şi faptele bune, pe care 278. Ce păcat că nu ni se descrie modul în care se desfăşurau aceste întru n iri! A se observa însă şi insinuările ispititorului! 104 SFÂNTUL VASILE CEL MARE credem că le săvârşim în viaţa aceasta, se pierd în noianul faptelor rele279. Că la veselie şi la bucurii până şi cântecele celor ce petrec în lume se înfig în noi ca nişte bolduri, ca să întunece curăţia cântărilor de psalmi, iar vaietele şi ţipetele celor ce li se face strâmbătate vin tot de la cei din neamul lor, parcă anume ca să pună Ia încercare răbdarea săracilor”. V Atunci ce câştig eu din viaţa aceasta dacă îmi tulbur numai sufletul ? Iată de ce mă mut la munţi ca o pasăre, cum spune psalmistul: „ca o pasăre m-am izbăvit de cursa vânătorilor”280. Iată dar, „socoteala mea sucită”, de ce petrec eu în pustia în care a petrecut şi Domnul. Aici e stejarul din Mamvri281, aici scara ce duce la cer şi cetele îngerilor care s-au arătat lui Iacob282. Aici e pustia în care poporul curăţindu-se a căpătat Legea283 şi astfel, intrând în pământul făgăduinţei, a văzut pe Domnul. Aici e Muntele Carmelului, pe care sălăşluindu- se Ilie s-a făcut plăcut Domnului284. Aici e valea în care ducându-se Ezdra a găsit, după porunca Domnului, cărţile cele insuflate de Dumnezeu '85, Aici este pustia în care, hrănindu-se cu lăcuste, fericitul Ioan a propovăduit oamenilor pocăinţa286. Aici este Muntele Măslinilor, pe care a urcat Hristos ca să Se roage şi ne-a învăţat şi pe noi să ne rugăm287. Aici Se află Hristos Cel iubitor de pustie. Căci zice: „unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”288. Aici e calea cea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă289. Aici sunt dascălii şi proorocii care „au rătăcit prin pustie şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului”290. Aici sunt apostolii şi evangheliştii şi viaţa călugărilor încetăţeniţi în pustie291. „Iată ce am primit eu de bunăvoie ca să dobândesc cele făgăduite mucenicilor lui Hristos şi tuturor celorlalţi sfinţi, ca şi eu să pot zice în chip 279. Multe lucruri neplăcute se întâlneau în veacul al IV-lea şi cu ocazia pelerinajelor, după cum ne informează cunoscuta epistolă a Il-a a Sf. Grigorie de Nyssa. (Epistulac, ed. I. Pasquali, Leiden, 1959, pp. 13-19). 280. Ps. 123, 7. 281. Fac. 18, 1-33. 282. Fac. 28, 12. 283. leş. 19, 1-25. 284. /// Reg. 18, 42. 285. Ezdra 10, 3. 286. Mi'. 1,6. 287. Le. 22, 39-40. 288. Mt. 18,20. 289. Mt. 7, 13. 290. Evi: 11,38. 291. Ca şi arhidiaconul Ştefan (Fap. 6-7), dar cu referire mai ales la iubitorii de singurătate, autorul acestei epistole face o amănunţită istorisire a poporului evreu, de Ia Avraam până la Hristos. EPISTOLE 105 nemincinos: „pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre”292. Căci ştiu că Avraam, iubitorul de Dumnezeu, a ascultat glasul Său şi s-a mutat în pustie, ştiu de Isaac cel asuprit, de patriarhul lacob, cel care mult a pribegit, de Iosif cel neprihănit şi vândut, de cei trei tineri păzitori ai curăţiei, care s-au luptat împotriva focului, de Daniel, cel aruncat în groapa leilor, de îndrăzneţul la vorbă Ieremia, care a fost osândit şi aruncat într-o groapă cu noroi, de Isaia, văzătorul tainelor celor ascunse, care a fost tăiat cu fierăstrăul, de Israel, care a fost dus în robie, de Ioan, cel care a înfruntat preacurvia şi a fost tăiat de sabie, precum şi de mucenicii lui Hristos, cei care au fost ucişi293. „Şi pentru ce să mai lungesc cuvântul, când şi însuşi Mântuitorul S-a răstignit pentru noi, ca prin moartea Lui să ne dea viaţă şi ca pe toţi să-i îndemne şi să-i atragă la răbdare ? Către El mă grăbesc şi către Tatăl şi către Duhul Sfânt. Pentru aceasta mă nevoiesc, ca să mă fac plăcut Lui, ca unul care mă socotesc nevrednic de bunătăţile lumii. De altfel, nici eu nu sunt pentru lume, nici lumea pentru mine”. Acestea, aşadar, socotindu-le în sineţi, împlineşte-le cu silinţă precum ţi s-au spus, luptă-te pentru adevăr până la moarte, căci şi despre Hristos s-a zis: „ascultător făcându-Se până la moarte”294. Dar şi apostolul zice: „luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva la vreunul din voi o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul Cel viu”295. Ci îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul până ce putem să zicem „astăzi”, căci cuvântul acesta - „astăzi’ - însemnează tot timpul vieţii noastre. Deci, dacă aşa vei petrece, frate, şi pe tine te vei mântui, şi pe noi ne vei bucura, şi pe Domnul în veci de veci îl vei slăvi. Amin. EPISTOLA 43 Mustrare către tineri* înainte de episcopat Ca unul care duci viaţă singuratică şi ca om credincios şi iubitor de evlavie, deprinde-te odată şi bagă-ţi în urechi rânduielile evanghelice, strunirea deplină a trupului, smerenia cugetului, curăţia gândirii, stingerea mâniei ! Oricât vei fi de copleşit de treburi, fa-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul; 292. Ps. 16, 4. 293. Fireşte, atât cei aleşi ai Domnului, cât şi cei ce au ales slujirea călugărească nu pot uita că ea e jertfă şi suferinţă. Ml, 23, 34. 294. Fi lip. 2, 8. 295. Evr. 3, 12. 296. ITe.s. 5, 11; Evr. 3, 12-13.

• Fragmentul acesta nu-i întâlnit în nici un manuscris care cuprinde epistolele Sfântului

Vasile. El a fost strâns de călugării maurini în ediţia pe care o reproduce şi colecţia Migne. Autenticitatea ei e discutabilă. în orice caz, ea nu-i propriu-zis epistolă, ci pare mai curând o omilie trunchiată. Probabil a fost vorba de mai mulţi „tineri”; or aici se foloseşte mereu singularul. 106 SFÂNTUL VASILE CEL MARE chiar dacă te-a jefuit cineva, nu-1 purta prin judecăţi; de te urăşte cineva, tu răspunde-i cu iubire; dacă eşti prigonit, rabdă; dacă eşti defăimat, roagă-te; fii mort păcatului, răstigneşte-te pentru Dumnezeu; aruncă-ţi toată povara grijilor pe spatele Domnului, pentru ca să te afli şi tu printre miile de îngeri, adunările celor întâi născuţi297, tronurile apostolilor, scaunele de cinste ale proorocilor, toiegele patriarhilor, cununile mucenicilor, laudele drepţilor. Să doreşti şi tu să te numeri împreună cu cei drepţi, în Hristos lisus, Domnul nostru. Lui fie mărirea în vecii vecilor. Amin. EPISTOLA 44 Către un călugăr care a căzut" I Nu-ţi trimitem salutări, pentru că nu se cuvine să saluţi pe cei lipsiţi de evlavie. Păstrez încă o îndoială şi nu-mi intră la inimă o astfel de monstruozitate, o faptă atât de urâtă, o fărădelege atât de mare pe care ai făcut-o, dacă peste tot a fost cu putinţă o astfel de faptă cum o ştim de acum cu toţii. Mă întreb, într-adevăr, cum s-a putut călca în picioare o înţelepciune atât de mare, cum a putut fi uitată o rânduială atât de exactă, cum te-a putut cuprinde o orbire atât de neaşteptată, încât, fără să te mai gândeşti la nimic, ţi-ai putut pierde cumpătul într-un chip atât de cumplit ? Căci nu mai încape nici o îndoială că ţi-ai aruncat sufletul într-o adevărată prăpastie şi, după cum îi auzi pe toţi cei ce vorbesc de această nelegiuire, tu te-ai pus parcă în fruntea tuturor. Ai lăsat de o parte credinţa, ai uitat de lupta cea bună. Nu-ţi poţi închipui ce supărare mare mi-ai pricinuit! Ce preot nu se va plânge auzind o astfel de veste ? Ce slujitor al Bisericii nu se va bate în piept de durere ? Care dintre mireni nu se va întrista ? Ce schimnic nu se va tângui ? S-ar putea ca şi însuşi soarele să se întunece din pricina căderii tale, căci până şi tăriile cerului s-au zguduit auzind cum ai ajuns de te-ai pierdut. Chiar şi pietrele nesimţitoare au plâns din pricina nebuniei tale, poate că şi duşmanii au vărsat lacrimi din pricina nelegiuirii tale, care a întrecut orice măsură. O, ce grea împietrire ! O, ce cruzime înspăimântătoare ! Nu ţi-e frică nici de Dumnezeu şi n-ai nici ruşine de oameni, nu ţi-a păsat de prietenie, te-ai înecat dintr-o dată, te-ai dezgolit dintr-o dată. Şi acum iată-mă din nou supărat din pricina ta, nenorocitule ! Tu, care spuneai tuturor că te sileşti să prinzi împărăţia298 (cerurilor, n.tr.), iată 297. „întâi născuţii”, adică creştinii. Expresia „adunările celor întâi născuţi” o întâlnim în Epistola către Evrei (12, 22-23). !f! Textul acestei epistole s-a păstrat numai în doi codici greceşti: Parisimus gr. 967 din sec. al XlV-lea şi Parisimus Suppl. gr. 1021 din sec. al XlII-iea. Recent, el a fost comparat cu cel redat de călugării maurini şi care a fost apoi tipărit şi în colecţia Migne. Unii cercetători se pronunţă împotriva autenticităţii lui. Astfel, A. Cavallin, Studieri zn den Briefen des h i Bas., Lund, 1944, 298. Mh 11, 12. EPISTOLE 107 acum ai căzut din această împărăţie ! Tu, care voiai să inspiri tuturor frica de care vorbeşte învăţătura creştină, iată că nu ai dat dovadă de această frică nici măcar până în faţa ochilor t ă i ! Tu, care te lăudai cu sărăcia, te-ai făcut acum de ruşine săvârşind j a f ! Tu, care vorbeai în cuvântările tale despre pedeapsa lui Dumnezeu, ţi-ai atras însuţi o astfel de pedeapsă ! Cum să mă mai plâng din pricina ta ? Cum voi putea să îndur această supărare ce mi-ai făcut ? Nu ştii cum a căzut luceafărul cel ce se scoală de dimineaţă299 şi care a fost aruncat la pământ ? Tuturor oamenilor le vor ţiui amândouă urechile când vor auzi de această ispravă a ta. Cum a fost cu putinţă ca nazarineanul300 cel mai strălucitor decât aurul să se facă mai negru decât funinginea ? Cum a fost cu putinţă ca neamul cel de cinste al Sionului să ajungă un vas netrebnic301 şi de necinste ? Cel pe care-1 pomeneau Sfintele Scripturi fiind cântat în toate glasurile şi-a văzut azi cum îi piere pomenirea cu răsunet mare. Cel care avea o minte ageră a pierit repede. Cel care avea o cugetare cuprinzătoare a săvârşit un păcat cu multe ascunzişuri. într-adevăr, cei care îşi dădeau seama că se ajutorează cu învăţăturile tale au suferit o mare pagubă prin pierderea ta. Cei care ciuleau urechile să-ţi asculte predicile şi le-au astupat acum când a venit zvonul despre pierderea ta. Cât despre mine, nu mă mai opresc din plâns, faţa mi s-a posomorât, m-au părăsit toate puterile, în loc de pâine parcă mănânc cenuşă şi, punându-mi un sac pe răni, nu mai prididesc adresându-ţi laude sau, mai bine zis alcătuindu-ţi cuvânt de înmormântare, fără să cer nici să mă mângâie cineva, nici să mă uşureze, pentru că mângâierea mi-a ocolit privirea ochilor şi pentru că pe ei nu poţi pune nici bandaj, nici ulei, nici legături. Aceasta-mi este rana cea dureroasă. De unde-mi va veni vindecarea ? II Drept aceea, dacă ţi-a mai rămas vreo nădejde de mântuire, dacă te mai gândeşti cât de puţin Ia Dumnezeu, dacă mai nădăjduieşti cât de cât după bunurile ce vor să vină, dacă mai păstrezi ceva din frica de pedepse care îi aşteaptă pe cei nepocăiţi, atunci întoarce-te din nou la viaţa de înfrânări, înalţă-ţi privirile spre cer, revino în sineţi, scutură-ţi amorţeala simţurilor, lasă-te de patimi, scutură-te de ameţeala care te-a cuprins, ridică-te împotriva celui care te-a doborât302. Adună-ţi toate puterile şi ridică-te de jos. Adu-ţi aminte de Păstorul cel bun, Care te va însoţi şi te va ridica. Şi de te-ar ţine cel rău de amândouă mâinile sau chiar de te-ar prinde şi de urechi, tu saltă-te şi fugi din preajma celui ce te-a rănit. Adu-ţi aminte de ceea ce stă scris: „Oare cel ce cade 299. îs. 14, 12. 300. Ucenicul lui Hristos sau creştinul. <în literatura bizantină, termenul „nazireu” avea să desemneze în primul rând un preot sau călugăr (pentru acest ultim sens, v. şi G.W.H. Lampe, A Patristic Greek Lexicon, Oxford University Press, 1972, pp. 896-897, s.v. „Naziraios”)>. 301. Plâng. Ier. 4 ,2 ; // Tun. 2, 20. 302. împotriva diavolului. 108 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nu se mai scoală ? Sau cel ce se abate nu se întoarce ?”303. Or, cel ce a fost bătut iată că poate fi îngrijit, cel atacat de fiare le poate îmblânzi, cel care mărturiseşte nu-i respins. Intr-adevăr, „Domnul nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”304. Nu fi nepăsător la gândul că ai căzut şi că de acum ai rămas în prăpastia relelor. A venit vremea să te ridici, ţi s-a dat destulă vreme şi îndelungă răbdare, e vremea să te vindeci, vremea să te îndrepţi. Ai alunecat ? Trezeşte-te ! Ai păcătuit ? Linişteşte-te ! Nu mai umbla pe calea păcătoşilor305, ci sari afară din ea ! După ce te vei fi întors şi-ţi vei fi plâns păcatele, atunci vei fi mântuit, căci sănătatea ne-o dă truda, iar mântuirea, sudorile3' ’6. Să bagi de seamă ca, vrând să-ţi ţii legământul încheiat cu alţi oameni, să nu calci legămintele faţă de Dumnezeu, pe care tu ţi le-ai luat de faţă fiind mulţi martori. Nu sta dar la îndoială ca, din pricina unor socoteli omeneşti, să uiţi să vii la mine. Eu îmi voi primi mortul, îl voi jeli, îl voi îngriji, voi plânge cu amar pentru loviturile suferite de fiica neamului meu307. Toţi te vor primi, toţi vor fi alături de tine în suferinţele tale. Nu te lăsa abătut, adu-ţi aminte de zilele de altădată. Există mântuire, există îndreptare. Ai încredere, nu deznădăjdui. Nu există lege care să osândească la moarte, ci o iertare care amână pedepsirea, care aşteaptă îndreptarea. Uşile nu s-au închis încă, mirele aşteaptă308, nu păcatul e stăpân. începe lupta din nou, nu mai sta la îndoială, fie-ţi milă de tine însuţi şi de noi toţi în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie mărirea şi puterea acum şi în vecii vecilor. Amin309. EPISTOLA 45 Către un călugăr care a căzut" Data scrierii nu e cunoscută I O teamă îndoită a cuprins cugetul meu din pricina simţămintelor pe care le nutresc faţă de tine. în primul rând, mă copleşeşte o stare de scârbă 3 0 4 ./« $ 18,32. 305. Ps. 1,1. 306. Idee centrală în viaţa duhovnicească a monahismului răsăritean. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, 5, trad. rom. C. lordăchescu, ed. II, Chişinău, 1932, p. 32 ş.u. 307. Ier. 11,1. 308. Mt. 25, 1-12. 309. Nici stilul, nici încheierea nu sunt cele obişnuite în epistolele Sf. Vasile. Poate nici uşurinţa cu care e reprimit păcătosul.

• Textul acestei epistole a fost tradus şi în româneşte şi a circulat şi prin mănăstirile

noastre. A se vedea codicele manuscris nr. 1552 f. 139-140 de pe la finele sec. al XVIII-lea, „a Sfântului Vasile trimitere pentru un călugăr căzut”. Nu se ştie unde va fi trăit şi cu ce va fi greşit acest monah. Sfântul Vasile va 11 adunat în sufletul său destule experienţe în călătoriile de informare prin Orient, înainte de a înfiinţa aşezămintele sale călugăreşti. Dar experienţa sa a crescut mereu şi în timpul pastoraţiei. 303. Ier. 8, 4 (ediţia 1914). EPISTOLE 109 lipsită de milă, care mă duce până la răutate; în al doilea rând, dimpotrivă, dacă aş vrea să privesc lucrurile mai cu milă, starea aceasta m-ar sili să mă schimb în chip nedrept, până a mă arăta prea îngăduitor faţă de păcat. Aşa se face că pe când mă pregăteam să compun epistola aceasta am ajuns ca, pe de-o parte, în urma unor anumite considerente, să-mi fac mai sprintenă mâna care-mi fusese amorţită până atunci; pe de altă parte, faţa care-mi era nedumerită în urma încurcăturii în care tu m-ai pus, n-am avut puterea s-o schimb deloc: atât de tare mă copleşise ruşinea din pricina greşelii tale, încât trăsăturile gurii mi s-au slăbănogii dintr-o dată, iar buzele au început să tremure. Vai! Ce să scriu sau ce să gândesc, când stau încremenit şi îmi aduc aminte că prima parte a vieţii tale era stăpânită de atâta mândrie şi când bogăţia curgea gârlă, târându-se cu fală în jurul tău ? Mă cutremur ! Pe atunci roiau în urma ta o mulţime de linguşitori, era voluptatea cu plăcerile ei scurte, însoţite de primejdii evidente şi de nedreptăţi acoperite ! O dată temeri inspirate de slujbaşii tribunalelor risipeau în vânt gândurile de mântuire, altă dată zgomotul afacerilor publice îţi tulbura căminul şi nenorocirile care se ţineau lanţ te opreau să te adresezi Celui care era singurul în stare să te ajute; cu timpul, încet-încet, ai început să-ţi dai seama că Mântuitorul era Cel care, în folosul tău, te punea la încercare, speriindu-te cu câte-o suferinţă, dar Care te scăpa şi te ocrotea pe tine, care, de altfel, te bucurai de El în ceasuri de linişte, aşa încât de la un timp ai început să-ţi schimbi purtarea şi să trăieşti mai înţelept, dispreţuind belşugul plin de primejdii şi de nesocotiri al casei tale, până chiar şi pe soţia ta310. întors în întregime spre cer, ai început de acum să străbaţi satele şi oraşele întocmai ca un străin şi ca un călător, te-ai grăbit s-ajungi şi la Ierusalim, unde eu însumi, rămas împreună cu tine, te-am felicitat pentru aceste isprăvi vrednice de un atlet, când, postind săptămâni în şir, stăteai de vorbă cu Dumnezeu, ferindu-te (tocmai ca să te poţi retrage) de la contactul cu prea multă lume, aşa încât, prin linişte şi singurătate, ai scăpat de zgomotul oraşelor. Fără milă îţi înţepai trupul acoperindu-1 cu un sac aspru, cu o cingătoare zgrunţuroasă îţi strângeai rinichii şi astfel cu răbdare îţi striveai oasele. Folosind hrană tot mai puţină, coastele ţi s-au înmuiat, ducându-se spre şira spinării, n-ai vrut să te mai încingi nici măcar cu o panglicuţă moale şi, strângându-ţi pântecele ca într-o ventuză, te sforţai să te lipeşti de regiunile rinichilor; apoi, golindu-ţi carnea de toată grăsimea ei ai zvântat curajos canalele aşezate sub stomac, iar prin abstinenţe, strângându-ţi stomacul în aceste îndoituri, ai făcut din regiunile costale o ieşitură care acoperea părţile buricului. în chipul acesta, reducând 310, Avem aici iarăşi un pasaj caracteristic scrisului Sfântului Vasile, care adeseori leagă laolaltă, fără conjuncţie, câte două sau trei fraze. Pe de altă parte, ca sub epitrahil, de unde la început aveai impresia că ni se prezintă ca şi în prima parte a epistolei nr. 44 o viaţă condamnabilă, în cele următoare se insistă asupra unui aspect cu totul de altă natură. E impresionantă această mortificare. 110 SFÂNTUL VASILE CEL MARE la minimum întreg organismul, dădeai slavă lui Dumnezeu, mângâindu-ţi barba udată de râuri de lacrimi. Dar la ce-mi foloseşte să înşir toate amănuntele acestea ? Adu-ţi aminte câte guri sfinte ai atras spre tine pentru câte o sărutare, câte trupuri sfinţite ai îmbrăţişat, câţi oameni ţi-au strâns mâinile cu căldură pentru că le vedeau curate, iar ca să te cinstească mulţi slujitori ai Domnului au alergat să-ţi îmbrăţişeze genunchii. II Şi cu ce scop amintesc toate acestea ? O acuză de adulter zvonită din mulţime a zburat mai repede decât săgeata şi mi-a rănit auzul înfigându-şi cu putere acul ei ascuţit tocmai în inima mea. Ce uneltire atât de meşteşugită a celui rău te-a putut duce la o cădere atât de nenorocită ? Ce mreajă întortocheată a diavolului te-a putut cuprinde, punând dintr-o dată cap multelor tale îndeletniciri ? Până unde nu se dusese vestea despre lucrările tale ? Şi ar fi oare lucru drept să nu dai crezare acestor zvonuri ? Şi cum s-ar putea ca ceea ce e evident să nu lase totuşi să acceptăm ca vrednic de crezare ceea ce până atunci rămăsese ascuns, dacă-i adevărat că tu ai închis în jurăminte înfricoşătoare sufletele care-şi găsiseră scăpare la Dumnezeu, câtă vreme se ştie că ceea ce-i mai mult decât „da” sau „nu”311 a fost atribuit numai diavolului ? Şi astfel, drept chezăşie te-ai folosit de un jurământ fals312 şi, în acelaşi timp, prin necinstea pe care ai adus-o şi vieţii sihăstreşti, ai făcut să se răsfrângă ruşinea până la apostoli şi la Domnul în su şi! Ai făcut de râs mândria fecioriei, ţi-ai bătut joc de votul cumpătării. Noi înşine ne-am transformat într-un teatru de prizonieri: iudeii şi păgânii râd în comediile lor de noi. Ai împărţit cinstea călugărilor în două cete: pe cei mai conştiincioşi i-ai dus la spaimă şi la laşitate, făcându-î să se mai şi mire de puterea diavolului; din cei căldicei tu ai făcut oameni care se iau la întrecere cu desfrânaţii. Ai nimicit pe cât ţi-a stat în putere mândria lui Hristos, Care a zis: „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”313. Pentru patria ta tu ai umplut până sus vasul necinstei. Ai împlinit într-adevăr ceea ce se spune în cartea Pildelor: „ca un cerb rănit cu săgeata la ficat”314. Şi ce-i de făcut acum ? Fortăreaţa principală a vieţii n-a căzut cu atâta, frate ! Leacurile care pot însănătoşi din nou nu şi-au pierdut puterea, n-a fost zăvorâtă încă cetatea de adăpost. De aceea, nu te situa mai jos decât toate răutăţile, nu te duce cu gândul până la a te face ucigaş ! Domnul ştie cum să-i 311. Mi. 5, 37. 312. Se miră şi editorul acestei epistole cum de nu dă Sf. Vasile precizări mai clare în legătură cu natura jurământului făcut de călugăr faţă de celelalte suflete: Y. Courtonne, op. cit., I, p. 114. 313. In. 16, 33. 314. Pi: 7, 23 (după ediţia din 1914). EPISTOLE 111 ridice pe cei care au căzut. Nu fugi departe, ci întoarce-te iar spre mine. Reia-ţi din nou lucrările din tinereţe şi nimiceşte prin fapte virtuoase voluptatea cea lipicioasă care se târăşte pe jos. Indreaptă-ţi privirile spre ziua sfârşitului, cea atât de apropiată de viaţa noastră; înţelege cum au ajuns de acum fiii lui Israel şi păgânii să fie duşi spre închinarea ce se cuvine lui Dumnezeu şi nu te îndepărta cu totul de Mântuitorul lumii. Nu te lăsa să ţi se potrivească această hotărâre înfricoşătoare: „Nu vă cunosc pe voi”315. EPISTOLA 46 Către o fecioară care a căzut Data scrierii nu e cunoscută I E vremea să strigăm şi noi ca şi proorocul şi să zicem: „Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea pe cei loviţi ai fiicei poporului meu?”316. Cu toate că o tăcere adâncă le înăbuşă, cu toate că au adormit, năucite pentru totdeauna de o lovitură îngrozitoare, şi deşi rana lor mortală le-a eliminat de acum până şi sentimentul răului în care s-au prăvălit, totuşi noi nu trebuie să lăsăm să treacă fără lacrimi o cădere atât de nenorocită. Dacă Ieremia socotea vrednici de nesfârşite plânsete pe cei ale căror trupuri fuseseră rănite în luptă, ce s-ar putea spune despre o atât de mare nenorocire sufletească ? „Răniţii tăi, ne spune Scriptura, nu sunt răniţi de sabie şi n-au murit în luptă”317. Boldul morţii adevărate şi căderea gravă, pe acestea le deplâng şi săgeţile aprinse ale diavolului care au pârjolit în chip sălbatic atât sufletul, cât şi trupul. Desigur că legile lui Dumnezeu318 ar provoca mari plânsete dacă ar vedea pe pământ o astfel de fărădelege, întrucât ele au oprit mereu săvârşirea ei atunci când strigau: „să nu 315. Lc. 13, 27. Bunătatea lui Dumnezeu şi nădejdea creştină biruiesc până la sfârşit. Desigur că tocmai acest adevăr va fi atras conştiinţele multora asupra acestui caz de întoarcere a unui suflet la Dumnezeu. Ca unu! care ne-a lăsat aproape 100 de canoane privind pocăinţa, Sfântul Vasile ne-a dat şi aici o descriere impresionantă privitoare la problematica pastoraţiei creştine de totdeauna.

• Epistola aceasta ni s-a păstrat în doi codici: Mediceus 4 şi 14 din Florenţa din sec. al

Xl-lea şi Coisliamis 237 din Paris din sec. al Xl-lea, care cuprind aproape toate epistolele Sfântului Vasile. După ce epistola anterioară ne-a descris soarta unui „călugăr care a căzut”, aici ni se prezintă soarta unei fecioare căzute în păcat şi a cărei reprimire în rândul credincioşilor, ca un profund duhovnic ce era, Sfântul Vasile o descrie într-un limbaj de o rară pătrundere psihologică şi cu un retorism impresionant. Pentru autenticitatea ei vorbeşte şi faptul că încă în primii ani ai sec. al V-lea Rufin a tradus-o în latineşte, Migne, P.L. 31, 1785-1790. 316. Ier. 9, 1. 317. Is. 22, 2. 318. Y. Courtonne (op. cit., I, 116) vede aici o personificare sau prosopopee a legilor ca la Platon (Criton, ed. C. Noica, I, 79), desigur în iocul legilor figurinei Hristos. 1 12 SFÂNTUL VASILE CEL MARE doreşti femeia aproapelui tău”319, ca şi repetarea ei de către Evanghelie: „oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui”320. Oh, cât se întristează aceste legi când văd cum însăşi mireasa Stăpânului săvârşeşte adulter fără nici o teamă ! Nici măcar în cugetele sfinţilor nu mai găseşti pe careva care să nu ofteze; Finees cel râvnitor321, pentru că nu-i era îngăduit să ia în mâini lancea şi să răzbune pângărirea printr-o pedeapsă corporală; în schimb, Ioan Botezătorul, pentru că nu a putut ocoli porunca dată de sus, ci a trebuit - ca şi altădată în pustie - să alerge să ocărască pe cel care călca legea, şi deşi ştia că va trebui să sufere, a ales mai curând pedeapsa capitală decât să nu vorbească cu toată îndrăzneala. Acest lucru e cu atât mai adevărat când e vorba de cei drepţi. Căci, ca şi în cazul fericitului Abel, care, deşi mort cum este, parcă tot mai vorbeşte încă, tot aşa şi azi strigă şi vociferează un Ioan mai mare decât cel de altădată în legătură cu Irodiada: „nu ţi se cuvine s-o ai de soţie”322, Dar, chiar dacă, potrivit necesităţii fireşti, trupul lui Ioan ar fi trebuit să accepte limita fixată de Dumnezeu, chiar şi dacă limba lui ar fi tăcut, „cuvântul lui Dumnezeu totuşi nu se leagă”323. Dacă acest om şi-a păstrat vorbirea lui îndrăzneaţă până la moarte întrucât vedea nesocotită căsătoria unui soţ de robie324, care ar fi fost simţămintele când ar fi văzut o astfel de necinstire adusă sfintei camere de nuntă a Stăpânului ? II Dar tu, care ai călcat în picioare jugul acestei dumnezeieşti comuniuni şi ai fugit din camera neprihănită a împăratului Celui adevărat"25, căzând cu ruşine în acest necinstit şi nelegiuit desfrâu, pentru că nu mai ştii cum să scapi din această mistuitoare învinuire şi pentru că nu ai alt mijloc de scăpare şi altă dibăcie ca să-ţi ascunzi păcatul tău îngrozitor, tu păşeşti totuşi cutezătoare. Şi deoarece ca şi orice nelegiuit căzut în adânci răutăţi, care se zbate să se arate nepăsător, tăgăduieşti până şi înţelegerea încheiată cu Mirele ceresc, strigând că nu eşti fecioară şi că n-ai făcut niciodată o astfel de făgăduinţă, iată îţi aduc aminte că nenumărate sunt legămintele fecioriei pe care tu le-ai primit, numeroase sunt şi cele pe care tu însăţi le-ai arătat. Adu-ţi aminte-5-6 319. Deuu 5,21. 320. Ml. 5, 28. 321. Nuni. 2 5 ,6 -8 ; I Reg. 2, 25. 322. Mt. 14,4. 323. II Tini. 2, 9. 324. în înţelesul de rob al lui Hristos, gândindu-ne că dacă creştinismul n-a putut aduce prin lege desfiinţarea sclaviei, el a făcut-o pe altă cale, mult mai eficientă. 325. Şi în Vechiul Testament „poporul ales” era privit adeseori ca fiind logodnica lui Iahve. Despre personificarea din Cântarea Cântărilor nu mai vorbim. 326. încep aici aceleaşi perioade obişnuite în scrisul Sfântului Vasile. Repetarea: „adu-ţi aminte” duce pe cititor mai întâi în trecut, pentru a face apoi comparaţie cu prezentul apăsător. Sunt pasaje cu adevărat emoţionante. EPISTOLE 113 de frumoasa mărturisire pe care ai făcut-o înaintea lui Dumnezeu, în faţa îngerilor şi a oamenilor ! Adu-ţi aminte de distinsa mulţime a celor prezenţi, de sfinţitele cete ale fecioarelor, de întâlnirea Stăpânului cu Biserica cea sfântă a credincioşilor. Adu-ţi aminte şi de bătrâna ta bunică în Hristos, a cărei virtute, abia ieşită din tinereţe, ajunsese la cel mai înalt grad, de mama ta care se lua la întrecere cu ea întru Domnul şi care, prin munci întrucâtva străine şi neobişnuite, se silea să înlăture puterea obişnuinţei; tot aşa şi de sora ta, care le imita şi ea în aşa măsură, încât să le întreacă în multe lucrări, încât, datorită întâietăţii fecioriei, întrecea şi cele mai frumoase fapte ale bunicilor, care, atât prin cuvintele ei, cât şi prin viaţa ei, fără să se teamă de oboseală, te chema la aceleaşi lupte, pentru sora ei, gândea ea. Adu-ţi aminte de toate acestea, de ceata îngerilor care însoţea pe Domnul, de viaţa duhovnicească în trup şi de modul de viaţă ceresc de pe pământ. Adu-ţi aminte de zilele liniştite, de nopţile luminate, de cântările sfinte, de psalmodiile armonioase, de sfintele rugăciuni, de somnul liniştit, de mesele cumpătate, de mersul tău feciorelnic327. Unde este ţinuta serioasă pe care o aveai, unde e acea curăţie a moravurilor, acea îmbrăcăminte simplă, care se potrivea atât de bine unei fecioare, acea frumoasă şi pudică roşeaţă şi acea nobilă paliditate, acea floare a abstinenţei şi a vegherii, care strălucea cu mai mult farmec decât cele mai frumoase culori ? De câte ori nu vei fi vărsat tu lacrimi când te rugai să-ţi păstrezi fecioria nepătată ? Câte scrisori n-ai scris tu sfinţilor, cerându-le să se roage pentru tine, nu ca să ajungi la o căsătorie omenească, şi cu atât mai puţin la această josnică desfrânare, ci ca să nu te mai desparţi de Domnul Iisus ? Câte daruri n-ai primit tu de la Mire ? Ce să mai vorbesc de onorurile pe care, tot din pricina Lui, ţi le-au hărăzit sfinţii Lui: viaţa dusă împreună cu fecioarele, ieşirile împreună cu ele, salutări din partea fecioarelor, laudele adresate fecioriei tale, binecuvântările fecioreşti, scrisori scrise unei fecioare oarecare ! Dar pentru că ai primit cea mai mică adiere de vânt, care lucrează acum în fiii neascultării328, tu te-ai lepădat de toate acestea, iar acest bun preţios, pe care trebuia să-l păstrezi cu orice preţ, iată acum l-ai schimbat pe ceva plăcut şi de scurtă durată, care-ţi unge pentru moment gâtlejul cu o plăcere, dar pe care mai târziu o vei afla mai amară decât fierea. III în faţa unei astfel de nenorociri, cine n-ar spune plângând: „Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă”329 a Sionului ? Cum nu va spune însuşi Domnul unuia din cei care umblă acum cu duhul lui Ieremia330: aţi 327. Idee similară şi în epist. 204. 328. Ef. 2, 2. 329. ¡s. 1,21. 330. Ier. 18, 12. 114 SFÂNTUL VASILE CEL MARE auzit ce ducruri peste măsură de urâcioase> a făcut fecioara lui Israel ?. „Şi te voi logodi pe tine mie întru dreptate şi întru judecată şi întru milă şi întru îndurări”, cum i-am făgăduit prin proorocul Osea331, Dar ea s-a îndrăgostit de nişte străini şi, pe când încă trăiam eu, soţul ei, ea se comportă ca o adulteră şi nu se teme să se dea altui bărbat. Şi ce ar spune cel care o conducea pe cea logodită, dumnezeiescul şi fericitul Pavel, atât cel vechi, cât şi cel nou332, datorită învăţăturii căruia, lăsând şi tu casa părintească, te-ai unit cu Domnul ? Oare n-ar spune oricare din ei în urma unei nenorociri atât de mari: „frica de care m-am temut a venit asupra mea şi de ce m-am speriat, aceea m-a întâmpinat” 333 şi „Eu te-am logodit unui simplu bărbat, ca să te înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită”334 ? Mereu mă temeam că într-un fel sau altul, aşa cum a amăgit-o şarpele pe Eva, prin viclenia lui, să nu ţi se spurce într-o zi şi cugetele tale335. Iată de ce mă sileam prin nenumărate sforţări să stăpânesc tulburările patimilor tale şi prin nenumărate griji şi vegheri să păzesc mireasa Domnului. Mereu îţi descriam cu amănunte viaţa femeii nemăritate şi-ţi explicam că singură ea, femeia nemăritată, poate purta grijă de lucrurile Stăpânului, ca să fíe sfântă cu trupul şi cu duhul336, îţi arătam vrednicia fecioriei şi, numindu-te templu al lui Dumnezeu, îţi dădeam parcă aripi, ridicându-te spre Iisus prin focul dorinţei; în sfârşit, prin teama de primejdie, îţi veneam într-ajutor ca să te împiedic să cazi, zicând „de va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el”337. Mai adăugam şi siguranţa rugăciunilor în nădejdea că trupul, sufletul şi mintea ta ar putea fi încă păstrate neatinse şi nepângărite în vederea venirii Domnului nostru Iisus Hristos. Dar nu, în zadar m-am obosit: acest rău pentru tine şi amar pentru mine a fost sfârşitul tuturor acestor dulci strădanii, aşa încât n-am avut încotro şi a trebuit să plâng tocmai din pricina celei pentru care ar fi trebuit să mă bucur. Iată, aşadar, că te-ai lăsat amăgită de şarpe mai cumplit decât Eva. Şi nu numai cugetul ţi s-a întunecat, ci şi trupul ţi s-a tulburat. Ceea ce-1 face pe acest trup să tremure, chiar dacă ezit s-o spun, dar nici nu pot tăcea (parcă mi s-a aprins un foc în oase, slăbesc din toate şi nu mă pot ţine pe picioare), e faptul că ai luat mădularele lui Hristos ca să faci din ele mădulare ale unei desfrânate338. Acesta e nu numai răul cel mare, care întrece orice comparaţie. 331. Os. 2, 21-22. 332. Sa fie o aluzie la Pavel Eremitul, pe care-1 compară cu Pavel Apostolul ? 333. Iov 3, 25. 334. II Cor. 11,2. 335. / / Cor. 11, 3. 336. 1 Cor. 7, 34. 337. / Cor. 3, 17. 338. / Cor. 6, 15. EPISTOLE 115 El reprezintă o cutezanţă cu totul nouă339 în viaţa oamenilor: „Treceţi în ostroavele Hetimului şi vedeţi; şi în Chidar trimiteţi şl socotiţi foarte şi vedeţi de s-au făcut unele ca acestea. De şi-au schimbat vreun popor dumnezeii săi, deşi aceia nu sunt dumnezei”340. însă, fecioara şi-a schimbat mărirea pe o ruşine. Cerul a rămas încremenit, iar pământul a fost cuprins de un cutremur şi mai înfricoşat. Nu mai poţi sta la îndoială, ca să nu zici împreună cu Domnul: „două lucruri rele a făcut poporul Meu: M-a părăsit pe Mine, Mirele cel adevărat şi sfânt al sufletelor curate, şi s-a dat în mâna unui desfrânat nelegiuit şi nedrept, care strică şi trup şi suflet. Aşa s-a despărţit şi ea de Dumnezeu, Mântuitorul ei, făcând mădularele ei roabe ale necurăţiei şi fărădelegii” 341. Pe Mine M-a uitat şi s-a dus la iubitul ei342. IV Mai bine ar fi fost pentru el ca moara învârtită de un măgar să-i fi fost pusă lui de gât şi să-l fi aruncat în mare, decât să smintească o fecioară a Stăpânului343. Ce rob neruşinat ar ajunge până la atâta nebunie, încât să se urce în patul stăpânului său ? Ce tâlhar s-ar lăsa dus de o prostie atât de mare, încât să pună mâna pe darurile aduse lui Dumnezeu, nu pe nişte obiecte neînsufleţite, ci pe nişte trupuri vii în care sălăşluieşte un suflet făcut după chipul lui Dumnezeu ? De cine s-a mai auzit altădată spunându-se ca tocmai în mijlocul unui oraş şi în plină amiază să fi avut îndrăzneala să deseneze formele unor porci necuraţi pe chipul unui împărat ? Dacă cineva necinsteşte căsătoria unui bărbat, el este dat morţii fără milă, în prezenţa a doi-trei martori. Cu o pedeapsă oare de câte ori mai mare crezi că va fi judecat cel care va fi călcat la picioarele Fiului lui Dumnezeu pângărindu-I mireasa, care se unise cu El prin făgăduinţe344, batjocorind duhul fecioriei ? Numai că ea a fost cea care l-a dorit, zice el, nu fără voia ei m-am atins de ea. Fiind lipsită de ruşine, cea desfrânată s-a înnebunit după frumuseţea lui Iosif, însă nebunia unei neruşinate n-a putut birui virtutea acestui bărbat nevinovat şi, cu toate că a pus mâinile pe el, totuşi nu l-a putut sili la nelegiuire. - Or, în cazul acesteia, ea a fost cea care l-a hotărât, pentru că nu mai era fecioară, şi dacă el n-ar fi vrut, ea totuşi s-ar fi pângărit cu altul. - Mai trebuia, zice Scriptura, 339. <Aici este prefigurată mentalitatea generală a lumii creştine medievale, mai cu seamă a lumii bizantine, pentru care orice înnoire ori noutate reprezenta un lucru inacceptabil, care încălca tradiţia>. 340. Ier. 2, 10-11 (ed. 1914). 341. Cf. Ier. 2, 13; Rom. 6, 19. 342. Os. 2, 13. 343. Mt. 18, 6; Lc. 17, 2. 344. Evr. 10, 28-29. 116 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ca Fiul Omului să fie vândut, dar vai acelui om prin care este vândut; sminteala trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala345. V Şi atunci, „oare cel ce cade nu se mai scoală, iar cel ce rătăceşte drumul nu se mai întoarce”346 ? De ce s-a îndepărtat fecioara într-un chip atât de neruşinat, ea care auzise pe Hristos, Mirele ei, zicând prin gura lui Ieremia: „După ce a făcut toate acestea i-am zis: întoarce-te la Mine ! Dar nu s-a întors”347. „Au doară nu mai este balsam în Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu ?”348. Desigur că în Sfânta Scriptură vei mai găsi mult ajutor împotriva răului tău, multe leacuri care să ducă de la pieire la mulţumire; tainele care înconjoară moartea şi învierea, cuvintele despre judecata cea înfricoşătoare şi pedepsele veşnice, învăţăturile despre pocăinţă şi despre iertarea păcatelor, tot atâtea pilde despre îndreptare - drahma, oaia, fiul care şi-a mâncat averile cu femeile desfrânate, care era pierdut şi s-a aflat, era mort şi a înviat349. Să folosim aceste pilde ca ajutor împotriva răului nostru şi prin ele să ne vindecăm şi sufletul. închipuie-ţi judecata şi ziua cea din urmă, căci tu nu vei fi singura care vei trăi veşnic: groaza, înăbuşirea, ceasul morţii, sentinţa dumnezeiască gata să se pronunţe, îngerii care aleargă, sufletul în tot mediul acesta tulburat îngrozitor, măcinat tot timpul de biciul unei conştiinţe a păcatului şi care se întoarce cu jale spre lucrurile de pe pământ şi cu necesitatea neînduplecată a acestui drum lung350. închipuie-ţi în cugetul tău tabloul ultimului deznodământ al vieţii universale, când Fiul lui Dumnezeu va veni întru mărire cu sfinţii Săi îngeri, căci „va veni şi nu va tăcea”351, iar când va veni, va veni să judece viii şi morţii, să dea fiecăruia după faptele lui; când trâmbiţa de pe celălalt tărâm va scoate un sunet puternic şi îngrozitor şi-i va trezi pe cei ce dorm de la începutul veacurilor; o vor lua înainte cei ce au făcut binele, pentru învierea vieţii, iar cei ce au făcut rele, spre învierea osândirii352. Adu-ţi aminte de vedenia dumnezeiască a lui Daniel, cum ne înfăţişează el Judecata: „am privit, zice el, până când au fost aşezate scaune şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului 345. Mc. 14, 21; A/r. 18,7. 346. Ier. 8, 4. 347. Ier. 3, 7. 348. Ier. 8, 22. 349. Lc. 15,4-7;9-10; 11-32. 350. Descrierea fricii prin care trece sufletul în ceasul morţii celei păcătoase, precum şi a înfricoşătoarei Judecăţi constituie una din paginile cele mai emoţionante ale scrisului Sfântului Vasile. 351. P.i. 49, 3. 352. In. 5, 29. EPISTOLE 117 Său, curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc, roţile lui, foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea L u i! Judecătorul S-a aşezat, iar cărţile au fost deschise”353. Binele, ca şi răul, ceea ce-i vădit, ca şi ceea ce-i ascuns, faptele, ca şi gândurile, toate se descoperă dintr-o dată cu claritate ca să fie auzite de toţi, îngeri şi oameni, în această descoperire, ce se alege de cei care au trăit în răutăţi ? Unde se va ascunde acest suflet care se va arăta, într-o clipită, plin de ruşine privirilor atâtor spectatori ? Cu ce fel de trup vei suferi aceste nesfârşite lovituri de bici, acolo unde e un foc ce nu se stinge, un vierme răzbunător, care nu moare, prăpăstii adânci, întunecate şi înfricoşătoare, plânsete amare, urlete de durere nemaiauzite, gemete şi scrâşniri de dinţi, iar relele nu mai au sfârşit ? De acestea nu te poţi mântui nici după moarte şi nu există nici o născocire sau vicleşug care să ajute pe cineva să scape de aceste nemiloase pedepse. VI Şi totuşi acum e posibilă o fugă. Şi câtă vreme e posibilă, să ne ridicăm din căderea noastră şi să nu ne pierdem orice nădejde pentru noi din clipa în care ştim cum să ne ferim de răutăţi. Iisus Hristos a venit în lume tocmai ca să mântuiască pe cei păcătoşi: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem în genunchi înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului”354. Căci, când ne cheamă la întoarcere, cuvântul strigă, răsună. O cale a mântuirii totuşi există dacă o dorim. Moartea şi-a înghiţit prada, pentru că ea a fost cea mai tare, dar, să ştii bine, Dumnezeu a şters toate lacrimile de pe faţa tuturor celor ce se pocăiesc. Domnul este credincios întru toate cuvintele Sale. El nu minte atunci când zice: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face”355. Marele Doctor al sufletelor e gata să vindece şi răul tău. Cuvintele sunt rostite de însăşi gura Lui, izvor de dulceaţă şi de mântuire, atunci când a zis: „nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”356. Mântuitorul vrea să te curăţească de rana ta cea dureroasă şi să arate lumina după întuneric. Păstorul cel bun te caută, după ce a lăsat oile care nu se rătăciseră. Dacă tu te redai pe tine ţie-ţi, El nu va mai sta la îndoială şi acest Iubitor al oamenilor357 nu Se va da înapoi de a te lua pe umerii Lui, 353. Dan. 7, 9-10. 354. Ps. 94, 6. 355. Is. 1,18. 356. Mt. 9, 12-13. 357. De reţinut cum ştie Sfântul Vasile să arate apropierea lui Dumnezeu faţă de om. Nu degeaba el este între cei mai umanişti Părinţi ai Bisericii. Filantropia subliniată de el rar şi-a găsit o exprimare mai deplină şi mai înălţătoare ca în rugăciunea pe care ne-a lăsat-o în Liturghia sa, în timpul Axionului. 118 SFÂNTUL VASILE CEL MARE fericit că a găsit oaia cea pierdută. Tatăl stă şi aşteaptă întoarcerea ta din rătăcire. Vino numai, iar pe când încă vei fi departe, El va alerga şi se va arunca pe grumajii tăi şi, cu o strângere prietenească, va îmbrăţişa ceea ce căinţa curăţise deja ! El va îmbrăca în haina dintâi un suflet care s-a dezbrăcat de omul cel vechi şi de faptele lui, va pune un inel în mâinile care s-au spălat de sângele morţii şi va încălţa picioarele care s-au întors acum de pe calea cea rea de dragul chemării la Evanghelia păcii. Va înştiinţa pe ai Săi, îngeri şi oameni, că aceasta e ziua bucuriei şi a veseliei, prăznuind în tot felul mântuirea ta. Căci zice: „Adevărat zic vouă: va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se întoarce’535 8. Iar dacă vreunul din cei care se cred în picioare se va plânge că te-a primit prea repede, acest bun Păstor va răspunde în locul tău şi va zice: „trebuie însă să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că această fiică a Mea moartă a fost şi a înviat, pierdută a fost şi s-a aflat”359. 358. Lc. 15, 7. 359. Lc. 15, 32. SCRISORI DIN TIMPUL EPISCOPATULUI II

EPISTOLA 47 Către prietenul Grigorie^ „Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel”1 sau cum s-ar putea înnoi bătrâneţea mea, ca să pot trece peste întinderea care mă desparte de Tine, preaiubite, ca să-mi astâmpăr dorul şi să istorisesc supărările sufletului şi să regăsesc prin Tine o mângâiere oarecare în necazurile mele ? Intr-adevăr, după moartea fericitului episcop Eusebiu o mare teamă m-a copleşit. Cei care pândeau altădată Biserica metropolei noastre şi voiau s-o umple de neghinele eretice nu voiau ei oare să prindă acum un prilej de a smulge prin învăţăturile lor tulburătoare credinţa care fusese semănată cu multă oboseală în sufletele oamenilor şi să destrame unitatea acestei Biserici ? Tocmai acest lucru l-au făcut în multe Biserici2. Insă, când au sosit scrisorile clericilor, care ne rugau să nu trecem peste voia lor tocmai într-o clipă atât de grea, am privit în jurul meu şi mi-am adus aminte de dragostea Ta, de credinţa Ta dreaptă şi de râvna pe care ai depus-o totdeauna pentru Biserică. Iată de ce l-am trimis pe preaiubitul Eustaţie, codiaconul, să facă apel la onorabilitatea Ta şi s-o atragă la toate eforturile anevoioase împlinite în folosul Bisericilor, ba chiar să o mai adauge şi pe cea de azi: să-mi liniştească bătrâneţea întâlnindu- se cu ea şi să corecteze evlavia dreptei Biserici, dându-i împreună cu mine (dacă, bineînţeles, voi fi socotit vrednic să particip şi eu la această acţiune sănătoasă) un păstor după voia Domnului 4, care să fie în stare să îndrepteze poporul său. Eu am în faţa ochilor un bărbat, care nu-i necunoscut nici Preasfinţiei Tale: dacă suntem socotiţi vrednici de a-L dobândi, vom fi câştigat o mare siguranţă în faţa lui Dumnezeu şi vom săvârşi cea mai mare binefacere pentru poporul care ne-a chemat. Dar, Te rog de o mie de ori, lasă la o parte orice şovăială, vino să ne întâlneşti şi să previi greutăţile aduse de iarnă.

• Potrivit părerii călugărilor maurini, care au editat epistolele Sfântului Vasile, autorul

epistolei acesteia e Grigorie de Nazianz senior, care cere episcopului Eusebiu de Samosata să sprijine candidatura Sfântului Vasile 1a scaunul episcopal din Cezareea Capadociei. UPs. 5 4 ,7 . 2. E vorba de arieni, care încercaseră să pună şi în Cezareea un episcop arian, aşa cum făcuseră în aproape toate celelalte centre mai importante. 3. Acest păstor e tocmai Sfântul Vasile, care avea pe atunci 40 de ani. Cel care vorbea de bătrâneţe era tatăl Sfântului Grigorie Teologul. 122 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 48 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 370 (371) Abia am reuşit să aflu pe cineva care să meargă în direcţia Cuvioşiei Tale, întrucât aici oamenii se înspăimântă de iarnă atât de mult, încât nu îndrăznesc nici măcar să-şi scoată nasul din camera lor. De fapt, atât de mult ne-au înecat ninsorile în iama aceasta, încât după două luni parcă abia azi ne-am trezit din culcuşurile noastre, atât de adânc ne-am cufundat în sălaşurile noastre4. în orice caz, să mă ierţi, căci cunoşti şi neîndrăzneala mea tipică şi mişcarea greoaie a capadocienilor, pentru că nu Ţi-am scris mai devreme şi n-am adus la cunoştinţa venerabilităţii Tale noutăţile privitoare la situaţia Bisericii din Antiohia, care s-a mucegăit şi a degerat de tot, spre a nu-Ţi mai spune şi altele, despre care cred că vei fi auzit de mult, cum e firesc5. întrucât însă nu cred că va fi un lucru obositor pentru Tine nici dacă Ţi-aş spune lucruri cunoscute, Ţi-am trimis epistolele pe care le-a adus curierul meu. Atât despre aceasta. Constantinopolul îl are de multă vreme ca episcop pe Demofil6, după cum îţi vor fi comunicat verbal curierii noştri şi după cum sigur va fi aflat Sfinţia Ta. Ceva urme de ortodoxie şi de evlavie se zvonesc despre el, aşa am înţeles de la toţi care vin de pe acolo, aşa încât chiar şi părţile dezbinate ale Bisericii din capitală se vor reuni şi (sperăm că, n.tr.) unii din episcopii vecini vor primi unirea. Ai noştri7 nu s-au arătat a fi peste aşteptări, pentru că într-una din vizitele pe care mi-au făcut-o după plecarea Ta au spus şi au făcut multe lucruri urâte, iar, până la urmă, au plecat asigurându-mă că s-au despărţit de mine. Acum, numai singur Dumnezeu ştie dacă situaţia s-ar mai putea îmbunătăţi şi dacă răutăţile vor mai înceta. Restul Bisericii, prin harul lui Dumnezeu, se ţine bine şi se roagă deodată cu venirea primăverii să Te vadă din nou pe meleagurile noastre şi să se reîntinerească prin buna Ta păstorire. Cât priveşte starea organismului meu, ea nu-i mai bună decât m-a obişnuit să fie. 4. Vestită era asprimea iernilor capadociene. Sfântul Vasile face adeseori aceste constatări. 5. Episcopul Meletie de Antiohia revenise de curând din cel de-al doilea surghiun. 6. Arian moderat, urcat în anul 370 de împăratul Valens, fără voia poporului, pe scaunul patriarhal din Constantinopol, Demofd va fi depus în anul 380 de împăratul Teodosie cel Mare pentru că nu acceptase Crezul niceean. 7. O mică partidă de semiarieni din Capadocia, pe care Sfântul Vasile a ştiut totuşi să-i ţină la respect. După cum reiese din această epistolă (şi din altele), Sfântul Vasile căuta cu râvnă readucerea la comuniune a arienilor moderaţi. EPISTOLE 123 EPISTOLA 49 Către episcopul Arcadiei; Scrisă în anu! 370 Am mulţumit lui Dumnezeu Celui sfânt că am primit epistola Evlaviei Voastre, şi mă rog şi eu să fiu vrednic de nădejdea pe care V-o puneţi în mine. Pentru cinstea pe care mi-o arătaţi în numele lui Iisus Hristos, doresc şi eu ca pentru aceasta să luaţi răsplată. îndeosebi îmi exprim mulţumirea pentru că, angajându-Vă să dovediţi că sunteţi adevărat creştin, ridicaţi casă în cinstea numelui lui Hristos, pentru că, într-adevăr, „aţi iubit bunacuviinţă a casei Domnului”8, cum spune Scriptura. Astfel, V-aţi pregătit sălaş ceresc gătit spre odihna celor ce iubesc numele lui Hristos. Dacă putem gândi că există moaşte ale martirilor, atunci dorim să ne implicăm şi noi în râvna Voastră, pentru că, dacă „întru pomenire veşnică va fi dreptul”9, atunci poate că şi noi vom fi părtaşi ai pomenirii celei bune, care Vă va fi dăruită de către Sfântul <ale cărui moaşte se vor fi aflând>. EPISTOLA 50 Către episcopul Inochentie* Scrisă Ia începutul episcopatului în cine s-ar cădea să se încreadă cei fricoşi şi cine i-ar putea trezi pe cei somnoroşi, dacă nu Evlavia Ta, care eşti o întrupare a cuvioşiei faţă de Stăpânul nostru, ca unul care mi-ai dat o nouă dovadă de desăvârşire în toate şi care ai primit să te cobori până la smerenia mea, ca un adevărat ucenic al Celui care a spus: „Eu sunt în mijlocul vostru”10, nu ca un oaspete, ci „ca unul ce slujeşte” ? Ai binevoit să ne dai din bucuria Ta duhovnicească, să ne întăreşti sufletul cu o preţioasă scrisoare şi, ca să zicem aşa, să strângi în braţele măririi Tale micimea noastră de copii. Roagă-te dar - cer acest lucru de la buna Ta inimă - să ne învrednicim a gusta din ajutorul unui om mare ca Tine

• Nu se ştie unde-şi avea scaunul acest episcop, căruia îi mulţumeşte pentru urările făcute

cu ocazia alegerii întru episcop, promiţându-i totodată că-i va comunica dacă a aflat moaşte de martiri, 8. Ps, 25, 8. 9. Ps. 111,6.

• Nu cunoaştem pe cine şi unde păstorea acest episcop. Să fie una şi aceeaşi persoană

cu cea din epistola 81 şi care cerea să î se asigure o bună succesiune la scaunul episcopal ? în epistola de faţă se aminteşte totuşi că Inochentie scrisese înainte ierarhului nostru, lucru pentru care-i mulţumeşte acum. J. Wittig (Studieri zur Gesch. des Papsts Innozenz I and der Papstwahlen des 5. Jiu., Thol. Quartalschrift Tub., 1902, 388-439) crede că epist. 50 şi 81 au fost scrise de Sf. Ioan Hrisostom papei Inochentie I (401-417). 10. Lc. 22, 27. 124 SFÂNTUL VASILE CEL MARE şi să primim grai şi înţelepciune, ca să îndrăznim a răspunde unui om ca Tine, care eşti condus de Duhul Sfânt, iar întrucât am înţeles că eşti prietenul Lui şi că Tu îl preamăreşti într-adevăr, suntem adânc mulţumitori pentru dragostea Ta statornică şi nezdruncinată faţă de Dumnezeu. Mă rog dar ca partea mea să fie alături de închinătorii cei adevăraţi, printre care sunt convins că se află şi desăvârşirea Ta. Cer acest lucru marelui şi adevăratului Episcop, care a umplut toată lumea cu minunile Lui, Domnul <nostru>. EPISTOLA 51 Către episcopul Bosporios Scrisă în anul 370 (?) I Cât crezi că m-am tulburat sufleteşte când am auzit de calomnia cu care mă învinuiau unii din cei care nu se tem de Judecătorul, Care-i „va pierde pe toţi cei ce grăiesc minciuni 7”11. Aproape întreaga noapte n-am putut închide ochii după spusele iubirii Tale, într-atâta mi-a atins tristeţea inima. De fapt, zice Solomon, „calomnia îl înjoseşte pe om”12 şi nimeni nu-i atât de nesimţit să nu-1 doară sufletul şi să nu se plece până la pământ când aude din guri uşuratice minciuni şi bârfeli. Iar noi trebuie să le trecem pe toate cu vederea şi să îndurăm, lăsând răzbunarea în grija lui Dumnezeu, Care nu ne va trece cu vederea, întrucât „cine grăieşte de rău pe cel sărac îl mânie pe Cel ce l-a făcut pe el”13. De altfel, cei care au compus această nouă dramă de defăimare împotriva noastră nu-ţi fac impresia c-ar mai crede în Dumnezeu, Care a spus că va trebui să dăm seama în ziua Judecăţii până şi de orice cuvânt deşert pe care-1 rostim14. Spune-mi dar, l-am anatematizat eu vreodată pe fericitul episcop Dianios ?15 Căci aşa sunt învinuit. Unde şi când ? Cine mai era de faţă acolo ? Pe ce motiv ? Prin simple vorbe sau în scris ? Luându-mă după altul ori începând şi încumetându-mă eu însumi la o astfel de îndrăzneală ? Vai, câtă neruşinare din partea celor care vorbesc cu atâta uşurinţă toate aceste lucruri ! Cât dispreţ faţă de judecăţile lui Dumnezeu ! Afară dacă nu cumva - adăugând după închipuirea lor şi această tragedie - voi fi devenit cumva nebun într-o bună zi şi atunci nu voi fi ştiut nici ce grăiesc. Or, după câte îmi pot da seama, nu ştiu să fi făcut ori să fi spus aşa ceva, şi nici nu aveam de gând s-o fac. în schimb, ceea ce ştiu sigur e faptul că încă din vârsta copilăriei am fost cres11. Ps. 5 ,7 . 12. Pr. 29, 23. Sfântul Vasile adeseori se plânge de calomniile colegilor. 13. Pi: 14, 32. 14. Mi. 12, 36. 15. Episcop al Cezareei Capadociei, care I-a botezat pe Sfântul Vasile. El a murit în anul 362. După ei a urmat Dionisie, antecesorul Sfântului Vasile. EPISTOLE 125 cut în dragoste faţă de ei şi mă uitam ia el ca la un om minunat, cu înfăţişare venerabilă, într-atât de distins, încât să exprime o demnitate sacerdotală în comportare. După ce am ajuns la vârsta înţelegerii, l-am cunoscut şi după calităţile lui sufleteşti şi am avut bucuria de a-i cunoaşte şi anturajul, observându- i modul său simplu, nobleţea şi liberalitatea manierelor, precum şi celelalte însuşiri pozitive ale unui om, cum sunt bunătatea, bunacuviinţă şi blândeţea, chiar strălucirea şi deschiderea împreunate cu distincţia. După toate aceste virtuţi pe care le-am cunoscut la el, eu îl număram între cei mai aleşi şi mai reputaţi prin virtute oameni. II Dar spre sfârşitul vieţii - nu voi ascunde adevărul - m-am îndurerat nespus de mult, împreună cu alţi compatrioţi de-ai mei, temători de Dumnezeu, pentru că a subscris la mărturisirea de credinţă cerută de cei din Constantinopol, conduşi de episcopul Gheorghe16. Apoi, ca unul care-i privea cu blândeţe şi cu îngăduinţă pe toţi, ca un părinte îndurător ce era, căzut într-o boală din care va şi muri, m-a chemat într-o bună zi şi mi-a spus: „mi-e martor Dumnezeu că, deşi am consimţit, semnând textul din Constantinopol, nicicum nu m-am gândit să aduc vreo ştirbire credinţei expuse de Sfinţii Părinţi de la Niceea şi că nici acum n-am pe inimă altceva decât ceea ce s-a statornicit de la început şi mă rog, mai ales, să nu fiu scos din ceata acelor fericiţi episcopi ai celor 318, care au vestit întregii lumi învăţătura cea adevărată. Astfel încât noi, punând capăt oricărei îndoieli a inimii, să revenim la comuniune şi să încetăm de a ne mai supăra”. Acestea au fost legăturile mele cu el. Dacă spune cineva că m-aş fi făcut vinovat faţă de el defăimându-1, să n-o spună slugarnic şi pe ascuns, ci să aducă lucrurile la iveală, având curajul să mă învinuiască deschis17. EPISTOLA 52 Unor călugăriţe Scrisă la începutul episcopatului I Pe cât ne-a întristat mai înainte o veste dureroasă care a ajuns Ia urechile noastre, pe atât de mult ne-a bucurat episcopul preaiubit al lui Dumnezeu, 16. Gheorghe Capadocianul a fost pus cu sila, de împăratul Constantin, arhiepiscop în Alexandria. Aici e vorba de formularul semiarian de la Rimini (359), care anula credinţa niceeană, dar despre care Dianios nu-şi dăduse seama că ar cuprinde o erezie, de aceea s-a căit, aşa cum ne va spune aici însuşi Sfântul Vasile. 17. Desigur, cei care-1 acuzaseră pe Sfântul Vasile de defăimarea binefăcătorului său au făcut acest gest din invidie. 126 SFÂNTUL VASILE CEL MARE fratele Bosporios18, cu cele mai bune ştiri pe care ni le-a dat despre cuvioşiile voastre. El mi-a spus că, slavă Domnului, toate aceste zvonuri erau doar scornituri ale unor oameni care nu cunoşteau bine adevărul în legătură cu voi. A mai spus apoi că a descoperit chiar şi între voi nişte calomnii îndreptate tot împotriva mea şi care sunt atât de nelegiuite, cum numai aceia le pot spune, anume cei care nu se gândesc că vor da socoteală înaintea Judecătorului la ziua dreptei răsplătiri chiar şi pentru fiecare vorbă spusă în deşert. încât am adus mulţumiri Domnului, vindecat de vătămarea adusă de voi19, pe care o primisem din cauza calomniei oamenilor, după ce v-aţi dat seama să lepădaţi opiniile false în privinţa mea, dând ascultare asigurărilor date de fratele nostru. Căci atunci când şi-a exprimat înaintea voastră părerile, el a arătat că şi ale mele erau la fel. într-adevăr, una şi aceeaşi ne este la amândoi credinţa, şi aceasta pentru că suntem moştenitorii aceloraşi Părinţi, care au vestit odinioară, la Niceea, marea învăţătură a dreptei credinţe. Dar dacă toate părţile acesteia sunt de preluat fără vreo contrafacere, în schimb cuvântul „deofiinţă” a fost rău primit de către unii; şi mai sunt şi azi din aceia care nu vor să-l primească. Pentru aceasta, pe bună dreptate, i-ai putea şi osândi, dar i-ai putea judeca şi cu îngăduinţă. Pentru că a nu urma pe Sfinţii Părinţi şi a nu acorda graiului lor mai multă autoritate decât îţi spune propria ta părere, e o atitudine vrednică de condamnat, întrucât e plină de înfumurare; dar şi a socoti acest cuvânt ca suspect numai pentru că a fost respins de alţii, o astfel de atitudine s-ar părea că te scoate întrucâtva din învinuirea precedentă. E drept că episcopii care s-au întrunit din cauza lui Pavel de Samosata20 au atacat această expresie, socotind- o neclară. Ei ziceau că termenul „deofiinţă” ne duce cu gândul în acelaşi timp atât la fiinţă, cât şi la ceea ce provine din fiinţă, aşa încât, odată împărţită, fiinţa dă numirea „deofiinţă” şi celor în care a fost împărţită. O asemenea concepţie poate avea o noimă într-o oarecare măsură atunci când vorbim de bronz şi de monedele confecţionate din bronz, dar în Dumnezeu-Tatăl şi în Dumnezeu-Fiul substanţa sau fiinţa nu-i mai bătrână decât Ei înşişi, nici situată deasupra Lor, aşa încât Persoanele divine nu pot fi socotite Una mai mare decât Cealaltă, căci ar fi mai mult decât nelegiuire să cugeţi sau să spui aşa ceva. într-adevăr, ce ar putea fi mai vechi sau mai bătrân decât Cel ne18. Episcop de Colonea, despre care s-a vorbit în epistola 51. 19. Atât din epistola 51, cât şi din cea de faţă, reiese că Sfântul Vasile nu avea o părere prea bună despre ţinuta morală şi teologică a călugăriţelor. Trecând peste unele cuvinte calomnioase la adresa sa, de care se făcuseră vinovate călugăriţele, sfântul le explică adevăratul înţeles al cuvântului „deofiinţă”. 20. Eretic antitrinitar, osândit în mai multe sinoade între 264-270, pentru că, în rătăcirea lui, el susţinea că Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt Persoane dumnezeieşti, ci nişte creaturi ale Tatălui. EPISTOLE 127 născut ? Printr-o astfel de blasfemie este nimicită însăşi credinţa în Tatăl şi în Fiul, căci sunt ca şi fraţi cei care-şi iau începutul dintr-o singură fiinţă. II Şi întrucât existau şi pe atunci21 unii care ziceau că Fiul a fost adus din nefiinţă la fiinţă, pentru a elimina această impietate <Părinţii> au adăugat termenul „deofiinţă”. Intr-adevăr, unirea Fiului cu Tatăl e veşnică şi continuă. Chiar şi cuvintele anterioare arată că aceasta era credinţa acestor oameni. După ce au spus „Lumină din Lumină” şi după ce au mărturisit că Fiul e „născut, iar nu făcut” din substanţa <ori din fiinţa> Tatălui, ei au adăugat Ia acestea cuvântul „deofiinţă”, vrând să arate prin aceasta că explicarea care s-ar da cuvântului „Lumină” pentru Tatăl s-ar potrivi şi Fiului. Căci între o lumină adevărată şi altă lumină adevărată nu există nici o deosebire. De aceea, întrucât Tatăl e o lumină fără început, iar Fiul e o lumină născută, cu alte cuvinte, întrucât şi Unul e lumină şi Celălalt e lumină, Părinţii anume au spus „deofiinţă” pentru ca să se vadă că şi Unul şi Celălalt se bucură de aceeaşi demnitate a firii; şi nu s-a spus „deofiinţă” ca să se arate că cele două Persoane sunt între ele ca fraţii, cum au gândit unii, ci deoarece cauza şi ceea ce îşi ia începutul din ea sunt de aceeaşi fire, cu alte cuvinte sunt „deofiinţă”. III Acelaşi termen corectează şi rătăcirea lui Sabelie22, întrucât aceasta desfiinţează identitatea ipostasului şi introduce o noţiune perfectă de persoane. Căci deofiinţimea nu-i ceva ce se refera la sine însuşi, ci e o raportare a unei realităţi către altă realitate. Prin urmare, el precizează bine şi conform cu dreapta credinţă deosebirea dintre ipostase şi evidenţiază similitudinea firii. Când învăţăm deci că Fiul este din fiinţa Tatălui, şi anume că e născut, iar nu făcut, atunci nu trebuie să ne ducem cu gândul la nişte înţelesuri trupeşti ale fenomenelor naturale. Căci fiinţa Tatălui nu a fost împărţită, aşa încât de la Tatăl să treacă şi la Fiul, şi nici nu se naşte printr-un fel de scurgere sau prin producere, aşa cum se întâmplă cu pomii când rodesc fructe, ci chipul naşterii dumnezeieşti nu se poate explica şi nici înţelege de cugetarea omenească. E un semn de cugetare nedemnă şi senzuală să asemeni lucrurile veşnice cu cele stricăcioase şi trecătoare şi să crezi că 21. în vremea Sinodului de la Niceea. 22. Eretic antitrinitar modalist (sec. al III-lea), care lăgăduia existenţa personală a Fiului şi a Duhului Sfânt. Pentru el, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt moduri diferite ale uneia şi aceleiaşi Persoane, care, acţionând, acţionează o dată în calitate de Creator (= Tatăl), altă dată ca Mântuitor (= Fiul) şi altă dată ca Sfinţitor (= Duhul Sfânt). 128 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Dumnezeu Se naşte aşa cum se nasc fiinţele trupeşti, câtă vreme în vederea dreptei credinţe trebuie să cugetăm cu totul altfel, gândindu-ne că numai fiinţele muritoare se comportă aşa, pe când în cazul lui Dumnezeu Cel nemuritor lucrurile stau cu totul altfel. Aşadar, nici nu trebuie să tăgăduim naşterea dumnezeiască şi nici când contemplăm pe Dumnezeu nu trebuie să ne întinăm cugetul cu noţiuni materiale. IV în acelaşi timp, şi Duhul Sfânt e socotit a fi de aceeaşi mărire şi cinste alături de Tatăl şi de Fiul, pentru că şi El întrece orice creatură, fiind rânduit de Domnul, aşa cum am fost învăţaţi de Evanghelia Lui, unde se spune: „Mergând, botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”23. De aceea, cine pune pe Duhul înaintea Fiului sau cine crede că El e mai bătrân decât Tatăl, un astfel de om se împotriveşte poruncii date de Dumnezeu şi se îndepărtează de credinţa cea sănătoasă, întrucât nu respectă felul de cinstire pe care l-a primit, ci scorneşte el însuşi un grai nou, ca să fie pe placul oamenilor. Căci dacă socotim că Duhul e superior lui Dumnezeu, atunci El nu mai e de la Dumnezeu, în timp ce în Scriptură se vorbeşte de „Duhul Cel de la Dumnezeu”24. Or, dacă El este „de la Dumnezeu”, atunci cum ar putea fi El mai bătrân decât Cel de la care Şi-a primit fiinţa ? Şi ce nebunie mai poate fi şi aceea când, nefiind decât un singur „nenăscut”, să spună că e altă fiinţă superioară Celui nenăscut ? însă Duhul Sfânt nu-i nici înaintea Fiului Celui Unul-Născut, întrucât nu există nici un mijlocitor între Fiul şi între Tatăl. Pe de altă parte, dacă Duhul nu-i „de la Dumnezeu” şi dacă a venit prin Hristos, atunci El nici nu există din capul locului. De aceea, această înnoire privitoare la rangul Lui nu înseamnă, nici mai mult, nici mai puţin, decât nimicirea existenţei Sale însăşi, o tăgăduire a întregii noastre credinţe. Aşadar, e un lucru cu totul nelegiuit şi să cobori Duhul Sfânt până la măsura făpturii, dar greşit este şi să-L pui mai presus decât Fiul ori mai prejos decât Tatăl, atât ca timp, cât şi ca rang25, Acestea sunt, în legătură cu ceea ce m-am gândit să spun, lămuririle pe care cuvioşiile voastre le doreau, iar dacă Domnul ne va ajuta să ne întâlnim cândva, atunci voi putea spune mai multe ori voi afla poate şi de la voi vreo informaţie în plus la problemele care ne preocupă26. 23. Mt. 28, 19. 24. / Cor. 2, 12. 25. Ca şi în tratatul Despre Duhul Sfânt, Sfântul Vasile a adus o contribuţie majoră la formularea învăţăturii despre divinitatea celei de a treia Persoane din Sfânta Treime, tocmai prin formula simplă de a crede precum ne botezăm şi de a ne boteza aşa cum credem. 26. Fără să jignească, Sfântul Vasile ţine să precizeze cu o ironie fină eventualele „noi informaţii” dogmatice pe care i le-ar putea sugera aceste călugăriţe. EPISTOLE 129 EPISTOLA 53 Către horepiscopF: Scrisă la începutul episcopatului I Ciudată e împrejurarea care m-a făcut să vă scriu, fie şi numai pentru că a dat naştere la bănuieli şi vorbării, dar, îndeosebi, pentru că mi-a umplut sufletul de durere, întrucât până acum aşa ceva nici nu părea de crezut! De aceea, tot ce vă scriu în această privinţă să fie socotit ca un leac pentru cel care-şi dă seama că a greşit, ca o măsură preventivă pentru cel care n-a greşit şi ca un protest pentru cel nepăsător, categorie din care, de altfel, n-aş dori să facă parte niciunul dintre voi. în fond, despre ce credeţi că vă vorbesc ? Se zvoneşte că unii dintre voi primesc bani de la cei hirotoniţi, ascunzând acest lucru sub masca evlaviei27. Şi acesta e un rău şi mai mare, căci când săvârşeşti un rău căruia te sileşti să-i dai înfăţişarea de bine sau de vrednicie, atunci îţi atragi o pedeapsă dublă: faci ceva ce nu se cade, iar ca să desăvârşeşti aşa ceva ai, cum s-ar spune, drept complice binele. Dacă aşa stau lucrurile, să nu se mai întâmple de acum încolo astfel de fapte, iar păcătosul să se îndrepteze, căci celui ce primeşte răsplata trebuie să-i spui ceea ce apostolii au spus celui care voia să dea bani ca să-şi cumpere o participare la Duhul Sfânt: „Banii tăi să fie cu tine spre pierzare !”28. într-adevăr, e mai uşor păcatul celui care vrea să cumpere din ignoranţă darul lui Dumnezeu, decât păcatul celui care-1 vinde. Căci există şi vindere, iar dacă tu vinzi ceea ce ai primit ca dar, vei fi lipsit de harul spiritual, ca şi cum te-ai fi vândut pe tine însuţi lui Satan. <Prin simonie> tu introduci mica ta negustorie în lucrurile duhovniceşti şi în Biserică, prin care am primit în gaj Trupul şi Sângele lui Hristos. Iar acestea n-ar trebui să se întâmple ! Am să vă spun şi de ce şiretenie se folosesc aceşti oameni: Ei cred că nu păcătuiesc, fiindcă nu primesc banii înainte de hirotonie, ci după [săvârşirea] acesteia. Or, a „primi” înseamnă tot a primi, oricând ar avea loc această primire.

• Despre horepiscopi ne vorbesc can. 13 Ancira, 8 şi 10 Antiohia, 15 Neocezareea; dar

şi can. 2, Sin. IV Ec, can. 14 Sin. VII Ec. După N. Milaş (Dreptul bis. Oriental, Bucureşti, 1915, p. 326). La început puteau şi hirotoni preoţi la ţară, cu timpul supravegheau numai pe parohii de la ţară, neputând hirotoni; pe urmă, simpli locţiitori, apoi au dispărut cu totul. Milaş, Canoanele, II, 1, p. 17. 27. Primirea banilor pentru împărtăşirea celor sfinte, în primul rând a hirotoniei, a fost stigmatizată pentru prima oară de Sfinţii Apostoli, când au combătut pe Simon Magul, care voia să cumpere cu bani darul lui Dumnezeu. De aici numele „simonie”, după numele lui. Simonia a mai fost condamnată de can. 29 apost., de can. 2 al sin. Calcedon etc. Sfântul Vasile combate şi el acest păcat (can. 90). Notăm că în sec. al IV-lea nici horepiscopii (arhiereii de la ţară) şi nici cei de la oraş n-aveau salariu. 28. Fapte 8, 20. 130 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Vă rog deci să vă lipsiţi de acest venit sau mai curând de acest drum care duce la iad, pentru ca nu cumva, întinându-vă mâinile cu astfel de câştiguri, să deveniţi nevrednici de a săvârşi Sfintele Taine. Iertaţi-mă, pentru că la început nu credeam, dar după aceea, fiind convins de acest lucru, ameninţ. Dacă după ce va primi scrisoarea mea va săvârşi vreunul asemenea fapte, acela se va îndepărta de la altarele de aici şi-şi va căuta alt loc unde să cumpere şi să vândă darul lui Dumnezeu. Căci noi şi Bisericile lui Dumnezeu n-avem asemenea obiceiuri. Mă voi opri, adăugând un singur lucru: numai din cauza lăcomiei se produc astfel de lucruri. Or lăcomia este rădăcina tuturor relelor şi se cheamă „închinare la idoli”29. Pentru câţiva arginţi să nu preţuiţi idolii mai mult decât pe Hristos! Nu mai urmaţi pilda lui Iuda, trădându-L din nou, pentru câţiva arginţi, pe Cel care S-a răstignit o singură dată pentru noi, pentru că atât câmpiile, cât şi mâinile celor care primesc astfel de roade, se vor numi Acheldama30. EPISTOLA 54 Către horepiscopi Scrisă la începutul episcopatului Foarte mult mă întristează faptul că deja de acum canoanele Părinţilor au ajuns să fie trecute cu vederea, iar orice bună rânduială şi disciplină să fie alungate din Biserici, ba mi-e teamă că, încetul pe încetul, nepăsarea îşi va face drum şi treburile Bisericii vor ajunge într-o totală confuzie. Potrivit unei tradiţii încetăţenite de mult, nimeni nu putea ajunge slujitor al Bisericii decât după o foarte amănunţită cercetare. întreaga lor viaţă era aspru controlată, <supusă unei riguroase cercetări>, dacă nu cumva erau clevetitori, beţivi, certăreţi sau dispuşi să meargă în războaie, dacă îşi înfrânau patimile tinereţilor, încât să poată excela prin sfinţenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul31. Iar acest lucru îl cercetau preoţii şi diaconii care locuiau în apropierea candidaţilor32, îl raportau horepiscopilor, care, la rândul lor, după ce luau şi avizul unor martori de încredere, îl comunicau episcopului, după care, în sfârşit, îl treceau pe slujitor în rândul celor vrednici de preoţie. Acum văd că întâi şi întâi aţi trecut peste noi şi, fără măcar să consimţiţi ca să fim şi noi înştiinţaţi, v-aţi luat asupra voastră toată răspunderea. După 29. Col. 3, 5. 30. Mt. 27, 8: preţ de sânge, cu care Iuda şi-a agonisit osânda. Scrisoarea 53 a circulat şi în româneşte prin mănăstiri; astfel, în volumul Sf. loan Gură de Aur: Cuvinte, Bucureşti, 1829, pp. 133-135 (B.R.V. II, 1074; 1121) etc. 31. Evr. 12, 14. 32. Aici se are în vedere clerul inferior, îndeosebi citeţii şi ipodiaconii. II EPISTOLE 131 aceea, în urma neglijenţei în această problemă, aţi dat voie preoţilor şi diaconilor să introducă în Biserică pe toţi nevrednicii pe care-i doreau ei, fără să le mai controleze viaţa, mânaţi doar de un sentiment pe care-1 explică înrudirea, prietenia sau alt motiv de simpatie33. De aceea, cu toate că poţi număra în fiecare târg mulţi slujitori, totuşi nu-i nici unul din ei vrednic să se apropie de altar, după cum recunoaşteţi voi înşivă că vă aflaţi în mare lipsă de oameni din care să-i puteţi alege pe cei mai buni. Deci, deoarece văd că răul a ajuns de nevindecat, mai ales pentru că cei mai mulţi, din teama de a nu fi înrolaţi ca soldaţi, se înghesuie să intre în preoţie, s-a ajuns la inovarea <şi alterarea> canoanelor Părinţilor şi vă poruncesc să-mi trimiteţi lista slujitorilor din fiecare sat, indicând pentru fiecare de cine a fost îndrumat şi care îi este viaţa. Dar să aveţi şi la voi această listă, ca să se poată face comparaţia între acestea şi între cele pe care mi le-aţi trimis, aşa încât să nu fie îngăduit nimănui să înscrie, în mod incorect, pe cine nu se cade. Prin urmare, după primul an al indicţionului34, dacă există din aceia care au fost hirotoniţi preoţi după prima promovare, aceia să fie scoşi afară, în rândul mirenilor. Cercetarea situaţiei lor să fie în întregime refăcută de voi şi, dacă sunt vrednici, votul vostru să-i admită. Curăţiţi în întregime Biserica, scoţând din sânul ei pe cei nevrednici, iar în viitor cercetaţi pe cei care sunt vrednici şi numai pe ei să-i primiţi. Dar nu-i înscrieţi înainte de a ni se fi relatat faptul sau să luaţi la cunoştinţă că va fi socotit laic cel care va fi admis <în slujirea sacerdotală> fără avizul nostru35. EPISTOLA 55 Preotului Grigorie* Scrisă la începutul episcopatului Ţi-am citit scrisoarea cu toată răbdarea şi m-am mirat de ce, în loc să-ţi aperi cauza prin fapte, scurt şi uşor, ai ales mai bine o atitudine de condamnat, încercând să vindeci, prin cuvântări lungi, nişte rele de nevindecat. Nu noi am 33. Om al disciplinei, Sfântul Vasile nu putea tolera scăderea nivelului moral al slujitorilor Bisericii. 34. Indicţionul era o perioadă de 15 ani, introdusă pentru prima oară, în Imperiul Bizantin, la 3 sept. 312, de către Constantin cel Mare, iar pe linie bisericească, pentru durata păstoririi Sfântului Vasile, primul an începea la data de 1 sept. 372 şi se încheia la 31 aug. 373. 35. Nu degeaba spunea despre Sfântul Vasile un teolog de acum câteva decenii că el a fost în primul rând un bărbat cu harul conducerii, al disciplinei (P. Allard, Bosile, „Dict. de Théol. cath.” 2, 445).

• Altă meteahnă din vremea aceea a unor clerici era cohabitarea cu femei sub acelaşi

acoperiş {feminae subin(roductae), lucru care provoca sminteală în rândurile credincioşilor. Preotul Grigorie a protestat, spunând că a menţinut femeia numai pentru ca să-l îngrijească la bătrâneţe (el avea 70 de ani, după unele manuscrise, doar 65 de ani). Totuşi, Sfântul Vasile a cerut îndepărtarea femeii. 132 SFÂNTUL VASILE CEL MARE fost cei dintâi şi singurii care să hotărâm, Grigorie, că femeile n-au voie să convieţuiască sub acelaşi acoperământ cu bărbaţii. Citeşte canonul aprobat de Sfinţii noştri Părinţi la Sinodul din Niceea, care opreşte hotărât ca episcopii să ducă viaţă comună cu femeile36. Căci celibatul îşi are onoarea în a trăi cineva complet despărţit de femei. De aceea, dacă cineva a făcut legământ că va duce viaţă virtuoasă, iar, în schimb, el trăieşte ca şi oamenii căsătoriţi, acela ne dă să înţelegem că, dacă urmăreşte cinstea care cuprinde în sine şi fecioria, totuşi el nu se fereşte de a vieţui în necinste. Ar trebui dar cu atât mai uşor să asculţi de cererea noastră, cu atât mai mult cu cât afirmi că eşti în afară de orice plăcere trupească. Nu cred, într-adevăr, ca un bărbat de 70 de ani să locuiască în chip pătimaş cu o femeie, iar dacă am hotărât ceea ce am hotărât, aceasta nu-i pentru că s-ar fi săvârşit într-adevăr vreo faptă ruşinoasă, ci pentru că am fost învăţaţi de către apostol să nu dăm fratelui prilej de poticnire sau de sminteală37. Ştim că dacă unii se poartă într-un chip ireproşabil într-o astfel de împrejurare, alţii în schimb vor găsi şi într-o astfel de purtare prilej de păcat. Iată de ce am hotărât, potrivit poruncii date de Sfinţii Părinţi, să te desparţi de această femeie. Şi atunci de ce mai învinuieşti pe horepiscop şi mai pomeneşti şi de o veche duşmănie ? De ce mă acuzi că urechile mele ar fi puse numai s-asculte calomnii, în loc să te învinuieşti însuţi că nu poţi îndura să te lipseşti de tovărăşia acestei femei ? Alungă-o de la tine şi trimite-o la mănăstire ! Locul ei să fie acolo, împreună cu fecioarele, iar tu Iasă-te slujit de bărbaţi „pentru ca din pricina voastră numele lui Dumnezeu să nu fie hulit între neamuri” "8. Câtă vreme însă te încăpăţânezi să nu faci aşa, oricâte mii de lucruri ai putea scrie, ele nu-ţi vor ajuta la nimic: vei muri fără rezultat şi vei da seama înaintea Domnului despre nepăsarea ta. Iar dacă, fără să te fi îndreptat, vei persista să mai slujeşti la altar, vei fi afurisit de tot poporul, iar cei care te vor primi vor fi excomunicaţi de întreaga Biserică. EPISTOLA 56 Lui Pergamios ' Epistolă scrisă la începutul episcopatului Din fire sunt înclinat să uit, iar la aceasta se mai adaugă şi o mulţime de treburi care sporesc şi ele boala mea cea din fire. De aceea, cu toate că nu-mi aduc aminte să fi primit de la nobleţea Ta vreo scrisoare, sunt convins totuşi 36. Can. 3 de la Niceea, reluat şi de canoanele 5 Trulan şi 22-23 de ia Sin. VII Ecumenic. 37. Rom. 14, 13. 38. Rom. 2, 24.

• Prin subtilităţi sofistice, dar elegant combinate, Sfântul Vasile scrie probabil unui fost

coleg de şcoală, îndemnându-1 prieteneşte la corespondenţă regulată. EPISTOLE 133 că mi-ai scris, fapt pentru care nu cred că ai fi putut spune minciuni. Dar dacă atunci n-am răspuns, nu eu voi fi fost de vină, ci cel care nu mi-a cerut să-i răspund. Acum însă pleacă de la mine această scrisoare care cuprinde şi o scuză pentru trecut, dar, în acelaşi timp, ea transmite şi un prilej pentru o a doua epistolă. Drept aceea, şi când îmi vei scrie să nu ai sentimentul că ai început un nou curs de scrisori, ci că Te recompensezi pentru ceea ce eşti dator la scrisoarea de faţă. Pentru că, cu toate că epistola mea ar fi un răspuns la o scrisoare anterioară, întrucât ea întrece măsura cu mult mai mult decât dublă, va sluji totuşi ca răspuns şi la cea dintâi scrisoare. Vezi Ia ce complicaţii ne sileşte lenea ? Dar tu, o preabunule, să nu mai formulezi în fraze scurte acuzaţii, în comparaţie cu care nu există altele mai mari, întrucât uitarea prietenilor şi dispreţul bazat pe putere le întrece pe toate celelalte la un loc. Intr-adevăr, dacă nu ne iubim unii pe alţii, cu toată porunca Mântuitorului, noi nu mai avem altă însuşire după care ne-ar cunoaşte cineva39, iar dacă suntem plini de înfumurare, de cugetare deşartă şi de trufie, atunci mintea ni se întunecă şi nu mai scăpăm de sub osânda diavolului. De aceea, dacă Te-ai folosit de acele cuvinte întrucât aveai astfel de păreri despre mine, roagă-Te să mă las de răutatea pe care ai băgat-o de seamă în purtările mele, iar dacă limba Ta a ajuns, poate fără să-şi fi dat seama, la astfel de cuvinte, să ne mângâiem unul pe celălalt şi să rugăm bunătatea Ta să aducă mărturia faptelor. Şi să ştii bine acest lucru: necazul de acum mi-a slujit drept prilej pentru a ne face mai smeriţi. Oricum, numai atunci Te voi uita, când nu vom mai vrea să ne cunoaştem. De aceea, să nu laşi vreodată ca ocupaţiile Tale să devină semn pentru un anume mod de viaţă şi pentru obişnuinţă de răutate. EPISTOLA 57 Către Meletie, episcopul Antiohiei* Scrisă în toamna anului 371 Dacă Cuvioşia Ta ar putea să-şi dea seama cam cât de mare e bucuria ce ne faci ori de câte ori ne scrii, atunci sigur că n-ai lăsa să treacă nici un prilej fără să ne trimiţi vreo epistolă, ba chiar ai avea ideea să ne trimiţi de fiecare dată multe scrisori, cunoscând răsplata rezervată de Stăpânul iubitor de oameni pentru curmarea suferinţelor sufleteşti. Aici toate sunt pline de suferinţe, aşa încât singurul nostru refugiu din astfel de nepăsări este gândul la Cuvioşia 39. In. 13, 35.

• în calitatea lui de arhiepiscop, Sfântul Vasile primea şi trimitea scrisori tuturor, chiar şi

celor care nu se bucurau că le-a venit un superior tânăr. Dar el ţinea contact cu aproape toţi ierarhii timpului, fie din Răsărit, fie din Apus. întrucât schisma din Antiohia dura de aproape 30 de ani, e lucru firesc ca legăturile Sfântului Vasile cu acest scaun să fie dintre cele mai statornice. Aceasta e prima epistolă adresată epicopului Meletie, care petrecea în exil în ţinuturile muntoase ale Armeniei Mici, deci oarecum în apropiere de provincia Pont, unde a copilărit Sfântul Vasile. 134 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Ta, pe care contactul cu epistolele Tale, pline de multă înţelepciune şi har, îl face mai limpede. De aceea, ori de câte ori punem mâna pe o epistolă de-a Ta, ne uităm mai întâi cât e de lungă; ea ne este cu atât mai dragă cu cât trece peste mărimea obişnuită a epistolelor. Apoi, pe măsură ce începem să o citim, ne bucurăm de fiecare cuvânt pe care-1 întâlnim; în schimb, cu cât ne apropiem de sfârşitul ei, ne întristăm. Astfel încât tot ce ai spune în scrisori este un lucru bun. Căci binele este cel care prisoseşte totdeauna dintr-o inimă bună. Iar dacă ne vom învrednici, prin rugăciunile Tale, ca atâta vreme cât vom trăi pe pământ să ne şi întâlnim vreodată faţă către faţă, ca să luăm prin viu grai hrană folositoare din învăţăturile Tale, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare, acest lucru îl vom preţui ca pe cel mai mare dintre bunuri şi-l vom socoti drept semn al bunăvoinţei lui Dumnezeu faţă de noi. Şi am şi realiza această dorinţă dacă persoane întru totul iubitoare de fraţi şi de prea bună calitate nu ne-ar fi reţinut, iar pentru a nu le divulga intenţia prin scrisoare, am expus aceste lucruri fratelui Theophrast, pentru ca să lfe relateze cu de-amănuntul Desăvârşirii Tale. EPISTOLA 58 Către fratele Grigorie (de Nyssa) Scrisă în anul 371 Oare în ce chip să mă bat cu tine prin scrisori ? Cum te-aş mustra în chip demn de tine, pentru naivitatea manifestată în toate privinţele ? Spune-mi, cine cade de trei ori la rând în aceleaşi curse ? Cine cade de trei ori în aceeaşi plasă ? Nici măcar printre necuvântătoare n-ai găsi una care să comită cu uşurinţă aşa ceva ! Tu ai compus o primă scrisoare şi tu singur mi-ai prezentat-o ca şi cum ea ar fi fost scrisă de prea venerabilul episcop, unchiul nostru comun40, inducându-mă astfel în eroare pentru motive pe care eu nu le înţeleg. Am primit-o totuşi ca pe o scrisoare a episcopului, deşi adusă de tine. De altfel, de ce n-aş fi primit-o ? Am arătat-o mai multora dintre prietenii mei, fiind copleşit de bucurie, şi mulţumeam pentru aceasta lui Dumnezeu. înşelăciunea a fost descoperită abia în clipa când episcopul însuşi mi-a spus cu gura lui că nu el a scris-o, fapt care ne-a făcut pe amândoi să ne înroşim de jenă. Aş fi preferat să se deschidă atunci pământul şi să mă înghită, aşa acoperit de necinstea minciunii şi de necinstea înşelăciunii. Mai târziu mi s-a adus şi a doua scrisoare trimisă, chipurile, de acelaşi episcop, de astădată prin intermediul slujitorului tău, Asterios. Dar nici aceasta n-o trimisese unchiul, pentru că el însuşi a protestat în faţa Prea Venerabilului Antim41, cum mi-a confirmat-o el însuşi. 40. Cu numele tot Grigorie. 41. Episcop de Tiana, un om foarte ambiţios, care va cauza multe supărări Sfântului Vasile. A se vedea, de pildă, epistola nr. 121. EPISTOLE 135 După aceea a sosit şi a treia scrisoare, pe care mi-a adus-o un al treilea, Adamantios. Cum ar trebui privite scrisorile trimise de tine şi de ai tăi ? Aş fi dorit să am inimă de piatră ca să nu-mi mai amintesc nici de cele trecute, dar nici să simt prezentul, pentru ca, cu ochii în pământ, să îndur toate loviturile ca un dobitoc. Ce fel de minte slabă poate fi aceea care, după prima şi după a doua greşeală, nu poate accepta nimic fără o atentă cercetare ? Dacă am scris aşa, am făcut-o cu scopul de a dojeni simplitatea ta42, altminteri convenabilă creştinilor, dar pe care în momentul de faţă n-o consider deloc potrivită; de aceea, cel puţin pe viitor, să te fereşti de a mai face aşa ceva, iar pe mine să mă cruţi, pentru că trebuie să ţi-o spun deschis - în astfel de corespondenţe faci impresia unui slujitor care nu-i vrednic de nici o încredere. Aşadar, oricine ar fi fost autorii scrisorilor, fiecăruia i s-a răspuns după cuviinţă. Deci, fie că m-ai pus tu din nou la încercare, fie că ai primit de fiecare dată epistola de la episcop şi mi-ai trimis-o, răspunsul îl ai acum. In orice caz, tu ar trebui să ai alte preocupări în vremurile acestea, pentru că tu eşti fratele meu, care nu poate uita legăturile fireşti dintre noi şi care nu poţi vedea în mine un duşman: într-adevăr, noi am intrat într-o viaţă care ne macină trupul şi ne chinuie sufletul în aşa măsură, încât întrece puterile noastre. Şi pentru că şi tu ai intrat în acelaşi fel de luptă, va trebui de aici înainte să-mi stai şi tu într-ajutor şi să participi altfel la problemele noastre <bisericeşti>43. Scriptura spune doar că „în nenorociri prietenul ţi-e ca un frate”44. Iar dacă, într-adevăr, respectabilii episcopi acceptă o întrevedere cu mine, atunci să-mi fixeze un loc şi un timp precis şi să-mi trimită oameni care să mă invite. Dar după cum nu evit să merg să mă întâlnesc cu unchiul nostru, tot aşa, dacă invitaţia nu se face după procedura cuvenită, nu-i voi da urmare. EPISTOLA 59 Către unchiul Grigorie Scrisă în jurul anului 371 „Am tăcut, dar oare veşnic voi tot tăcea şi voi răbda”45 şi pe mai departe să se întărească împotriva mea pedeapsa insuportabilă a tăcerii, fără ca eu să scriu şi nici auzindu-1 pe altul să-mi adreseze o vorbă ? întrucât am stăruit până acum în această întunecată hotărâre, cred că mi se potrivesc şi mie de 42. Naivitatea stratagemei Sfântului Grigorie a ajutat totuşi la împăcarea unchiului său cu fratele Vasile, cum reiese din următoarele două epistole. 43. Se ştie că în acelaşi an (371) au fost hirotoniţi, oarecum cu sila, cei doi Grigorie (de Nyssa şi Teologul), ca să stea şi mai mult în ajutor Sfântului Vasile în lupta împotriva arienilor. 44. Pi: 17, 17. 45. Is, 42, 14. 136 SFÂNTUL VASILE CEL MARE acum cuvintele proorocului: „Răbdat-am ca femeia care aşteaptă să nască”46. Tot timpul am dorit ori întâlnire, ori discuţie, dar se vede că, din pricina păcatelor mele, de nimic nu m-am învrednicit. într-adevăr, nu-mi pot închipui care să fie pricina întâmplărilor la care suntem martori, decât că rămân convins să ispăşesc vechile păcate izvorâte din despărţirea de dragostea Ta. Şi dacă pot folosi acest cuvânt „despărţire” când vorbesc de Tine, în înţelesul în care e cu putinţă să te desparţi de cineva ca de un prim venit, atunci cu atât mai mult doare acest cuvânt când mă gândesc la noi, căci Tu ne-ai fost de la început ca un al doilea tată. Dar acum păcatul, care mă acoperă ca un nor gros, m-a făcut să nu mai înţeleg din toate acestea nimic, pentru că ţinând seama că, în afară de supărarea pe care mi-o produce acest fapt, nu se ajunge la nici un rezultat fericit, atunci cum să nu atribui stările de faţă propriilor mele slăbiciuni ? Şi dacă păcatele mele sunt cauza celor întâmplate, fie ca din clipa aceasta'să înceteze amărăciunea mea; şi dacă în această privinţă s-a urzit şi un complot, atunci intenţia lui s-a împlinit întru totul, căci nu de scurtă durată47 a fost această pagubă. De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, iată că am ridicat eu cel dintâi glasul, rugându-Te să-Ţi aduci aminte şi de mine şi de Tine, Tu care, mai mult decât o rudenie oarecare, tot timpul mi-ai fost ca un protector şi care iubeşti de acum acest oraş oarecum şi pentru mine, în loc să Te înstrăinezi de el din pricina mea. II Or, „dacă este vreo mângâiere în Hristos, de este vreo părtăşie a duhului, dacă e vreo voire bună a dragostei, atunci împlineşte-mi rugămintea”48: pune capăt întristării şi dă-mi de acum încolo temei de bucurie, îndrumându-ne Tu însuţi pe toţi spre perfecţiune, iar nu mergând pe urmele altuia în lucruri care nu se cuvin ! Căci nu s-a recunoscut la nimeni o marcă exterioară care să fie atât de proprie, precum a fost socotit caracterul paşnic şi afabil al sufletului Tău. S-ar cădea dar ca prin calităţile pe care le ai să-i atragi şi pe alţii spre Tine însuţi şi să oferi tuturor celor care se apropie de Tine posibilitatea de a se umple de dulceaţa felului Tău de a fi, ca de mirosul frumos al unui parfum. Căci, chiar dacă şi acum se mai simte o oarecare împotrivire, nu peste mult timp se vor vedea şi roadele păcii. Dar atâta vreme cât, din pricina dezbinării 46. îs. 42, 14. 47. P. Hristu (op. cit., 1,93) crede că supărarea dintre unchi şi nepot va fi durat doar câteva luni. în schimb, cu alt unchi, Atarvios, episcop în Neocezareea, relaţiile vor rămâne aprinse toată viaţa, oricâtă strădanie va depune Sfântul Vasile (cf. epist. 204, 207, 210; până la urmă acest bătrân înrăit va trece la erezia sabeliană). 48. Filip. 2, 1-2. EPISTOLE 137 dintre noi, calomniile vor deţine primul plan al vieţii <publice>, e necesar ca bănuielile să sporească spre mai rău. De aceea, dacă nu-i frumos ca ceilalţi să mă ignore, atunci cu atât mai mult nu se cade acest lucru Respectabilităţii Tale. Şi dacă greşim într-o privinţă oarecare, ne putem îndrepta dacă ne vom fi atras reciproc atenţia. Dar aşa ceva nu-i cu putinţă până nu ne întâlnim. în schimb, dacă nu am făcut nici un rău, atunci de ce sunt încă urgisit şi antipatizat ? Iată ce aş spune pentru a mă apăra. III Căci ce anume ar putea spune despre ele însele Bisericile care n-au nici ele nici un câştig de pe urma dezbinărilor noastre mai bine să nu vorbim. Eu nu întrebuinţez acest limbaj ca să mâhnesc şi mai mult, ci ca să pun capăt mâhnirii. Dar, Cuvioşia Ta, nu numai că nu Ţi-a trecut nimic neobservat, ci ai putea afla în cuget posibilitatea de a spune altora lucruri şi mai mari şi mai deosebite decât ne-am putea noi închipui, pentru că ai prevăzut pierderile acestea care au căzut pentru Biserici, şi ştiu că te întristezi mai mult decât noi, ca unul care ai fost învăţat de Domnul să nu dispreţuieşti nici măcar lucrurile cele mai mărunte. Or, astăzi pericolul nu se mărgineşte numai la un om sau Ia doi, ci oraşe şi popoare întregi au ajuns să pătimească de pe urma supărărilor dintre oameni. Ce nevoie este să popularizăm zvonul că aş fi surghiunit dincolo de graniţele ţării ?49 S~ar cuveni deci mărinimiei Tale să laşi altora pofta de ceartă, ba, dacă s-ar putea, să le-o scoţi chiar din suflet şi să Te ridici Tu însuţi deasupra oricăror supărări. Răzbunarea e o însuşire a oricărui om ajuns la mânie, dar ca să ajungi să-Ţi înfrânezi şi mânia proprie, aşa ceva ţine numai de Tine şi de cei care Ţi se aseamănă prin virtute. Numai aceea n-aş spune-o, anume că cel ce se supără pe mine, acela aruncă mânia asupra unui om care nu ne-a făcut nici un rău. Aşadar, fie prin prezenţa Ta fizică, fie prin scrisoare, prin invitaţia de a Te vedea aici sau în orice fel vei voi-o, mângâie-mi sufletul. Dorinţa mea ar fi ca prin Biserică să-şi facă apariţia Cuvioşia Ta şi să ne mângâi atât pe noi, cât şi poporul, atât prin înfăţişarea, cât şi prin cuvintele harului tău. Iar dacă acest lucru este posibil, este şi cel mai puternic <remediu>. Iar dacă alt mijloc ţi se pare potrivit, îl acceptăm şi pe acela50. Te rugăm numai să ne faci cunoscut faptul decis de înţelepciunea Ta. 49. între altele, unchiul şi cei din jurul lui popularizaseră zvonul că - în ameninţările prefectului Modestos - Vasile e surghiunit peste graniţă. (!) 50. Sfântul Vasile îşi arată aici dispoziţia de a accepta foarte multe lucruri, adică de a face importante concesii, pentru pace în general, pentru pacea Bisericilor în special. în fapt, era vorba de războiul pe care i-1 declaraseră episcopii provinciei sale. Trebuie să-i recunoaştem deci meritul de a fi umilit în faţa adversarului mândria sa rănită. Sacrificiul său a trebuit să fie considerabil în acest sens (nota lui Yves Courtonne, op, cit., I, p. 149). 138 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 60 Către unchiul Grigorie Scrisă în anul 371 Şi până acum era o plăcere când îmi vedeam fratele. De ce ar fi altfel, din moment ce e fratele meu, şi încă ce frate ? Acum de curând, când m-a cercetat, m-am bucurat tot aşa de mult, fără să-mi fi scăzut afecţiunea faţă de el. O, de nu s-ar mai întâmpla niciodată să ajung să-mi uit de fire şi să mă lupt cu cei apropiaţi ai m e i! In schimb, în suferinţele mele trupeşti, la care se adaugă şi destule dureri sufleteşti, am privit ca o mângâiere prezenţa acestui om, iar scrisoarea pe care mi-a adus-o din partea Respectabilităţii Tale m-a umplut de bucurie51. Căci de mult timp doream să vină, numai şi numai pentru că nu voiam să se mărească şi mai mult istoria întunecată a vrajbei dintre două rude apropiate, vrajba urzită spre bucuria vrăjmaşilor noştri, spre supărarea prietenilor şi mai ales a lui Dumnezeu, Care ne-a cerut să ne iubim între noi, ca semn că suntem ucenicii Lui52. De aceea, răspunzându-Ţi, mă simt îndatorat să Te rog să înalţi rugăciuni pentru noi, iar pe viitor să porţi grijă de mine ca de o rudă apropiată ce-Ţi sunt. Cât despre evenimentele care se petrec acum şi pe care din pricina neştiinţei noastre nu le putem înţelege, m-am hotărât să socot ca adevărat cam ceea ce vei binevoi să-mi înfăţişezi. Dar este necesar ca restul lucrurilor să fie rânduite de marea Ta minte, în ceea ce priveşte timpul cuvenit şi locul potrivit pentru întâlnirea noastră. Aşa încât, dacă Onorabilitatea Ta suportă să coboare până la umilinţa noastră şi să ne împărtăşească vreo vorbă în acest sens, fie numai mie, fie şi în prezenţa altora, voi asculta, pentru că m-am hotărât, odată pentru totdeauna, să Te servesc cu dragoste şi să fac în toate privinţele cele scrise de Evlavia Ta, spre slava lui Dumnezeu. Cât despre Prea Venerabilul frate al meu, eu n-am vrut să-l silesc să-mi spună nimic prin viu grai, pentru că până în clipa aceea vorba lui n-a fost confirmată de faptă53. 51. Epistola 60 confirmă primirea unui răspuns de împăcare din partea unchiului. Sfântul Vasile recunoaşte totodată că a fost prea dur faţă de fratele lui. în alte două epistole (170 şi 171), nu va mai vorbi despre „naivitatea”, ci despre „nevinovăţia” Sfântului Grigorie. 52. In. 13, 35. 53. Aluzie la stratagema „falselor” scrisori. EPISTOLE 139 EPISTOLA 61 Către Atanasie, episcopul Alexandriei Scrisă în anul 371 Am citit epistola Cuvioşiei Tale, în care exprimi indignarea pentru atitudinea acestui bărbat odios, guvernatorul Libiei54. Şi am deplâns chiar şi patria noastră, care e mama şi educatoarea unor astfel de nenorociri, dar am deplâns şi vecina voastră, Libia, care gustă şi ea din relele noastre deosebite, ca una căreia i-a fost hărăzit acum un bărbat cu suflet de fiară, care se traduce prin cruzime şi desfrânare. Aşa era şi înţelepciunea despre care se spune la Ecclesiast: „vai ţie, cetate, care ai un copil rege şi - ceea ce e şi mai rău - boierii tăi nu mănâncă dis-de-dimineaţă”55, ci se întind la desfrâu până spre amiază, dedându-se nebuneşte la tot soiul de uniuni stranii, în chip mai lipsit de judecată decât dobitoacele. Pe un astfel de om îl aşteaptă biciul dreptului Judecător, ca să-l măsoare cu aceeaşi măsură cu care-i asuprise el pe sfinţii Lui. Din epistola Cuvioşiei Tale s-a făcut cunoscut şi în Biserica noastră că toţi va trebui să ne ferim de acel om şi să nu avem comun cu el nici foc, nici apă şi nici adăpost, dacă o osânda comună şi unanimă ar mai putea fi de vreun folos unor oameni atât de bolnavi sufleteşte. Ca să se vadă caracterul lui nelegiuit e destul să se citească în toate ţinuturile epistola Ta. în orice caz eu nu mă voi abţine să nu le-o arăt tuturor, atât rudelor, cât şi străinilor. Oricum, chiar dacă pedepsele nu-1 ating curând ca pe Faraon, cândva, mai târziu, tot îi va veni o grea şi dureroasă pedeapsă. EPISTOLA 62 Către Biserica din Parnassos Scrisă în anul 371 Urmând vechiului obicei care s-a încetăţenit în urma unei îndelungate aplicări şi dovedindu-vă dragoste întru Dumnezeu, pe care v-o aducem ca pe o dovadă de rod al Duhului, cercetăm pe cuvioşiile voastre cu această scrisoare, luând parte cu voi împreună Ia mâhnirea care v-a lovit şi în îngrijorarea pentru lucrurile care vă stau în faţă. 54. Aceasta e prima dintre scrisorile trimise „Părintelui Ortodoxiei”, Sf. Atanasie cel Mare, pe care Sfântul Vasile voia să-l câştige pentru planul lui general de combatere a arianismului. Din epistolă, se desprinde curajul deosebit al Sfântului Vasile, demn de modul în care-1 va înfrunta pe prefectul Modestos. Tonul şi mai îndrăzneţ al scrisorii provine şi din faptul că guvernatorul Libiei, care se dovedeşte a fi şi el un aprig sprijinitor al arienilor, era de origine tocmai din Capadocia. 55. Eccl. 10, 16 (ed. 1988). 140 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cât despre cele care vă mâhnesc, zicem numai atâta, că e un prilej de a lua seama la poruncile apostolului şi „să nu vă întristăm, ca şi cei ce n-au nădejde”56, dar nici să nu arătăm nesimţire pentru tot ce se întâmplă, ci, dimpotrivă, şi noi să luăm parte la pierderea care s-a abătut asupră-ne, să nu ne clătinăm din pricina tristeţii, ci să-l fericim pe păstor pentru sfârşitul pe care l-a avut, părăsind viaţa la bătrâneţe înaintată şi plecând să se odihnească în cea mai înaltă cinste pe care o poate da Dumnezeu. N-avem decât să vă sfătuim că se cade ca, lăsând la o parte orice întristare, să dobândiţi stăpânire de sine şi să luaţi asupra voastră grija de treburile Bisericii, încât Bunul Dumnezeu să poarte de grijă de turma Lui şi să vă dea păstor după dorinţa Lui, ca să vă pască cu ştiinţă5 ' , EPISTOLA 63 Către guvernatorul Neocezareeî Scrisă în anul 371 „Pe bărbatul înţelept, dacă ar locui într-o ţară îndepărtată şi chiar dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată, tot prieten l-aş socoti”, aşa spunea tragedianul Euripide. Iată de ce, dacă zicem că suntem prieteni şi cunoscuţi unul cu altul, cu toate că încă nu ştiu să ne fi întâlnit faţă către faţă, pentru a mă fi bucurat să-l cunosc pe un dregător de atât de mare prestigiu, Te rog să nu socoţi aceste cuvinte ale mele drept linguşire. Avem oricum ca promotor al prieteniei noastre renumele, care proclamă cu glas tare vredniciile Domniei Tale înaintea tuturor oamenilor. Oricum, după ce am ajuns să-l cunosc pe prea venerabilul Elpidios58, aveam credinţa că Te cunosc tot aşa de bine şi pe Dumneata şi mă simt cucerit cu totul, ca şi când Te-aş fi vizitat de multe ori şi ca şi când o lungă experienţă a vieţii m-ar fi ajutat să-Ţi cunosc de mult calităţile excepţionale pe care le ai. Omul amintit - Elpidios - n-a încetat să-Ţi descrie, una câte una, calităţile cu care eşti împodobit: mărinimia sufletului, distincţia sentimentelor, blândeţea manierelor, experienţa vieţii, judecata pătrunzătoare, seriozitatea gândirii, voioşia temperată, puterea cuvântului şi 56. / Tes. 4, 13. 57. Aşezat pe malul râului Halis, oraşul Pamassos (din eparhia Capadociei) şi-a pierdut păstorul, lucru pentru care Sfântul Vasile îi mângâie pe locuitori, îndrumându-i să-şi aleagă un episcop ortodox, opunându-se arienilor care fac presiuni ca să-şi pună unul de-al lor. Bănuielile ierarhului s-au împlinit în persoana lui Ipsis, care, după scurt timp, în anul 373 a fost detronat tot de arieni, fiind înlocuit cu Ecdicos.

• Fără să linguşească, dar cu multă eleganţă la scris, precum şi cu multă condescendenţă

faţă de mai-marii zilei, Sfântul Vasile prezintă în epistola aceasta un model al genului. Reprezentând drept motto un vers din Euripide (Fragmente, ed. Naurk, nr. 902), în legătură cu prietenul care, chiar dacă e departe (la Neocezareea), tot prieten rămâne, ierarhul nostru îl felicită pe noul guvernator cu ocazia instalării lui. 58. Fost guvernator în Neocezareea, Elpidios a fost transferat ca asesor al lui Theraios în capitala Capadociei. EPISTOLE 141 toate pe care le-a enumerat când a stat de vorbă cu mine, dar pe care eu nu le pot înşira fără să lungesc peste măsură textul epistolei. Oricum, am putea oare să nu avem drag un astfel de om ? Cum m-aş putea opri să nu-mi arăt prin strigăte de bucurie emoţia sufletului meu ? Primeşte dar, prea onorate domn, salutul ce Ţi se înfăţişează ca o expresie a unei prietenii adevărate şi sincere, căci felul meu de a fi departe de orice linguşire slugarnică. înscrie numele meu între prieteni, iar prin scrisori mai dese fă-mă să-Ţi cunosc şi fiinţa, mângâindu-mă chiar şi pentru că nu Te avem faţă către faţă. EPISTOLA 64 Către Hesychios* Scrisă în anul 371 Multe erau, încă de la început, cele care mă legau de Respectabilitatea Ta, îndeosebi dragostea noastră comună faţă de învăţătura care a fost răspândită în mai multe locuri de către cei care o ştiu din experienţă, precum şi vechea noastră prietenie cu acel minunat bărbat care este Terentinos. Dar când a sosit cel care este în toate privinţele cel mai bun şi care-i cel mai vrednic de titlul de prieten, prea venerabilul frate Elpidios, şi când a descris amănunţit toate calităţile Tale nobile (pentru că, într-adevăr, e şi cel mai capabil de a deosebi virtutea omului şi s-o caracterizeze prin cuvinte), el a aprins în mine o dorinţă atât de mare faţă de Domnia Ta, încât îmi exprim dorinţa de a Te vedea cândva în vechiul nostru cămin, pentru ca să ne desfătăm de calităţile Tale, nu numai prin auzite, ci şi prin cunoaştere personală. EPISTOLA 65 Către Atarvios anul 371 Care va fi sfârşitul tăcerii, dacă eu, provocându-mă, la vechimea vârstei, aştept să începi Tu cel dintâi cu salutările, pe când dragostea Ta doreşte să stăruie şi mai mult în funesta judecată a calomniei ?

• Hesychios, fost coleg de şcoală al Sfântului Vasile, ajuns acum mare dregător împărătesc,

era atât de mult apreciat chiar şi de o rudă a împăratului (corniţele Terenţiu, adeseori pomenit în aceste scrisori - epist. 99, 105, 214, 215, 216) şi de guvernatorul adjunct al Capadociei. Elpidios (epist. 63, 78, 231), încât e invitat să cultive corespondenţă prietenească. E într-adevăr uimitor ce tact şi câtă deschidere sufletească a dovedit acest ierarh până şi în cercurile cele mai neaşteptate ale societăţii contemporane lui.

• Această ciudată persoană, Atarvios, episcop al Neocezareei, era rudă cu Sfântul Vasile,

dar va face mult sânge rău marelui arhiepiscop, care voia să-I împace pe ortodocşi cu arienii (A se vedea epist. 59 şi 60). în realitate, Atarvios se va arăta duşmănos până la capăt (vezi epist. 204, 207, 210 etc). Oricâtă bunăvoinţă îi arăta nepotul, unchiul nu voia să cedeze. 142 SFÂNTUL VASILE CEL MARE încât mă priveşte, socotind că atunci când e vorba de prietenie o înfrângere valorează cât o biruinţă, mărturisesc că în această luptă a Ta eu recunosc că ai dreptate să crezi că m-ai biruit, aşa încât încep să scriu eu cel dintâi, pentru că ştiu că „dragostea toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”, „nu caută ale sale” şi pentru aceasta „niciodată nu cade”59. Căci cel ce se pleacă din dragoste înaintea aproapelui, acela nu e deloc de dispreţuit. Aşa încât şi Tu, arătând de acum înainte prima şi cea mai mare roadă a Duhului - iubirea -, să înlături tonul posomorât al oamenilor mânioşi, pe care-1 arăţi faţă de mine prin tăcerea Ta, şi să-Ţi sădeşti în inimă veselie şi pace faţă de fraţii Tăi de aceeaşi credinţă, precum şi silinţă şi grijă pentru buna păstrare a Bisericilor Domnului. Căci trebuie ştiut că dacă nu preluăm asupra noastră lupta pentru Biserici, la fel cu cea pe care o susţin, spre distrugerea şi completa lor dispariţie, cei care se împotrivesc învăţăturii sănătoase, nici o piedică nu va mai sta în calea pieirii adevărului după ce acesta va fi biruit de adversarii săi, iar noi vom fi atinşi întrucâtva de condamnare, întrucât n-am arătat o grijă sporită pentru unirea Bisericilor cu toată silinţa şi neîntârzierea, pentru buna înţelegere dintre noi şi pentru împăcarea voinţelor fiecărora. Te rog, aşadar, să-Ţi îndepărtezi din suflet orice gând că n-ar fi nevoie să mai păstrăm comuniunea cu alţii. Căci faptul de a te rupe de legătura cu fraţii nu-i o însuşire a omului care trăieşte după principiul dragostei şi care zice că împlineşte porunca lui Hristos. Mai vreau ca buna Ta aplecare de spirit să mediteze şi la aceea că nenorocirea războiului ne dă târcoale şi-şi va putea face uneori apariţia şi la noi, dacă împreună cu alţii nu ne vom împotrivi atacurilor lui şi nu vom găsi şi noi oameni care să ia parte la durerea noastră, pentru că în vremea prosperităţii noastre nu ne-am adus şi noi partea de contribuţie la ajutorarea celor nedreptăţiţi. EPISTOLA 66 Către Atanasie, episcopul Alexandriei Scrisă în anul 371 I Nu cred că există cineva pe care să-l doară atât de mult ca pe Respectabilitatea Ta situaţia plină de tulburări în care se află Biserica creştină sau, ca să vorbim mai exact, făcând comparaţie între ceea ce a fost altădată şi ceea ce este acum, singură frăţia Ta poţi aprecia cât e de profundă schimbarea care s-a produs, aşa încât să poţi trage concluzia că dacă lucrurile se vor înrăutăţi şi mai mult, atunci în scurtă vreme nimic nu va mai putea opri Biserica să se 59.1 Cor. 13, 5; 7; 8. EPISTOLE 143 transforme într-un aşezământ cu totul străin de chemarea ei60. Am stat adeseori şi m-am gândit că dacă stricarea Bisericilor nouă ne apare atât de lamentabilă, oare ce fel de păreri îşi va fi făcut unul care cunoaşte din proprie experienţă buna rânduială de altădată şi armonia dintre Biserici în privinţa problemelor de credinţă ? Şi fiindcă tocmai Desăvârşirea Ta a fost atins în chipul cel mai greu de loviturile acestea, cred că şi partea cea mai mare de ajutor pentru îmbunătăţirea situaţiei Bisericii tot de la înţelepciunea Ta trebuie s-o aşteptăm. în ceea ce mă priveşte, după câte mă ajută puterea minţii de a înţelege lucrurile, eu am ajuns de multă vreme la concluzia că pentru Bisericile noastre singura scăpare ar fi dacă şi episcopii apuseni61 ar fi de aceeaşi părere cu noi. Dacă ar arăta măcar atâta înţelegere faţă de altarele noastre pe cât au dovedit-o măcar câtorva din cei ce au răspândit învăţături eretice în Apus, cred că ne-ar fi de mare folos binelui comun al tuturora, în primul rând, pentru că cei de la cârma statului ţin seama de părerile celor mulţi, iar în al doilea rând, mulţimile ne vor urma în acest caz fără ezitare. Şi cine oare ar fi mai potrivit să ducă la îndeplinire acest lucru dacă nu inteligenţa Ta ? Cine altul ar putea pătrunde lucrurile mai adânc şi să ne spună ce ar fi de făcut ? Cine ar fi mai destoinic să pună lucrurile în acţiune ? A mai arătat cineva înţelegere atât de mare faţă de durerile fraţilor ? Cine-i mai respectabil în întreg Apusul decât cărunteţele Onorabilităţii Tale ? Lasă omenirii o amintire demnă de cariera Ta <de excepţie>, Părinte prea cinstit! împodobeşte cu această lucrare unică acele mii de biruinţe obţinute pentru adevărata pioşenie ! Trimite la episcopii apuseni câţiva delegaţi încercaţi în învăţătura sănătoasă din Biserica Ta, descrie-le stările apăsătoare de la noi, propune-le vreo cale de scăpare, fii un nou Samuel pentru mântuirea Bisericilor creştine, împărtăşeşte soarta popoarelor năpăstuite, înalţă rugi de pace, oferă-le condiţii demne de pacificare, imploră harul lui Dumnezeu, doar, doar, se va îndura să trimită Bisericii un semn de pace. Ştiu că scrisorile mele sunt un slab sfătuitor pentru o cauză atât de măreaţă. Dar, pe de altă parte, mai ştiu că nici nu ai nevoie de altcineva care să te îmbărbăteze, după cum nici luptătorii cei 60. Se ştie că în sinodul ţinut în Alexandria în anul 362 s-a stabilit o formulă de împăcare între episcopii creştini, în sensul formulei „o fiinţă în trei ipostasuri”, şi că, chiar dacă nu se recunoaşte formal termenul „deofiinţă”, e primit în comuniune oricine acceptă divinitatea lui Hristos. Tot aşa se ştie că, la început, episcopul Meletie ai Antiohiei semnase o formulă semiariană, dar că pe urmă a revenit la credinţa niceeană. Din păcate, între timp, în Antiohia s-a creat o schismă care va dura peste 30 de ani. A fost o mare durere faptul că Sfântul Atanasie, marele campion al ortodoxiei, intervenind în problema Antiohiei, n-a reuşit să obţină nici un rezultat. Sfântul Vasile preia şi el ştafeta de la Sfântul Atanasie, căutând să ajute la lichidarea schismei antiohiene. Era firesc să spună că cel mai greu e faptul că s-au dezbinat ierarhii Bisericii. Epistolele 66-69 au mai fost traduse şi de Pr. N. Petrescu (în „Mitropolia Banatului”, 1979, pp. 636-642). 61. Planul Sfântului Vasile ţintea într-acolo ca, prin mijlocirea Sfântului Atanasie, să se recunoască în Antiohia, ca episcop canonic, Meletie, fiind eliminat Paulin, care era recunoscut de apuseni. 144 SFÂNTUL VASILE CEL MARE mai curajoşi nu aşteaptă aplauzele copiilor. Căci nu ne gândim să dăm lecţii unui neştiutor, ci vrem doar să împintenim elanul unui om plin de activitate altminteri, II De altfel, şi în celelalte probleme ale Orientului îţi va fi de mare folos să colaborezi cu mai mulţi, iar în această privinţă va trebui să-i aştepţi pe cei din Apus. Dar în primul rând e limpede că buna rânduială din Biserica Antiohiei atârnă tot de puterea de evlavie a Ta: în măsura în care vei reuşi să-i tratezi pe unii cu îngăduinţă, iar pe alţii să-i îndemni la linişte, în aceeaşi măsură vei reuşi ca până la urmă să readuci prin bună înţelegere vigoarea de altădată a Bisericii. Căci ştii mai bine decât oricare altul că, după pilda celor mai înţelepţi doctori, când e vorba de a aduce vindecarea, atunci trebuie să începi mai întâi de la mădularele de primă importanţă. Or, dintre Bisericile lumii, care alta ar fi mai însemnată decât cea a Antiohiei ? îndată ce în această biserică se va fi reintrodus buna înţelegere, nimic nu va mai putea împiedica Biserica, odată ce capul ei s-a însănătoşit, să ajungă la însănătoşirea întregului ei trup. Numai că, într-adevăr, metehnele din Biserica Antiohiei au nevoie de toată înţelepciunea şi înţelegerea evanghelică a Ta, pentru că ea-i dezbinată nu numai din pricina ereticilor, ci e măcinată şi de alte grupări care afirmă că gândesc acelaşi lucru împreună62. Iar reunificarea acestor partide şi strângerea lor din nou într-un corp compact o poate face numai Acela care prin puterea Lui neînţeleasă poate face să crească din nou nervi şi came chiar şi pe nişte oase uscate63. într-adevăr, aceste mari lucruri le săvârşeşte Dumnezeu prin cei care sunt vrednici de El. Nădăjduim, aşadar, că şi aici rezolvarea unor probleme atât de grele cade tot în sarcina măreţiei firii Tale, liniştind poporul tulburat şi alungând dintre ei dihonia dezbinării cauzate de protecţiile particulare, aducându-i pe toţi la dragoste reciprocă şi redând Bisericii vechea ei forţă. EPISTOLA 67 Către Atanasie, episcopul Alexandriei Scrisă în anul 371 în scrisoarea trecută am crezut că-i suficient dacă spun Respectabilităţii Tale că toată acea parte din poporul Antiohiei care a păstrat încă învăţătura 62. în toate cele şase epistole adresate Sfântului Atanasie (61, 66, 67, 69, 80, 82), ca şi în alte două (nr. 132 şi 266) trimise urmaşilor Sfântului Atanasie, care închidea ochii la 3 mai 373, Sfântul Vasile urmărise acelaşi scop: de a obţine unanimitatea episcopilor răsăriieni şi apuseni pentru rezolvarea schismei antiohiene, 63. h z. 37, 8. EPISTOLE 145 ortodoxă trebuie să fie îndrumată la unire şi înţelegere, urmând astfel ca toţi cei care au fost până acum despărţiţi să caute să se unească laolaltă şi să-l recunoască de singur conducător pe prea iubitul nostru episcop Meletie64. în acest scop, întrucât şi codiaconul nostru iubit, Dorotei65, - care fusese folosit în acest sens atât ca sol către apuseni, cât şi către Meletie - mi-a cerut să-mi expun şi eu cât mai deschis punctul de vedere în această problemă, am socotit necesar să subliniez că în întreg Răsăritul66 Meletie este persoana cea mai bine văzută, cu care mă aflu în comuniune şi doresc în tot chipul să-l văd conducând treburile Bisericii lui Dumnezeu din Antiohia, pentru că este ireproşabil în credinţa67, iar în conduita lui morală nimeni nu i se poate asemăna. De aceea, putem spune că el este de fapt un fel de întâistătător al întregului trup al Bisericii, pe când celelalte grupări sunt doar nişte mădulare rupte din acest trup. De aceea e nevoie şi, în acelaşi timp, de dorit în toate privinţele să unim în jurul acestui bărbat pe toţi ceilalţi, aşa cum pâraiele mici se adună în râuri mari. Pentru celelalte tabere, să se procedeze cu tactul necesar pentru ca să poată fi câştigaţi şi ei; şi astfel să se înfrăţească tot poporul în chipul în care va găsi de folos înţelepciunea Ta, în urma cunoscutei experienţe şi râvne de care ai dat de atâtea ori dovadă. Desigur nu va scăpa neîntrecutei Tale inteligenţe nici faptul că şi apusenii de aceeaşi credinţă acceptă aceleaşi păreri, după cum mărturiseşte şi epistola pe care ne-a adus-o fericitul Silvan68. EPISTOLA 68 Către Meletie, episcopul Antiohiei anul 37 î Am voit până acum să-l reţin pe lângă noi pe preaevlaviosul frate Dorotei, codiaconul, pentru ca, trimiţându-1 abia după ce vom fi isprăvit lucrarea noastră, să facem cunoscut prin el, în amănunţime, Respectabilităţii Tale rezultatul acesteia. întrucât am tot amânat-o de pe o zi pe alta, s-a pierdut multă vreme, iar acum, nemaiavând altă ieşire din încurcătură, mi-a venit o idee despre ce anume ar fi de făcut şi am trimis pe numitul bărbat să caute pe Sfinţenia Ta şi să-ţi raporteze verbal totul, prezentând şi părerea mea, aşa încât, 64. în epist. 66 Sfântul Vasile a precizat planul de lucru al punerii de acord a episcopilor răsăriteni şi apuseni, în legătură cu schisma din Biserica Antiohiei. 65. Din epist. 66 reiese că presbiterul Dorotei s-a înfăţişat înaintea Sfântului Atanasie şi i-a cerut să vină la Antiohia să acţioneze în acest sens. Dorotei era antiobian şi a făcut servicii de legătură atât cu Atanasie, cât şi cu papa Damasus. 66. Adică Asia Mică, Siria şi Palestina. 67. Duşmanii lui au contestat ortodoxia lui Meletie. 68. Din păcate nu s-a fructificat acest gând de a fi recunoscut Meletie titular şi Paul in să rămână doar onorific. Apusenii l-au susţinut mereu pe Paul in. 146 SFÂNTUL VASILE CEL MARE dacă ideile noastre vor părea folositoare, să se pună repede în lucrare de Desăvârşirea Ta69. Vorbind cât mai pe scurt, la noi s-a încetăţenit părerea ca fratele Dorotei să meargă până la Roma ca să-i îndemne pe unii din Italia să ne viziteze, venind pe mare, aceasta ca să nu se întâlnească cu cei care eventual i-ar fi putut împiedica, pentru că am înţeles că cei ce exercită puterea pe lângă împăraţi nu vor şi nu pot să câştige interesul împăratului pentru cei exilaţi70, socotind că ar fi un câştig faptul de a nu surveni ceva încă şi mai rău pentru Biserici. Dacă, aşadar, părerea aceasta pare a fi socotită folositoare şi de înţelepciunea Ta, Vă veţi învrednici să întocmiţi epistole şi să redactaţi memorii în legătură cu ce probleme şl cu cine anume să discute. Iar ca să aibă valoare şi putere de încredinţare epistolele, să introduceţi oricum şi numele aderenţilor voştri, chiar dacă aceştia nu sunt de faţă. Aici aceste lucruri nu sunt încă sigure, pentru că a venit şi un oarecare Evipios, dar acesta încă nu şi-a dat pe faţă părerile. în orice caz, ei ameninţă cu întrunirea aderenţilor atât din Tetrapolia Armeniei, cât şi din Cilicia71. EPISTOLA 69 Către Atanasie, episcopul Alexandriei Scrisă în toamna anului 371 I Părerea pe care o avem de multă vreme despre Respectabilitatea Ta se confirmă cu fiecare zi, ba pot spune că prestigiul ei creşte tot mai mult, după cum o dovedesc ultimele fapte. Căci în vreme ce majoritatea celorlalţi se mulţumesc să poarte de grijă doar de problemele lor, Tu nu Te declari mulţumit numai cu atâta, ci porţi grijă şi de toate celelalte Biserici în aceeaşi măsură, ca şi de cea care ţi-a fost încredinţată de Stăpânul comun. Căci iată nu pierzi nici o ocazie de a discuta, de a îndemna, de a trimite scrisori, precum şi în toate părţile oameni care să sugereze cele mai bune <soluţii>. Aşa se face că l-am primit cu multă bucurie şi noi deunăzi pe Prea Venerabilul frate Petru, trimis de sacra obşte a clerului de la Voi, ale cărui planuri le-am aflat de bune, ca unele care ţintesc - potrivit instrucţiunilor Respectabilităţii Tale - la împăcarea grupărilor contrare. 69. Rezolvarea schismei din Antiohia a fost unul din planurile cele mai statornice ale activităţii marelui ierarh capadocian. Se gândea la convocarea unui sinod general ori măcar la aducerea la unison, prin corespondenţă, a părerilor celor mai importanţi ierarhi contemporani. Acest plan reiese clar din această epistolă. Tot pentru acest plan s-a adresat el şi Sf. Atanasie al Alexandriei, lui Eusebiu de Samosata, episcopilor apuseni, inclusiv papei din Roma. 70. împăratul Valens (364-378), pătimaş arian, nu aproba eliberarea episcopilor ortodocşi exilaţi. 71. Planul acestora era să contracareze iniţiativele Sfântului Vasile. EPISTOLE 147 întrucât am dori să venim şi noi cu unele propuneri privitoare la această acţiune, am socotit că vom da un început foarte potrivit lucrurilor prin faptul ca toate Bisericile să recurgă la sfaturile înţelepte ale Preasfinţiei Tale şi să fii conducătorul nostru al tuturor, sfetnic şi îndrumător la toate. în acest înţeles l-am trimis, iată a treia oară, la Preasfinţia Ta pe fratele Theodor, diacon, provenit din Biserica Preacinstitului episcop Meletie, căci e om plin de râvnă sfântă pentru corectitudinea credinţei şi plin de dorinţa de a vedea iarăşi pacea în Biserici, pentru a relata Cuvioşiei Tale şi pentru ca, urmând sfaturile tale (pe care singur eşti în stare să le dai, atât în virtutea vârstei, cât şi a bogatei experienţe şi a darului de conducere primit de la Duhul Sfânt în măsură mai mare decât oricare altul), să se pună în aplicare planul comun de acţiune. Suntem convinşi că-1 vei primi pe acest sol cu bucurie şi-l vei vedea cu dragoste, întărindu-1 cu puterea rugăciunilor Tale şi prevăzându-1 cu scrisori de drum, ba poate îi vei da şi câţiva însoţitori dibaci, care să-l călăuzească pe drumuri sigure. Am mai găsit de cuviinţă, totodată, să-l înştiinţăm şi pe episcopul Romei, ca să examineze situaţia de aici şi să-şi exprime şi punctul său de vedere, trimiţându- ne, în acest sens, şi o delegaţie cu o hotărâre generală sinodală, cu alte cuvinte să ia el în mâini problema şi să aleagă oamenii în stare să suporte greutăţile drumului, distinşi în blândeţe şi în statornicie de caracter, spre a putea îndrepta pe aceia dintre ai noştri care s-au rătăcit. Dar, totodată, ei vor trebui să aibă atâta dibăcie la cuvânt şi atâta putere de convingere, precum şi întreg dosarul celor petrecute după sinodul de la Rimini72, pentru ca să se poată anula ceea ce s-a făcut acolo prin silă. Bine ar fi ca acei delegaţi să călătorească pe mare, fără ca să facă zgomot şi fără ca să prindă de veste duşmanii păcii. II Câţiva dintre cei de aici mai cer încă un lucru, anume ca apusenii să osândească şi ei erezia lui Marcel (de Ancira, n.tr.)73 ca primejdioasă, stricătoare şi străină de credinţa cea sănătoasă. Până acum, în toate scrisorile pe care le-au trimis, ei au blestemat doar numele urgisitului Arie, pe care nu s-au obosit să-l scoată din Biserici, pe când împotriva lui Marcel (care afişează o impietate tocmai contrară, hulind însăşi existenţa divină a Celui „Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu” şi folosind greşit termenul „Cuvântul”) se pare că n-au exprimat încă nici o critică. 72. La Sinodul de la Rimini din anul 359 au luat parte numai episcopi ortodocşi din Apus. Dar fiindcă n-au putut fi de faţă marii susţinători ai Crezului niceean, pe care împăratul Constanţiu îi surghiunise, când delegaţii Bisericilor orientale au ajuns la Constantinopol, au fost forţaţi să accepte deciziile partidei semiariene aşa cum au fost ele formulate la sinodul din Nike (în Tracia). Presiunile împăratului i-au silit pe ceilalţi participanţi de la Rimini să semneze şi ei formula semiariană. 73. Se ştie că Marcel de Ancira a fost la început un mare admirator al Crezului din Niceea. Mai târziu el a căzut în rătăcirea extremă, sabeliană, ca şi ucenicul său, Fotin de Sirmium. 148 SFÂNTUL VASILE CEL MARE într-adevăr, Marcel crede că sub titlul de „Cel Unul-Născut” s-a dat nume Cuvântului, Care a venit în lume ca o necesitate „la plinirea vremii”, dar Care apoi S-a întors din nou în lăcaşurile de unde ieşise, aceasta pentru că El n-a existat nici înainte de ieşirea din fiinţa Tatălui şi nu există nici după reîntoarcerea Lui acolo. O dovadă „despre această învăţătură nebună sunt cărţile pe care le-a lăsat şi din care se păstrează câteva şi la noi. Pe faţă se pare însă că Marcel n-a fost osândit, cu toate că persistă vina că l-au primit în comuniunea Bisericii, poate pentru că la început nu cunoşteau starea de fapt a lucrurilor. Situaţia de azi cere însă ca apusenii să-l treacă şi pe Marcel la locul cuvenit74, pentru ca cei nevinovaţi, care n-au prilejul, dar care vor să poată trece de partea Sfinţiei Tale, şi care şovăiesc în credinţă, să vadă limpede cu toţii că, de acum încolo, îi recunoaştem ca fiind de o credinţă cu noi, căci nu luptăm orbecăind ca noaptea, când nu se pot deosebi prietenii de duşmani. Vă rugăm, aşadar, să-l trimiteţi pe diaconul amintit cu prima ocazie, pentru ca măcar anul viitor să se realizeze măcar o parte din ceea ce dorim. Lucrul pe care-1 cunoşti fără ca să Ţi-1 mai spunem şi de care Te rugăm să te îngrijeşti este acesta: când, cu vrerea lui Dumnezeu, vor veni delegaţii din Apus, să nu îngădui să se mai continue dezbinarea Bisericii, ci să faci ca ei să-i îndemne a se aduna laolaltă, pe toate căile, pe toţi cei de o credinţă, chiar dacă unii dintre ei vor găsi motive de diferend ale unora faţă de alţii, pentru ca să nu se fărâmiţeze şi mai mult poporul nostru cel dreptcredincios. Căci trebuie să privim fără ezitare ca totul să treacă pe planul al doilea faţă de ţinta pacificării, prima grijă trebuind s-o avem faţă de Biserica din Antiohia, a cărei grupare sănătoasă, <aflată de partea dreptei credinţe>, să nu slăbească şi mai tare, dezbinându-se şi pe motive personale. Te rog dar să porţi de grijă mai cu seamă de toate acestea şi să pui toţi factorii în mişcare pentru ca, până la sfârşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să pui mâna pe toate pârghiile care îngăduie stabilitatea Bisericilor. EPISTOLA 70 Fără adresă, despre un sinod Scrisă în anui 371 înnoirea legilor dragostei şi ale păcii de altădată propovăduite de Sfinţii Părinţi, acest dar ceresc şi mântuitor pe care ni l-a lăsat Hristos, dar care s-a 74. în duplicitatea cu care s-au arătat şi prin amestecul necanonic în Antiohia (unde au hirotonit pe Paulin în locul lui Meletie), iată acum o altă duplicitate a episcopului Romei şi a celor apuseni: faptul că, deşi eretic, Marcel de Ancira era socotii de ei ca ortodox.

• Deşi în manuscris epistola n-are destinatar, totuşi locul, precum şi conţinutul legat de

persoana lui Atanasie şi de ideea de a mijloci prin intermediul episcopilor apuseni pentru clarificarea schismei din Antiohia ne duc cu gândul spre papa Damasus, căruia i s-a cerut şi în epist. 69 convocarea unui sinod în acest sens. EPISTOLE 149 veştejit cu timpul, iată un lucru pe atât de necesar şi folositor despre care ştiu bine că va plăcea şi inimii Tale atât de iubitoare de Hristos. într-adevăr, ce-ar fi mai plăcut decât să vezi uniţi în acelaşi trup al lui Hristos oameni pe care-i despart atât de mari distanţe geografice, care însă colaborează între ei în înţelegere prin lucrarea dragostei ? Preacinstite Părinte, aproape întreg Orientul (şi prin Orient înţeleg ţinuturile din Egipt până în Iliric) e bântuit şi zguduit de o puternică furtună din pricina ereziei semănate altădată de acel duşman al adevărului care a fost Arie, dar care iarăşi se ridică acum fără ruşine din rădăcinile lui amare şi produce nişte roade catastrofale. De acum erezia a ajuns să domine, pentru că, din aproape toate eparhiile, reprezentanţii de seamă ai dreptei credinţe au fost alungaţi din Biserici prin denunţuri şi ameninţări, iar la putere au ajuns acum cei care terorizează conştiinţele creştinilor de rând. Singura scăpare din aceste nenorociri o vedem în vizita binevoitoare a Preasfinţiei Tale. Totdeauna în trecut ne-a mângâiat dragostea Voastră deosebită şi sufletele noastre s-au reconfortat pentru o vreme prin ştirea plină de bucurie că ne veţi vizita. Dar în clipa când am pierdut această speranţă, nemaiavând răbdare, am ajuns la ideea de a Vă cere, prin această scrisoare, să ne veniţi în ajutor şi să trimiteţi încoace pe unii din cei care au aceleaşi vederi ca şi noi, fie pentru ca să împace pe cei dezbinaţi, fie ca să readucă la împăcare Bisericile lui Dumnezeu, fie cel puţin a identifica mai precis pe autorii tulburărilor, pentru ca pe viitor să ştiţi şi Voi cu cine e bine să staţi în comuniune. De fapt, noi nu cerem absolut nimic nou, ci numai ceea ce era obişnuit şi la fericiţii iubitori de Dumnezeu de altădată, cât şi la Voi. Căci ştim din tradiţie, informându-ne de la părinţii pe care i-am întrebat atât oral, cât şi prin scrisoarea care se păstrează încă la noi, că Dionisie, acel preafericit episcop care se distingea la Voi prin dreapta credinţă şi prin alte virtuţi, ţinea contact prin scrisori cu Biserica Cezareei75, îi mângâia prin scrisori pe părinţii noştri şi trimitea oameni să-i răscumpere cu bani pe fraţii noştri76 ajunşi în robie. însă acum împrejurările sunt şi mai grele şi mai întunecate, aşa că ne cer o înţelegere şi mai mare. în fond, noi nu deplângem distrugerea unor construcţii pământeşti, ci căderea în robie a Bisericilor. Nu mai e vorba de o robie trupească, ci ceea ce vedem zilnic împlinindu-se de cei ce luptă pentru biruinţa ereziei e o adevărată robire a sufletelor. De aceea, dacă nu Vă veţi ridica încă de acum ca să ne veniţi într-ajutor, în scurtă vreme nu veţi mai afla pe nimeni cui să-i întindeţi mâna, pentru că toţi vor ajunge să fie dominaţi de eretici, 75. Dionisie, episcopul Romei, a păstorit între anii 258-268. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească VII, 25. 76. E vorba de pustiirile făcute de goţi şi de sciţi. Sozomen, Istoria bisericească, II, 6. 150 SFÂNTUL VAS ILE CEL MARE EPISTOLA 71 Către prietenul Grigorie (Teologul) Scrisă în anul 371 I Am primit scrisorile Cuvioşiei Tale prin intermediul prea venerabilului frate Elinios, care mi-a istorisit cu de-amănuntul şi sincer tot ce mi-ai dat să înţeleg şi cred că nu-i greu să ghiceşti starea sufletească ce m-a cuprins auzind de toate acestea77. Dar, întrucât dragostea ce-ţi port o socot a fi ceva mult mai mare decât orice supărare, am primit tot ce mi s-a adus la cunoştinţă în modul în care se cuvenea să mă rog Bunului Dumnezeu, ca nici în restul zilelor şi ceasurilor vieţii mele să nu-mi scadă preţuirea pe care ţi-o păstram şi până acum, întrucât nu ştiu să-ţi fi greşit cu nimic, nici puţin, nici mai mult. Iar dacă unul sau altul se va fi mândrit cu aceea că abia de curând a început să ţină rânduielile vieţii creştine, venirea lui alături de mine i-ar aduce o importanţă oarecare, închipuindu-şi lucruri pe care nu le-a putut auzi şi tălmăcind fapte pe care nu le-a înţeles, lucru care nu-i de mirare. Dimpotrivă, e de mirare şi straniu lucru că-i dau ascultare până şi cei mai de încredere dintre voi, fraţilor, şi, după cât se pare, nu numai că ascultă astfel de lucruri, ci încep78 să le şi urmeze. Dacă un astfel de om a ajuns să fie luat drept dascăl, iar eu simt jertfa bătăii de joc, înseamnă că vremile tulburi prin care trecem ne-au învăţat să le întâmpinăm pe toate cu răbdare. Căci din pricina păcatelor noastre ne-am obişnuit de multă vreme cu ticăloşii mai rele şi decât aceasta. Dar dacă eu n-am adus până acum nici o mărturie în legătură cu concepţia mea despre Dumnezeu79, atunci n-o să răspund nimic nici de astă dată. Pentru că pe cei pe care nu i-a putut convinge atitudinea mea de atâta amar de vreme, cum ar putea-o face oare o scurtă scrisoare de-a mea ? Dacă purtarea mea de atâta vreme e destulă mărturie, cele spuse de calomniatorii mei nu trebuie privite decât ca flecăreli. Oricum însă, dacă am îngăduit gurilor neînfrânate şi inimilor nesimţite să spună ce vor şi am plecat cu plăcere urechile să le ascultăm, atunci nu numai noi am fi cei care ne-am potrivi lor, ci şi alţii s-ar lua după noi80. 77. Când scria această epistolă, Sfântul Vasile era pus la grea încercare. Provincia Capadocia era scindată în două şi sprijinirea episcopilor arieni se făcea pe faţă. El însuşi era ameninţat cu exilul şi cu confiscarea avutului. 78. Nu ni se dă numele. Se pare că cel vizat e Eustaţiu de Sebasta. 79. Pare a fi o aluzie la învăţătura despre divinitatea Duhului Sfânt, pe care o tăgăduiau macedonienii. Sfântul Vasile se exprimase despre ea în chip „iconomicos”, cerând să se adopte formula uzitată la Botez. E drept că în lucrarea sa Despre Duhul Sfânt, Sfântul Vasile nu foloseşte termenul „deofiinţă”, dar în două locuri din tratatul Contra lui Eunomin (III, 4; III, 5) el foloseşte atributul „divin”. 80. Acuzele ar putea să se refere şi la Sfântul Grigorie. EPISTOLE 151 Pricina acestor lucruri stă în ceea ce de multă vreme te-am prevenit. Acum sunt dezamăgit şi tac pentru ca să nu fac tulburare şi mai mare. Pentru că dacă noi am fi trăit împreună în spiritul vechii înţelegeri şi în conformitate cu răspunderea pe care ne-am asumat-o faţă de Biserici, atunci n-am fi dat nici un prilej pentru astfel de bârfeli. Iar tu dacă crezi, lasă-i pe oamenii aceştia în treaba lor şi fă-mi plăcerea şi vino să lucrăm împreună în lupta care ne aşteaptă, spre a face de ruşine pe duşmanul care s-a înarmat împotriva noastră. Chiar şi numai arătându-te, le vei stăvili acestora avântul şi-i vei împrăştia pe cei care s-au legat să răstoarne liniştea împărăţiei, căci din darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu le vei arăta că tu eşti conducătorul luptătorilor noştri81, închizând orice gură nelegiuită care grăieşte fărădelege împotriva lui Dumnezeu. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci fapele vor arăta cine te va urma pe drumul cel bun şi cine ezită şi trădează, în chip viclean, învăţătura cea adevărată. Iar dacă interesele Bisericii sunt trădate, atunci puţin mă interesează să mai conving prin vorbe pe oamenii care mă preţuiesc atât cât ar putea preţui cei ce n-au învăţat niciodată să se măsoare cu ei înşişi. De altfel, prin harul lui Dumnezeu, în scurtă vreme calomniile vor fi date pe faţă prin mărturia faptelor, din clipa în care simt că vom avea să suferim încercări şi mai grele82 pentru cuvântul adevărului. Iar dacă acest lucru nu va avea loc, atunci tot vom ajunge să fim alungaţi din Biserici şi din patrii. Dacă nimic din toate acestea nu se va întâmpla, atunci judecata lui Hristos nu este departe. De aceea, dacă doreşti să ne întâlnim în interesul Bisericilor, sunt gata să-ţi ies întru întâmpinare până acolo unde doreşti, iar dacă ceri să combat calomniile, apoi la aşa ceva n-am vreme să răspund. EPISTOLA 72 Către Hesychios! Scrisă în anul 371 Cunosc dragostea pe care o ai faţă de mine şi râvna de a face bine. De aceea, trebuind să liniştesc pe preadoritul meu fiu, Calistene, m-am gândit că dacă Ţi-aş împărtăşi şi Ţie grijile mele, mi-aş duce şi eu mai uşor la îndepli81. îl vor fi durut pe Sfântul Vasile cuvintele de refuz rostite de Sfântul Grigorie cu ocazia hirotonirii „silnice” pentru Sasima: „n-am să iau armura” (epist. 48, Migne, P.G. 37, 100); totuşi insistenţa Sfântului Vasile îşi va da roadele mai târziu. 82. Presimţire avută de Sfântul Vasile în legătură cu ameninţările lui Modestos. Totuşi, trebuie observat că nici împăratul n-a îndrăznit să meargă prea departe în legătură cu soarta Sfântului Vasile.

• Scrisoare tipică de împăciuire. Hesychios ne este cunoscut şi din epist. 64. A se vedea

şi epist. 73. II 152 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nire treburile mele. Acest om a ajuns la supărare cu preaînţeleptul Eustochios şi supărarea lui pare că a venit pe bună dreptate. îi învinovăţeşte pe slujitorii acestui Eustochios că s-au purtat cu el cu prea mare obrăznicie şi chiar nebuneşte. Drept aceea, îi cerem să pună capăt supărării, să înceteze cearta şi să ierte, mulţumindu-se cu frica pe care a produs-o asupra acestor nesocotiţi şi chiar şi asupra stăpânilor. în felul acesta va câştiga două lucruri: faţă de oameni un nume bun, iar faţă de Dumnezeu se va face bineplăcut, dacă va binevoi să amestece mărinimia cu teama. Chiar şi Tu, dacă ai ceva legături prieteneşti cu acest om, cere-i această favoare, iar celor pe care-i cunoşti în oraş, în stare să-l facă ezitant, împărtăşeşte-le şi lor această grijă a mea, spunându-le că rezultatul îmi va face mare bucurie. Trimite-1 înapoi pe diacon după ce-şi va fi îndeplinit lucrarea pentru care a fost trimis. Când oamenii se refugiază la mine, mă copleşeşte ruşinea că nu ie voi putea fi întru nimic de folos. EPISTOLA 73 Către Calistene* Scrisă în anul 371 I Am dat slavă lui Dumnezeu când am avut norocul să citesc scrisoarea Nobleţei Tale, mai întâi pentru că mi-a venit o salutare din partea unui bărbat care ţine să mă cinstească (şi eu dau mare importanţă legăturilor cu personalităţile cele mai de vază), iar în al doilea rând, pentru bucuria pe care ne-o procură o frumoasă amintire. Şi drept semn al acestor amintiri e însăşi scrisoarea primită. Abia am luat-o în mână că i-am şi înţeles sensul, de aceea am admirat chipul în care, după părerea tuturor, îmi inspirai un respect care nu este datorat decât părinţilor. Faptul că un om aprins de mânie şi pornit să se răzbune faţă de cei care s-au ridicat împotriva lui ajunge să renunţe aproape cu totul la reacţii violente, numai ca să ne facă pe noi arbitru al acestui diferend, iată ce mi-a dat prilejul să mă bucur de comportarea lui ca aceea a unui adevărat fiu duhovnicesc. în faţa unui asemenea gest nu îmi rămâne altceva de făcut decât să Te felicit şi să-Ţi urez numai bine.

• E vorba de împăciuirea amintită în epist. 72. Slugile lui Eustochios se vede că s-au ridicat

cu injurii împotriva lui Calistene. Scena se va fi petrecut pe drumul din apropiere de Sasima. Oamenii trebuiau pedepsiţi, pentru că nu mai voiau să continuie lucrul. Se pare că şi Calistene va fi avut vină în calitatea lui de antreprenor sau constructor de şantier. în aceste împrejurări, se face apel la bunele oficii ale Sfântului Vasile, care căuta să-l convingă pe Calistene să-i ierte. EPISTOLE 153 Dea Domnul să fii cel mai îndrăgit de prieteni, cel mai de temut de duşmani, cinstit de toţi, încât şi cei care au uitat cum să se comporte faţă de Tine, cunoscându-Ţi bunătatea, să regrete că au greşit faţă de un om ca Tine. II Dar întrucât ai poruncit ca slujitorii să fie aduşi la locul unde comiseseră dezordinea, am pretenţia să ştiu ce scop îşi propune aici bunătatea Ta. Dacă Te vei prezenta şi Tu însuţi în persoană şi dacă vei dicta însuţi pedeapsa pentru ceea ce au îndrăznit ei să facă, desigur că ei se vor prezenta. Pentru că ce altceva s-ar putea întâmpla dacă aşa ai judecat ? Dar în acest caz nu ştiu ce mulţumire am avea din partea Ta, dacă nici atâta putere n-avem ca să-i scutim pe aceşti oameni de la pedeapsă. Iar dacă vei fi reţinut de alte treburi în cursul drumului şi nu vei putea veni personal, cine va fi acolo ca să-i primească pe oameni ? Şi cine va fi acolo să-i apere în locul Tău ? Dacă peste tot ai hotărât ca ei să se prezinte în faţa Ta, porunceşte ca ei să fie duşi până la Sasima83 şi acolo să-Ţi arăţi blândeţea sufletului şi mărinimia. întrucât, aşadar, îţi arăţi încă o dată puterea Ta asupra oamenilor care Te-au provocat, după ce vei fi arătat prin aceasta că demnitatea nu trebuie să fie dispreţuită, lasă-i teferi, cum Te-am rugat în scrisoarea trecută, făcându-mi şi mie o bucurie, iar Tu luând de la Dumnezeu răsplata pentru câte faci. III Spun acest lucru nu pentru că aşa trebuie să se aranjeze lucrurile, ci pentru a ceda în faţa mâniei Tale. Nu cumva o parte din furia Ta să nu se mistuie şi, după cum la ochii care suferă de inflamaţie par dureroase până şi leacurile cele mai uşoare, tot aşa şi cuvântul meu s-ar putea mai curând să Te tulbure, decât să te potolească. Or lucrul cel mai convenabil şi în măsură să-şi aducă podoaba cea mai mare, iar mie îndeajuns ca semn de onorabilitate pe lângă prieteni şi pe lângă cei de vârsta mea84, e faptul că răzbunarea delictului ne-a fost încredinţată nouă. în orice caz, chiar dacă Te-ai jurat să-i pedepseşti după lege, nici pedeapsa pe care am da-o noi n-ar fi cu nimic mai puţin onorabilă decât legile care se aplică în viaţa oamenilor, nici legea dumnezeiască nu e mai puţin onorabilă decât cele aflate în vigoare în lumea laică. Ei ar putea deci fi pedepsiţi aici după legile noastre85, unde şi Tu ai încă nădejde de mân83. Sasima, cea atât de dispreţuită de Sf. Grigorie Teologul, era destul de departe de Cezareea. Faptul e semnificativ pentru prestigiul de care se bucura Sfântul Vasile până şi într-un ţinut atât de îndepărtat. 84. Eustochios, Calistene şi poate şi Sfântul Vasile nu mai erau, se vede, atât de tineri. Ei se cunoşteau mai demult. 85. <E vorba de kanon şi de dreptul canonic, diferit de legea laică (nomos). Se vede că noţiunea de „canon” nu intrase în uz la momentul istoric respectiv>. 154 SFÂNTUL VASILE CEL MARE tuire, scăpând astfel de necesitatea de care Te-a legat jurământul şi dându-le o pedeapsă în proporţie cu faptele lor. Dar văd că scrisoarea mea iarăşi se lungeşte. Străduindu-mă din toate puterile ca să Te conving, nu pot da înapoi, trecând cu vederea una din ideile care-mi trec prin minte, de teama ca nu cumva pedeapsa să fie fără rezultat pentru că nu Te-aş fi lămurit deplin. Dar Tu, cel mai cinstit dintre oameni, adevărată mlădiţă a Bisericii, întăreşte-mi nădejdile pe care le-am pus în Tine, precum şi, totodată, mărturiile unanime privitoare la blândeţea şi bunătatea Ta. Scrie şi soldatului să plece de la mine86 îndată, căci până acum n-a scăpat nici un prilej de a mă supăra şi înjura, pentru că mai curând nu vrea să Te supere pe Tine, decât să-i aibă pe toţi ai noştri drept prieteni şi familiari. EPISTOLA 74 Către Martinian Scrisă în anul 371 I Cât aş da să ne putem întâlni cândva şi să fim împreună câtva timp, să mă desfăt de toate calităţile de care dai dovadă ! Dacă e un mare semn de cultură pentru cineva să fi văzut multe oraşe şi să fi cunoscut modul de cugetare al multor oameni, cred că acela ar fi şi mai repede răsplătit de o astfel de plăcere dacă ar ajunge să poată sta de vorbă cu un om ca tine87. Căci ce lucru ar fi mai mare: să vezi pe rând, unul după altul, mulţi oameni88 ori să vezi numai pe unul, dar care a adunat în el experienţa lumii întregi ? Mai mult, aş putea spune chiar că din cunoaşterea binelui şi din descoperirea pe scurt şi fără de răutate a virtuţii obţinem mai repede mărturii de superioritate, fie că e vorba de o faptă bună, de un cuvânt demn de ţinut minte sau de rânduieli politice concepute de oameni mai dotaţi decât alţii. însă toate acestea se află ca într-un depozit în comoara sufletului Tău, aşa încât aş dori să Te ascult nu numai un singur an, ca Alcinoos89 pe Ulise, ci o viaţă întreagă, pe care mi-aş dori-o cât mai îndelungată din acest motiv, chiar dacă eu sunt destul de prost dispus faţă de ea. 86. Să fi avut Calistene o pază militară pe durata drumului ? Posibil. 87. Profesor de retorică, cunoscut de Sfântul Vasile, probabil, încă din tinereţe, Martinian se bucura de mare trecere în cercurile conducătoare ale capitalei Imperiului Bizantin, cum deducem din aluziile la scrierile homerice şi din pierderea prestigiului Cezareei ca oraş aî culturii. în această epistolă i se cere să oprească dezmembrarea provinciei Capadocia. Acelaşi obiect îl au şi următoarele două epistole (75 şi 76). <Despre el, v. şi PLRE (v. Infra, scris. 76, n. 1), s.v. Martinianus 5>. 88. Aluzie la peripeţiile pline de învăţăminte ale lui Ulise. V. Odiseea IX ş.u. 89. Rege al Feacienilor, Homer, Odiseea VI, 12. EPISTOLE 155 Dar, în definitiv, de ce scriu acum, când trebuia să mă aflu lângă Tine ? Pentru că patria mea întristată mă constrânge să merg după ea. Căci nu cred, Preabunule, că nu ştii cât a avut ea de suferit: ca pe un nou Penteu al Tebei90, menadele furioase sau demonii înşişi au sfâşiat-o în bucăţi, O dezbină şi o ciopârţesc ca nişte doctori slabi care îmbolnăvesc mai rău bolnavul şi-i agravează rănile prin ignoranţa lor. Iar pentru că suferă de pe urma acestor dezbinări, patria trebuie tratată ca un bolnav. Concetăţenii mă tot presează prin scrisori să mă întorc repede, nu ca şi cum ar crede că în felul acesta le-aş uşura singurătatea, ci ca să nu fiu acuzat de dezertare de la datorie. Căci ştii că cei aflaţi în suferinţă uşor înclină spre speranţă, dar sunt şi uşurei la defăimare, osândind ceea ce nu li s-a putut împlini. II De fapt, tocmai pentru acest motiv aş vrea să Te întâlnesc şi să-mi spun părerea, mai bine-zis, să Te rog să găseşti vreo soluţie îndrăzneaţă şi vrednică de inteligenţa Ta, să nu rămâi nepăsător faţă de patria noastră atât de îngenunchiată azi, ci să Te arăţi la Curte şi să le spui deschis să nu creadă că au două provincii în loc de una. într-adevăr, ei n-au adăugat dintr-o altă ţară teritoriu ca să facă o nouă provincie, ci au făcut ca omul care are un cal sau un bou, pe care îi taie în două, crezând că astfel are doi cai sau doi boi, căci acum nu numai că n-are doi, ci a nimicit şi singura vietate pe care o avea. Spune dar dregătorilor celor mari ai puterii să nu „înmulţească” şi împărăţia în felul acesta, pentru că puterea nu constă în număr, ci în fapte. Căci credem că unii fac acest lucru poate din necunoaşterea adevărului, alţii pentru a nu cădea asupră-le cu vorbe grele, iar alţii pentru că nu le pasă; pe scurt, toţi privesc fără atenţie la ceea ce se întâmplă. Dacă ai putea intra la împărat ar fi cel mai bine şi mai potrivit pentru toate situaţiile vieţii. Dacă însă acest lucru Ţi-ar fi peste mână, fie că n-ar fi potrivit anotimpul sau ar fi la mijloc vârsta, care, cum zici Tu, adesea însoţeşte lentoarea, atunci să nu-Ţi fie greu măcar să scrii. Iar dacă Te vei hotărî să fii patriei în ajutor prin scrisori, atunci să fii atent mai întâi să nu laşi la o parte nimic din ceea ce-Ţi stă în putere, iar prin faptul că Te asociezi suferinţelor lor vei aduce o mare mângâiere celor apăsaţi. O, dacă ai putea să fii de faţă ca să poţi vedea cu ochii proprii situaţia tragică a noastră ! Atunci Te-ar impresiona măcar aparenţa clară şi ai scoate şi Tu vreo vorbă, care s-ar potrivi atât cu tristeţea Ta sufletească, cât şi cu nefericirea oraşului. Nu dezminţi încrederea ce mi-am pus-o în intervenţie ! De ce n-avem un Simonide sau pe un alt poet care să se priceapă să deplângă dezolarea în 90. Rege al Tebei, dat de Dionysos pe mâna menadelor sau a bacantelor furioase, care l-au sfâşiat de viu. (Enciclop. civil, gr., p. 342). 156 SFÂNTUL VAS1LE CEL MARE toată gravitatea ei ? Ce zic eu de Simonide ? De Eschil trebuia să vorbesc sau de altul91 care să reuşească să descrie cu tărie şi să deplângă toată nenorocirea noastră. III Căci acele întruniri, cuvântări şi discuţii ale oamenilor celebri din agoraua noastră şi tot ceea ce a făcut altă dată vestit oraşul nostru ne-au părăsit. De acum, tot mai rar se vor putea vedea plimbându-se prin oraş vreun om cult sau mare orator, decât era cazul altădată la Atena cu cei condamnaţi la dezonoare (atimia), <fiind privaţi de drepturi cetăţeneşti>, sau cu cei care aveau mâinile necurate. în locul lor a intrat ignoranţa ca la sciţi sau la masageţi92. Nu se mai aude azi decât un singur strigăt, acela al agenţilor de dări93, precum şi al celor biciuiţi de ei. Porticele halelor redau acum şi de-o parte şi de alta ecoul lor lugubru, oftând parcă de tristeţea vremurilor de azi. Gimnaziile închise şi nopţile neiluminate nu ne îngăduie să ne mai gândim la altceva decât la frica de viaţă. Căci nu-i mic pericolul ca, îndată după retragerea de pe străzi a dregătorilor, totul să se prăbuşească, parcă ar fi un cutremur general. Ce cuvântare ar fi în stare să descrie această nenorocire ? Unii au pomit-o la fugă, o parte din consilieri (şi nu cei mai slabi) au preferat exilul pe viaţă, decât să meargă la Podandos. Când vorbesc de Podandos mă gândesc la o localitate pe care lacedemonienii o numesc Keades94 sau la o prăpastie a naturii, cum poate ai mai văzut undeva în lume, o localitate de iad caronian95, iscodită vrând-nevrând pentru a desemna aceste paragini, care exală un aer nesănătos. Gândeşte-te oricum la ceva asemănător pentru Podandos. O treime din slujbaşi fug acum cu femeile şi cu copiii. O a doua treime sunt duşi spre Podandos96 ca nişte arestaţi, pe când cei mai mulţi din ei, foşti fruntaşi ai oraşului, oferă prietenilor lor o privelişte de plâns, împlinind dorinţa duşmanilor, ca şi cum ar fi dat peste noi un blestem greu. Desigur, cea de a treia parte a rămas pe loc, dar nenorociţii aceştia, incapabili de a suporta plecarea colegilor lor şi convinşi în acelaşi timp că sunt prea slabi pentru a putea face faţă necesităţilor, au ajuns până la a refuza chiar să mai trăiască. Această situaţie Te rog să o faci cunoscută tuturor prin grai viu şi cu legitima francheţe pe care Ţi-o îmbie viaţa. Avertizează-i că dacă lucrurile nu 91. Simonide din Keos, (f 468 î.d.Hr.) a fost unul din marii poeţi lirici. Eschil ( t 455 î.d.Hr.) a fost unul din cei mai mari poeţi tragici ai grecilor. 92. Popoare nomade din sudul Rusiei, vestite mai mult prin vitejie, decât prin cultură (Enciclop. civil, gr., p. 482). <Fragmentul este important şi pentru istoria românească>. 93. Aspect tipic al fiscalismului bizantin apăsător. Se pare că tocmai el a dus la scindarea în două a Capadociei. 94. Keades era temniţa sau prăpastia subterană unde erau aruncaţi criminalii (Plutarh, Vieţile paralele, Agesilau 19, trad. N. Barbu, Bucureşti, 1969, voi. IV, pag. 200). 95. A se vedea şi epist. 14. Charon era luntraşul care trecea pe morţi în infern. 96. Prima capitală a noii provincii Capadocia secunda a fost Podandos. Ulterior, ea s-a mutat la Tiana. EPISTOLE 157 se vor schimba, nu vor mai avea pe nimeni căruia să-i dovedească umanitatea. Vei fi astfel util binelui comun sau vei face măcar ca Solon, care, neputând apăra libertatea concetăţenilor, pentru că cetăţuia era deja ocupată, a luat armura şi s-a aşezat în faţa porţii ca să arate prin atitudinea lui că nu aprobă ceea ce s-a întâmplat97. Totuşi e ceva ce ştim sigur (chiar dacă aceasta nu-i şi părerea Ta), că pentru bunăvoinţa şi cuminţenia Ta vei primi cele mai mari laude când se va vedea că lucrurile s-au petrecut aşa cum le-ai prezis. EPISTOLA 75 Către Aburgios Scrisă în anul 371 Oricât de multe ar fi calităţile care înalţă caracterul Tău peste al altora, nici una dintre ele nu-i atât de deosebită ca iubirea pe care o ai faţă de patrie sau de locul unde Te-ai născut. Să ştii că prin ea îţi plăteşti datoria faţă de cea care Te-a făcut să fii atât de mare98, încât faima Ta a ajuns să fie cunoscută de toată lumea. Dar patria care Te-a născut şi Te-a crescut99 a ajuns azi într-o stare atât de deplorabilă, ca în vechile povestiri, încât nici unul din cei care au cunoscut-o altă dată foarte bine şi care ar veni acum în ea n-ar mai recunoaşte- o, atât de pe neaşteptate s-a schimbat într-o pustietate. Dintre slujbaşii publici mulţi au fost îndepărtaţi încă de mai înainte, iar acum, de curând, aproape toţi au fost strămutaţi la Podandos. Despărţiţi între ei prin această transferare, cei ce au rămas pe loc au căzut într-un fel de deznădejde extremă, într-o descurajare atât de mare, încât de-acum oraşul nu mai are decât câţiva locuitori şi ţinutul întreg a devenit un fel de singurătate îngrozitoare100. Spectacol lamentabil pentru prietenii noştri, dar care a ajuns multă bucurie şi voie bună pentru duşmani, care de multă vreme unelteau la căderea noastră. Cine să ne mai întindă acum o mână de ajutor ? Cine să mai verse dar vreo lacrimă de durere, dacă nu inima Ta blândă, Tu care împărtăşeşti până şi suferinţele unui oraş străin, ca să nu mai vorbim de ale celui101 în care Te-ai născut ? Aşadar, dacă mai poţi face ceva, arat-o acum pentru noi, în necazul 97. Plutarh, op, cit., Viaţa lui Solon, 42. 98. Pentru omul antic, „patria” era locul unde au trăit părinţii {xă rcdipia). 99. 'H oucoDpevri = toată lumea locuită. 100. Lumea veche nu cunoştea libertatea individuală. Dacă erai într-un serviciu statul nu te întreba de interese familiale. Ca individ, nu puteai alege decât ascultarea (Y. Courtonne, St. Basile, Letlres I, p. 176). Deşi Sfântul Vasile nu spune cine a făcut scindarea, se ştie că acest lucru l-a decis împăratul Valens. 101. Precizare clară privind locul de naştere şi deci „patriotismul” lui Aburgios. <Despre el, v. şi PLRE (cf. htfra, scris. 76, n. 1), p. 5, s.v. Aburgios. Ocupând demnităţi importante, poate quaestor Sacra Paiatii sau comes renan privatarum. Sfântul Vasile i-a mai adresat şi alte scrisori, ca nr. 147 ori 178>. 158 SFÂNTUL VASILE CEL MARE care ne apasă ! Doar ai de la Dumnezeu mare trecere în faţa celor mari; nici o clipă nu Te-a uitat, ci Ţi-a dat multe dovezi de bunăvoinţă. E nevoie doar să Te hotărăşti să pui la inimă toată grija pentru noi şi să faci uz de toată autoritatea pe care o ai, spre a veni în ajutorul concetăţenilor Tăi. EPISTOLA 76 Către Sofronios, magistrul Scrisă în anul 371 Mărimea nenorocirilor care s-au abătut dintr-odată asupra patriei noastre m-ar fi obligat să mă înfăţişez eu însumi la Curtea împărătească, pentru ca să istorisesc în faţa Generozităţii Tale şi a altora care au cea mai mare putere în treburile politice tristeţea care a pus stăpânire peste oraşul nostru, întrucât însă greaua mea suferinţă trupească şi grija Bisericilor mă ţin pe loc, mă grăbesc să fac cunoscute prin scris plângerile mele înaintea Mărinimiei Tale. Mărturisesc că nici o ambarcaţiune scufundată în mijlocul mării de vânturi năpraznice n-a dispărut vreodată atât de neaşteptat, nici un oraş nimicit de cutremur sau înghiţit sub ape n-a ajuns să-şi piardă urma atât de deplorabil, cum s-a întâmplat cu această prăbuşire totală care a dat peste oraşul nostru, înghiţit de această nouă rânduială a treburilor de stat. Din tot ce am avut înainte a rămas acum doar o poveste. Ordinea statului se duce de râpă, ca şi întregul corp de cetăţeni, care, lăsat pradă descurajării de ceea ce li s-a întâmplat magistraţilor în funcţii şi părăsindu-şi habitatul urban, rătăceşte prin zonele rurale. Nu mai găseşti nimic pe piaţă. Oraşul care mai înainte se fălea cu bărbaţii lui învăţaţi şi cu multe altele care fac să înflorească oraşele, în care oamenii trăiau fără teama zilei de mâine, a ajuns acum o privelişte de plâns. Singura mângâiere în aceste nenorociri, cum se întâmplă în astfel de cazuri, este să ne plângem necazurile în faţa Amabilităţii Tale şi să Te rugăm, dacă Ţi-e cu putinţă, să dai o mână de ajutor oraşului îngenunchiat. Chipul în care ai putea interveni în aceste necazuri nu sunt eu în măsură să Ţi-1 arăt, dar numai de Tine depinde să ne poţi veni în ajutor datorită înţelegerii Tale, folosindu-te de ceea ce vei găsi de cuviinţă, prin puterea pe care Dumnezeu Ţi-a dăruit-o.

• Sofronios era unul clin cei mai înalţi dregători împărăteşti (magister officionim),

căruia îi era încredinţată toată administraţia Imperiului {G. Ostrogorski op. cit., p. 39), dar şi unul din cei mai apropiaţi ai Sfântului Vasile (epist. 76, 96, 177, 180, 192, 272). <Despre el, v. şi PLRE, I (A.D. 260-395), p. 847, s.v. Sophronius 3>. în scrisoarea aceasta se cere să intervină împotriva scindării în două a provinciei Capadocia. EPISTOLE 159 EPISTOLA 77 Fără adresă, în legătură cu Terasios* Scrisă în anul 371 Iată una din binefacerile de care ne-a învrednicit marea dregătorie a bunului Terasios: e vorba de prezenţa continuă a Luminăţiei Tale la noi. Dar am pierdut această binefacere deodată cu pierderea acestui magistrat. întrucât cele ce ne-au fost dăruite o dată de Dumnezeu rămân vii şi statornice în suflete datorită reciprocităţii amintirilor, cu toate că suntem despărţiţi, ne scriem adeseori şi comunicăm unul altuia ceea ce socotim că-i de trebuinţă, mai ales când iama ne-a făcut drept dar acest armistiţiu. Sperăm că nici Tu nu Te vei depărta de un om atât de admirabil, care e Terasios, şi că vei considera că este bine să împărtăşeşti cu acest om astfel de griji şi nu vei pierde nici un prilej care-Ţi va îngădui să-i vezi pe prietenii Tăi şi să fii văzut de ei. Aş avea multe de spus şi despre multe lucruri, dar le las pentru o întâlnire viitoare, întrucât cred că nu-i fără primejdie să încredinţezi slovelor lucruri de acest fel. EPISTOLA 78 Fără adresă, pentru Elpidios! Scrisă în anul 371 N-am uitat că porţi un interes atât de mare venerabilului nostru însoţitor Elpidios şi nici că prin înţelegerea Ta deosebită ai dat prefectului prilej ca să-şi arate omenia faţă de noi. Acum, prin această scrisoare, Te rugăm să ne faci bucuria deplină şi să ceri prefectului ca, printr-un ordin special, să pună în fruntea patriei noastre pe acest om, care a luat asupră-şi grija, aproape întreagă, a tuturor treburilor obşteşti. Şi vei găsi multe şi bune temeiuri ca să le sugerezi prefectului, prin care să-l poată determina pe Elpidios să rămână mai departe în ţara noastră. Care anume e situaţia şi ce se cere unui om ca să îndrepteze bine treburile obşteşti, desigur că nu ai nevoie să Ţi-o spunem noi, căci, datorită inteligenţei Tale, Tu însuţi o ştii foarte bine.

• Terasios era guvernatorul împărătesc al provinciei Capadocia. Epistola e de altfel

adresată lui Elpidios, adjunctul lui Terasios (epist. 63, 64). Tema scrisorii e voalat vizibilă: aceeaşi scindare a provinciei Capadocia. Deocamdată, ierarhul nu cere nimic, ci adresează cuvinte alese de curtuoazie.

• Aceeaşi problemă ca şi în epistola precedentă: scindarea provinciei Capadocia. E

impresionant ataşamentul exprimat la adresa lui Elpidios. 160 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 79 Către Eustaţiu, episcop de Sebasta Scrisă în anul 371 Şî mai înainte de a-Ţi primi epistola cunoşteam oboseala ce Ţi-o dai pentru orice suflet şi în chip deosebit pentru smerenia noastră, care ne-am avântat în lupta aceasta. în clipa când scrisoarea mi-a fost predată de mâna Preacucemicului Eleusinios, am avut senzaţia că Te am cu adevărat în faţa mea, de aceea am dat slavă lui Dumnezeu că mi-a hărăzit un astfel de ocrotitor şi de împreună- luptător spre întrajutorare duhovnicească în lupta pentru dreapta devoţiune. Să ştie deci neîntrecuta Ta evlavie că până acum am suferit câteva atacuri venite din partea unor mari dregători, unele din acestea deosebit de violente, pentru că eparhul (sau prefectul Capitalei - n.tr.) şi cu/şambelanul Palatului102 s-au declarat că-i sprijină pe vrăjmaşii noştri, dar până în clipa de faţă orice atac s-a oprit pe loc, din mila lui Dumnezeu, Care m-a socotit vrednic de ajutorul Duhului, Cel care ne întăreşte în slăbiciuni. EPISTOLA 80 Către Atanasie, episcopul Alexandriei Scrisă pe la începutul anului 371 Pe măsură ce situaţia Bisericilor devine tot mai de plâns, tot mai des gândul meu şi al tuturora se îndreaptă spre desăvârşirea Ta, pentru că avem încredinţarea că singura mângâiere care ne-a mai rămas în mijlocul atâtor nenorociri e ajutorul pe care Preasfinţia Ta ni-1 poţi oferi. într-adevăr, toţi câţi o cunosc pe desăvârşirea Ta, mult-puţin, din auzite ori din întâlniri personale, cu toţii avem credinţa că numai Preasfinţia Ta ne mai poate mântui de furtuna care s-a abătut asupra noastră, atât prin puterea rugăciunilor Tale, cât şi prin îndrumările şi ajutorul de a ieşi din răul în care ne zbatem103. Drept aceea, Te rugăm să nu încetezi a face rugăciuni pentru sufletele noastre şi a ne ridica moralul prin scrisori. De-ai şti câtă nevoie avem de 102. Aici Sfântul Vasile aminteşte de cele două lupte principale pe care le-a avut de dus cu doi din cei mai puternici reprezentanţi ai administraţiei centralizate bizantine, şi anume cu Modestos, prefectul pretorului (un fel de prim-ministru), şi cu Demostene, magistrul Palatului. <(quaestor Sacri Palatii, dar PLRE, I, p. 249, s.v. Demosthenes 1, se referă la ccistrensis sacri palatii sau castrenstanm). V. şi> G. Ostrogorski, Geschichte des byz. Staates, ed. III, Miinchen, 1963, pp. 30-31. E celebră scena avută cu cel dintâi, despre care ne informează Sf. Grigorie Teologul (Oraî. XLIII). Această epistolă e o dovadă că în anul 371 relaţiile dintre Vasile şi Eustaţiu erau încă bune. 103. Prin felul în care e redactată, e uşor de înţeles de ce majoritatea cercetătorilor socot, pe bună dreptate, că această epistolă a fost trimisă înaintea celor de sub numerele 66, 67 şi 69. EPISTOLE 161 amândouă, n-ai lăsa să treacă nici o ocazie fără să ne sc rii! Dacă ne-am putea învrednici de concursul rugăciunilor Tale şi am ajunge să Te şi vedem la faţă şi să gustăm astfel şi mai mult din darurile Tale, adăugând la istoria vieţii noastre şi pe acela de a ne întâlni cu marele şi cu adevărat apostolicescul Tău suflet, am crede că însăşi iubirea de oameni a lui Dumnezeu ne răsplăteşte şi ne mângâie de toate asupririle prin care trecem. EPISTOLA 81 Către episcopul Inochentie* Scrisă în anul 372 Pe cât de mult mi-am adus aminte de dragostea Ta când Ţi-am primit scrisoarea, pe atât de mult m-am întristat când m-ai copleşit cu greutatea grijilor care întrec puterile mele. Căci cum am putea face faţă, de la o distanţă atât de mare, la o administrare atât de grea ? Şi câtă vreme Te are Biserica, ea se bizuie pe Tine ca pe propriile ei temelii; în schimb, dacă Domnul va rândui altceva în legătură cu viaţa Ta, pe cine aş putea trimite, dintre cei de-o seamă cu Tine, ca să poată purta grijă de fraţii de acolo ? Aceasta e ceea ce ai cerut şi ai procedat bine şi înţelept când ai spus prin epistolă că vrei să-l vezi, cât timp vei mai trăi, pe cel ales de Tine ca să conducă mai târziu turma Domnului, aşa cum l-a dorit şi fericitul Moise şi l-a şi văzut104. întrucât eparhia Ta este întinsă şi renumită, iar activitatea Ta e cunoscută de mulţi şi „vremurile sunt rele” 1'55, fiind nevoie de un păstor destoinic, în stare să facă faţă furtunilor şi vijeliilor neîncetate care bântuie în Biserică, n-am găsit că ar fi bine ca să acţionez fără temei serios în cazul de faţă, mai ales când mi-am adus aminte de câte ai scris; că s-ar putea ca în faţa lui Dumnezeu Tu să devii potrivnicul meu şi să mă învinuieşti că n-aş fi fost destul de săritor faţă de Biserici. De aceea, pentru ca să nu ajung în contrazicere cu Tine, dar mai ales pentru ca să Te găsesc părtaş al apărării mele în faţa lui Hristos, aruncându-mi privirile asupra corpului preoţesc al cetăţii, am ales „vasul” cel mai de preţ, pe nepotul106 fericitului Hermoghen, care a transcris marele şi inatacabilul Simbol al credinţei, la acel mare sinod (din Niceea, n. tr.).

• Curioasă cerere a făcut acest Inochentie, aflat într-o eparhie îndepărtată de cea a Capadociei,

dar nu sub jurisdicţia ei. Ştiindu-se bătrân, Inochentie îi cere lui Vasile să-i trimită un administrator (un fel de episcop vicar), care să-i şi rămână mai târziu urmaş, căci, zice el, „aş fi liniştit să închid ochii, cunoscându-1”. Sfântul Vasile îi propune un nepot al fostului episcop Hermoghen de Cesareea, cel care a dat citire Simbolului credinţei în Sinodul I Ecumenic de la Niceea. A se vedea şi notele de la epist. 50. 104. Pe Iosua Navi. 105. Ef. 5, 16. 106. <Acest nepot îi era şi tiu duhovnicesc lui Hermoghen, care-l preoţise>. 162 SFÂNTUL VASILE CEL MARE El e de mulţi ani preot al Bisericii, statornic în caracter, cunoscător al rânduielilor canonice, corect în ale credinţei, trăieşte până acum în cumpătare şi asceză şi, cu toate că râvna pentru o vieţuire aspră i-a măcinat de-a binelea trupul, este totuşi sărac şi n-are nici un venit pe lumea aceasta, încât n-are bani nici pentru pâine, ci-şi asigură cele ale trupului prin lucrări manuale pe care le face laolaltă cu fraţii cu care trăieşte împreună. Acesta este bărbatul pe care doream să ţi-1 trimit. Dacă un astfel de om îţi poate fi de folos, iar nu vreunul mai tânăr, potrivit pentru muncă de curier, să te slujească doar la nevoile traiului, hotărăşte-te să-mi scrii repede, iar cu primul prilej să-ţi trimit acest om, care-i alesul lui Dumnezeu şi potrivit pentru slujire, venerabil pentru cei pe care-i întâlneşte şi destoinic să mustre cu blândeţe pe cei cu idei contrare. Pe acesta l-aş putea trimite chiar acum, dar, întrucât tu mi-ai luat-o înainte, cerând un anumit om, care şi în alte privinţe este bun şi drag nouă, dar aflat cu mult înapoi faţă de bărbatul de care am amintit adineauri, âm voit să-ţi fac cunoscută părerea mea, pentru ca, în caz că-Ţi trebuie omul de care am vorbit, ori să trimiţi pe careva dintre fraţi ca să-l ia în primire cam în vremea postului, ori să-mi scrii, în caz că nu ai pe cineva potrivit să îndure oboseala drumului până la noi. EPISTOLA 82 Către Atanasie, episcopul Alexandriei Scrisă !a sfârşitul anului 371 sau la începutul lui 372 Când îmi îndrept privirile spre evenimentele de astăzi şi cercetez greutăţile prin care orice pas înainte e oprit, ca şi cum ni s-ar pune beţe în roate, ajung la totală deznădejde. Când însă mă întorc iarăşi şi privesc spre Distincţia Ta şi mă gândesc că pe Tine Te-a rânduit Domnul să fii doctor al bolilor prin care trec Bisericile, atunci prind din nou curaj; şi, din deznădejdea în care căzusem, mă îndrept iarăşi cu nădejde spre zile mai bune. întreaga Biserică e dezmembrată, lucru care de altfel nici înţelepciunii Tale nu-i este necunoscut. Tu vezi în toate chipurile, ca de sus, dintr-un turn de veghe, cu mintea Ta pătrunzătoare, ceea ce se întâmplă în fiecare loc, ca şi cum în acelaşi spaţiu ar pluti mai multe corăbii purtate şi izbite de puterea vânturilor, una împotriva celeilalte, aşa încât naufragiul este iminent, atât din pricini exterioare, datorită vânturilor care agită cu putere marea, cât şi din tulburarea ce-i cuprinde pe navigatorii care se întâlnesc şi se ciocnesc unul de altul. E destul să-mi opresc cuvântul asupra acestei imagini, întrucât nici înţelepciunea Ta nu cere mai mult şi nici împrejurările nu ne îngăduie să grăim mai deschis. Şi ce cârmaci poate fi la înălţimea acestor împrejurări ? Cine e oare atât de vrednic de încredere, încât să-L trezească pe Domnul107, pentru ca Acesta să certe 107. Lc. 8, 24. EPISTOLE 163 vânturile şi marea ? Cine altul decât cel care încă din tinereţe a luat parte la lupta pentru dreapta cucernicie ? întrucât dar acum între noi tot ce înseamnă credinţă sănătoasă e sincer înclinat şi legat de credinţa în unitate şi în pace cu toţi cei care au aceeaşi credinţă, mi-am luat îndrăzneala să vin şi să mă adresez indulgenţei Tale să ne trimiţi tuturor una şi aceeaşi scrisoare şi să ne sfătuieşti ce anume să facem. Căci toţi vrem ca de la Tine să se facă începutul întrunirilor care să restabilească intercomuniunea Bisericilor108. Iar întrucât poate amintirea evenimentelor din trecut ar putea să-Ţi pară bănuitoare, fă următorul lucru, părinte preaiubit de Dumnezeu: trimite episcopilor scrisori, fie prin vreun om de încredere de la ei, fie prin fratele Dorotei, codiaconul nostru; odată ce le voi fi primit, eu nu le voi da înainte de a avea răspunsurile episcopilor; dacă nu aş face eu acest lucru, atunci „vinovat să fiu faţă de tine în toate zilele vieţii mele” 109. Desigur că acest cuvânt n-a trebuit să inspire mai multă frică celui care l-a spus mai întâi tatălui său, decât mi-ar inspira mie, care Ţi-o spun ţie, părintele meu duhovnicesc. Şi dacă nicicum nu vrei să faci ce Te-am rugat, dezleagă-mă de greşeala în care aş putea cădea prin râvna slujbei mele, căci nu am venit cu viclenie şi nici cu meşteşugire, ci din dragostea pentru pace şi pentru unire frăţească a celor care avem aceleaşi simţăminte pentru Domnul, luând asupră-mi această solie şi această mijlocire. EPISTOLA 83 Către un cenzor sau agent fiscal* Scrisă în anul 372 N-am avut decât foarte puţine legături cu Nobleţea Ta, iar întâlnirea noastră personală a fost de scurtă durată; dar cunoştinţa pe care o am din auzite şi prin care m-am apropiat de mulţi din bărbaţii mai de vază nu-i lipsită de importanţă şi nici nu este de dispreţuit. Şi chiar dacă după zvonuri ai vreo consideraţie faţă de mine, Tu singur ştii mai bine. în orice caz, părerea pe care mi-am făcut-o eu despre Tine este aceea pe care am descris-o adineauri. 108. Sfântul Vasile îl imploră pe Sfântul Atanasie să înceapă de la el iniţiativa de a se face „începutul întrunirilor sinodale ca să se restabilească intercomuniunea Bisericilor”. Diaconul Dorotei venise recent de la Roma şi era pregătit să meargă din nou cu mesajele acestea. Impresionant este modul în care Sfântul Vasile îl roagă pe Sfântul Atanasie să-l dezlege de această misiune de împăcare a Bisericilor dacă el nu primeşte iniţiativa. Vom vedea în celelalte epistole către apuseni cât de nepăsători s-au arătat aceştia (epist. 90, 91, 92 etc). 109. Fac. 43, 9. Acest cuvânt greu a fost rostit de Iuda, feciorul mai mare al lui Iacob, când i-a cerut să-l ducă şi pe Veniamin în Egipt.

• Scrisoarea cuprinde un apel al Sfântului Vasile, adresat noului conducător al serviciului

financiar al provinciei „Capadocia prima”, de a se arăta înţelegător în problemele fiscale. 164 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Dar pentru că Dumnezeu Te-a chemat la o slujbă în care se poate da dovadă de iubire faţă de oameni şi prin care se poate ridica patria noastră, care s-a pustiit de tot, cred potrivit să dau bunătăţii Tale sfatul ca, în nădejdea răsplăţii dumnezeieşti, să binevoieşti a Te arăta destul de omenos, ca să Te poţi învrednici de o pomenire nemuritoare şi să moşteneşti odihnă veşnică, pentru că le vei fi uşurat sarcinile celor care au fost apăsaţi110, Iar pentru că şi eu am o moşie oarecare în ţinutul Hamanene, Te rog să o ocroteşti ca şi cum ar fi a Ta. Nu te mira că socot ca şi cum ar fi ale mele cele ale prietenilor mei, întrucât am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelepciune că „prietenul e ca un al doilea eu”111. Moşia aceasta, care aparţine prietenului meu, o încredinţez vredniciei Tale ca şi cum ar fi a mea şi Te rog să ţii seama de greutăţile pe care le-a cunoscut această casă şi, în schimbul anilor trecuţi, să le dai mângâiere pentru viitor şi să le faci plăcută locuinţa lor acolo, care şi aşa e trecătoare şi a fost părăsită din pricina multelor dări la care a fost supusă. De altfel, mă voi strădui să mă şi întâlnesc personal cu distinsa Ta persoană, când vom discuta mai pe larg despre fiecare problemă. EPISTOLA 84 Către guvernator " Scrisă în anul 372 I Ceea ce am de gând să scriu e aproape de necrezut, dar de dragul adevărului o voi spune: cu toată dorinţa ce o aveam de a mă întâlni cât mai curând posibil cu Bunătatea Ta, acum, când mi s-a ivit acest prilej de a-Ţi scrie, nu m-am grăbit să folosesc acest noroc, ci am stat la îndoială şi m-am retras. Această ciudăţenie constă în faptul că ceea ce am dorit să se întâmple, îndată ce mi s-a oferit, n-am mai folosit ocazia. Iar pricina e că rni-e ruşine să par că aş scrie nu din prietenie curată, ci ca să mă folosesc de fiecare dată de o nevoie oarecare. Dar peste cugetarea mea s-a făcut stăpân gândul (pentru care şi vreau să iei şi Tu seama şi să nu crezi că noi punem la cale întâlniri în scopuri negustoreşti, iar nu prieteneşti) că trebuie să fie o oarecare deosebire între felul cum se adresează cineva către autorităţi şi între felul în care tratăm cu particularii. Pentru că nu-i drept să discutăm în acelaşi fel cu un medic cum am discuta 110. Abuzurile multor agenţi fiscali constituiau o adevărată plagă a vremii. A se vedea cele spuse în epist. 110. 111. Aristotel, Etica nicomahică, IX, 4, 9.

• Felicitându-1 cu ocazia intrării în slujbă (probabil e vorba de Ilie, de care ne informează

epist. 94), Sfântul Vasile prezintă un interesant caz despre felul în care se făceau abuzuri de către organele financiare. îl roagă să intervină. EPISTOLE 165 cu oricare prim venit şi, de bună seamă, nici cu un înalt dregător la fel ca şi cu un particular, ci va trebui să ne folosim şi de iscusinţa unuia, ca şi de puterea braţelor celuilalt. Căci, după cum cei ce umblă în soare sunt urmaţi oricum şi de umbra lor, chiar şi dacă ei n-ar vrea-o, tot aşa şi întâlnirile cu marii dregători sunt însoţite de un fel de uşurare şi de ajutorare pentru cei nevoiaşi, Aşadar, cel dintâi scop al compunerii acestei scrisori se îndeplineşte tocmai prin salutările pe care le transmit Mărinimiei Tale. Acest lucru şi trebuie văzut ca primul temei serios, chiar dacă nu ar mai fi nici un alt motiv de a scrie. Primeşte deci salutările mele, Preabunule, şi fie ca toată viaţa Ta să poţi fi de folos pentru toţi, urcând din treaptă în treaptă şi ajutorându-i de fiecare dată pe alţii cu puterea pe care o ai. E un obicei de-al meu să procedez aşa, iar pe de altă parte, şi Tu te simţi dator să-i ajuţi cu ceva pe cei lipsiţi de cea mai mică destoinicie în conducere. Ii După aceste urări, primeşte şi rugămintea mea pentru acest nenorocit bătrân, pe care un decret împărătesc l-a desărcinat din slujba <fiscului>, sau mai degrabă pentru omul căruia însăşi bătrâneţea lui îi acordase înaintea împăratului scutirea de dări. Şi Tu însuţi ai întărit acest drept dat de sus din respect pentru fire şi din prevedere pentru interesele fiscului, cred, de teamă, ca nu cumva să se calce legile publice de către un om a cărui minte s-a slăbit din pricina bătrâneţii. Dar cum de Ţi-a scăpat, Preaminunatule, şi cum de l-ai readus pe altă cale pe bătrân iarăşi în locul lui de muncă ? Atunci când ai poruncit ca nepotul lui, care n-are încă nici patru ani, să fie cooptat în Consiliul curialilor <de impunere a dărilor>, ce altceva ai făcut decât să readuci iarăşi, din ordin, în serviciul public pe bătrân, prin mijlocirea nepotului ? Acum Te rugăm să-Ţi fie milă de aceste două vârste şi să-i scuteşti pe amândoi, gândindu-te la temeiurile pentru care amândoi sunt de plâns: unul nu şi-a văzut şi nu şi-a cunoscut părinţii şi numai prin mâini străine a intrat în această viaţă, orfan de tată şi de mamă încă din leagăn; celălalt a rămas multă vreme în viaţa pe care n-a cruţat-o nici un fel de nenorocire. Lui i-a fost dat să-şi vadă moartea prematură a singurului său fiu, apoi şi-a văzut casa fără moştenitori, iar de acum înainte, dacă nu găseşti o rezolvare vrednică de umanitatea Ta, va vedea cum ceea ce l-a consolat112, din lipsă de copii, va fi pentru el prilej de nenumărate rele ! Presupun că nu acest mic prunc va ajunge să facă parte dintre senatorii care vor strânge mâine dările ori vor plăti soldaţilor solda <în natură>113 şi 112. „Consolarea” o constituie tocmai nepotul. 113. Administraţia Imperiului Bizantin prevedea ca în fiecare localitate să se constituie un Consiliu de Impunere ((îouWî), care să ajute, între altele, la strângerea dărilor şi la plata soldaţilor (cf. epist. 88). Pentru a-şi acoperi mustrarea voalată pe care o face înaltului personaj căruia i se adresează, Sfântul Vasile recurge la o serie de amabilităţi retorice. 166 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nici nu va fi nevoie ca tocmai perii albi ai acestui nenorocit moşneag să fie din nou necinstiţi. Dă-i deci iertare, potrivit legilor şi potrivit firii; porunceşte să se îngăduie aceluia să rămână la el până când va împlini vârsta majoratului, iar acesta să-şi aştepte moartea în pat. Să continue alţii astfel de servicii şi să ia asupra lor astfel de obligaţii! Desigur că nu-Ţi stă în fire să-i dispreţuieşti pe cei nenorociţi, nici să faci caz de legi sau să rezişti la cererile prietenilor, chiar dacă te afli în mijlocul treburilor cu care te înconjoară oamenii. EPISTOLA 85 Că nu se cade să te juri Scrisă în anul 372 Nu încetăm să protestăm în toate întrunirile şi îndeosebi în întâlnirile particulare să vorbim despre aceeaşi problemă pentru ca la strângerea dărilor publice slujbaşii financiari să nu mai ceară ţăranilor să depună şi jurământ. în legătură cu acest lucru trebuie să protestăm şi în scris, atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi în faţa oamenilor, căci se cade să încetăm odată de a mai duce la moarte sufletele oamenilor, să căutăm un alt chip de a rezolva lucrurile şi astfel să lăsăm oamenii să-şi păzească sufletele întregi. îţi scriu aceste lucruri nu pentru că ai avea nevoie să fii încurajat prin cuvinte (căci ai deprins de acasă temeiurile temerii de Dumnezeu), ci pentru ca toţi cei care depind de Tine să înveţe de la Tine să nu mai supere pe Cel Sfânt şi pentru ca, în urma unei rele obişnuinţe, să nu mai privească cu nepăsare un lucru interzis de cele sfinte. într-adevăr, ei nu câştigă nimic din faptul că cer oamenilor să se jure, iar pe deasupra mai şi sădesc în suflete un rău sigur. Pe măsură ce oamenii s-au obişnuit să jure strâmb, ei nu se mai grăbesc să fie iertaţi, gândindu-se că au în jurământ o armă înşelătoare şi un prilej de amânare. Deci, fie că Domnul pedepseşte pe loc jurământul fals, şi atunci încasatorii dărilor n-ar mai avea pe nimeni să răspundă în justiţie pentru că datornicii ar pieri din pricina osândei lor, fie că, după cum am spus adineauri, în mărinimia Lui, Domnul Se arată îndurător faţă de cei care, cunoscând din experienţă ce înseamnă răbdarea Lui, ajung să dispreţuiască bunătatea Lui. De aceea să nu calce fără nici un folos legea şi să nu aţâţe împotriva lor înşişi mânia dumnezeiască. Am spus ce mi se cădea ca preot; cei care nu vor să asculte, vor vedea’î4.

• Un alt gen de abuz făcut de organele fiscului, de astă dată uzând şi de jurământul

fals. A se vedea şi cele prevăzute de canoanele 80 şi 81 ale Sfântului Vasile cu privire la jurământul fals. 114. <Prin această ultimă afirmaţie, „mai mult decât un învăţat ori un gânditor, Vasile se dovedeşte a fi un conducător, atât prin argumentarea care-i inspiră deciziile, cât şi prin autoritatea care le impune. Dintre cei trei capadocieni, el este singurul care să fie realmente un ş e f ’ (Yv. Courtonne, op. cit., I, p. 190, n. 1)>. EPISTOLE 167 EPISTOLA 86 Către guvernator* Scrisă în anul 372 Ştiu că cea mai mare şi cea dintâi grijă a Vredniciei Tale este să aperi în tot chipul dreptatea. în rândul al doilea, îţi cunosc şi dorinţa de a face bine prietenilor şi de a-i ocroti pe cei care caută scăpare la mărinimia Ta. Acestea sunt şi motivele care ne-au îndreptat spre Tine, pentru că şi cauza pe care o apărăm e dreaptă, iar mie mi-ar fi şi plăcută, ca unuia pe care ai binevoit să-l numeri între prieteni, şi la fel şi celor care-şi găsesc ajutor la bunătatea Ta pentru cele ce au avut de suferit. Grâul din care preadoritul nostru frate Dorotei avea destul pentru trai a fost furat la Berisos de către unii din cei cărora li se încredinţase administrarea bunurilor obşteşti, fie că au venit ei înşişi la această faptă oprită, fie că alţii i-au îndemnat s-o facă. De altfel, în nici o privinţă fapta lor nu poate fi scutită de acuzaţii, căci de ce ar fi mai puţin rău cel rău de la sine, decât cel care se pune în slujba răutăţii altora ? Pentru cei care au suferit-o, paguba e aceeaşi. Totuşi, eu cer ca omului nostru să i se dea înapoi grâul de către cei care l-au luat şi să nu le fie îngăduit să pună vina pe alţii pentru îndrăzneala lor. Preţul pe care trebuie să-l dai fericirii de a scăpa de mizeria lipsei de grâu e cel cu care vom preţui binefacerea, pe care o vom primi de la vrednicia Ta, dacă, bineînţeles, vei binevoi să ni-1 dai. EPISTOLA 87 Fără adresă, despre aceeaşi problemă M-am mirat cum a fost cu putinţă să i se facă o pagubă atât de mare eopreotului nostru, încât să i se răpească singurul lui mijloc de trai, şi aceasta sub guvernarea Ta. Şi ceea ce e şi mai îngrozitor e faptul că cei care s-au încumetat să săvârşească acest fapt pun vina acţiunii lor pe porunca Ta, care nu numai că n-ar fi trebuit să-l îngăduie, ci să împiedice cu toată puterea să se întâmple asemenea lucru împotriva oricui, şi mai ales împotriva preoţilor noştri, iar dintre ei, împotriva tuturor celor care au aceleaşi idei cu noi şi care păşesc pe acelaşi drum al dreptei cucernicii ca şi noi. Dacă, aşadar, ai vrea să-mi redai liniştea, fă în aşa fel încât lucrurile să se îndrepteze fără întârziere. Cu Dumnezeu poţi da cui vei vrea şi aceste reparaţii, ba chiar şi mai mari. Am scris şi conducătorului patriei noastre, pentru ca în cazul în care nu vor să se respecte legea, ei să fie siliţi s-o facă prin hotărârea tribunalelor.

• Amândouă aceste epistole (86 şi 87) au ca obiect restituirea unor pagube suferite de

preotul Dorotei. 168 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 88 Fără adresă, în legătură cu un încasator de dări" Scrisă în anul 372 Greutatea strângerii aurului comercial pentru confecţionarea hainelor militare o cunoaşte Vrednicia Ta mai bine decât oricine, iar în sărăcia mea n-am nici un alt martor decât pe Tine, care, datorită marii iubiri ce o arăţi oamenilor, ai dovedit şi pentru mine înţelegere, arătându-mi tot ajutorul posibil, fără ca vreodată să-Ţi schimbi blândeţea liniştitoare a atitudinilor de teama ameninţărilor celor puternici, Dar întrucât din întreaga sumă ne mai rămâne doar o cantitate mică de aur şi întrucât pe acesta trebuie să-l strângem printr-o contribuţie, la plata căreia am făcut apel la întreg oraşul, rog pe Blândeţea Ta să amâne planul acestei operaţii până ce vom fi înştiinţat şi pe cei care locuiesc în afara oraşului, pentru că, după cum bine ştii, cei mai mulţi din dregători lucrează la ţară. Dacă deci se îngăduie ca din aurul strâns să se trimită cu atâtea livre mai puţin (adică tocmai atâta cât trebuie plătit), Te rugăm să ne faci cunoscut, urmând ca restul să-l trimitem mai târziu. Dacă, dimpotrivă, e absolut necesar ca întreaga sumă să se verse deodată în trezorerie, măcar scadenţa să fie amânată, aşa cum am amintit înainte. EPISTOLA 89 Către episcopul Meletie La Paştile anului 372 I Atunci când Bunul Dumnezeu îmi îmbie prilejuri de a trimite salutări Respectabilităţii Tale, îmi alină o puternică dorinţă. Căci El e martor şi ştie cât de mult doresc să văd persoana Ta şi să mă bucur de învăţătura Ta bună şi ziditoare de suflete. Şi acum, prin preaevlaviosul şi preavrednicul frate Dorotei, codiaconul, care vine <la Frăţia Ta>, Te rog mai întâi să mă pomeneşti în rugăciunile Tale, ca să nu fiu piedică în popor şi nici să stau împotriva rugăciunilor Tale, pentru a-L îmbuna pe Domnul. în al doilea rând, îţi aduc aminte că trebuie să redactezi <o expunere de credinţă cu> toate cele necesare1 1 pentru fratele de care am amintit, iar dacă este nevoie să o şi trimiţi în Apus, pentru că situaţia o cere neapărat, iar, pe de altă parte, le voi trimite şi eu scrisori prin curierul nostru. în orice caz, să laşi să

• O impunere tipică făcută locuitorilor din provinciile orientale: să cumpere haine pentru

soldaţi. în celelalte provincii, îmbrăcămintea o dădea Imperiul. în cererea alăturată se cere o amânare a plăţii. A se vedea şi epist. 84, 110 etc. 115. A se vedea epist. 92, care într-adevăr a fost redactată de Sfântul Meletie şi pe care o expediază apoi Sfântul Vasile. EPISTOLE 169 se înţeleagă că scrisorile pleacă şi de la Tine însuţi116. în urma întâlnirii cu Sabin, diaconul trimis de ei, eu am trimis scrisori către cei din Iliria şi către episcopii Italiei şi Galiei, iar în mod special şi către unii care mi se adresează personal117, E de la sine înţeles că ar fi bine să trimiţi şi tu vreun delegat care să ducă o nouă scrisoare ca din partea unui sinod comun, pe care s-o ceri să ţi se redacteze. II în legătură cu preavenerabilul episcop Atanasie, aduc aminte desăvârşitei Tale înţelepciuni, care de obicei cunoaşte bine lucrurile, că este cu neputinţă ca scrisorile mele să poată fi predate şi ca să se realizeze ceva din cele care sunt necesare118 dacă nu s-ar primi şi din partea voastră vreo confirmare despre acest lucru, căci voi amânaserăţi încă de atunci să intraţi în comuniune cu el119. Căci, se spune, el s-a străduit mult ca să se unească cu noi şi a făcut tot ce a fost cu putinţă din partea lui, dar s-a întristat că a trebuit să plece fără să fi putut restabili comuniunea, iar astăzi nădejdile ce se mai pun în el sunt foarte slabe120. Cum merg treburile în Răsărit desigur că nu va fi scăpat atenţiei Cuvioşiei Tale şi-Ţi va istorisi verbal şi amănunţit fratele de care am mai amintit. Te rog deci să-l trimiţi îndată după Paşti, pentru că aşteaptă şi răspunsurile din Samosata. Primeşte-i cu bine zelul şi, după ce-1 vei fi întărit prin rugăciuni, trimite-1 să împlinească lucrurile care se impun. EPISTOLA 90 Către Preasfinţiţii fraţi şi episcopi din Apus4 înaintea Paştilor anului 372 I Bunul Dumnezeu, Care nu lasă niciodată supărările neînsoţite de mângâieri, ne-a făcut parte şi nouă acum de o mare bucurie prin scrisorile pe care 116. Deci Sfântul Vasile aminteşte Sfântului Meletie că pentru rezolvarea schismei din Antiohia era necesar ca el însuşi să redacteze o mărturisire de credinţă şi s-o trimită în Apus, probabil însoţită şi de un memoriu că regretă vechea simpatie pro-ariană. 117. în categoria aceasta intră epist. 90, 91, 197, 242, 243, 263. 118. A se vedea epist. 66, 67 şi 69. 119. Despre încercarea Sfântului Atanasie pentru stingerea schismei din Antiohia, Sfântul Vasile va spune mai târziu în epist. 258, cap. 3: „preafericitul Atanasie, venind tocmai din Alexandria, dorea fierbinte să intre în comuniune cu Meletie, dar, din greşeala unor răi sfetnici, unirea lor a fost amânată la o dată mai târzie. Ce bine ar fi fost dacă nu s-ar fi procedat aşa !”. 120. La 2 mai 373 Sfântul Atanasie va muri.

• Oricât de cald a fost apelul Sfântului Vasile, Apusul s-a arătat neînţelegător. E drept

că diaconul Sabin a sosit cu o întârziere de câteva luni, dar reprezentanţii celor două Biserici vorbeau, se vede, limbaj diferit. Apusul n-a întreprins nimic în sensul celor cerute cu un an înainte în epist. 70, în ciuda celor relatate între timp de Sf. Atanasie al Alexandriei, care dădea Răsăritului speranţe că Apusul totuşi va răspunde solicitărilor răsăritene. Sfântul Vasile e tot mai deprimat că discuţiile sterile seamănă „mai mult a tehnică decât a teologhisire”. In 170 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Preacinstitul Părinte Atanasie le-a primit de la Dreptcredincioşiile Voastre şi pe care ni le-a transmis şi nouă ca pe o mărturie a credinţei celei sănătoase şi ca pe o dovadă a nezdruncinatei uniri şi simţiri care domneşte la Voi, fapt ce-i caracterizează pe păstorii care calcă pe urmele părinţilor şi care păstoresc cu bună ştiinţă poporul lui Dumnezeu. Toate acestea ne-au bucurat atât de mult, încât au pus capăt tristeţii noastre şi au picurat în sufletele noastre puţină bucurie în întunecata stare de lucruri în care suntem acum. Domnul ne-a sporit mângâierea prin preaevlaviosul nostru fiu şi codiacon Sabin, care ne-a hrănit inimile prin relatări amănunţite despre situaţia de la Voi, iar de ceea ce s-a putut convinge despre felul cum stăm noi Vă va aduce la cunoştinţă şi Vouă, încât, în primul rând, să vă întreceţi împreună cu noi în rugăciune fierbinte şi stăruitoare către Dumnezeu, iar în al doilea rând, să nu vă daţi înapoi de a aduce Bisericilor strâmtorate mângâierea pe care o puteţi. Pentru că aici toate s-au slăbit, preacinstiţi fraţi, şi, în urma loviturilor neîncetate ale vrăjmaşilor, Biserica stă să se scufunde ca o corabie izbită şi dintr-o parte şi din alta de valurile potrivnice ale mării înfuriate, afară poate dacă bunătatea lui Dumnezeu nu ne va cerceta. După cum dar înţelegerea şi unirea din Biserica Voastră le socotim ca şi cum ar fi şi ale noastre, tot aşa Vă rugăm să arătaţi şi voi compasiune faţă de dezbinările de la noi şi să nu Vă depărtaţi de noi pe motivul distanţării geografice dintre noi, ci, dimpotrivă, întrucât suntem uniţi prin legătura Duhului, să ne primiţi în armonia unui singur trup. II Suferinţele noastre sunt cunoscute chiar dacă nu le înfăţişăm acum, pentru că de mult timp s-au făcut cunoscute în toată lumea. Dogmele Sfinţilor Părinţi sunt dispreţuite, tradiţiile apostolice nu mai sunt băgate în seamă; în locul lor stăruie acum în Biserici inovaţii ale oamenilor noi, oamenii au devenit tehnicieni ai cuvântului omenesc; în loc să teologhisească despre Dumnezeu, înţelepciunea lumească a ajuns să conducă după ce a dat deoparte marele renume al Crucii. Păstorii sunt surghiuniţi, în locul lor sunt aduşi lupi răpitori, care sfâşie turma lui Hristos; casele de rugăciuni sunt goale acum de cei care se adunau în ele, în schimb pustiurile sunt pline de oameni care plâng. Bătrânii lăcrimează când compară vremurile de altădată cu cele de acum, tinerii sunt şi mai de plâns, căci nu-şi dau seama ce au pierdut. multe locuri, credincioşii din Răsărit au trebuit să plece din Bisericile lor şi să se roage prin pustii. La urmă, Sfântul Vasile face un fierbinte apel pentru statornicirea unei învăţături corecte despre Sfânta Treime, în sensul în care se va exprima în epistola-tratat Despre Duhul Sfânt, adresată lui Amfilohiu de Iconium. Deşi această epistolă e adresată în general Bisericii, ea pare a fi fost înmânată totuşi papei Damasus. <Pentru caracterul excesiv şi chiar nedrept al reproşurilor adresate Apusului, considerat insensibil la solicitările Răsăritului grecesc, v. şi observaţiile noastre din Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani (= „Studia Basiîiana”, voi. III), Ed. Basilica, Bucureşti, 2009, pp. 35-63, aici p. 60 şi n. 64. N.n. - T.T.>. EPISTOLE 171 Desigur că şi numai înşirarea acestor fapte poate provoca compătimire în rândul celor care ştiu ce este dragostea iui Hristos, dar în comparaţie cu realitatea adevărată cuvintele sunt prea slabe. De aceea, „dacă mai este în voi vreo mângâiere a dragostei, cu orice împărtăşire a Duhului, cu orice milostivire şi îndurare”121, atunci hotărâţi-Vă să ne veniţi în ajutor ! Aprindeţi-Vă de râvnă pentru dreapta cucernicie şi scăpaţi-ne din această furtună !122, Să răsune şi la noi iarăşi acea propovăduire bună a Sfinţilor Părinţi, care năruie erezia nelegiuită a lui Arie şi zideşte Bisericile în învăţătura cea sănătoasă, în care Fiul e mărturisit ca fiind deofiinţă cu Tatăl, iar Duhul împreună mărit şi închinat cu aceeaşi cinste ! în felul acesta să ni se dăruiască şi nouă, prin rugăciunile Voastre, prin împreună-lucrarea Voastră, îndrăzneala pentru cuvântul adevărului şi mândria de a mărturisi adevărul în dumnezeiască şi mântuitoarea Treime. De altfel, numitul împreună-slujitor Vă va face cunoscută mai pe larg starea de lucruri de la noi. Ne-am dat şi noi consimţământul la tot ce aţi hotărât canoniceşte, aderând şi noi la râvna Voastră apostolică pentru ortodoxie. EPISTOLA 91 Către Valerian, episcopul Iliriei* Scrisă în anul 372 Mulţumire se cuvine Domnului, Care mi-a dat ocazia să văd în Puritatea Ta un rod al vechii iubiri dintre noi. Deşi Te afli trupeşte la o distanţă atât de mare, totuşi Te-ai unit cu noi prin scris, îmbrăţişându-ne cu dragoste duhovnicească şi sfântă, sădind în inima noastră o iubire nespusă. Căci am cunoscut acum, prin experienţă, ce înseamnă cuvintele înţeleptului: „precum e apa rece pentru un trap însetat, aşa e vestea cea bună dintr-o ţară îndepărtată” 123. Căci, preacinstite frate, în ţinuturile noastre există o mare foamete după dragoste. Iar pricina ne-o spune Evanghelia: „Deodată cu înmulţirea păcatului s-a răcit iubirea multora”124. Tocmai de aceea scrisoarea ce mi-ai trimis-o mi s-a părut foarte preţioasă şi-ţi răspund prin acelaşi preaevlavios frate şi împreună-slujitor (codiacon) Sabin, prin care Te şi înştiinţăm şi Te rugăm să veghezi în rugăciuni pentru noi, pentru ca Sfântul Dumnezeu să dea cândva pace şi linişte în treburile noastre bisericeşti şi să certe vânturile şi marea 121. Filip. 2, L 122. Greu s-ar putea justifica lipsa de înţelegere a episcopilor apuseni faţă de această vibrantă şi disperată cerere după ajutor.

• Valerian, arhiepiscopul Aquileii, era un ortodox convins, care a ştiut să se înconjoare

de creştini instruiţi, între ei numărându-se şi Fer. Ieronim. 123. Pi: 25, 25. 124. Mt. 24, 12. 172 SFÂNTUL VASILE CEL MARE înfuriate, ca să scăpăm de furtuna şi de tulburarea care a dat peste noi, căci altfel ne ameninţă pieirea. între timp, în marea Sa milostivire faţă de vremurile grele de azi, Domnul ne-a făcut bucuria să auzim că Voi trăiţi în înţelegere şi unire şi că la Voi dreapta evlavie creştină se vesteşte nestingherită125. Căci (dacă cumva nu va înceta curgerea vremii, ci vor mai rămâne şi alte zile pentru viaţa omenirii), prin împreună-lucrarea Voastră, odată şi odată va trebui să se înnoiască credinţa şi în Răsărit şi astfel, la vremea cuvenită, să-I aduceţi un fel de răsplată pentru toate bunurile pe care le-aţi luat de la El. într-adevăr, partea sănătoasă de la noi, unde se mai ocroteşte dreapta cucernicie a Părinţilor, s-a istovit îndeajuns, pentru că diavolul a zguduit-o prin multe şi felurite atacuri, pe care le unelteşte şi le pune la cale cum vrea. Dea Domnul ca prin rugăciunile Voastre, care-L iubiţi pe Domnul, să se stingă erezia cea perversă şi înşelătoare a relei învăţături a lui Arie şi să strălucească din nou credinţa cea dreaptă a Părinţilor care s-au adunat la Niceea, pentru ca felul de închinare adusă fericitei Treimi să se facă potrivit săvârşirii Botezului celui mântuitor126. EPISTOLA 92 Către episcopii Italiei şi Galiei " Scrisă în anul 372 I De Dumnezeu iubitorilor şi preasfinţilor fraţi împreună-slujitori din Italia şi Galia şi iubiţilor lor episcopi de aceeaşi simţire cu noi, salutare întru Domnul de la episcopii Meletie (de Antiohia, n.tr.), Eusebiu (de Samosata), Vasile (de Cezareea), Bassus, Grigorie de Nazianz (senior), Pelagiu (de Laodiceea), Pavel, Antim (de Tiana), Teodot (de Nicopole), Vitus (de Cara, în 125. Se ştie că, spre deosebire de orientarea pro-ariană a împăratului Valens, Apusul s-a bucurat de regimul mai paşnic al lui Valentinian I (364-375). De fapt, arienii ajunseseră într-o vreme dominanţi şi în Sirmium şi chiar în nordul italiei, inclusiv în Aquileea, dar până la 381 arienii au fost înfrânţi. N-am putut avea la îndemână studiul lui M. Tadin: La lettre 9! de S. Basile a-t-elle été adressée a l'evêque d'Aquilee Valerin, în „Recherches de Science Religieuse”, Paris, 1950, pp. 450-468. El tăgăduieşte acest fapt. 126. Aceeaşi idee din tratatul Despre Duhul Sfânt.

• Deşi redactată în numele a 32 de episcopi răsăriteni, între care şi al Sfântului Vasile,

totuşi unii cercetători recenţi cred că această epistolă a fost compusă de Sf. Meletie al Antiohiei. în sprijinul acestei idei, să se vadă epistola 129. Cf. W.-A. Jurgens, A Letter ofMeletius o f Antiochia, în „New Rev. Theol.” Tournai, 1960, pp. 251-260. în modestia lui, autorul ei crede că ezitarea episcopilor se va datora tot „păcatelor noastre”. în descrierea dramatică a situaţiei, nu se vorbeşte numai de arianism, ci de o adevărată criză a ierarhiei bisericeşti. EPISTOLE 173 Mesopotamia), Avraam (de Urima, în Siria), Iovin, Zeno (de Tir), Teodoret, Marcian, Baruh, Avraam (de Batria, Siria), Libaniu, Talasiu, Iosif, Bosthus, Athreus, Teodot, Eustaţiu (de Sebasta), Barsumas, Ion, Cosroe, Isac, Marsex, Maris, Grigorie şi Dafnus. Pentru inimile îndurerate aduce adeseori oarecare mângâiere chiar şi numai un oftat ieşit din străfundul inimii, după cum o lacrimă a cuiva îţi alină durerile cele mai adânci. Nouă nu ni se oferă însă spre mângâiere numai un oftat sau o lacrimă, pentru a Vă putea descrie suferinţele noastre, ci pentru noi înfloreşte o nădejde mai bună, anume faptul că, după ce Vă vom înfăţişa tristele împrejurări în care trăim, poate vom reuşi să Vă hotărâm să ne luaţi apărarea pe care de atâta vreme o aşteaptă de la Voi Bisericile Răsăritului, dar de care încă nu ne-am învrednicit pentru că Dumnezeu, Care cârmuieşte cu înţelepciune toate rosturile noastre, se vede că a găsit de bine, după chibzuiala cea neînţeleasă a dreptăţii Sale, ca să mai fim încă multă vreme puşi la încercare prin suferinţe. Pentru că ştim, preacinstiţi fraţi, că nu Vă e deloc necunoscută situaţia noastră, întrucât vestea despre ea a ajuns până la marginile pământului şi nu sunteţi nici Voi atât de nepăsători faţă de fraţii de aceeaşi credinţă, deoarece sunteţi ucenicii apostolului, care ne învaţă că iubirea de aproapele e „plinire a legii” 12 ' . Numai că, după cum am spus, râvna voastră a fost oprită de judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, Care se vede că a trimis aceste năpaste peste noi cam după măsura păcatelor noastre128. De astă dată însă Vă cerem ca măcar în ceasul acesta să Vă ridicaţi cu tărie pentru adevăr şi cu înţelegere pentru noi, pentru ca tot ce a scăpat până acum urechilor Voastre să le înţelegeţi de acum mai bine de la cucernicul şi împreună-slujitorul nostru, Sabin, care Vă va putea istorisi şi tot ce se află în scrisoare. Şi prin el, Vă conjurăm să Vă înduraţi şi să Vă milostiviţi, lăsând la o parte orice ezitare, şi să vă aprindeţi de râvnă iubitoare pentru noi, neuitându- Vă nici la lungimea drumului, nici la interesele de acasă sau la alte considerente de ordin omenesc. II Primejdia nu ameninţă azi numai o singură Biserică, numărul celor lovite de această furtună nu se reduce doar la două sau trei, ci năpasta acestei erezii 127. Rom. 13, 8. 128. <„Nu ne putem imagina un apel mai emoţionant şi, s-o recunoaştem, mai disperat, în faţa unei elocinţe atât de autentice şi de fireşti, în faţa umilei mărturii pe care Vasile o face cu referire Ia greşelile sale, cărora el le atribuie eşecurile înregistrate, eşti tentat să-i dai dreptate şi chiar să mergi mai departe decât el, pentru a acuza Occidentul de egoism” (Yv. Courtonne, op. cit., I, Paris, 1957, p. 199, n. 1). V. însă şi completarea noastră la nota *, făcută de T. Bodogae la scrisoarea nr. 90>. 174 SFÂNTUL VASLLE CEL MARE îşi întinde pustiirile sale cam de la graniţele Iliriei şi până în Tebalda Egiptului. Sămânţa ei rea a fost aruncată mai întâi de Arie, cel de tristă amintire, iar pentru că s-au găsit mulţi dintre noi care au cultivat cu râvnă această impietate, ea a prins rădăcini adânci şi dă acum roade distrugătoare. învăţătura dreaptă e răstălmăcită, aşezămintele Bisericii călcate în picioare. Trufia oamenilor, care nu mai au frică de Dumnezeu, urcă în primele rânduri, afişându-şi întâietatea în chip simţit cu preţul multor nelegiuiri, încât cel ce defaimă mai tare e socotit drept cel mai vrednic de a ajunge păstor de rang episcopal. Distincţia ori gravitatea preoţească a dispărut, lipsesc păstorii care să îndrume cu înţelepciune turma Domnului, în vreme ce vânătorii de măriri folosesc banii bolnavilor numai pentru interesul lor propriu şi pentru cadouri. A slăbit asprimea canoanelor, în locul ei a crescut libertatea de a păcătui. Căci cei ce au ajuns Ia conducere prin strădanii prea pământeşti îşi arată mulţumirea faţă de ei prin aceea că îngăduie celor păcătoşi tot ceea ce ştiu că le face plăcere. Nu mai există o judecată dreaptă, fiecare umblă după poftele inimii, răutatea nu mai are măsură, poporul nu mai cunoaşte lege şi sfat, mai-marii Bisericii nu mai au curajul să vorbească. Cei ce şi-au dobândit scaunul episcopal prin intervenţii sunt sclavii celor ce i-au ajutat să parvină. Pentru unii chiar şi apărarea ortodoxiei e născocită ca armă de războire reciprocă, căci sub masca luptei pentru dreapta credinţă ei îşi ascund duşmăniile personale. Alţii, în schimb, - ca să nu-i învinuim de cele mai neruşinate fapte - stârnesc popoarele şi se urăsc nebuneşte între ei, pentru ca să-şi ascundă, de fapt, sub această ură răutăţile lor. Aşa se şi explică de ce este atât de neîmpăcată această luptă, pentru că cei ce au urzit această calamitate se tem ca nu cumva pacea generală să dea pe faţă neruşinările lor ascunse. Am ajuns de râsul păgânilor, cei slabi în credinţă şovăie, credinţa e îndoielnică. Ignoranţa pune stăpânire pe suflete, pentru că cei ce deformează credinţa din răutate dau a se înţelege că ei spun adevărul. Gurile celor drepţi în cucernicie au amuţit, limba clevetitorilor nu mai cunoaşte frâu, cele sfinte sunt profanate, cei mai sănătoşi la cap dintre mireni fug de casele de rugăciune, văzând în ele tot atâtea şcoli ale nelegiuirii, şi în pustietăţi, printre suspine şi lacrimi, înalţă spre ceruri inimile lor întrebătoare către Stăpânul <ceresc>. De bună seamă că şi până la Voi va fi ajuns ştirea despre ceea ce se întâmplă în cele mai multe oraşe de la noi, anume că poporul, adică femeile, copiii şi bătrânii, se duc dincolo de zidurile oraşului, sub cerul liber, şi acolo îşi fac rugăciunile singuri, îndurând cu multă răbdare orice intemperii ale vremii, numai să ceară în linişte şi cu evlavie ajutorul Domnului. III Ce plânset ar fi oare demn de aceste nenorociri ? Ce izvor de lacrimi ar ajunge pentru relele atât de mari ? De acum, câtă vreme mai stau încă în EPISTOLE 175 picioare câţiva din cei buni, câtă vreme mai este vreo urmă din vechea stare de pace şi de bună înţelegere, înainte ca Bisericile să naufragieze de tot, grăbiţi-Vă spre noi, veniţi repede, căci asta V-o cerem: preaiubiţi şi autentici fraţi, întindeţi o mână de ajutor celor îngenuncheaţi! Să se înduioşeze de noi dragostea Voastră de frate, să fie vărsate chiar lacrimi de compătimire ! Nu îngăduiţi ca pe jumătate pământul să fie înghiţit de rătăcire, nu lăsaţi să se stingă credinţa în cei de la care a pornit mai întâi. Ce va trebui să faceţi ca să ne veniţi în ajutor şi cum va trebui să Vă arătaţi dragostea faţă de cei aflaţi la strâmtorare, acestea n-aveţi nevoie să le aflaţi de la noi, însuşi Duhul Sfânt Vi le va spune. Se cere însă urgenţă ca să salvăm pe cei ce au mai rămas şi se cere prezenţa cât mai multor fraţi, încât numărul celor ce vor veni aici să formeze un sinod la care nu numai vrednicia celor trimişi, ci şi numărul lor să creeze încrederea necesară că se vor restabili iarăşi treburile129. Ei ar putea reînnoi Crezul stabilit de Părinţii de la Niceea, ca să readucă înţelegerea între toţi creştinii. Căci, în realitate, acesta-i lucrul cel mai de plâns: că şi partea care se pare că a mai rămas sănătoasă e dezbinată în sânul ei130, încât mi se pare că au dat şi peste noi aceleaşi nenorociri care au dat peste Ierusalim în momentul când era asediat de împăratul Vespasian; fiindcă atunci, pe de o parte, oraşul era împresurat din afară de duşmani, iar pe de altă parte, în interior era măcinat de răscoala concetăţenilor. La noi, în afară de lupta deschisă, dusă de eretici, mai este una, care a izbucnit între cei ce păreau ortodocşi. Şi eu cred că aceasta a dus Bisericile la cel din urmă grad de istovire. De aceea şi avem mare nevoie de sprijinul Vostru, pentru ca mărturisitorii credinţei apostolice să înlăture schismele scornite şi pe viitor să le supună autorităţii suverane a Bisericii. Şi astfel, recâştigându-şi vlaga, trupul lui Hristos să se întregească iarăşi în toate mădularele lui şi să nu fericim numai binele pe care-1 vedem la alţii, aşa cum o facem acum, ci să ne străduim ca şi Bisericile noastre să-şi recapete vechiul renume de „dreptcredincioase”. Căci, de fapt, merită să fie socotită drept cea mai mare fericire darul ce s-a dat de Domnul dreptei Voastre cuvioşii, acela de a deosebi ce-i fals de ceea ce-i drept şi curat, precum şi de a vesti fără rezerve credinţa Sfinţilor Părinţi, această credinţă pe care şi noi am primit-o şi o ţinem mai departe pentru că poartă în ea pecete apostolică, aprobând-o şi pe ea ca şi pe celelalte învăţături de credinţă stabilite în chip canonic şi legitim în scrisoarea noastră sinodală131. 129. Sfântul Vasile vedea salvarea Bisericii numai prin convocarea unui sinod ecumenic. Din păcate, el nu a mai prins Sinodul II Ecumenic. 130. Aluzia la situaţia Bisericii din Antiohia e evidentă aici. 131. Sfântul Vasile se gândeşte aici la formula ortodoxă de la Niceea, dar şi la epistola pe care a trimis-o episcopilor sub nr. 125. 176 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 93 Către patriei ana Chesaria, în legătură cu comuniunea cu Sfintele Taine Scrisă în anul 372 Desigur că împărtăşirea zilnică132 şi hotărârea de a primi zilnic sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos e un lucru bun şi folositor, căci El însuşi o spune limpede: „cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică” 133. Cine se îndoieşte că participarea continuă la viaţă n-ar fi acelaşi lucru cu a trăi pe mai multe planuri ? Cu toate acestea, noi ne împărtăşim numai de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi sâmbăta, precum şi în alte zile când se face pomenirea vreunui sfânt deosebit. Faptul că în vremurile persecuţiei unii erau nevoiţi, în lipsa preotului sau a liturgului, să ia cu mâinile lor împărtăşania, e de prisos să mai spunem că nu constituie nici o greşeală, pentru că altădată practica aceasta era întărită de o lungă obişnuinţă confirmată de faptele înseşi. Toţi călugării care locuiesc în pustie, unde nu se găseşte preot, păstrează cuminecătura acasă la ei şi o iau cu mâna lor proprie. La Alexandria şi în Egipt, chiar şi fiecare laic are în mod obişnuit împărtăşania la el acasă şi se împărtăşeşte singur când voieşte. Din clipa când preotul a săvârşit jertfa şi a împărţit-o, cel care a primit-o odată ca întreg, dacă participă la ea zilnic, trebuie să creadă pe bună dreptate că ia parte la ea şi o primeşte din mâinile celui care i-a dat-o. într-adevăr, în Biserică preotul dă partea care i se cere, cel care o primeşte o păstrează cu toată libertatea şi o duce la gură cu mâna lui proprie. Aceasta vrea să spună că primeşte de la preot o singură părticică sau mai multe părticele dintr-odată. EPISTOLA 94 Către Ilie, guvernatorul provinciei Capadocia' Scrisă în anul 372 Intenţionam de mult să o vizitez pe Respectabilitatea Ta, măcar pentru a nu fi pus în inferioritate faţă de calomniatorii mei, pentru motivul că trăiesc 132. în legătură cu împărtăşirea deasă (de 4 ori pe săptămână), ni se relatează un caz tipic: credincioşii simpli pot lua cu ei acasă Sf. împărtăşanie şi se pot cumineca ei înşişi când vor. Pentru această problemă, a se vedea şi E. Branişte, Liturgica specială, Bucureşti. 1982, p. 35. 133. In. 6, 54,

• Despre acest personaj nu avem alte ştiri decât cele pe care ni le oferă epistolele cu nr. 94

şi 98. Din prima epistolă deducem că Ilie a fost pus, între altele, ca să-l supravegheze special pe Sfântul Vasile. Cu toate ameninţările împăratului Valens şi ale prefectului Modestos, totuşi, impresionaţi de planul mare al construcţiilor „Vasilîade”, precum şi de hrănirea înfometaţilor EPISTOLE 177 prea distant, dar, întrucât în ultimul timp boala m-a supărat mai rău decât de obicei, am fost nevoit să recurg la calea scrisului. Ultima dată când Te-am întâlnit, Preaminunatule, primul meu gând a fost să stau de vorbă cu Luminăţia Ta despre toate afacerile curente, iar la urmă să discutăm şi despre situaţia Bisericilor, pentru a nu da prilej la acuze nedrepte. Dar am renunţat atunci, crezând că aş fi părut indiscret dacă aş fi arătat un zel atât de exagerat şi oarecum egoist, provocând griji inutile unui om care şi aşa e peste măsură de copleşit cu o mulţime de treburi. Dar, în acelaşi timp, trebuie să spun drept că mi-a fost teamă că, prin discuţiile noastre în contradictoriu, aş putea ajunge într-o zi să-ţi spun ceva ce ar jigni un suflet care, după evlavia lui curată faţă de Dumnezeu, va trebui să se învrednicească de cea mai deplină răsplată a cuvioşiei. Intr-adevăr, dacă Te-aş încărca cu toate problemele noastre, Ţi-aş lăsa prea puţin timp pentru afacerile publice şi aş face ca şi cel care încarcă peste măsură cu marfă pe un cârmaci care conduce pentru prima oară un vapor nou în timp de furtună, tocmai când ar fi trebuit să suprime o parte din încărcătură şi să-l uşureze cât mai mult posibil. De aceea, cred că, văzând ce bogat program de construcţii ne-am propus, marele Basileu (împărat) ne-a îngăduit să ne administrăm noi înşine Bisericile noastre. Căci aş vrea să întreb pe cei care agasează mereu urechile Tale loiale: cu ce greşim noi faţă de stat sau ce fel de interes obştesc, mic sau mare, se nesocoteşte dacă noi ne administrăm singuri Bisericile ? Afară, poate, de cazul că ar putea spune cineva că aducem prejudicii statului atunci când ridicăm Dumnezeului nostru câte un lăcaş de rugăciune mai spaţios, cu câteva locuinţe în jurul lui, din care una mai arătoasă rezervată episcopului, iar celelalte mai modeste pentru slujbaşii bisericeşti din subordine, aşa cum se petrec lucrurile, de altfel, şi în viaţa de stat. Pe cine nedreptăţim noi oare când construim case de oaspeţi şi aziluri pentru străinii care vin pe la noi în trecere şi care au vreo suferinţă de tămăduit ? Sau, în sfârşit, când facem aşezăminte trebuitoare uşurării lor, cu infirmieri, doctori, animale pentru povară, cu personal auxiliar ? Căci a fost nevoie, într-adevăr, să mai prevedem aici şi multe feluri de meserii şi ateliere necesare vieţii, precum şi tot ceea ce mintea omenească a putut născoci pentru de pe urma secetei şi foametei din anul 368, l-au dat mână liberă. în schimb, se ştie că l-au subminat, dezmembrând în două provincia Capadocia şi urmărindu-1 de aproape în activitatea lui filantropică. Epistola de faţă lasă să se întrevadă că s-ar fi făcut şi denunţuri scrise împotriva sfântului. Cu o deferenţă deosebită, dar şi cu o demnitate rar întâlnită, Sfântul Vasile justifică importanţa umanitară şi culturală a acţiunilor sale. Ascultând probabil şi de sfatul sfântului de a imita pilda împăratului Alexandru Macedon de a-şi astupa o ureche când i se raporta vreo calomnie, Ilie îşi pierde postul, poate şi din pricină că nu ar fi fost destul de vigilent. Aşa se explică de ce Sfântul Vasile intervine pe lângă magistru! Sofronie în favoarea acestui dregător „care a făcut pentru provincia Capadocia, doar în câţiva ani, ceea ce alţii n-au reuşit să facă în mulţi ani” (epist. 96). 178 SFÂNTUL VASILE CEL MARE menţinerea unei vieţi onorabile; în fine şi alte spaţii pentru diferite munci manuale - lucruri care, în totalitatea lor, sunt o adevărată podoabă pentru oraşul nostru şi un temei de mândrie pentru guvernatorul nostru, căci şi asupra lui se revarsă buna faimă a acestor lucrări. Dar dacă ai fost pus de sus anume ca să ne îndrumi, nu înseamnă că numai Tu singur eşti în stare, graţie puterii inteligenţei Tale, să reînnoieşti lucruri pe care timpul le-a ruinat şi să aşezi oamenii în ţinuturi nelocuite, într-un cuvânt să transformi deserturile în oraşe. Deci, cu cei ce-şi dau concursul la aceste opere ce ar fi oare mai rezonabil să faci: să-i alungi şi să-i ocărăşti, ori să-i cinsteşti şi să-i tratezi cu atenţie ? Şi apoi, să nu crezi preabunule domn, că noi ne mărginim doar la vorbe; am pornit deja la lucru, materialele sunt deja procurate. Iată dar cuvântul de apărare pe care-1 adresăm guvernatorului nostru. Cât priveşte răspunsul pe care trebuie să ţi-1 dau în calitate de creştin şi de prieten, grijuliu de reputaţia mea în faţa plângerilor pârâşilor mei, pentru moment cred că n-ar trebui să-l dau aici, pentru că ar depăşi lungimea unei scrisori şi nici n-ar fi indicat să-l încredinţez unor litere fără viaţă. Iar ca nu cumva până ne vom revedea din nou să Te laşi înşelat de calomniile unora şi astfel să le retragi o parte din bunăvoinţa Ta, fă ceea ce făcea Alexandru cel Mare134. Căci se spune că acela, în timp ce i se prezentau calomnii asupra unuia din prietenii săi, a întins o ureche spre calomniatori, iar pe cealaltă a astupat-o cu podul palmei, arătând astfel că dacă vrei să judeci drept nu trebuie să te predai în întregime şi dintr-o dată celor care te-au văzut prima oară, ci să păstrezi spre apărare, pentru cei care nu sunt atunci de faţă, cel puţin jumătate din puterea ta auditivă. EPISTOLA 95 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în mai 372 Epistola aceasta am adresat-o Cuvioşiei Tale mai de mult, în legătură cu alte probleme, ocazie cu care mi-am propus să Te şi întâlnesc, dar planurile de atunci n-au reuşit, aşa încât ea n-a ajuns în mâinile Respectabilităţii Tale. în realitate, răposatul diacon Teofrast a ridicat epistola de la mine, dar între timp, pe când fusesem nevoit să plec neapărat într-o călătorie oficială, omul n-a predat-o Cuvioşiei Tale pentru că s-a îmbolnăvit rău şi a murit. De aceea, mă simt îndatorat să-ţi scriu din nou şi nu pot să trag nici un folos din această epistolă, întrucât limitele de timp care mi s-au fixat sunt mult prea reduse. Căci preaiubiţii de Dumnezeu episcopi Meletie şi Teodot135 ne-au cerut să le facem o vizită, socotind această întâlnire ca pe un semn de dragoste, vrând totodată să se discute şi despre o îndreptare a lucrurilor care 134. Plutarh, op. cit., Alexandru, 42. 135. Episcop de Nicopole (Armenia Mică). EPISTOLE 179 ne întristează acum atât de mult136 şi propunând ca dată a întâlnirii mijlocul lunii viitoare, iunie, iar ca localitate, satul Fargamus137, cunoscut după vestiţii lui mucenici138 şi după întâlnirile a numeroase persoane care au loc acolo în fiecare an. întrucât după întoarcerea mea am aflat de moartea răposatului diacon şi am dedus că epistola a rămas aici, neatinsă, n-am mai avut linişte, deoarece mai rămăseseră 33 de zile până la termenul fixat pentru întâlnire, aşa că am expediat în grabă aceste epistole preavenerabilului frate Eustaţiu, colaboratorul meu, ca el să le transmită Onorabilităţii Tale şi tot prin el să mi se expedieze cât mai degrabă şi răspunsurile. Iar dacă este cu putinţă şi dacă-ţi face plăcere, poţi să vii acolo, unde mă vei întâlni şi pe mine; dacă nu, cu voia lui Dumnezeu, vom plăti altădată datoria întâlnirii de anul trecut, dacă, bineînţeles, din cauza păcatelor noastre nu ne va surprinde iarăşi vreo piedică, urmând ca întâlnirea cu episcopii aceia s-o amânăm pentru o altă dată. EPISTOLA 96 Către magistrul Sofronios* Scrisă In anul 372 Cine-i oare atât de bun patriot, încât să-şi iubească oraşul şi să-şi cinstească patria care l-a născut şi l-a crescut întocmai ca pe părinţii săi, aşa cum o face Excelenţa Ta, care Te rogi pentru înaintarea întregului oraş în general, precum şi a fiecărui cetăţean în special, şi care nu Te mulţumeşti numai să Te rogi, ci mai confirmi puterea rugăciunilor şi prin acţiuni personale ? într-adevăr, mare este puterea pe care o ai de la Dumnezeu, şi să Ţi-o ţină vreme mai îndelungată, aşa după cum e ş ti! Cu toate acestea, pe vremea conducerii Tale, patria s-a îmbogăţit numai în vis, căci cel de la care ai preluat-o139 a fost un om (spun cei care cunosc mai adânc istoria ţinuturilor noastre) cum n-a mai fost altul pe scaunul de guvernator, dar acum slujba i-a fost luată de răutatea unora care s-au folosit de caracterul lui prea liberal, care nu ştia ce-i lauda, pentru ca să-i declare război şi să spună împotriva lui tot felul de calomnii, înşelând astfel urechile Desăvârşirii Tale. Iată de ce întreg oraşul, până la unu, s-a întristat când le-a fost luat guvernatorul, pentru că era singurul care ar mai 136. Pentru rezolvarea cazului dureros al schismei din Antiohia, Sfântul Vasile propusese o întâlnire în trei: Meletie, Teodot din Nicopole şi Sfântul Vasile. Din păcate, întâlnirea n-a putut avea loc din pricina atitudinii schimbătoare a celui mai nestatornic dintre contemporanii Sfântului Vasile, Eustaţiu de Sebasta, care urma să ia parte şi el la întâlnirea fixată. Faptul acesta l-a supărat mult pe Sfântul Vasile. A se vedea epist. 99. 137. Fargamus, oraş în Armenia Mică. 138. Cf. epist. 14, 34, 158, 240.

• în această epistolă, Sfântul Vasile intervine pentru readucerea guvernatorului Ilie, căzut

în dizgraţie. Vezi comentariul la epist. 94. 139. Guvernatorul Ilie. 180 SFÂNTUL VASILE CEL MARE fi fost în stare să ridice oraşul nostru din starea în care a ajuns îngenuncheat140, fiind un scrupulos paznic al dreptăţii, prevenitor cu victimele nedreptăţii, necruţător faţă de cei ce calcă legea, acelaşi atât pentru săraci, cât şi pentru bogaţi şi, mai presus de orice, omul care se silea să aducă viaţa creştină la vechea ei cinste. Am trecut sub tăcere faptul că el era persoana cea mai integră din câte cunosc şi care nu ierta pe nimeni dacă ar fi călcat legea; şi aceasta am făcut-o pentru că astfel de merite sunt lucruri mărunte faţă de celelalte virtuţi ale lui. La drept vorbind, mărturia pe care o aduc acum este tardivă, după cum fac şi cei ce cântă singuri ca să se încurajeze pe ei înşişi, dar prin asta nu mai îmbunătăţesc situaţia cu nimic. Dar nu-i fără importanţă faptul că marele Tău suflet îşi aminteşte de acest om şi că păstrezi pentru el recunoştinţă ca pentru un binefăcător al patriei, iar dacă unul din cei ce s-au supărat că n-au fost preferaţi dreptăţii s-ar lega de Ilie, pe care şi Tu îl aperi şi-l protejezi, atunci să le arăţi tuturor că Tu l-ai avut de prieten. Iar drept dovadă că l-ai avut în familiaritatea Ta e buna mărturie pe care ai adus-o despre el şi despre experienţa lui în administraţie, experienţă care n-a mai fost întrecută de alţii de atunci încoace. Intr-adevăr, ceea ce altul n-ar fi făcut în răstimp de mai mulţi ani, el a adus la îndeplinire într-un timp scurt. De aceea, noi vom primi destulă favoare şi consolare pentru cele întâmplate dacă îl recomanzi împăratului şi dacă opreşti calomniile împotriva lui. Şi să mai ştii că aceste cuvinte patria este cea care Ţi le adresează prin glasul meu şi spune că dorinţa comună a tuturor este ca să se reverse asupra acestui om un dram de fericire, prin mijlocirea Desăvârşirii Tale. EPISTOLA 97 Către Sfatul oraşului T ia n a ’ Scrisă în anul 372 Domnul, Care descoperă adâncurile şi dă pe faţă dorinţele inimilor, a dat şi celor smeriţi putere să înţeleagă până şi uneltirile cele greu de explicat pentru unii. Căci nimic nu ne-a scăpat şi nici n-a rămas ceva ascuns din tot ce s-a săvârşit. Noi însă n-avem ochi şi urechi pentru altceva decât pentru pacea lui Dumnezeu, pentru toate câte ne duc spre ea. Iar dacă alţii sunt puternici şi mari şi se încred numai în ei înşişi, fireşte că noi, care nu suntem nimic şi nu suntem vrednici de nimic, nu ne vom face despre noi o astfel de părere, încât să 140. Cf. epist. 74, 75 şi 76.

• Tiana devenise capitala provinciei Capadocia Secunda în urma scindării din anul 371.

Ambiţiosul episcop Antim, devenit de acum mitropolit al Tianei, s-a purtat rău faţă de Sfântul Vasile atunci când l-a hirotonit necanonic pe Faust (semiarian), episcopal Satalelor (cf. epist. 126). Sfântul Vasile a dovedit multă răbdare faţă de el, aşa încât relaţiile dintre ei vor li de atunci înainte prieteneşti (epist. 122, 128, 210 etc). In această epistolă, sfântul se adresează direct Sfatului orăşenesc din Tiana, îndemnându-i să păzească unitatea credinţei întru legătura păcii. EPISTOLE 181 credem că am putea consolida situaţia dacă am trăi în izolare, pentru că ştim sigur că avem nevoie de ajutorul fiecăruia dintre fraţi mai mult decât are nevoie o mână de alta. De altfel, chiar din clipa în care ne-a zidit cu trup, Domnul ne-a arătat cât este de necesară oamenilor comuniunea. Când mă gândesc că un mădular nu-i în stare să se ajutoreze câtă vreme e despărţit de celălalt, atunci cum să cred că în treburile vieţii eu mă voi mulţumi numai cu serviciile prestate de mine însumi ? Nici un picior nu poate umbla singur dacă nu se sprijină pe celălalt; nici un ochi nu poate vedea limpede dacă nu stă în legătură cu celălalt, dacă nu se fixează împreună cu celălalt asupra obiectelor văzute. Auzul e şi el mai clar când percepe vocea cu amândouă timpanele urechilor, iar pipăitul e mai sigur şi el când se face cu degetele unite. în general, nimic din câte vedem împlinindu-se atât în lumea firii, cât şi în a celor făcute cu voie liberă nu se realizează fără participarea celorlalte. Chiar şi rugăciunea, atunci când nu are mai mulţi părtaşi, e cu mult mai slabă decât cea săvârşită împreună cu alţii, căci şi Domnul ne-a făgăduit că va fi de faţă în mijlocul a doi sau trei credincioşi, acolo unde aceştia cheamă numele Lui în acelaşi gând141. însăşi iconomia mântuirii a luat-o asupra Sa Domnul, ca să împace prin sângele crucii Lui pe cele pământeşti cu cele cereşti142. Pentru toate acestea, să dorim ca în zilele câte vom mai fi în viaţă să fim pe pace şi să cerem ca şi la sfârşit, când vom închide ochii, lucrul să se săvârşească tot în pace. Pentru această pace m-am hotărât să nu cruţ nici o oboseală, să nu spun sau să fac ceva nevrednic, să nu mă sperii de lungimea călătoriilor, să nu mă dau înapoi de la nici o oboseală, numai pentru ca să mă învrednicesc şi eu să am răsplata făcătorului de pace143. Şi dacă va veni cineva după mine pe acest drum, urmându-mă ca pe un conducător, acesta va fi pentru mine cel mai bun şi mai drag lucru. în schimb, dacă o va apuca pe drum contrar, să se ştie că eu nici atunci nu-mi voi schimba hotărârea. La ziua răsplătirii fiecare va ajunge să-şi recunoască singur roadele faptelor proprii. EPISTOLA 98 Către Eusebiu, episcop de Samosata* Scrisă în anul 373 I Eram tare nerăbdător să vizitez oraşul Nicopole, dar, după ce am primit scrisoarea în care Decenţa Ta spuneai că nu vei veni, am renunţat cu multă 141. Mi. 18, 20. 142. Col 1, 20. 143. Ml 5, 9.

• Potrivit celor spuse în epist. 95, trebuia să aibă loc în Nicopoiea Armeniei o întâlnire

între Sfântul Vasile, Meletie al Antiohiei şi Teodot al Nicopolei, Sfântul Vasile descrie eşuarea întâlnirii. Totodată, trebuia să se întâlnească şi cu Eusebiu, dar acesta n-a putut veni. 1 82 SFÂNTUL VASÏLE CEL MARE părere de rău. Mi-am adus aminte, e drept, şi de starea sănătăţii mele total şubrezită. Dar mi-a venit în minte, totodată, şi faptul că cei care mă chemaseră144 au făcut-o doar ca să-şi împace sufletul, întrucât, după ce că ne făcuseră invitaţia doar în treacăt, prin <evaluatorul şi> colectorul de dări Helenios din Nazianz, ei n-au mai binevoit să trimită măcar un curier care să-mi confirme această invitaţie. Şi apoi, întrucât le sunt cam suspect din pricina păcatelor mele, m-am temut să nu le tulbur bucuria întâlnirii prin prezenţa mea. Dacă aş fi ştiut că este de faţă şi Nobleţea Ta, eu nu m-aş fi dat înapoi să pornesc la drum chiar pentru probleme mai grele, dar singur nu mă văd în stare să privesc în faţă nici probleme din cele mai mici, şi, gândindu-mă că scopul întrunirii era rezolvarea unor probleme de înalt interes bisericesc, am lăsat să treacă timpul şi am amânat întâlnirea pentru o dată mai liniştită şi mai lipsită de tulburări, preferând să vin la Nicopole să discutăm aceste probleme bisericeşti şi cu de Dumnezeu iubitul episcop Meletie, dacă el ar refuza să se ducă la Samosata. Dacă n-ai fi refuzat, ne-am fi repezit toţi, cu condiţia să ne fiţi amândoi îndrumători, atât el însuşi, prin răspunsul pe care ni-1 va trimite (căci îi scrisesem), cât şi Cuvioşia Ta. II Ar fi trebuit să ne întâlnim, între timp, şi cu episcopii din Capadocia Secunda, dar aceştia, după ce au luat numele altei eparhii, repede şi-au închipuit că pentru noi ei au devenit „oameni ai altei naţiuni şi ai altei rase”, întrucât n-au mai vrut să ştie de mine, n-au mai luat deloc legătura cu mine şi nici n-au mai stat mult de vorbă cu mine. Ar fi fost de aşteptat şi o întâlnire cu preavenerabilul episcop Eustaţie, lucru pe care l-am făcut eu. Dar, întrucât mulţi strigau împotriva lui că ar fi falsificat într-o măsură oarecare credinţa, am intrat în discuţie cu el şi am constatat că, slavă Domnului, el urmează cu înţelepciune linia dreaptă în credinţă. Scrisorile episcopilor n-au ajuns la Respectabilitatea Ta, cred că din pricina celor care trebuiau s-o trimită şi pe a mea, dar poate şi din vina mea, căci din cauza multor treburi se vede că mi-a scăpat din vedere. Cât despre fratele nostru Grigorie, aş fi dorit şi eu să-i încredinţez administrarea unei Biserici potrivite cu firea lui. Asta ar însemna întreaga Biserică de sub soare concentrată în una singură141', dar cum aşa ceva nu-i cu putinţă, atunci să fie făcut episcop, dar nu ca să fie cinstit după scaun, ci ca scaunul să fie cinstit după el. Căci însuşirea omului mare nu se măsoară după promovarea la scară ridicată, ci ţine mai curând de ridicarea celor mici prin puterile proprii. Ce-i de făcut cu Psalmatios, care, cu toate avertismentele fraţilor 144. Teodot, episcopul Nicopoleî. 145. E vorba de Sf. Grigorie Teologul. Merită subliniată aprecierea Sfântului Vasile despre vrednicia Sfântului Grigorie. Pe de altă parte, se pare că Eusebiu este cel care i-a şoptit Sfântului Vasile că episcopia de Sasima nu-i potrivită pentru un om ca Grigorie. EPISTOLE 183 lui» se află tot în solda lui Maxim146, pentru persecuţii ? Şi totuşi ei nici acum nu ezită să-i scrie, căci, din pricina slabei lor sănătăţi şi a multelor treburi casnice, ei nu-1 pot vizita. Dar să ştii, de Dumnezeu iubitule Părinte, că starea lucrărilor mele pastorale cere imperios prezenţa Ta aici şi va fi nevoie să-ţi mai pui la încercare încă o dată cinstita Ta bătrâneţe, ca să vii în sprijinul Capadociei, care s-a şubrezit de acum şi e gata să se prăbuşească147. EPISTOLA 99 Către corniţele Terenţiu' Scrisă în anul 372 I Cu toate că m-am sârguit cu toată râvna să dau ascultare, cel puţin în parte, ordinului împărătesc, precum şi scrisorii prieteneşti a Respectabilităţii Tale148, ale căror motive şi hotărâri sigur că sunt pline de intenţii şi de sentimente bune, totuşi nu mi-a fost dat să-mi duc zelul până la capăt. Prima cauză şi cea mai adevărată sunt păcatele mele, care-mi stau pretutindeni în cale şi-mi împiedică împlinirea oricărui demers. A doua e înstrăinarea şi lipsa de colaborare tot mai pronunţată, pe care mi-o arată episcopul dat nouă ca auxiliar, <Teodot>. într-adevăr, nu ştiu ce să se fi întâmplat cu Preavenerabilul frate Teodot, care-mi făgăduise, nu de mult, că mă va ajuta în toate şi care se grăbise să mă 146. Maxim a urmat lui Ilie ca guvernator al Capadociei. Din descrierea pe care i-o face Sfântul Vasile aici, el părea puţin prietenos faţă de ortodocşi, dar mai târziu s-a schimbat şi el, devenind prieten al lor. 147. Cu toată „şubrezenia” ei, Capadocia n-a fost silită să dea episcopi exilaţi, cum a fost cazul cu Eusebiu.

• Terenţiu, general şi comite bizantin, comanda în anul 372, în Georgia, o armată de 12

legiuni de soldaţi. Era un om de o rară cultură - cum reiese din epist. 84 dar şi de adânci convingeri religioase. Două fete ale lui erau diaconiţe în Samosata, cum deducem din epist. 105. în acelaşi timp însă, Terenţiu era supus politicii duse de împăratul Valens, de sprijinire a arianismului. Se pare că el a fost cel dintâi (poate înainte de prefectul Modestos) care a încercat să-l intimideze pe Sfântul Vasile prin ameninţări. Nu va fi fost nici străin de scindarea provinciei Capadocia. în schimb, epistolele următoare ne dovedesc din plin că, departe de a se fi lăsat intimidat, Sfântul Vasile va câştiga pe cei doi demnitari şi va stabili relaţii bune cu ei şi cu alţii. Probabil că datorită lui Terenţiu s-a obţinut de la împărat aprobarea ca hirotonirea şi instalarea episcopilor din Armenia Mică - nu de mult intrată în administraţie bizantină - să fie făcută de Sfântul Vasile împreună cu Teodot, episcopul Nicopolei. Epistola 99 cuprinde răspunsul hotărât al sfântului că n-a fost posibilă colaborarea cu Teodot din pricină că acesta n-a vrut să colaboreze cu Eustaţiu de Sebasta, cel mai cunoscut episcop al regiunii, dar care înclinase spre arianism. Astfel, cele două zile petrecute în Satala au fost un eşec. 148. Deci Terenţiu va fi pus la cale decizia imperială (despre Armenia Mică). 184 SFÂNTUL VASÏLE CEL MARE ducă de la Gitasa149 la Nicopole, dar, când m-a văzut sosii acolo, l-a apucat aşa o frică şi groază de păcatele mele, încât n-a mai vrut să mă primească nici la rugăciunile de dimineaţă, nici la cele de seară ! Să zicem că va fi procedat cu dreptate faţă de un păcătos ca mine, dar o astfel de hotărâre a lui nu s-a dovedit deloc a fi folositoare stării comune a Bisericilor noastre. Ca motiv al acestei atitudini a fost acuzaţia că aş fi acceptat să intru în comuniune cu preavenerabilul episcop Eustaţiu150. Or, iată ce am făcut eu în această privinţă: II Când am fost invitat să particip la întrunirea convocată de fratele Teodot, lucru pe care nu-1 puteam refuza, căci eram animat de toată dragostea, am crezut potrivit să intru mai întâi în contact cu pomenitul frate Eustaţiu, pentru a nu lăsa să se dovedească deşartă şi fără folos întrunirea noastră. I-am arătat acestuia toate acuzaţiile doctrinare de care amintea fratele Teodot, precum şi altele, şi l-am rugat să ne spună dacă de acum înainte urmează credinţa cea dreaptă, pentru ca să păstrăm şi pe mai departe comuniunea cu el, iar în caz că învăţătura iui nu consună cu a noastră, atunci să ştie că-1 vom trata în consecinţă. Am discutat mai mult laolaltă şi am pierdut toată ziua ocupându-mă numai de aceste lucruri, iar la venirea serii ne-am despărţit fără a fi ajuns la nici o înţelegere. A doua zi, începând din şedinţa de dimineaţă, am reluat discuţiile în aceeaşi problemă. Acum sosise şi fratele Pimeniu, preot din Sebasta, care a apărat cu ardoare poziţia opusă. încet, încet, m-am dezvinovăţit de acuzele pe care mi le adusese1"1 şi am reuşit să-i conving în aşa măsură de dreptatea atitudinii mele, încât, cu ajutorul Domnului, nu se mai putea descoperi între noi nici cel mai mic dezacord. Pe la ora nouă ne-am ridicat să facem rugăciunea, să dăm mulţumire lui Dumnezeu pentru că am ajuns să cugetăm la fel şi să grăim la fel. Mai trebuia să primesc de la acest om doar o mărturisire scrisă, pentru ca să vadă şi vrăjmaşii lui că s-a supus cu adevărat, lucru care ar fi fost o mărturie clară şi pentru ceilalţi. Dar pentru a fi şi mai siguri, am vrut să am o întrevedere cu Teodot şi cu fraţii din jurul lui spre a primi în scris şi de la ei o mărturisire de credinţă, ca s-o prezentăm celui de care a fost vorba, pentru a obţine un dublu rezultat: pe de o parte, să biruie dreapta credinţă, iar pe de alta, să fie şi ei mulţumiţi că propunerile lor au fost acceptate şi satisfăcuţi că nu mai există împotriva lor nici un motiv de contestaţie. Dar încă înainte de a ajunge să pricepem de ce trebuia să ne consfătuim şi ce rezultat ar ieşi de aici, episcopul Teodot cu cei din jurul lui au socotit că n-ar mai trebui să fim invitaţi şi noi. Aşa că m-am întors 149. Gitasa era o localitate retrasă, unde îşi petrecuse Sfântul Meletie „exilul” său. 150. Mai mult de o jumătate de zi s-au purtat discuţii, iar când a fost vorba să se confirme şi în scris înţelegerea, Eustaţiu şi Teodot au negat totul. Poate să fi fost şi Sfântul Vasile prea idealist, prea pretenţios. Nu se ştie. 151. Atât Teodot, cât şi Pimeniu ar fi vrut să-l împace pe Sfântul Vasile cu Eustaţiu. Poale că şi pretenţiile Sfântului Vasile vor fi fost prea mari. EPISTOLE 185 înapoi de la jumătatea drumului, descurajat că se zădărniciseră oboselile depuse pentru pacificarea Bisericii. III Aşadar, fiind nevoit să fac drumul în Armenia, ca unul care cunoşteam caracterul ciudat al acelui om, şi întrucât am vrut să dau socoteală prin mărturie sigură şi de atitudinea mea şi, în acelaşi timp, să mulţumesc şi pe acel om, am plecat la Gitasa, locul unde petrecea de Dumnezeu preaiubitul episcop Meletie şi unde ne-am întâlnit din nou cu omul în cauză, cu Teodot. Dacă aş fi fost acuzat că stau în comuniune cu Eustaţiu, aş fi anunţat rezultatul întâlnirii, cu care ocazie l-aş fi adus să împărtăşesc toate convingerile mele, dar întrucât Teodot spusese că Eustaţiu tăgăduise după ce ne părăsise, declarând el însuşi ucenicilor săi că în realitate nu se pusese de acord cu mine în privinţa nici unui punct de credinţă, eu i-am răspuns - spune-mi, preaminunatule, n-am făcut oare lucrul cel mai just şi mai sigur ? - că în ce mă priveşte eram convins, sprijinindu-mă pe statornicia de care a dat dovadă totdeauna acest om, că nu se lasă totdeauna prea uşor atras în atitudini contrare şi că dacă admite odată ceva, el nu o face pentru a tăgădui ce-a spus înainte13-. El e un om care fuge de minciună ca de ceva groaznic, chiar şi atunci când e vorba de problemele cele mai neînsemnate, că-i departe de a se opune adevărului, mai ales când e vorba de lucruri atât de importante şi al căror ecou e atât de general. Dacă totuşi s-ar întâmpla ca aluziile Tale repetate să fie întemeiate, ar trebui să-i prezinţi formularul scris, care să conţină expunerea întreagă a dreptei credinţe. Dacă voi vedea acest consimţământ al lui confirmat de iscălitura lui, eu voi rămâne în comuniune cu el, dar dacă voi simţi că se retrage, voi renunţa la contactul cu el. întrucât aceste condiţii au fost aprobate de episcopul Meletie şi de confratele Diodor, preotul care a fost de faţă la întâlnire, preavenerabilul frate Teodot şi-a dat şi el consimţământul, rugându- mă să cobor la Nicopole să-i vizitez Biserica şi să-l iau ca însoţitor până la Satala, despărţindu-se de noi la Gitasa. Dar cum am ajuns la Nicopole153, uitând şi vorbele pe care le auzise de la mine şi de făgăduielile pe care mi le-a făcut, m-a copleşit cu tot felul de batjocuri şi fel de fel de semne de dispreţ, cum am relatat mai sus, şi s-a despărţit de mine. IV Cum aş fi fost dar în stare, preastimată căpetenie, să duc la îndeplinire sarcina propusă şi să aşez episcopi în Armenia154, din clipa în care cel ce 152. Eustaţiu era un fel de „amfaîlax”, un om care-şi schimbase mereu părerile. 153. Atât Nicopole, cât şi Satala, erau situate în Armenia Mică, dar sediul mitropolitan era la Satala. 154. încă o mărturie despre respectul recunoscut Sfântului Vasile chiar şi dincolo de graniţele arhiepiscopiei lui. 186 SFÂNTUL VASILE CEL MARE împărtăşeşte aceleaşi răspunderi se poartă cu mine în felul acesta ? Şi totuşi cu ajutorul lui nădăjduiam că voi găsi oamenii care-mi trebuie, pentru că în eparhia lui sunt destui oameni evlavioşi şi înţelepţi, care vorbesc limba localnicilor şi care cunosc multe alte însuşiri deosebite ale acestui popor. Şi cu toate că ştiu numele acestora, totuşi nu-i voi divulga pentru a nu primejdui, cel puţin pentru alte vremuri, situaţia din Armenia. Şi acum, după ce am venit până la Satala cu sănătatea mea atât de şubrezită, totuşi cred că datorită ajutorului lui Dumnezeu am rânduit bine lucrurile, împăcându-i pe episcopii din Armenia şi dându-le îndrumările cuvenite ca să lase la o parte neînţelegerile vechi şi să vină din nou la râvna adevărată a casei Domnului. Le-am lăsat şi regulamente în legătură cu încălcarea rânduielilor în Armenia şi le-am spus cum să lucreze pentru a-şi vedea de menirea lor. Am primit şi o cerere a Bisericii din Satala, în care mă rugau să le dau un episcop. Totodată, m-am mai ocupat şi de calomniile îndreptate contra fratelui Ciril, episcopul Armeniei, şi am aflat, cu ajutorul lui Dumnezeu, că aceste calomnii erau neîntemeiate şi erau pornite numai din defăimarea rivalilor lui, cum mi-au mărturisit-o chiar ei înşişi. Cred că într-o măsură oarecare am contribuit la apropierea lui de poporul din Satala, în aşa chip ca acesta să nu se mai ferească de a veni în comuniune cu el. Astfel de lucruri se pare că nu sunt de prea mare importanţă, dar dacă nu putem face mai mult, cauza provine din neînţelegerile care ne despart pe unii de alţii, în urma vicleniilor diavolului. Ar fi trebuit să nu vă spun aceste lucruri, ca să nu fac impresia că dau în vileag şi propriile mele ruşini, dar pentru că nu era alt mijloc de a mă apăra faţă de Luminăţia Ta155, am găsit necesar să spun tot adevărul şi să istorisesc amănunţit tot ce s-a petrecut. EPISTOLA 100 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 372 Mă uitam la scrisoarea Ta preaiubită, pe când mă aflam în ţinutul vecin al Armeniei, cu plăcerea cu care navigatorii zăresc de pe vapor scânteind în depărtare, la orizont, o lumină salvatoare, mai ales când se întâmplă să fie învăluiţi de furia vântului sălbatic. într-adevăr, dacă scrisoarea Onorabilităţii Tale e prin ea însăşi fermecătoare şi mângâietoare, înseamnă că împrejurările i-au sporit şi mai mult farmecul. Ce anume a fost şi cât de mult m-am întristat, nu Ţi-aş putea spune, căci m-am hotărât ferm să uit supărările, dar, în schimb, diaconul nostru coslujitor, care-Ţi aduce această scrisoare, le va istorisi pe toate Cuvioşiei Tale. 155. Se vede că fusese acuzat şi în scris.

|! Scrisă din Satala Armeniei în august 372, după eşecul provocat de Teodot (cf. epist. 99).

Sfântul Vasile dorea să-şi revadă prietenul cu ocazia hramului Sf, Mc. Eupsihie (7 sept.). EPISTOLE 187 Sănătatea mi s-a şubrezit de tot, încât nu pot întreprinde, fără să-mi cauzeze dureri, nici cele mai mici mişcări. Dar aş vrea, dacă s-ar putea, cu ajutorul rugăciunilor Tale, să-mi împlinesc măcar acum vechea mea dorinţă, cu toate că acest drum mi-a făcut atâtea neajunsuri: treburile Bisericii noastre au fost prea mult timp neglijate ! Dacă atâta vreme cât mai trăiesc, Dumnezeu mă mai găseşte vrednic să ne mai vedem o dată, Cuvioşia Ta, în Biserica noastră, voi avea într-adevăr bună nădejde de a nu fi lipsit cu totul de darul lui Dumnezeu. Şi dacă această vizită va putea avea loc, aş avea dorinţa ca ea să se facă în timpul hramului, când ne adunăm în fiecare an la pomenirea Fericitului Mucenic Eupsihie156, la o dată destul de apropiată, anume la 7 septembrie. Pentru că, în afară de altele, suntem înconjuraţi de lucruri care solicită multă grijă şi care impun şi colaborarea Ta, atât pentru a instala episcopi noi, cât şi pentru a analiza şi a ne sfătui în legătură cu cele săvârşite contra noastră de naivitatea lui Grigorie (de Nyssa), care a convocat şi sinoade în Ancira şi nu scapă nicio ocazie de a ne pune în situaţii dificile157, EPISTOLA 101 De mângâiere" Scrisă în anul 372 Ar fi fost de dorit ca prima scrisoare pe care ţi-o trimit să aibă o temă mai de bucurie. In. ceea ce mă priveşte, aşa s-ar fi petrecut lucrurile, pentru că vreau ca toţi câţi şi-au pus în gând să urmeze viaţa evlavioasă să păşească zi de zi tot spre mai bine. Dar întrucât Domnul, Care îndrumă totdeauna viaţa noastră după înţelepciunea Lui cea negrăită, spre folosul nostru sufletesc, a rânduit să aibă loc şi altfel de întâmplări, care ţi-au adus multe dureri, m-a îndrumat cu iubire, ca pe unul care sunt legat de tine prin dragostea cea întru Dumnezeu, şi cum am aflat de la fraţii noştri despre întâmplarea care a dat peste tine, am socotit de cuviinţă să-ţi adresez un cuvânt de întărire şi de mângâiere. Dacă ar fi fost cu putinţă să vin prin părţile unde se întâmplă ca nobleţea ta să-şi aibă reşedinţa, aş fi făcut-o cu toată bucuria. Dar pentru că boala trupească şi mulţimea treburilor care mă absorb au făcut ca şi drumul pe care l-am întreprins să provoace mare pagubă Bisericilor noastre, am preferat să-i fac modestiei tale o vizită măcar prin scrisoare, aducându-ţi aminte că aceste întristări nu vin fără rost peste robii lui Dumnezeu, Care ne îndrumă viaţa ca să ne încerce dragostea adevărată faţă de El, Creatorul nostru. După cum pe atleţi nevoinţele alergării ti duc la răsplăţi, tot aşa şi pe noi, creştinii, încercarea 156. Martirizat recent sub Iulian Apostatul, Sf. Eupsihie e amintit şi în epist. 142, 176, 200, 252. Despre el, Sozomen, Ist. bis., Migne, P.G. 67, 1248-1249. 157. Despre „lipsa de experienţă” a Sf. Grigorie de Nyssa, cf. epist. 58, 225, 231.

• Fără să indice nici un nume, Sfântul Vasile vrea să-i mângâie pe cei din Neocezareea

şi Nicopole, fiind zdrobit sufleteşte din cauza episcopului Eustaţiu de Sebasta (epist. 99), care n-a acceptat să intre în comuniune cu el. 188 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ispitelor ne îndrumă spre desăvârşire dacă le primim pe cele rânduite de Dumnezeu cu răbdarea cuvenită şi cu toată mulţumirea. Toate sunt îndrumate de bunătatea lui Dumnezeu. Nimic din cele ce se întâmplă nu trebuie să le primim cu întristare, chiar dacă ele ne-ar provoca pentru un timp vreo neplăcere. Căci şi dacă n-am cunoaşte motivele pentru care tot ce se întâmplă în viaţa noastră este văzut de Dumnezeu ca un lucru bun, totuşi să fim convinşi că oricum totul e în folosul nostru, fie ca răsplată pentru răbdare, fie pentru un suflet care ni s-a răpit; dacă ne-am lăsa copleşiţi de răutatea care sălăşluieşte în lume, am ajunge să fim stăpâniţi de păcat. Dacă nădejdea creştinilor s-ar mărgini numai la viaţa de pe pământ, desigur că s-ar crede că despărţirea timpurie a sufletului de trup ar fi ceva îngrozitor, dar dacă desfacerea sufletului de legăturile trupului e numai un început al adevăratei vieţi pentru cei ce trăiesc după Dumnezeu, atunci de ce să ne întristăm ca şi cei ce n-au nădejde ?158 Roagă-te, deci, ca să nu fii copleşit de suferinţe, ci să dovedeşti că eşti deasupra lor şi că le-ai biruit deja. EPISTOLA 102 Către cetăţenii din Satala Scrisă în anul 372 Mişcat de cererile voastre şi ale întregului popor, am primit să port grijă de Biserica voastră şi v-am făgăduit înaintea lui Dumnezeu să nu trec cu vederea nimic din ceea ce stă în puterea mea să fac. De aceea m-am silit, cum este scris, să am grijă de voi ca „de lumina ochilor” 159, căci atât de deosebită e dragostea ce vă port, încât ea nu m-a lăsat să-mi aduc aminte de nimic, nici de rude şi nici măcar de legăturile obişnuite pe care le aveam cu acest om160 încă de când era copil. Dimpotrivă, uitând de toate temeiurile personale care ar putea îndreptăţi legăturile mele cu el, fără să ţin seama nici de multele regrete ale poporului de unde vine şi care se vede acum lipsit de conducătorul lui, nici de lacrimile tuturor rudelor lui şi neţinând seama nici de supărarea căruntei sale mame, care mai răsuflă numai datorită îngrijirii date de el, în ciuda tuturor acestor motive luate laolaltă, oricât de mari şi de numeroase ar fi ele, n-am avut decât un singur scop: să împodobesc Biserica voastră cu un conducător bun şi să-i stau într-ajutor, pentru că de acum e îngenuncheată din pricină că a fost multă vreme lipsită de un îndrumător şi pentru că acum are nevoie de îndrumare spre o direcţie sigură şi hotărâtă ca să se ridice din nou161. 158. / Tes. 4, 13. 159. Zah. 2, 12. 160. Pimeniu. 161. Satala era capitala provinciei Armenia Mică. în anul 372, când Sfântul Vasile a vizitat Satala, i-au ieşit înainte reprezentanţii localităţii, cerându-i să le dea episcop. întrucât era singur (căci nu l-a însoţit şi Teodot, episcopul Nicopolei), nu li s-a putut împlini cererea. Acum îi anunţă că situaţia s-a schimbat şi că le-a ales ca păstor pe Pimeniu, prieten şi rudă a sa (epist. 99). A se vedea şi epist. 122. EPISTOLE 189 Acestea sunt cele ce voiam să vi le spun din partea mea; cât despre voi, vă cer ca purtarea voastră să nu fie sub aşteptările nădăjduite şi nici mai prejos decât făgăduinţele pe care le-am dat acestui om, că, adică, l-am trimis la rude şi la prieteni. Prin urmare, fiecare dintre voi trebuie să o ia înaintea celorlalţi, prin zelul şi iubirea faţă de acest om, Pretind, aşadar, să-i arătaţi aceeaşi bună întrecere şi printr-o deosebită purtare de grijă să-i mângâiaţi inima, făeându-1 să uite o patrie, să uite rudele şi un popor atât de dependent de conducerea lui, pe cât e un prunc legat de sânul mamei lui. încă înaintea lui vi l-am trimis pe Nicias, pentru a fi aduse la cunoştinţa onestităţii voastre toate cele împlinite, ca să prăznuiţi mai devreme bucuria şi să aduceţi mulţumiri Domnului, Care a binevoit să vi se împlinească dorinţa prin intermediul nostru. EPISTOLA 103 Către credincioşii din Satala A dat Domnul să se împlinească cererile poporului Său şi, prin intermediul smereniei noastre, le-a dat un păstor162 vrednic de numele Lui, care nu negustoreşte prin cuvinte, cum fac cei mai mulţi, şi care şi mai mult, pentru noi, care iubim curăţenia învăţăturii şi am primit să vieţuim după poruncile Domnului, e în stare să se facă iubit mai presus de orice limită, în numele Domnului, căci El l-a umplut de darurile Sale cele duhovniceşti, EPISTOLA 104 Către prefectul Modestos1 Scrisă în anui 372 Fie şi numai faptul că scriu unui bărbat atât de însemnat, chiar atunci când nu e cazul unui pretext special, e un lucru care aduce o onoare în plus celor care-1 înţeleg şi-l simt cu adevărat, pentru că întreţine legăturile cu oamenii care-i întrec cu totul pe cei obişnuiţi, constituind cea mai mare distincţie pentru cei care sunt vrednici de aceasta. Ca unul care lupt pentru o întreagă patrie, mă văd silit să înfăţişez această întâmpinare marelui Tău spirit, pe care-1 implor s-o primească cu blândeţe, aşa cum îi este caracterul, şi să-şi întindă mâna spre patria noastră, care e de acum îngenuncheată cu totul163. Iată şi pricina pentru care prezint această rugăminte. 162. Pimeniu, de la cuvântul grec 7cotpf]V - păstor. Epistola de faţă trebuie pusă în legătură cu cea de sub nr. 102. Aceea e adresată conducătorilor, respectiv deputaţilor oraşului Satala; aceasta e adresată poporului.

• Acesta e Modestos, celebrul „prefect al pretoriului”, care a ameninţat pe Sfântul Vasile,

dar care apoi s-a arătat prietenos cu marele ierarh, dovadă că avem aici nu mai puţin de 6 epistole privind relaţiile prieteneşti dintre cei doi. în această epistolă, Sfântul Vasile cere scutire de dări pentru cler, aşa cum hotărâse încă împăratul Constantin cel Mare. 163. Aluzie la dezmembrarea în două a provinciei capadociene. 190 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Pe cei care îşi închină viaţa lor slujirii lui Dumnezeu, pe preoţi şi pe diaconi, vechea legiuire financiară îi scutea de impozit. Or acum, cei care vin să facă recensământul (pentru plata impozitelor, n.tr.), ca şi cum n-ar fi primit nici o poruncă în acest sens de la Excelenţa Ta, i-au înscris şi pe ei, cu excepţia poate doar a câtorva, care şi aşa erau scutiţi din motive de vârstă. Cer dar ca măcar acest favor să ni se menţină, ca un semn al bunăvoinţei Tale, care să-Ţi poată păstra de acum înainte tot timpul o bună amintire. Aprobă dar ca sfinţiţii slujitori să fie trataţi după vechea legislaţie fiscală şi scutirea să nu fie legată de persoana celor înscrişi acum (căci atunci scutirea ar putea trece şi la urmaşi, or nu totdeauna se întâmplă ca aceia să fie vrednici de preoţie), ci ca, după modul obişnuit în registrele de dare, să se dea pe faţă clericilor o scutire generală, aşa încât întâistătătorii Bisericilor să poată acorda scutire de impozite celor care profesează preoţia în orice localitate164. Hotărârea aceasta va asigura mărinimiei Tale glorie netrecătoare în urma acestor fapte bune, obligându- i pe mulţi să se roage pentru casa împărătească, dând statului şi un mare câştig, pentru că noi nu acordăm scutire clericilor fără să facem deosebire, ci pe rând tuturor celor care sunt în serviciu, lucru pe care-1 facem în mod liber, în administraţia noastră, după cum poate vedea oricine vrea să-l cunoască. EPISTOLA 105 Unor diaconiţe, fiicele comitelui Terenţiu* Scrisă în anul 372 Când am vizitat Samosata, am nădăjduit că mă voi întâlni cu Decenţa Voastră, iar când am constatat că n-am reuşit, am răbdat cu greu această pierdere, căci îmi făceam tot felul de planuri, adică dacă ar fi mai uşor să mă apropii eu de ţinutul Domniilor Voastre ori ar fi preferabil ca Domniile Voastre să vizitaţi patria noastră. Dar acestea rămân la voia lui Dumnezeu. Pentru moment, întrucât am aflat că fiul meu duhovnicesc, Sofronie, porneşte spre Voi, i-am încredinţat cu plăcere această epistolă, care Vă aduce salutări şi exprimă gândul că nu uit, cu ajutorul Domnului, să Vă pomenesc şi să aduc mulţumiri Domnului pentru că sunteţi un bun vlăstar, dintr-o bună rădăcină, care dă roade bune, fiind într-adevăr ca nişte crini înconjuraţi de !64. Sfântul Vasile cere să se dea această scutire în mâna episcopului, care poate să-i controleze pe clericii din subordine. Scutirea a intrat şi în legislaţia de stat. Cf. Cod. Theod. lib. VI, 7/7. II, 34. <Termenul pentru impunere şi repartiţie fiscală este Kfjvxog, calchiat după latinul „census”. Despre echivalenţa noţiunii cu cea de exisösis şi anagraphe, v. Fr. Dölger, Beiträge... (cit. Supra, scris. n. 36, n. 2), p. 79, 121, r. 9 şi p. 143>.

• în anul 372 Sfântul Vasile vizitase Siria şi sperase să-l întâlnească şi pe corniţele

Terenţiu, dar nu s-a putut, de aceea trimite scrisoare măcar fiicelor lui (calde sprijinitoare ale activităţii filantropice a sfântului, dar şi râvnitoare în ale credinţei ortodoxe), făcându-le şi un rezumat al credinţei trinitare. A se vedea şi epist. 99. EPISTOLE 191 sp in i. Dar, cu toate că sunteţi împresurate de atâta răutate a unor oameni care sunt în stare să schilodească învăţătura cea adevărată, totuşi nu Vă lăsaţi duse în ispită şi nu părăsiţi mărturisirea credinţei apostolice, ca să îmbrăţişaţi inovaţiile ajunse acum la putere. Cum să fie o astfel de purtare nevrednică de cea mai mare recunoştinţă a lui Dumnezeu şi cum să nu atragă ea, pe bună dreptate, laudele cele mai mari ? Credeţi în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt. Nu trădaţi această comoară ! în Tatăl, Care e începutul a toate; în Fiul, Cel Unul-Născut, născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat, desăvârşit din Cel desăvârşit, Icoana cea vie, Care reflectă în El pe Tatăl întreg; în Duhul Sfânt, Care-şi are existenţa din Tatăl, fiind izvorul sfinţeniei, Putere dătătoare de viaţă, Har care desăvârşeşte, prin Care omul e înfiat şi ceea ce era muritor devine nemuritor, unit cu Tatăl şi cu Fiul în toate, în mărire şi în veşnicie, în putere şi în împărăţie, în stăpânire şi în dumnezeire, cum mărturiseşte şi tradiţia Sfântului Botez. Iar câţi spun că ar fi făptură ori Fiul ori Duhul sau care înjosesc cu totul Duhul, coborându-L la rang de slujitor şi de rob, aceia sunt departe de adevăr şi trebuie să evităm orice comuniune cu ei şi să le respingem argumentele, ca fiind otrava sufletelor. Iar dacă Domnul va da să ne întâlnim cândva, Vă vom expune mai pe larg problemele legate de credinţă, pentru ca să puteţi recunoaşte, prin dovezi scoase din Scriptură, atât puterea adevărului, cât şi slăbiciunea ereziei. EPISTOLA 106 Unui soldat* Scrisă în anul 372 Oricât de multe ar fi cele pentru care ar trebui să mulţumim lui Dumnezeu şi de care a găsit de cuviinţă să ne învrednicească în decursul călătoriei noastre, am judecat că cel mai bine dintre toate acestea este cunoaşterea vredniciei tale, pe care ne-a hărăzit-o Domnul. Am ajuns astfel să cunoaştem un om care ne arată că şi în viaţa de soldat se poate dobândi desăvârşirea dragostei de Dumnezeu şi că semnul ei deosebit nu se vede în bogăţia hainei cu care eşti îmbrăcat, ci în starea sufletească a creştinului. Eram mânaţi de cea mai vie dorinţă atunci când voiam să-l întâlnim; iar de fiecare dată când ni-1 aducem aminte, ne bucurăm în chip deosebit. Poartă-te dar bărbăteşte, fii tare şi sileşte-te mereu să nutreşti şi să-ţi dezvolţi dragostea faţă de Dumnezeu, pentru ca şi tu, la rândul tău, să fii cel căruia îi dă daruri din ce în ce mai bogate. Să-ţi aduci aminte de mine. N-avem nevoie de nici o altă dovadă ca să fim siguri că nu ne uiţi, întrucât avem mărturia faptelor.

• Se dau sfaturi pentru „lupta cea dreaptă”, în înţelesul celor din Epistola către Efeseni

6, 10-17. 192 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 107 Către Iulita, văduvă" Scrisă în anul 372 Tare m-am întristat când am înţeles, din scrisoarea nobleţei tale, că te împresoară din nou aceleaşi necazuri. Ce să faci cu oameni de un caracter atât de nestatornic, care vorbesc o dată într-un fel, altă dată într-altul, şi care nu rămân la angajamentele pe care şi le-au luat ? Dacă, după făgăduielile luate în faţa mea şi a fostului prefect, omul e de părere şi acum că el n-ar fi zis nimic, cu toate ca ziua scadenţei se apropie, după părerea mea un astfel de om pare a fi pierdut cu totul orice ruşine. Cu toate acestea, i-am scris din nou, certându-1, şi i-am adus aminte de făgăduielile făcute. I-am scris şi lui Heladios, omul de casă al prefectului, pentru ca prin el să afle situaţia şi prefectul însuşi. Intr-adevăr, nici eu n-am crezut că-mi va fi îngăduit să merg atât de departe cu un astfel de judecător, pentru că nu-i scrisesem niciodată într-o problemă particulară, ba m-am temut că mă va respinge, pentru că, după cum ştii, oamenii de rang mare sunt tare sensibili în astfel de situaţii. Dacă totuşi va fi vorba să primim vreun răspuns favorabil, va trebui să-i mulţumim lui Heladios, căci e om bun şi cu sentimente prieteneşti faţă de mine, temător de Dumnezeu şi cu o trecere de neînchipuit pe lângă prefect. Mare e Dumnezeu, El să facă să treci peste toată supărarea, desigur cu condiţia să nădăjduim şi noi în El cu inimă deschisă şi sinceră. EPISTOLA 108 Către tutorele moştenitorilor Iulitei Scrisă în anul 372 M-am mirat auzind că Tu ai dat uitării acele frumoase făgăduinţe, vrednice de mărinimia Ta, şi că adresezi acum acestei surori o pretenţie din cele mai năpraznice şi de neevitat. Ce trebuie să-mi închipui după vorbele care se poartă, nu pot spune. într-adevăr, cei cu care ai lucrat mărturisesc - eu o ştiu chiar de la Tine - despre marea Ta generozitate şi-mi aduc totodată aminte şi de făgăduinţele pe care le-ai făcut în faţa mea şi a acestui om165: Tu ai spus că acorzi o amânare mai scurtă, dar pe urmă ai consimţit la una mai lungă, pentru că ai vrut să Te supui rigorii situaţiei şi să acorzi o uşurare acestei văduve, silită să piardă din casă dintr-odată o sumă atât de mare de bani. Care-i de fapt pricina din care s-a hotărât o astfel de schimbare, nu-mi pot închipui. Totuşi, oricare ar fi ea, îţi cer să-Ţi aduci aminte de vechea Ta gene* După cum se vede şi din epist. 109, Sfântul Vasile îi comunică acestei văduve că a intervenit chiar pe lângă prefect (prefectul pretoriului sau al unui oraş), pentru a-i veni în ajutor în nedreptatea ce i se face. 165. Fostul prefect, despre care e vorba în scrisoarea anterioară. EPISTOLE 193 rozitate, să mai îndrepţi privirile spre Domnul <din cer>, Care răsplăteşte bunele gânduri, şi să-i dai amânarea pe care ai făgăduit-o încă de la început, pentru ca ea să-şi poată vinde bunurile şi să-şi plătească datoria. E limpede că-mi aduc aminte şi de următoarea făgăduinţă pe care ai mai făcut-o: dacă ai primi aurul pentru care Te-ai înţeles, ai da femeii de care-i vorba toate actele de care se făcuse învoiala şi care fuseseră întocmite înaintea autorităţilor, precum şi cele care fuseseră scrise în particular. Te rog, deci, fă-ne cinstea şi dobândeşte-Ţi de la Domnul o mare binecuvântare ! Aducându-Ţi aminte de făgăduinţele făcute166, recunoscând că nu eşti decât om, se cuvine ca şi Tu să aştepţi clipele când vei implora ajutorul lui Dumnezeu. Nu Te lipsi de el din pricina asprimii Tale de acum, ci atrage asupră-Ţi toate milostivirile lui Dumnezeu, arătând faţă de cei năpăstuiţi o bunătate şi o indulgenţă deplină. EPISTOLA 109 Către corniţele Heladios* Scrisă în anul 372 Refuz cu totul să aduc o împovărare Bunătăţii Tale, din pricina mărimii puterii cu care ai fost înscăunat, ca nu cumva să par că aş întrece măsura şi aş abuza de prietenia Domniei Tale. Totuşi, temeiuri puternice nu-mi îngăduie să nu vorbesc. Aşadar, această soră, rudă a mea, mâhnită din pricina văduviei şi îngrijorată de averea unui copil orfan, când am văzut-o copleşită de obligaţii apăsătoare, care trec peste puterile ei, mi-a fost milă, m-am întristat în sufletul meu şi m-am grăbit să-Ţi adresez rugămintea ca, dacă-Ţi stă în putere, să binevoieşti să stai într-ajutor omului trimis de dânsa. întrucât plătise până acum cu banii ei ceea ce făgăduise, potrivit sfatului meu, în calitate de supravieţuitoare, ar urma ca de acum să fie eliberată de orice nedreptate care s-ar mai putea ivi. I s-a promis, într-adevăr, că, după ce va fi plătit capitalul, îi vor fi iertate dobânzile. Dar, în clipa de faţă, cei care se ocupă de această moştenire încearcă să scoată, pe lângă capital, şi dobânzile. Ca om care ştii că Dumnezeu socoteşte banii văduvelor şi ai orfanilor ca banii Săi proprii, grăbeşte-Te să-Ţi pui râvna în slujba acestei cauze, în nădejdea răsplăţii date de Domnul nostru însuşi. Cred, într-adevăr, că dacă îngăduinţa preaminunatului prefect află că deja capitalul a fost achitat, s-ar milostivi şi de celelalte necazuri ale acestei 166. în faţa unui mare demnitar, Sfântul Vasile cere sprijin pentru o văduvă: să i se facă uşurări la plata impozitelor. A se vedea şi epist. 74, 75, 76.

• Dregător cunoscut de Sfântul Vasile (epist. 107, 109, 281), Heladios e rugat să ajute

pe o femeie văduvă într-un proces de moştenire. N-ain putut avea la îndemână studiul lui A. Cavallin, Zum Verhältnis zwischen regierendem Verb tmd Participium conjunctum, în revista „Eranos”, Göteborg, 1946, pp. 280-292. 194 SFÂNTUL VASILE CEL MARE case, ca una care a fost total îngenuncheată şi care nu mai are putere să se împotrivească jignirilor şi ameninţărilor venite din afară. Te rog, deci, iartă necesităţii care m-a făcut să Te supăr şi ajută să se reglementeze această afacere, atât cât îţi îngăduie puterea ce Ţi s-a dat. Căci eşti săritor şi bun în felul Tău de a lucra, întrucât în numele binelui Te foloseşti de atribuţiile pe care le-ai primit. EPISTOLA 110 Către prefectul Modestos* Scrisă în anul 372 Pe câtă cinste şi intimitate ne arăţi când Te cobori până la noi, printr-un aer familiar, tot pe atâta şi încă mai mult să-Ţi sporească Bunul Dumnezeu faima şi bunul nume pe întreagă viaţa Ta ! Ca unul care de mult doream să-Ţi scriu şi să mă bucur de preţuirea Ta, am fost reţinut de respectul faţă de înaltul rang pe care-1 ocupi şi m-am temut să nu se creadă că aş abuza de francheţea cu care m-ai tratat. Acum însă, două motive m-au împins să-mi iau îndrăzneala: întâi, îngăduinţa de a-Ţi scrie pe care am primit-o de la mărinimia Ta cea neasemuită, iar în al doilea rând, durerea celor ce se află în deznădejde. Şi dacă rugăciunile celor mici au vreo trecere în urechile celor tari, atunci îngăduie, preaminunatule, să Te rugăm să acorzi, în Duhul adevăratei iubiri de oameni, izbăvirea unei regiuni agricole nenorocite, reducând la o cotă acceptabilă obligaţiile pe care le au de susţinut, pentru întreţinerea armatei, locuitorii din regiunile de la graniţă, din munţii Taurus, ca să nu fie ruinaţi de tot şi pentru ca serviciile lor să fie încă multă vreme spre folosul obştesc, lucru despre care, suntem convinşi, se interesează cel mai mult un mare filantrop aşa cum e Domnia Ta.

• Modestos era „prefect al pretoriului”, ceea ce corespunde într-un fel prim-ministrului

de azi. După cum ne istoriseşte Sf. Grigorie Teologul, Modestos a fost cel care l-a însoţit pe împăratul Valens în Cezareea în anul 370, care a îndrăznit să ameninţe pe ierarh cu exilul. Dar chiar în anul următor, când împăratul a venit a doua oară în Cezareea şi când a semnat hotărârea de a scinda în două provincia Capadocia, n-a îndrăznit să semneze edictul de exilare. Mai mult, se pare că tocmai Modestos ar fi fost cel care ar fi intervenit la împărat să nu-1 exileze, căci, după cum spusese cu ocazia primului drum, nici un alt episcop nu i-a răspuns atât de curajos ca Sfântul Vasile. Din clipele acelea, Modestos devine unul din admiratorii sfântului. Din cele şase epistole, câte s-au păstrat de la Sfântul Vasile către Modestos (nr. 104, 106, 110, 279, 280, 281), cea de faţă este o intervenţie pentru reducerea impozitelor unor locuitori din regiunea de graniţă a munţilor Taurus. Sf. Vasile spune că însuşi Modestos i-a dat voie să scrie. După cum se ştie, aici, pe Eufratul superior, pe lângă Melitene, a fost graniţa răsăriteană a Imperiului Bizantin, dar tot de aici au pornit şi nemulţumirile paulicienilor şi bogomililor. H. Ahrweiler, La frontière ei les frontières de Byzance en Orient, în „Rapoartele Congresului XIV de studii bizantine”, Bucureşti, 1971, vol. II, p. 7. Intervenţia sa e cu atât mai semnificativă, cu cât în vremurile acelea cel care nu putea plăti impozitele la timp era obligat să plătească ulterior suma împătrit. A se vedea şi epist. 21. EPISTOLE 195 EPISTOLA 111 Către prefectul Modestos* Scrisă în anul 372 In alte împrejurări n-aş fi îndrăznit s-o tulbur pe Nobleţea Voastră, fiind eu însumi capabil să mă apreciez şi să-mi cunosc posibilităţile; dar când l-am văzut pe acest prieten copleşit de greutăţi, pentru că a fost chemat să compară înaintea judecăţii, mi-am luat îndrăzneala să-i dau această scrisoare, ca s-o arate sub formă de cerere şi să dobândească o binefacere oarecare. Oricum, cu toate că nu-s vrednic de nici o consideraţie, modestia crede că ea chiar şi numai singură îşi poate lua dreptul de a-1 înduioşa pe cel mai înţelegător dintre dregători şi să mă ierte, pentru că, dacă nici o greşeală n-a fost săvârşită de acest om, atunci să fie salvat graţie adevărului însuşi, iar dacă a greşit, să-i fie iertată greşeala din pricina mea, a celui care scriu această rugăminte. în ce stare stau lucrurile aici, cine le ştie mai bine decât Tine ? Tu vezi slăbiciunile de care se face vinovat fiecare şi Tu conduci totul prin neasemuita purtare de grijă de care dai dovadă. EPISTOLA 112 Către guvernatorul Andronic1 Scrisă în anul 372 I Dacă aş fi atât de sănătos încât să fiu în stare să iau asupra mea cu uşurinţă greutăţile călătoriei şi să îndur asprimile iernii, n-aş fi scris, ci aş fi venit s-o caut eu însumi pe Mărinimia Ta, iar acest lucru din două motive: mai întâi, ca să plătesc o datorie făcută printr-o veche făgăduinţă (ştiu că promisesem să mă duc la Sebasta şi să mă bucur de Desăvârşirea Ta; e bine ce ai făcut, dar eu am ratat întâlnirea pentru că am sosit ceva mai târziu decât Excelenţa Ta), apoi, pentru ca să mă plătesc personal de solia pe care eu însumi mă temeam s-o trimit, pentru că mă simţeam prea mic pentru a dobândi o favoare atât de mare. Mă mai gândeam, totodată, că prin exprimarea în scris nimeni n-ar reuşi să convingă în nici o privinţă pe nici un dregător sau poate nici chiar pe vreun particular atât de bine ca atunci când ar fi fost el de faţă şi s-ar putea respinge unele învinuiri, pentru altele s-ar putea cere îngăduinţă, iar pentru altele s-ar putea cere chiar iertare. Or, nimic din toate acestea

• O intervenţie, de astădată tocmai în favoarea fostului prefect, Modestos, acum dizgraţiat.

Sfântul Vasile declară că stă chezaş pentru bunătatea lui.

• Ca şi în epist. 72 şi 73, aşa şi aici se face intervenţia, cerându-se uşurare la judecarea

unei „infracţiuni” serioase. Se dau două citate din „Istoriile ” lui Herodot, care militează pentru iertare şi împăcare. 196 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nu s-ar putea rezolva prin scris. La toate aceste temeiuri n-aveam pe nimeni pe care să-l pun în faţă decât pe Tine, minte divină367 ce eşti; va fi destul să-Ţi fac cunoscută părerea pe care o am despre problema respectivă, aşa încât restul va rămâne în seama Ta. Or, aşa ceva nici nu am mai stat la îndoială să fac. II Iată dar şi calea pe care o apuc, ezitând şi chiar refuzând a dezvălui motivul lucrurilor pentru care fac acest discurs. Acest Domiţian e un prieten apropiat, datorită unor vechi raporturi familiale, aşa încât nu fac nici o deosebire între el şi un frate. Dar, în fond, de ce n-aş spune adevărul ? Căci, de altfel, atunci când am aflat pricina pentru care a îndurat aceste suferinţe, am spus că şi el merita să fie pedepsit. Intr-adevăr, nu există om care după ce a comis o greşeală mică sau mare să scape de pedeapsă ! Dar, fiindcă am văzut pe acest nenorocit tremurând de frică pentru greşeala făcută şi ştiind că mântuirea lui depinde de Tine, m-am gândit că-i destulă atâta pedeapsă, de aceea Te rog să Te arăţi faţă de el şi mărinimos şi înţelegător. Ca să reduci din putere pe cei care se împotrivesc e o însuşire a unui om şi a unui conducător; dar ca să fii bun şi blând cu cei întristaţi e o faptă de om care-i întrece pe toţi prin măreţie sufletească şi blândeţe. De aceea ai putea, dacă vrei, să-Ţi arăţi, prin aceeaşi faptă, mărinimia, fie ca să Te răzbuni, fie ca să salvezi după voia Ta. Să fie pentru Domiţian destulă pedeapsă această frică de pedeapsă la care se aşteaptă şi pe care-şi dă seama că ar merita-o; Te rugăm să nu mai adaugi şi Tu altă pedeapsă. Gândeşte-Te: printre cei care au trăit mai înainte, au existat mulţi oameni care au greşit faţă de stăpânii lor, dar urmaşilor lor nu li s-a transmis nici măcar numele, în schimb numele celor care şi-au stăpânit mânia şi care, prin filozofie, s-au ridicat cu mult deasupra mulţimii, au rămas nemuritoare pentru toţi oamenii. Să adăugăm dar şi această însuşire la istorisirile în care se va vorbi despre Tine ! Ajută pe cei care vrem să-Ţi preamărim faptele, pentru ca acestea să întreacă pildele de bunătate cântate de cei vechi. Astfel, se spune că Cresus şi-a retras mânia faţă de cel care i-a ucis fiul, care se predase el însuşi spre a fi pedepsit168, iar Cirus cel Mare, după ce a câştigat biruinţa asupra lui Cresus, a făcut din el un prieten169. Te vom număra printre aceşti oameni vestiţi şi, pe cât ne va sta în putere, vom face cunoscute aceste fapte, bineînţeles dacă nu cumva vom fi socotiţi că vom fi nişte vestitori prea neînsemnaţi pentru un om atât de mare. 167. <Editorul Courtonne consideră că Sfântul Vasile, care utilizează de obicei o terminologie legată de natura omenească, recurge aici la o hiperbolă pentru a repara ofensa ce-i fusese făcută guvernatorului {op. cit, voi. II, p. 13, n. 2). Credem însă că e vorba şi de tendinţa de sacralizare - acum în sens creştin - a puterii imperiale, implicit a demnităţilor subordonate acesteia>. 16B. Herodot, Istorii, I, XLV, trad. rom. Ad. Piatkovski, Bucureşti, 1963, p. 33. 169. Idem, I, LXXXVIII. p. 56. EPISTOLE 197 La toate acestea mai trebuie spus şi faptul că pe cei care săvârşesc vreo nedreptate oarecare îi pedepsim nu pentru cele deja întâmplate (căci prin ce s-ar putea opri oare să nu se împlinească ceea ce s-a întâmplat ?), ci pentru ca să se facă ei înşişi mai buni în viitor ori pentru ca să servească drept exemplu pentru alţii, ca să-i facă mai buni. Or, în cazul de faţă, s-ar putea spune că nimeni n-ar invoca nici una, nici cealaltă, căci Domiţian îşi va aduce aminte despre acest necaz chiar şi după moarte, dai' şi ceilalţi cred că sunt aproape morţi numai când se uită la e l De aceea, dacă am adăuga la această pedeapsă orice lucru cât de mic, s-ar părea că ni s-ar potoli mânia; însă aş putea spune că mult ar trebui ca aşa ceva să fie adevărat şi n-aş mai face nici o aluzie dacă n-aş fi înţeles dreptatea spusei sfinte că-i „mai fericit a da decât a lua” 170. Şi mărinimia atitudinii Tale nu se va vesti doar înaintea câtorva, căci toţi capadocienii vor vedea ceea ce se va întâmpla, iar eu le-aş dori să socoată această măreţie sufletească în rândul calităţilor pe care le ai deja de mult. Mi-e teamă să mă opresc din scris, căci cred că aş fi păgubit dacă aş lăsa ceva neamintit. Doar un singur lucru aş mai adăuga: Domiţian are scrisori de la mulţi care-i cer achitarea, dar a considerat-o pe cea primită de la mine mai preţioasă decât toate, pentru că a înţeles, nu ştiu cum, că eu aş avea o oarecare crezare din partea Desăvârşirii Tale. Deci, ca să nu se înşele nici el în nădejdile pe care şi le-a pus în mine şi ca să putem scoate de aici o oarecare prestanţă în faţa cetăţenilor noştri, îngăduie tuturor, Stăpâne mai presus decât ceilalţi, să Te roage a fi de acord cu cererea noastră. în orice caz, Tu n-ai socotit lucrurile omeneşti a fi de mai puţină valoare decât oricare din filozofii din trecut şi ştii ce comoară frumoasă a fost pusă deoparte pentru oricine-i ajută pe cei nevoiaşi. EPISTOLA 113 Către preoţii din oraşul Tars Scrisă în anul 372 Mare bucurie am simţit în Dumnezeu Cel Sfânt când l-am întâlnit pe acest trimis al Vostru, pentru că prin prezenţa lui m-a mângâiat în multele mele supărări şi pentru că prin el mi-a fost dat să gust mărturia limpede a dragostei ce-mi purtaţi171. Iar bucuria adusă de un singur om mi-a dat să înţeleg râvna pentru adevăr a Voastră, a tuturor. La timpul cuvenit, el Vă va transmite ceea ce am discutat împreună, dai' până atunci am să Vă fac şi eu cunoscut un lucru, 170. Fap. 20, 35. 171. între supărările de care vorbeşte Sfântul Vasile este desigur dezmembrarea provinciei Capadocia, despre care ne vorbesc multe din epistolele sale. III 198 SFÂNTUL VASILE CEL MARE iar acela este următorul: vremurile de astăzi oferă o mare predispoziţie spre surparea Bisericilor, lucru de care m-am convins de mult timp. Lucrarea de zidire a Bisericii, de îndreptare a greşelilor, de ajutorare a celor năpăstuiţi şi de apărare a fraţilor cu credinţă sănătoasă - toate acestea au dispărut cu totul. Nici de vindecarea celor ce pătimesc de boli şi nici de purtarea de grijă faţă de cei ameninţaţi de molime nu se mai aude nimic. Ca să folosesc o comparaţie, poate cam îndrăzneaţă, situaţia Bisericii de azi seamănă cu aceea a unei haine vechi, care e gata să se sfâşie la prima întrebuinţare, fără nădejdea de a putea fi readusă la vechea ei menire. Or, în astfel de împrejurări trebuie să depunem multă râvnă şi multă sârguinţă ca să mai putem aduce o îmbunătăţire cât de mică Bisericii. Un lucru bun care ar trebui făcut este reunificarea Bisericilor <locale>, care s-au dezbinat una de alta de atâta vreme. Şi această unire s-ar putea face numai dacă vom dovedi răbdare faţă de cei neajutoraţi şi dacă vom acţiona în aşa fel încât să nu mai provocăm noi zguduiri sufleteşti1 2. întrucât dar s-au deschis multe guri grăind împotriva Duhului Sfânt şi s-au ascuţit multe limbi hulind împotriva Lui, Vă rugăm ca, în măsura în care Vă stă în putere, să micşoraţi cât mai mult numărul acestor hulitori, primind în comuniune pe cei care nu socotesc că Duhul Sfânt e o creatură, pentru ca, în felul acesta, ori să se micşoreze numărul lor şi să se întoarcă ruşinaţi la adevăr ori, dacă totuşi mai stăruie în rătăcire, să-şi regăsească credinţa când vor vedea cât de puţini au mai rămas. Deocamdată să nu le cerem nimic mai mult, ci să propunem fraţilor care vor să se unească cu noi să recunoască Simbolul stabilit la Sinodul din Niceea, iar dacă primesc acest lucru, să le cerem doar atâta: să nu spună despre Duhul Sfânt că ar fi o creatură, nici să nu intre în comuniune cu cei care susţin acest lucru. Mai mult decât atâta Vă rugăm să nu le cereţi, pentru că sunt convins că, în urma contactelor îndelungate şi a strădaniilor paşnice, orice ar mai trebui pentru clarificarea lucrurilor ni-1 va dărui Dumnezeu, Care „toate le lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe El” 3 73. EPISTOLA 114 Către credincioşii din Tars, despre Chiriac Scrisă în anul 372 Dacă ştim ce lucru mare e bunul păcii, atunci ce să mai zicem de bărbaţii care sunt „fiii păcii” ? întrucât, aşadar, acest mare lucru atât de minunat şi de 172. Surparea Bisericii din Tars îl supără pe Sfântul Vasile încă din anul 369, când, după moartea episcopului ortodox Silvan, partida ariană a reuşit, cu ajutorul mai-marilor zilei, să-şi aleagă un episcop al lor. De aceea, ca şi în alte episcopii, Sfântul Vasile îi îndeamnă pe preoţii din Tars să rămână statornici în credinţă. Aceeaşi temă e tratată şi în epist. 114. 173. Rom. 8, 28. EPISTOLE 199 vrednic de urmat cu râvnă de toţi cei care-L iubesc pe Domnul e în primejdie de a fi redus doar la un simplu nume, pentru că nedreptatea s-a înmulţit de pe urma „răcirii dragostei” 174 la cei mai mulţi, mă gândesc ca acei care slujesc Domnului cu toată justeţea şi sinceritatea să aibă drept singur scop al strădaniei lor aducerea la unitate a Bisericilor care s-au dezbinat între ele în atâtea părţi şi în atâtea feluri175. Dacă aş porni să fac acest lucra numai eu singur, de bună seamă şi nu pe nedrept aş putea fi învinuit că mă amestec unde nu se cuvine. Căci nimic nu-i atât de propriu unui creştin decât să facă pace, fapt pentru care Domnul ne-a şi făgăduit cea mai mare răsplată176. Or, întâlnindu-mă cu fraţii de la voi, am văzut cât de mult preţuiesc ei dragostea faţă de ceilalţi confraţi ai lor şi cât de mult vă iubesc, dar cu atât mai mari sunt dragostea lor faţă de Hristos şi atenţia lor faţă de dreapta credinţă. Şi am mai văzut că-şi dau multă silinţă să dobândească şi acest îndoit câştig: să nu fie despărţiţi de dragostea voastră şi să nu trădeze credinţa cea sănătoasă. Iată deci, după ce am înţeles şi acceptat bunele lor intenţii, m-am hotărât să scriu Onorabilităţilor Voastre, ca să vă rog cu toată dragostea să staţi cu adevărat uniţi şi gata de-a lua parte la toate grijile Bisericii177. Am mers până acolo încât m-am pus chezaş pe lângă ei pentru dreapta voastră credinţă, şi i-am asigurat că, prin ajutorul lui Dumnezeu şi prin râvna ce-o aveţi pentru adevăr, sunteţi gata să înfruntaţi totul, oricâte ar trebui să suferiţi pentru învăţătura cea dreaptă ! însă, după convingerea mea, iată care sunt condiţiile care vă stau în cale şi care sunt destule ca să vă dea asigurare înaintea fraţilor de care am vorbit: să primiţi mărturisirea de credinţă stabilită de Părinţii noştri întruniţi la Niceea, să nu eliminaţi din ea nici un cuvânt şi să ştiţi că cei 318 Părinţi, care s-au întâlnit acolo fără duh de ceartă, n-au vorbit fără lucrarea Duhului Sfânt. Să mai adăugaţi pe lângă această mărturisire de credinţă că nu trebuie să numim Duhul Sfânt creatură şi nici să-i primim în comuniune pe cei care-L numesc aşa. Ca Biserica lui Dumnezeu să fie curată, trebuie să nu aibă în ea nici o neghină. Dacă milostenia voastră ţine aceste propuneri, care sunt în stare să le dea deplină siguranţă, sunt şi ei gata să dovedească supunerea pe care o doriţi, iar eu stau chezaş pentru fraţi că vă vor arăta o totală şi neîntrecută rânduială, dacă desăvârşirea voastră stă gata să le ofere acest singur lucru pe care vor să-l dobândească. 174. Mi. 24, 12. 175. Evr. 1,1. 176. De „fiii lui Dumnezeu” (Mi. 5, 9). 177. Ca şi în epist. 113, aşa şi aici se insistă pentru pacificare, adăugând, pe lângă hotărârea sinodului din Alexandria din anul 362, care recomanda nu numai formula „o fiinţă şi trei ipostasuri”, ci şi primirea în comuniune a celor care afirmau dumnezeirea Fiului (chiar dacă nu admiteau termenul „deofiinţă”), şi despre Duhul Sfânt că nu-i creatură. 2 0 0 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 115 Către eretica Simplicia" Scrisă prin anul 372 Desigur că numai din nesocotinţă ajung oamenii să-i urască pe cei mai buni şi să-i iubească pe cei mai răi. Iată de ce-mi stăpânesc şi eu limba şi înăbuş în tăcere insultele pe care le primesc. Eu însă II voi aştepta pe Judecătorul Cel de sus, Care ştie cum să pedepsească la sfârşit toată răutatea. De ar cheltui cineva bani mai mulţi decât nisipul mării, sufletul său suferă când el calcă în picioare dreptatea. Căci de fiecare dată cere Dumnezeu jertfa, dar nu pentru că ar avea nevoie de ea, ci pentru^că El primeşte ca preţioasă jertfa adusă de bunăvoie, cu cuget curat şi drept. însă când cineva se înjoseşte călcând legea, atunci Dumnezeu consideră că rugăciunile aceluia s-au făcut cu nepăsare. Adu-ţi aminte, omule, de ziua din urmă, dar pe mine te rog să nu mă dăscăleşti. Despre lucrurile acestea ştiu mai multe decât tine şi nu sunt nici înăbuşit de spini lăuntrici, nici nu amestec un dram de bine cu de zece ori atâta răutate. Ai stârnit împotriva mea şopârle, broaşte râioase şi alte vietăţi primăvăratice, care de care mai mârşave. Va veni însă o pasăre de sus şi le va sfâşia. Despre astfel de lucruri eu ştiu că trebuie să dau socoteală, dar nu cum gândeşti tu, ci cum ştie să judece Dumnezeu. Dacă trebuie şi martori, nu robii vor fi cei care se vor înştiinţa, nici neamul nelegiuit şi nenorocit al eunucilor, acest soi de vietăţi nici feminine, nici masculine, veşnic înnebuniţi după femei şi invidioşi, care se vând pentru un salariu derizoriu, nestatornici, nici dispuşi să mai împartă, veşnic gata să primească orice, veşnic nesătui, care plâng pentru o cină pierdută, gata să se mânie,^îmbolnăviţi după bani, cruzi, afemeiaţi, robi ai pântecelui. Şi ce să mai zic ? încă de la naştere o astfel de fiinţă e condamnată sa fie pusă în fiare. Cum ar avea o cugetare dreaptă cei ale căror picioare păşesc strâmb ? E drept că aceşti indivizi trăiesc în curăţie, dar fără răsplată, din cauza lanţurilor pe care le poartă; în schimb, sunt nebuni după dragoste neîmpărtăşită din pricina unui organism pocit. Deci nu ei se vor ridica să vină ca martori la judecată, ci ochi ai oamenilor drepţi şi priviri ale unui om desăvârşit, oameni care nu ascultă de altceva decât de pornirile conştiinţei. EPISTOLA 116 Către Firminos* Scrisă în anul 372 Scrisorile tale sunt rare şi mai sunt şi scurte, fie din lenea de a scrie, fie poate din sfatul de a alunga saţietatea care provine din prea mare belşug ori

• Ca un adevărat retor, Sfântul Vasile deplânge aici lipsa de caracter, care devenise una

din bolile veacului. Simplicia va fi încercat să-şi spele vreun păcat trimiţând bani Sfântului Vasile. Acesta îi răspunde după cuviinţă. Migne, P.G. 32, 529, nota 89.

• Firminos începuse viaţă ascetică, dar apoi îmbrăţişa milităria. Poate că la intervenţia

altor părinţi, Sfântul Vasile descrie în culori nu prea frumoase armata, spre a-1 îndemna pe acest tânăr să revină. EPISTOLE 2 0 1 pentru că vrei să te obişnuieşti să vorbeşti scurt. Totuşi, pentru mine acestea nu-s destule, şi chiar dacă ar fi cât de multe, ele sunt mult mai puţine decât dorinţa mea, întrucât vreau să ştiu totul despre tine: cum o duci cu sănătatea, cum merge deprinderea ascetică, dacă stărui în primele hotărâri ori dacă te-ai oprit la un nou plan, schimbându-ţi părerea după împrejurări. Dacă ai rămas acelaşi, nu voi cere un număr prea mare de scrisori; mi-ar fi de ajuns doar câteva vorbe, de pildă „sunt sănătos, o duc bine”. Dar întrucât am aflat lucruri care m-ar face să roşesc dacă le-aş spune (că tu ai părăsit rânduielile fericiţilor strămoşi ca să dezertezi la bunicul tău după tată şi ca să te pregăteşti să devii Bretanis, în loc de Firminos), doresc să aud răspuns tocmai la aceste întrebări şi să înţeleg pricinile care te-au adus să-ţi angajezi viaţa pe această cale. întrucât tu însuţi ai păstrat tăcerea, pentru că-ţi era ruşine de ce-ai hotărât, te rugăm să nu iei o asemenea hotărâre, care te face să roşeşti, şi dacă vreun plan ţi-a trecut prin gând, alungă-1 şi revino-ţi, iar după ce vei fi spus pentru totdeauna adio armatei, armelor şi mizeriilor de pe câmp, să te întorci iar în patrie, convins că-i destul, pentru siguranţa vieţii şi pentru o faimă deplină, să-ţi conduci oraşul tot aşa de bine cum au făcut-o strămoşii tăi. Pentru tine acest lucru nu va fi greu să se îndeplinească, lucru de care sunt convins dacă judec şi talentele tale şi micul număr de rivali. Deci, fie că această hotărâre nu va fi fost luată de la început, fie că ea va fi fost luată şi apoi respinsă, fă-mă să ştiu cât mai repede. Dar dacă, Doamne fereşte, stăruie aceleaşi planuri, această nenorocire să vină ea de la sine ! Atunci nu mai am nevoie de nici o scrisoare. EPISTOLA 117 Fără adresă, despre asceză " Scrisă în anul 372 Mă gândesc că şi din alte motive mă socotesc a fi de folos Venerabilităţii Voastre, dar mai ales acum neliniştea în care suntem ne face neapărat răspunzători de sarcinile pe care ni le impun obligaţiile de serviciu, fapt pe care-1 văd şi primii veniţi, cu atât mai mult voi, pe care atâtea lucruri vă leagă de noi. Nu cred însă că-i necesar să reînvii trecutul, pentru că s-ar putea spune că noi am fost pentru noi înşine pricina unor tulburări prin încăpăţânarea de a ne îndepărta de acea bună practicare a credinţei, singura care duce la mântuire. Acesta este şi motivul pentru care prin această tulburare am fost predaţi ispitei. Dar întrucât faptele s-au petrecut, este nevoie de un avertisment care trebuie să ne împiedice de a cădea a doua oară în aceleaşi greşeli. Cât despre urmări, eu ţin foarte mult ca a ta cuvioşie să fie pe deplin convinsă că, dacă va vrea Dumnezeu, ele se vor ivi foarte uşor, întrucât lucrul e firesc şi n-are

• Scrisoarea de faţă o adresează Firminos iui Vasile, drept răspuns pentru epist. 116.

Altfel, desfăşurarea ideilor din această epistolă nu pare a o urma pe cea cu care ne-a obişnuit Sfântul Vasile. 2 0 2 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nimic intolerabil, iar numeroşii noştri prieteni din tabăra militară stau gata să ne ajute. De aceea, vom alcătui o nouă cerere, după modelul libellos-ului înmânat vicarului178. Dacă în acest caz nu se va produce nici o întârziere, vom fi curând trimişi acasă, această ocazie fiindu-ne oferită de către scrisoare. De altfel, sunt convins că în astfel de împrejurări preferinţa noastră poate mai mult decât poruncile împăratului. Dacă o arătăm neschimbabilă şi nezguduită în rezoluţia vieţii desăvârşite, apărarea fecioriei va fi de neînvins şi de nebiruit datorită ajutorului dumnezeiesc. Pe fratele pe care ni l-ai încredinţat îl privim cu plăcere, îl socotim ca pe una din rudele noastre şi dorim ca el să fie vrednic de Dumnezeu şi de mărturia ta. EPISTOLA 118 Către Iovin, episcop de Perrhes* Scrisă la sfârşitul anului 372 sau la începutul anului 373 Te socotesc încărcat cu o datorie onorabilă: Ţi-am făcut un împrumut, dragostea, şi trebuie s-o iau cu dobândă, întrucât nici Domnul nostru nu renunţă la acest fel de dobânzi. Plăteşte deci, scumpe suflete, acum când Te întorci din nou în patria noastră. Ea va fi desigur capitalul; dar care va fi dobânda ? Să fii Tu acest om care vine lângă noi, care cu atâta ne întreci pe noi, cu cât părinţii sunt mai buni decât copiii lor. EPISTOLA 119 Către Eustaţiu, episcop de Sebasta* Scrisă la sfârşitul anului 372 sau la începutul anului 373 Iată că mă adresez iubirii Tale şi prin mijlocirea preadistinsului şi preaevlaviosului frate Petru, rugându-Te, ca şi alte daţi, să mă ai şi de astădată în rugăciunile Tale, ca dezbărându-mă de unele obişnuinţe urâte şi păgubitoare să ajung cândva vrednic de numele lui Hristos. Oricum, chiar dacă nu o spun, Tu totuşi vei sta de vorbă despre problemele noastre, informându-Te amănunţit despre tot ce se petrece, pentru ca să nu dai ascultare în chip necontrolat zvonurilor rele despre noi, care cred că vin de la cei care, fără teamă de 178. Locţiitorul guvernatorului.

• Printr-un delicat proces de substituire, Sfântul Vasile prezintă obligaţia de a scrie ca un

capital şi o dobândă, de care episcopul Iovin de Perrhes se face dator dacă nu ştie să le folosească cum trebuie.

• De multă vreme defăimările aduse de Eustaţiu Sfântului Vasile au umplut paginile acestei

corespondenţe. Din scrisoarea de faţă reiese şi alt mijloc: Eustaţiu trimise sfântului doi monahi care să fie propuşi colaboratori apropiaţi, Vasile şi Sofronie. Faptele au dovedit că ei erau nişte agenţi ai lui Eustaţiu. Sfântul Vasile răspunde că tentativa n-a reuşit. Nu ni se spune în ce a constat ea. EPISTOLE 203 Dumnezeu şi fără ruşine de oameni, s-au pornit cu obrăznicie împotriva noastră. Ce fel de atitudine ne-a arătat acest „nobil Vasile”, pe care l-am primit din partea Cuvioşiei Tale ca ocrotitor al vieţii mele, mă ruşinez chiar şi numai să o spun, dar vei şti-o cu de-amănuntul când fratele nostru Te va înştiinţa. Şi nu spun acest lucru ca să mă răzbun pe el (rog pe Dumnezeu să nu-1 pedepsească pentru felul cum s-a purtat), ci îmi iau hotărârea în interesul nostru, pentru ca dragostea pe care mi-o arăţi să fíe sigură, pentru că mă tem să n-o zguduie prin mulţimea ponegririlor pe care le scornesc unii ca să-şi acopere nereuşita. Oricât de mult ne-ar învinui, vioiciunea cugetului Tău să-i descoasă şi să-i întrebe dacă au avut curajul să ne învinuiască pe faţă sau dacă au cerut doar îndreptarea greşelii pe care ne-o pun acum în cârcă ori dacă pur şi simplu au vrut să-şi arate ura faţă de noi. Cu toate că-şi îmbrăcaseră gândurile într-o formă plăcută şi în cuvinte drăgăstoase, ei ascundeau în suflet un noian adânc de viclenie şi de amărăciune, aşa cum a dovedit-o meschina lor tăcere. Ce situaţie ridicolă arătăm noi, în această privinţă, celor care în acest nenorocit oraş se scârbesc tot mai mult din pricina vieţii cucernice şi afirmă că masca smereniei e folosită doar drept pretext ca să inspire încredere şi ca o prefăcătorie pentru a înşela în orice fel, şi chiar dacă noi n-o exteriorizăm, o ştie prea bine mintea Ta cea înţeleaptă, şi anume, nici o îndeletnicire nu-i atât de bănuită de păcat aşa cum e îmbrăţişarea unei vieţi ascetice. Iar cum s-ar putea remedia această stare de lucruri rămâne în grija Ta s-o pătrunzi, învinuirile urzite împotriva noastră de Sofronios nu-s o prevestire că lucrurile s-ar îndrepta, ci un început de dezbinare şi de separare şi mai mare, dând pe faţă un adânc proces de răcire a dragostei dintre noi. Cer, aşadar, milostivirii Tale să-l oprească în drumul lui fatal şi să-Ţi dai toată silinţa, prin dragostea care emană din Tine, să strângi laolaltă ceea ce se dezbină, iar nu să adânceşti şi mai mult dezbinarea celor care au pornit spre separare579. EPISTOLA 120 Către Meletie, episcopul Antiohiei" Scrisă în anul 373 Am primit o epistolă de la episcopul Eusebiu cel preaiubit de Dumnezeu, în care cere din nou să scriem apusenilor în legătură cu unele probleme bisericeşti. A vrut să fie scrisă de mâna mea şi semnată de toţi cei din comuniunea 179. Ca în nici o altă epistolă, cuvintele de la sfârşitul acestei scrisori ne duc cu gândul la un plan al vrăjmaşilor Sfântului Vasile de a-1 dezbăra şi pe Eustaţiu de legăturile lor strânse. Desigur că tentativa lor n-a reuşit.

• Eusebiu de Samosata făcuse o schiţă care prezenta în rezumat situaţia Bisericilor tulburate

de arianism. Memoriul trebuia să poarte semnătura lui Meletie. între timp, Sfântul Vasile scrisese apusenilor trei epistole: 70, 90, 92, dar apusenii nu trimiseseră nici un delegat care să-i sprijine pe ortodocşi. Sfântul Vasile se arăta exasperat. 204 SFÂNTUL VASILE CEL MARE noastră. întrucât însă n-am găsit modul cum trebuia să scriu în legătură cu ceea ce poruncea, am trimis Credincioşiei Tale doar un memoriu, pentru ca, după ce-1 vei fi citit şi după ce vei fi ascultat şi ceea ce îţi va fi spus şi preadoritul copreot Sanctissim, să binevoieşti a-1 completa Tu însuţi, în această privinţă, după cum vei găsi de cuviinţă, eu fiind gata să aprob ceea ce scrii şi să-l trimit îndată celor din comuniunea noastră, pentru ca, având odată semnăturile tuturor, să poată porni la drum cel ce va urma să plece la episcopii din Apus180. Porunceşte, dai*, să ni se facă cunoscut ceea ce mintea Ta va fi hotărât, pentru ca să nu rămânem neinformaţi despre ceea ce vei fi cugetat. în legătură cu cele scornite sau puse deja la cale în Antiohia împotriva noastră, acelaşi frate le va relata Venerabilităţii Voastre, dacă nu cumva zvonul evenimentelor n-o va lua înaintea celor petrecute deja. Căci trebuie să ne aşteptăm ca ameninţările să se realizeze cât de curând, întrucât vreau să ştii că fratele Antim l-a hirotonit ca episcop pe Faust (cel care e împreună cu Papas181), fără a fi cerut voturile altora, şi l-a instalat în locul preavenerabilului frate Ciril, astfel încât a împânzit Armenia de dezbinări. Şi pentru ca să nu se spună minciuni împotriva noastră şi pentru ca să nu fim învinuiţi noi de neorânduielile care s-au întâmplat, Ţi-am adus la cunoştinţă aceste fapte. Desigur că Tu vei binevoi să le faci cunoscute şi altora. Cred că mulţi se vor întrista din pricina acestei neorânduieli. EPISTOLA 121 Către Teodot, episcop de Nicopole* Scrisă în anul 373 Iarna e aspră şi atât de multă zăpadă s-a depus, încât nu ne-a mai rămas să ne mângâiem uşor nici măcar prin scrisori. Ştiu că acesta-i motivul pentru care şi Cuvioşiei Tale i-am trimis puţine scrisori şi pentru care şi eu am primit puţine. Dar întrucât preaiubitul frate şi preot Sanctissim s-a angajat să plece în călătorie până prin ţinuturile Tale, prin el o salut şi pe Moderaţia Ta şi o rog să facă rugăciuni şi pentru mine, dar să dea ascultare şi fratelui pomenit înainte, ca să afle de la el în ce stare stau problemele Bisericii şi să arate pe cât se poate o râvnă cât mai fierbinte pentru aceste probleme. 180. Această epistolă menită să fie trimisă apusenilor este diferită de cea de sub nr. 92. Ea pare să nu fi fost expediată înainte de anul 376, din cauză că apusenii îl susţineau pe Paulin în locul lui Meletie pe scaunul Antiohiei. 181. Probabil se face aluzie la Eustaţiu, care era poreclit aşa ca unul ce promovase din tinereţe viaţa monahală.

• Epistola e în legătură cu cea de sub nr. 120. Discută două probleme: 1) preotul Sanctissim,

care a călătorit şi în Apus, face o călătorie de informare şi prin Armenia Mică spre a putea raporta în Apus; 2) hirotonirea necanonică a lui Faust de către Antim al Tianei (cf. epist. 120 şi 122), EPISTOLE 205 Ştii că Faust a venit la noi aducând scrisori de la „papa”, prin care se pretinde ca el să fie făcut episcop. Deoarece am cerut mărturia de la Cuvioşia Ta şi de la alţi episcopi, el, nevrând să mai stea în legătură cu noi, a trecut la Antim şi, luând hirotonie de la acesta, fără să se fi făcut nici măcar amintire despre mine, s-a întors182. EPISTOLA 122 Către Pimenios, episcopul Satalelor Scrisă în anul 373 E drept că ai cerut să-Ţi trimit scrisori de la episcopii din Armenia183, când urmau să treacă prin oraşul Tău unii din participanţii la sinodul de acolo. Cunoşti acum şi pricina pentru care nu le-am trimis. Pentru că Ţi-am spus adevărul, cred că mă vei ierta; dacă însă aceia au ascuns scrisorile, după cum socot, atunci Iţi spun eu cauza. Antim184, cel atât de generos în toate, care de multă vreme făcuse pace cu mine, abia găsind prilejul să-şi pună în aplicare ambiţia lui deşartă şi să-mi facă necaz, a hirotonit prin abuz, din propria lui autoritate şi cu propria sa mână, fără să mai aştepte şi votul altuia dintre voi, pe Faust185, bătându-şi astfel joc de atenta mea purtare de grijă în astfel de probleme. întrucât el a călcat o veche rânduială, dispreţuindu-vă şi pe voi, de la care eu aşteptam să găsesc o mărturie, el a săvârşit o faptă care nu ştiu dacă poate fi plăcută înaintea lui Dumnezeu, întristându-mă. Din pricina tuturor acestor motive, n-am mai trimis nici o epistolă nici unuia dintre episcopii din Armenia, inclusiv Cucerniciei Tale. Dar nici pe Faust nu l-am primit în comuniune, protestând deschis şi spunând că, dacă nu aduce şi de la voi epistolă irenică, voi rămâne pentru totdeauna străin de el şi voi căuta să-i conving şi pe ceilalţi care sunt de aceeaşi părere cu mine să-l considere şi ei la fel. Dacă crezi totuşi că cele întâmplate se mai pot schimba în bine, grăbeşte-Te şi trimite-i şi Tu lui Faust epistolă în acest sens, dacă crezi că viaţa lui se mai poate îndrepta, şi îndeamnă-i şi pe alţii să facă la fel186. Dacă însă lucrurile 182. Sub acest „papa” sau „ava”, cum numeau răsăritenii pe conducătorii unor mănăstiri, credem că trebuie înţeles Eustaţiu de Sebasta. 183. E vorba de Armenia Mică. 184. Ambiţiosul episcop Antim de Tiana, care a acceptat (ori a provocat ?) dezmembrarea în două a Arhiepiscopiei Cezareei, a fost unul din ghimpii cei mai dureroşi puşi în coasta Sfântului Vasile. A se vedea epist. 120, 121, 122. 185. Faust, pe care Antim l-a hirotonit necanonic, fusese colaborator al lui Eustaţiu de Sebasta. El ceruse mai întâi Sfântului Vasile să-l hirotonească, dar acesta n-a vrut s-o facă până n-are şi voturile episcopilor din jur, Teodot de Nicopole, Pimenios din Satala şi alţii. Atunci Faust s-a dus la Antim, care l-a hirotonit. 186. Cu alte cuvinte, de dragul păcii, Sfântul Vasile ar fi făcut şi acest pogorământ, anume să-i recunoască lui Faust canonicitatea. 2 0 6 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nu se mai pot îndrepta, înştiinţează-mă şi pe mine, ca să nu-mi mai fac nicicum de lucru cu el, chiar dacă - după cum au arătat - el este cel care a făcut primii paşi ca să se rupă de comuniunea cu mine şi să treacă la Antim, dispreţuindu-ne şi pe mine şi această Biserică, socotindu-mă nevrednic de iubirea lor. EPISTOLA 123 Către monahul Urbikios Scrisă în anul 373 Era vorba să mă vizitezi - şi lucrul bun era pe cale de a se realiza - ca să mă „astâmperi cu vârful degetului, căci mă chinuiesc în văpaia aceasta”187, Ce s-a întâmplat între timp ? Oare păcatele noastre s-au pus împotrivă în aşa fel încât ţi-am împiedicat avântul şi astfel am rămas să îndur pe mai departe dureri atât de insuportabile ? într-adevăr, după cum dintre valuri unul coboară, altul se ridică, pe când un al treilea se frânge, înnegrindu-se din pricina izbiturilor, tot aşa şi din patimile noastre omeneşti unele s-au oprit, altele sunt în curs de desfăşurare, pe când altele se formează din nou, încât, după cât s-ar părea, ar exista o singură scăpare din răutăţi: ori să ne supunem timpului, ori să ne smulgem din calea celor care ne urmăresc188. De aceea, vino odată pe la mine, oricât de greu ar fi lucrul acesta, fie ca să mă consolezi ori să-mi dai vreun sfat, fie să mai stai câtva timp cu mine, oricum să mă liniştesc chiar şi numai văzându-te. Iar ceea ce este mai important este să te rogi şi iarăşi să te rogi, pentru ca să nu mă copleşească gândurile rele, ci să-mi arunc mai bucuros ancora nădejdii în Dumnezeu, pentru ca să nu fiu numărat cu slugile cele netrebnice, care numai când le face bine îl binecuvântă, dar când le mai trimite câte-o supărare nu vor să-L cinstească. Să te rogi deci pentru mine, pentru ca să tragem folos şi din suferinţe, încrezându- ne în Domnul, îndeosebi atunci avem mai multă nevoie de El. EPISTOLA 124 Către Teodor Scrisă în anul 373 Se spune că acei ce se lasă stăpâniţi de patima iubirii, atunci când dintr-o necesitate de neînlăturat sunt nevoiţi să se despartă de cei iubiţi, dacă privesc spre chipul persoanei iubite îşi mai potolesc simţămintele, liniştindu-se numai

• Numele lui Urbikios îl mai întâlnim şi în epistola 362, deşi nu se poate spune că ar fi

una şi aceeaşi persoană. Ca în cele mai multe epistole, Sfântul Vasile îi cere lui Urbikios sfatul în grelele frământări prin care trecea (mai ales intrigile Iui Eustaţiu), dovadă că acest personaj îi era veche cunoştinţă. 187. Lc. 16, 24. 188. imagine des folosită de Sfântul Vasile (cf. epist. 70, 92 etc). EPISTOLE 207 dacă privesc doar cu ochii portretul fiinţei iubite. N-aş putea spune dacă acest lucru e adevărat sau nu. Cu toate acestea, ceea ce mi se întâmplă mie atunci când mă gândesc la bunătatea Ta nu e departe de cele spuse. întrucât, aşadar, simţământul pe care mi-1 trezeşte sufletul Tău curat şi loial este, aşa-zicând, tot un fel de dragoste (doar că, pentru ca s-o gustăm mai mult decât orice alt bun pe care-1 dorim, nu-i lucru uşor, din pricina împotrivirii păcatelor noastre), am socotit că cea mai reuşită icoană a bunătăţii Tale ar fi prezenţa Ta în faţa preaiubiţilor noştri fraţi. Dar şi dacă mi s-ar întâmplă să-Ţi întâlnesc fiinţa fără anturajul lor, chiar şi atunci aş crede că, văzându-Te pe Tine, i-aş vedea şi pe ei. Spun acest lucru pentru că măsura dragostei e atât de mare în oricare din voi, încât fiecare din voi v-aţi recunoaşte unul pe altul după râvna de a vă întrece unul pe altul. De aceea, am mulţumit lui Dumnezeu şi doresc, dacă-mi va fi dat s-o mai duc o bucată de vreme, ca această viaţă să-mi fie şi mai plăcută prin ajutorul Tău, întrucât deocamdată îmi văd viaţa ca pe ceva neplăcut şi nedorit, atâta vreme cât sunt despărţit de cei dragi ai mei. Pentru că, după părerea mea, nu-i cu putinţă ca cineva să fie prea voios când îl desparţi de cei care-1 îndrăgesc cu adevărat189. EPISTOLA 125 Copia Mărturisirii de credinţă dictate de Sfântul Vasile şi pe care a semnat-o Eustaţiu, episcop de Sebasta Scrisă în anul 373 I Cei care s-au declarat înainte pentru o altă mărturisire de credinţă, dar care doresc acum să treacă la comuniunea cu cei dreptcredincioşi, precum şi cei care abia acum doresc sa fie instruiţi în învăţătura cea adevărată, trebuie să fie lămuriţi în credinţa care fusese redactată de Sfinţii Părinţi în Sinodul convocat odinioară la Niceea. Acest lucru le-ar fi de folos şi celor bănuiţi de a se fi împotrivit învăţăturii celei sănătoase şi care-şi ascund convingerile lor eretice sub subterfugii cu aspect de adevăr. Şi pentru aceştia ar fi indicată numita Mărturisire de credinţă. Căci ori se vor lecui de boala lor ascunsă, ori, 189. Fineţea şi eleganţa cu care se exprimă aici Sfântul Vasile, sentimentul iubirii care-i leagă pe membrii unei comunităţi de vieţuire duhovnicească ne duc cu gândul la un nucleu monastic de pe valea Irisului, al cărui îndrumător va fi fost tocmai acest Teodor, despre care nu ştim alte amănunte, dar pe care fostul lor dascăl, ajuns acum episcop, ţine să-i păstreze în dragostea lui.

• Aplicând hotărârea sinodului din anul 362 de la Alexandria, care recunoştea în Dumnezeu

„o singură fiinţă, dar trei ipostasuri”, Sfântul Vasile şi alţii au decis ca să primească în rândurile lor pe oricare dintre arienii care doresc să se întoarcă Ia comuniunea cu Biserica, chiar dacă nu acceptă formula „deofiinţă”, fiind destul să recunoască despre Fiul că e Dumnezeu adevărat. 208 SFÂNTUL VASILE CEL MARE dacă şi-o vor ascunde şi mai adânc, îşi vor lua asupră-şi judecata înşelăciunii, în timp ce pe noi ne uşurează de răspundere la ziua judecăţii, când „Domnul va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor” 190. Cu alte cuvinte, aşa trebuie să-i primim din momentul în care mărturisesc că au crezut în sensul cuvintelor stabilite de Părinţii noştri de la Niceea şi după înţelesul sănătos cuprins în cuvinte. Căci există şi din aceia care chiar şi în această Mărturisire de credinţă falsifică învăţătura adevărului, explicând sensul cuvintelor din ea după propriile lor opinii. Oare nu aşa a îndrăznit să spună şi Marcel191, care susţinea, în chip hulitor, despre Persoana Domnului nostru Iisus Hristos că ar fi simplu „cuvânt” folosit doar ca pretext pentru a interpreta greşit expresia „de aceeaşi fiinţă” ? Tot aşa, unii dintre adepţii impietăţii lui Sabelius Libianul cred că „persoana” şi „fiinţa” sunt unul şi acelaşi lucru şi de aici iau dovezi pentru susţinerea blasfemiilor lor, pentru că în Mărturisire este scris: „dacă însă cineva zice că Fiul e dintr-o altă fiinţă sau ipostas, pe acela îl exclude din rândurile ei Biserica universală”. In realitate, acolo Părinţii n-au înţeles sub fiinţă şi ipostas unul şi acelaşi lucru. Dacă amândouă aceste cuvinte ar avea acelaşi înţeles, de ce ar mai fi fost nevoie de amândouă ? Or, e limpede că Părinţii, întrucât unii tăgăduiau că Fiul ar fi din fiinţa Tatălui, Iar ceilalţi afirmau contrariul, că n-ar fi de aceeaşi fiinţă, ci dintr-un alt ipostas, pe amândouă părerile le-au respins, ca fiind contrare adevărului Bisericii. Căci, spuneau ei, acolo unde şi-au exprimat părerea că Fiul e deofiinţă cu Tatăl, acolo nu s-au mai adăugat şi cuvintele „din ipostasul Lui” . Aceasta s-a făcut pentru combaterea părerii greşite şi cuprinde în sine o lămurire a învăţăturii despre mântuire. De aceea, trebuie să mărturisim că Fiul e de aceeaşi fiinţă cu Tatăl, după cum este scris acolo. Tot aşa mai trebuie mărturisit că Tatăl este Persoană proprie, Fiul Persoană proprie şi Duhul Sfânt Persoană proprie, după cum au mărturisit clar acest lucru Sfinţii Părinţi; căci prin cuvântul „lumină din lumină” ei au arătat limpede şi desluşit că una e lumina care naşte şi alta e lumina născută, şi totuşi avem lumină şi într-un caz şi în celălalt, deşi fiinţa e numai una şi aceeaşi. Dar să reproducem şi Mărturisirea de credinţă care a fost redactată la Niceea. „Credem într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut ca Unul-Născut din Tatăl, adică din fiinţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut, cele din cer şi cele de pe pământ. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat, S-a făcut om, a pătimit şi a înviat a treia zi, S-a suit la ceruri şi iarăşi va să vie să judece viii 190. 1 Cor. 4, 5. 191. La început mare apărător al Crezului niceean. Maree! de Ancira a căzut apoi în rătăcirea anîitriniîară a sabelienilor. EPISTOLE 209 şi morţii. Şi întru Duhul Sfânt. Iar pe cei ce zic; era un timp când Fiul nu era şi că înainte de a Se naşte nu era şi că din cele ce nu erau S-a făcut, sau care spun că e din alt ipostas sau fiinţă, sau că Fiul lui Dumnezeu e schimbător ori neschimbător, pe aceştia Biserica Catolică şi Apostolică îi anatematizează”. II întrucât celelalte au fost acum destul de limpede şi de corect definite, parte prin îndreptarea celor ce fuseseră denaturate, parte prin prevenirea celor ce era de aşteptat să se întâmple, pe câtă vreme învăţătura privitoare la Duh a fost atinsă numai în treacăt, fără ca să se fi învrednicit de vreo explicare mai amănunţită întrucât pe atunci nu se iscase nici o discuţie în legătură cu ea, aceasta aflându-se consolidată în inimile credincioşilor în mod firesc şi fără viclenie, încetul cu încetul a crescut mult sămânţa rea a blasfemiei, pe care o răspândise înainte Arie, urzitorul ereziei, şi apoi a fost alimentată de nelegiuiţii lui aderenţi, spre paguba Bisericii, încât s-a ajuns la o adevărată defăimare a Duhului Sfânt; pentru toate acestea e necesar să se precizeze aceasta şi împotriva celor care nici pe ei nu se cruţă şi nici nu-şi dau seama de inevitabila ameninţare pe care Domnul nostru a hotărât-o împotriva hulitorilor Duhului Sfânt, anume că trebuie afurisiţi cei ce zic că Duhul Sfânt ar fi o creatură192 şi care nu mărturisesc că după natură Duhul e Sfânt, întocmai cum şi Tatăl e Sfânt după natură, şi Fiul la fel, înstrăinându-L de natura cea dumnezeiască şi fericită. O dovadă despre adevărul acestei învăţături este că nu trebuie să îndepărtăm pe Duhul nici de Tatăl şi nici de Fiul, întrucât trebuie să ne botezăm aşa cum am fost învăţaţi şi să credem aşa cum ne-am botezat şi să ne închinăm aşa cum am primit credinţă193 - în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt iar de comuniunea cu cei care numesc pe Duhui Sfânt creatură să ne ferim, socotindu- i adevăraţi hulitori de Dumnezeu; de aceea se face cunoscut în chip hotărât - pentru că împotriva defăimătorilor e necesar să se facă această precizare - că noi nu-L numim pe Duhul Sfânt nici „nenăscut”, întrucât cunoaştem numai un singur „nenăscut” şi un singur început al tuturor lucrurilor, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos; dar nici „născut” nu-L numim pe Duhul Sfânt, pentru că am învăţat din tradiţia credinţei că numai Fiul este Cel Unul-Născut; dar am mai învăţat că Duhul adevărului de la Tatăl purcede şi mărturisim că, fără să fi fost creat, Duhul e şi El din Dumnezeu. Mai trebuie excomunicaţi şi cei ce-L numesc pe Duhul Sfânt fiinţă slujitoare, coborându-L prin această expresie în rândul creaturilor. Căci Sfânta 192. Aici se face aluzie la învăţătura despre divinitatea Persoanei a treia din Sfânta Treime, pe care Sfântul Vasile o expune în tratatul Despre Duhul Sfânt, precum şi în mai multe epistole: 151, 200, 231, 233, 236 etc. 193. Este subliniată relaţia de reciprocă dependenţă dintre doctrină şi cult. 2 1 0 SFÂNTUL VASILH CEL MARE Scriptură este aceea care ne-a învăţat că duhurile slujitoare sunt creaturi atunci când a spus: „oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească ?”194. Iar din pricina celor care răstălmăcesc orice şi nu ţin învăţătura lăsată de Evanghelie, este necesar să mai precizăm că trebuie să fugim şi de aceia care părăsesc rânduiala lăsată de Domnul şi-L pun fie pe Fiul înaintea Tatălui, fie pe Duhul Sfânt înaintea Fiului, atacând deschis dreapta credinţă. Căci datori suntem să păstrăm neatinsă şi nesmintită rânduiala pe care am primit-o chiar din gura Domnului atunci când a zis: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” 195. Semnătura lui Eustaţiu episcopul: „Eu, episcopul Eustaţiu, am citit acestea în faţa ta, Vasile, am luat cunoştinţă de ele şi am aprobat împreună cu tine ceea ce era scris mai sus. Am semnat în prezenţa fraţilor, a lui Fronton al nostru, a horepiscopului Sever şi a altor clerici”. EPISTOLA 126 Către Atarvios* Scrisă în anul 373 Ajunşi până la Nicopole cu nădejdea că se vor linişti tulburările iscate acolo şi se vor îndrepta iarăşi abaterile de la rânduielile canonice ale Bisericilor acelora, m-am supărat peste măsură pentru că nu te-am întâlnit, întrucât, după cum am aflat, ai plecat în grabă, tocmai în toiul sinodului ţinut chiar de voi. Drept aceea, am fost silit să recurg ia scrisoare, prin care îţi aduc aminte că eşti dator să vii până aici, ca să-mi aduci măcar cât de puţină mângâiere în întristarea ce mi-ai pricinuit-o şi care m-a copleşit de moarte când am auzit că-n mijlocul Bisericii te-ai încumetat la nişte lucruri de care n-am mai auzit niciodată până acum. Dar, oricât de supărătoare şi de rea ar fi această comportare, o trec cu vederea, pentru că s-a îndreptat împotriva unui om care, lăsând pe seama lui 194. Evr. 1, 14. 195. Ml 28, 19.

• Acest Atarvios, episcopul Neocezareei, era rudă cu Sfântul Vasile şi poate cel mai mare

adversar al său. Nu se cunoaşte motivul pentru care nu voia să păstreze legături de comuniune cu ceilalţi colegi ai săi, după cum aflăm din epist. 69 scrisă cu 2 ani înainte. în epist. 115, Vasile se plânsese aceluiaşi personaj pentru faptul că persista să-l judece după calomniile colportate împotriva lui cu scopul de a nu intra în comuniune cu el, iar în scrisoarea de faţă Atarvios e dojenit din nou că n-a voit să se întrevadă cu superiorul său (Sfântul Vasile), dispărând tocmai în timpul şedinţelor. Vina lui de căpetenie constă în faptul că n-a vrut să dea declaraţie că osândeşte rătăcirea lui Sabeiios şi a lui Marcel de Ancira, Se ştie că nici mai târziu (epist. 204, 207, 210) el nu părăsise vechile erezii. V. şi Pr. Ioan G. Coman, Sf. Vasile cel Mare şi Atarbios, sau între calomnie şi onestitate, ignoranţă şi discernământ, izolare şi ecumenicitate, în voi. „Sfântul Vasile cel Mare. închinare la 1630 de ani”, ed. a Il-a revăzută, adăugită şi îngrijită de Emilian Popescu şi Adrian Marinescu (=„Studia Basiliana”, voi. I), Ed. Basilica, Bucureşti, 2009, pp. 635-640/641. EPISTOLE 211 Dumnezeu răzbunarea pentru toată jignirea ce i-ai adus-o, doreşte pacea din toată inima, pentru ca să nu apară din pricina lui nici un prejudiciu adus poporului lui Dumnezeu. întrucât unii din cinstiţii şi credincioşii noştri confraţi m-au înştiinţat că tu răspândeşti inovaţii în ale credinţei şi predici lucruri potrivnice adevăratei învăţături, ceea ce m-a îndurerat şi m-a neliniştit peste măsură, gândindu-mă că, pe lângă miile de răni pe care le-a suferit Biserica de la duşmanii adevărului Evangheliei, mai răsare acum încă un rău, prin reînnoirea vechii rătăciri a acelui duşman al Bisericii, care a fost Sabelie (pentru că fraţii m-au informat că cele spuse se apropie de învăţătura aceluia), pentru aceea ţi-am scris să nu întârzii să vii până la mine, făcând o mică plimbare până aici, şi, după ce îmi vei fi dat asigurarea pe care o doresc, de a-mi potoli supărarea ce mi-ai făcut, să aduci iarăşi mângâiere în Bisericile lui Dumnezeu, care au rămas copleşite în chip insuportabil şi grav după toate cele întâmplate şi cele despre care s-a zvonit că au fost grăite de tine. EPISTOLA 127 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 373 Preamilostivul Dumnezeu, Care ştie să alterneze tristeţile cu bucurii şi să-i mângâie astfel pe cei smeriţi ca să nu fie copleşiţi peste măsură de supărări, al căror rost nu l-ar înţelege, mi-a trimis o mângâiere tot atât de mare ca şi tulburarea care a dat peste mine la Nicopole196, poate anume ca să-mi confirme sosirea la vreme a preaiubitorului de Dumnezeu episcop Iuvin. Cât de binevenită a fost sosirea lui, să ne-o spună el însuşi. Nu voi vorbi numai despre acest lucru, ca să nu fac prea lungă epistola şi ca să nu se pară că prin amintirea unei greşeli197 îi învinuiesc pe cei care, din pricina schimbării intervenite, au ajuns să fie îndrăgiţi de mine. în schimb, mă rog să dea Bunul Dumnezeu să Te arăţi pe meleagurile noastre, ca să îmbrăţişez cinstita Ta onorabilitate şi să-Ti istorisesc în toate amănuntele întâmplările de azi. Căci se obişnuieşte ca încercarea care ne-a întristat să ne aducă oarecare consolare dacă o relatăm <aItora>. în rest, pentru câte lucruri preaiubitul de Dumnezeu episcop198 le-a făcut după măsura dragostei sale faţă de noi, dar în primul rând pentru fermitatea 196. Venit la Nicopole, Sfântul Vasile trebuia să cerceteze cazul hirotonirii necanonice a lui Faust ca episcop a! Satalelor, pe care-1 hirotonise episcopul semiarian Antim de Tiana. A se vedea epist, 123. La întoarcere, l-a vizitat episcopul ortodox Iuvin de la Perrhes. 197. Probabil se face aici aluzie la formula omiană de Ia Rimini din anul 359, prin care Fiul este recunoscut a fi „asemănător cu Tatăl întru toate”. Nicolae Chifăr, op. cit., voi. II, p. 43. 198. Iuvin. 212 SFÂNTUL VASILE CEL MARE lui în respectarea cu stricteţe a canoanelor, adresează-i laude, aducând mulţumire Domnului pentru faptul că discipolii Tăi arată pretutindeni marca onorabilităţii Tale. EPISTOLA 128 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă la începutul anului 373 I Desigur că eu n-am fost încă în stare să-mi arăt prin fapte zelul pentru pacificarea Bisericilor Domnului, dar mărturisesc că în inima mea am o atât de mare dorinţă pentru acest lucru, încât mi-aş da bucuros şi viaţa, numai să pot stinge văpaia acestui rău pe care ni l-a aprins diavolul. Şi dacă din cauza acestei dorinţe pentru pace nu aş fi fost determinat să mă apropii de locurile dinspre Coloneea199, aşa să n-am eu parte de pace în viaţa mea !200 Eu caut însă adevărata pace, anume aceea pe care ne-a lăsat-o însuşi Domnul201. Ceea ce am cerut să mi se dea în mână drept confirmare e o garanţie pentru omul care nu doreşte nimic altceva decât pacea cea adevărată, chiar dacă unii certaţi cu dreptatea şi cu adevărul răstălmăcesc altfel lucrurile. Şi aceia n-au decât să folosească limba după cum vor, pentru că o dată şi o dată tot se vor căi pentru cuvintele lor202. II Pe Sfinţia Ta o rog să-şi aducă aminte de propunerile de la început şi să nu se rătăcească primind nişte răspunsuri străine de întrebările puse, nici să accepte drept concluzii valabile născocirile unor oameni care, fiind lipsiţi de capacitatea de a exprima părerile lor, desfigurează adevărul mai rău decât oricine. Eu am formulat propuneri în cuvinte simple203, limpezi şi uşor de reţinut. (Căci nu greşim, n.n.) dacă-i vom exclude din comuniune pe toţi cei care nu primesc credinţa Sinodului de la Niceea şi dacă vom refuza să mai stăm în legătură cu cei care afirmă că Duhul Sfânt este făptură. 199. Oraş în Armenia. 200. Rar întâlnim în toată corespondenţa Sfântului Vasile cuvinte de o sinceritate atât de puternică, dar şi amară, ca în epist. 126, 127, 128, în care ni se vorbeşte despre ranchiunele şi greutăţile pe care i le fac tocmai rudenia sa, episcopul Atarvios de Neocezareea, precum şi episcopul Eustaţiu de Sebasta, care, prin atitudinea lor nestatornică, dar şi ascunsă, dau adeseori câştig de cauză arienilor. A se vedea epist. 65, 204, 207, 210. Formula de credinţă ortodoxă de sub epist. nr. 125 a fost semnată până şi de Eustaţiu de Sebasta, alt ierarh care a dat mult de lucru Sfântului Vasile, dar de Atarvios nu. 201. //». 14, 27. 202. Aderenţii lui Eustaţiu. 203. E vorba de actul din epist. 125. EPISTOLE 213 însă, în loc să răspundă cuvânt cu cuvânt la întrebările trimise de Tine, acela îmi recită ca un rapsod lucrurile pe care Tu i le-ai trimis. Şi n-a făcut acest lucru dintr-o naivitate a cugetului, cum ar fi putut să-şi închipuie cineva, şi nici pentru că nu şi-ar fi dat seama de urmări, ci se gândeşte poate că, refuzând propunerile noastre, se descoperă pe sine în faţa mulţumilor, pe când dacă s-ar fi învoit cu noi s-ar fi îndepărtat de calea de mijloc, faţă de care n-a văzut până acum nimic mai de cinste. Deci, să nu ne ademenească pe noi cu tertipuri sofistice şi să nu răspundă împreună cu toţi ceilalţi care sunt de părerea lui, ci să ne trimită un cuvânt scurt, drept răspuns la întrebări, ori să mărturisească deschis că renunţă să mai stea în comuniune cu duşmanii credinţei. Dacă-1 vei convinge să facă aşa şi-mi vei trimite răspunsuri drepte şi aşa cum le cer, atunci voi declara că eu sunt cel care am greşit în toate şi că iau asupra mea toată vina. Atunci să ceri de la mine să dau dovadă de smerenie. întrucât însă el nu dă nici un semn de schimbare, iartă-mă, preaiubite părinte, că nu pot să mă prezint la altarul Domnului cu făţărnicie. Pentru că dacă nici de acest lucru nu mă tem, atunci pentru ce pricină m-aş îndepărta de Evipiu204, care-i atâta de capabil în cuvânt şi de înaintat în vârstă, iar pe deasupra şi-a dobândit atâtea îndreptăţiri la prietenia cu noi ? Dacă în împrejurarea respectivă am procedat bine şi după cum o cerea adevărul, atunci ar fi desigur ridicol ca tocmai prin linia de mijloc a acestor oameni spirituali şi de bun gust să apărem uniţi cu cei care au aceleaşi păreri ca el, ca Evipiu. III Dar, pe lângă acestea, nu socot că-i drept să ne înstrăinăm cu totul de cei care nu primesc credinţa (niceeana n.tr.), ci cred că este folositor să avem oarecare grijă faţă de oamenii aceştia, potrivit vechilor rânduieli ale dragostei, şi să le scriem epistole pornite dintr-o opinie unanimă, care să-i consoleze şi să-i îndemne la contacte, arătându-le că aceasta-i adevărata credinţă a Părinţilor. Şi dacă-i vom convinge, atunci să ne unim cu ei în aceeaşi comuniune; dacă însă nu vom reuşi, atunci să ne mulţumim cu aceea că ne respectăm unii pe alţii aşa cum suntem, alungând din comportarea noastră orice ambiguitate şi îmbrăţişând o vieţuire evanghelică şi lipsită de viclenie, aşa cum au trăit cei dintâi ucenici ai Cuvântului dumnezeiesc, căci, după cum se spune, „inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una”205. Dacă s-ar lăsa convinşi de Tine, ar fi lucrul cel mai bun; dacă nu, atunci să cunoaşteţi măcar cine sunt cei care caută vrajbă şi să încetaţi de acum înainte de a ne mai scrie despre împăcare. 204. Episcop arian notoriu, de care se mai aminteşte şi în epist. 68. 205. Fap. 4, 32. 214 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 129 Către Meletie, episcopul Antiohiei Scrisă la sfârşitul anului 373 sau la începutul anului 374 I Mi-am dat seama că urechile Preasfinţiei Taîe vor rămâne nedumerite auzind de recenta învinuire adusă lui Apolinarie, cel care afirmă orice cu multă uşurinţă206. Până acum n-am ştiut nici eu că ar exista în acest sens şi mărturii, dar, în urma unor cercetări, cei din Sebasta le-au descoperit, le-au strâns la un loc şi pun în circulaţie un text pe baza căruia mă învinuiesc şi pe mine că aş avea aceleaşi concepţii şi aceleaşi idei ca şi Apolinarie. Drept aceea, spun ei, trebuie să admitem mai întâi că peste tot (la Vasile n.tr.) e vorba de o compunere identică cu a lui (Apolinarie n.tr.); ce-i mai important este că ea e plină de învăţăturile străine ale aceluia, deoarece altfel el n-ar fi putut spune acelaşi lucru şi pentru al doilea şi chiar al treilea motiv. Pentru că, după cum spune Scriptura, [Dumnezeu], Care este în primul rând Tată, Acela este în al doilea rând şi Fiu, iar în al treilea rând şi Duh. Şi tot aşa, Cel care este în primul rând Duh21'7, Acelaşi este în al doilea rând şi Fiu, întrucât Domn este şi Duhul, iar în al treilea rând Tată, întrucât desigur şi Duhul este Dumnezeu208. Şi pe cât se poate exprima forţat inexprimabilul, Tatăl este pentru El însuşi Fiu, iar Fiul poate fi pentru El însuşi Tată. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Duhul, întrucât Treimea este un singur Dumnezeu. Iată şoapte mult trâmbiţate, despre care nu-mi vine să cred că sunt opera celor care le-au pus în circulaţie, cu toate că, socotind după calomnia pe care au pomit-o împotriva mea, nu cred c-ar mai exista ceva pe care să n-aibă curajul să nu-1 facă. într-adevăr, scriind unora dintre confraţi, după ce şi-au afirmat duşmănia împotriva mea, ei au ţinut să adauge şi pe cele amintite adineauri. Le-au numit, e drept, învăţături eretice, dar n-au dat pe faţă cine este autorul lor, lăsând să se creadă, de către cei mai mulţi, că eu aş fi cel care le-a scris209. După cât m-am putut convinge, inventivitatea lor n-a ajuns decât până la compunerea scrierilor, de aceea, dorind să resping calomnia pe care au pus-o la cale împotriva mea şi să arăt tuturor că eu n-am nici o legătură cu cei care spun astfel de lucruri, m-am văzut nevoit să pomenesc numele, pe acel bărbat210, care se apropie de impietatea lui Sabeliu. Cam atât despre tema aceasta. 206. Aderenţii lui Eustaţiu de Sebasta au răspândit texte conţinând opere scrise de ereticul Apolinarie, subliniind, în acelaşi timp, că Vasile ar fi îmbrăţişat astfel de rătăciri. Apolinarie a fost episcop în Laodiceea Siriei (sec. al IV-lea). 207. II Cor. 3, 17. 208. In. 4, 24. 209. Ca şi în epist. 130, 207, 210 etc., Sfântul Vasile declară că el a osândit totdeauna erezia Iui Apolinarie. în ceea ce priveşte epistola colegială, de salutări tinereşti, pe care el recunoaşte că a trimis-o lui Apolinarie cu aproape 20 de ani înainte, lucrurile stau altfel. 210. Apolinarie. EPISTOLE 215 II Dar a venit cineva de la tabăra militară, făcând cunoscut că de la prima mişcare realizată de ocârmuitor211, la care l-au îndemnat cei care răspândesc calomniile împotriva mea, s-a încetăţenit şi o altă hotărâre: ca să nu mai fim daţi fără temei pe seama acuzatorilor şi nici să fim lăsaţi la discreţia lor, cum se hotărâse la început, ci să se acorde o amânare. Dacă aceste măsuri se menţin ori dacă se vor hotărî altele mai umanitare, le voi face cunoscute Cuvioşiei Tale. Dacă însă vor rămâne în vigoare cele de la început, nu voi uita să Vi le descopăr şi pe acelea. III Oricum, fratele Sanctissim se află de mult în preajma Voastră şi cele dorite de el au fost comunicate Desăvârşirii Tale. în caz că va fi nevoie de o epistolă adresată apusenilor, dă-Ţi silinţa şi compune-o, apoi trimite-mi-o, ca să mă îngrijesc să fie iscălită de toţi cei care avem aceeaşi credinţă şi să avem pregătite dinainte aceste iscălituri puse pe o hârtie separată, pe care s-o putem apoi lega de cea care vine de la preaiubitul nostru preot Sanctissim212. în ceea ce mă priveşte, întrucât n-am aflat încă nimic deosebit de amintit, n-am socotit necesar să mai scriu altceva celor din Apus. Propriu-zis, cele ce trebuie scrise acestora au fost scrise mai demult, aşa încât cele ce sunt de prisos n-are rost să le scriem. Şi apoi, oare nu e ridicol să-i tulburăm de mai multe ori cu aceeaşi problemă ? Mi s-a părut, în schimb, că există o temă nefolosită şi indicată pentru o nouă scrisoare, iar aceasta este următoarea: să-i rugăm să nu fie primiţi în chip pripit în comuniune cei care merg acolo din Răsărit, ci numai cei pe care îi aleg şi-i recunosc de la început fiecare dintre părţi213, pe ceilalţi să-i primească numai pe temeiul mărturiei comunităţilor, şi să nu se însoţească cu oricine care scrie o formulă de credinţă drept dovadă a ortodoxiei lui, pentru că atunci se vor da pe faţă că stau în legătură cu vrăjmaşii noştri, care, când e vorba doar de cuvinte, adeseori spun aceleaşi lucruri, în schimb se războiesc între ei ca unii din cei mai mari duşmani. Aşadar, pentru ca să nu prindă şi mai mult curaj erezia, întrucât cei care sunt în dezacord între ei îşi opun reciproc scrisorile pe care şi le trimit, occidentalii trebuie să fie rugaţi ca primirea în comuniune a celor care se prezintă la ei să se facă cu aceeaşi grijă ca şi în cazul celor pentru care se fac documentele în scris, după rânduiala Bisericii. 211. împăratul Valens. Se vede că prima „campanie” de prigoane a fost mult mai complexă: scena cu prefectul Modest, dezmembrarea provinciei Capadocia, calomniile de filo-apolinarism etc, 212. Strângerea celor 40-50 semnături de pe extinsa eparhie a Sfântului Vasile n-a fost lucru uşor într-o vreme de prigoană dusă de autorităţile fdo-ariene. Despre ele ni se vorbeşte şi în epist. 92, 120, 125. 213. Să ne gândim la situaţia jalnică a atâtor fracţiuni din Biserica Antiohiei. 216 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Către Teodot, episcopul Nicopolei* Scrisă în anul 373 (374) I Bine şi pe bună dreptate m-ai pedepsit, preacinstite şi cu adevărat preadorite frate, pentru că de când m-am despărţit de Cuvioşia Ta, ducând aceleaşi formule de credinţă adresate lui Eustaţiu, n-am mai vorbit cu el nimic despre acest subiect, nici pe scurt, nici pe larg. Din păcate, eu am trecut cu vederea acţiunile lui, nu pentru că nu erau vrednice să le amintesc, ci pentru că faima despre el se răspândise la toţi oamenii şi nimeni nu avea nevoie de învăţături de la mine ca să priceapă intenţiile omului acestuia, întrucât el însuşi s-a îngrijit de acest lucru, aşa încât în toate colţurile lumii a trimis scrisori, pe care le-a compus împotriva mea, ca şi cum s-ar fi temut pă n-ar avea destui martori cu privire la părerile lui. Tot el este şi cel care s-a retras din comuniunea cu mine, întrucât nu-i părea firesc să vină la întâlnire cu mine în locul rânduit, nici pe ucenicii săi nu i-a dus după cum făgăduise. Dimpotrivă, împreună cu Teofil Cilicianul214 mă înfiera în întruniri publice cu blasfemii neîntemeiate şi făţişe, ca şi cum aş fi inspirat în sufletul poporului diferite învăţături ale lui Apolinarie. Desigur că ar fi fost îndeajuns chiar şi numai acestea ca să se rupă legăturile mele cu el. Mai mult, atunci când a venit în Cilicia şi l-a întâlnit pe un oarecare Ghelasie, care prezenta un simbol de credinţă pe care numai Arie sau oricare din ucenicii adevăraţi ai lui Arie ar fi putut să-l alcătuiască, atunci m-am convins şi mai mult despre necesitatea despărţirii de el, înţelegând că nici etiopianul nu şi-ar schimba vreodată pielea, nici leopardul petele şi nici cel crescut în învăţături perverse n-ar putea să scuture răul ereziei215. II Pe lângă aceste acţiuni răutăcioase, a mai adăugat şi alta, anume că a scris împotriva mea; mai mult, a alcătuit cuvântări extinse, pline de tot soiul de batjocuri şi de calomnii. Până acum nu le-am dat nici un răspuns, căci am fost învăţaţi de apostol să nu ne răzbunăm singuri, ci să lăsăm loc mâniei lui EPISTOLA 130

• E de mirare cum de scrie Sfântul Vasile atât de curtenitor Iui Teodot de Nicopole, care,

potrivit epistolei 99, nici măcar nu voia să comunice cu ei. Obiectul principal al scrisorii este purtarea scandaloasă a episcopului Eustaţiu de Sebasta (prietenul lui Teodot), care hirotonea a doua oară, batjocorind canoanele, pe unii episcopi. 214. Prieten cu Eustaţiu, episcopul Teofil din Ierapolea Ciliciei - alături de Eustaţiu şi Silvan din Tars - a călătorit până la Roma, în 365, pentru a-şi aduce un certificat de ortodoxie niceeană, spre a fi primit de credincioşi în eparhie. Poate de aici şi ura faţă de Sfântul Vasile. 215. Exprimare prin proverbe. EPISTOLE 217 Dumnezeu216, iar pentru că am înţeles cât de adâncă a fost prefăcătoria cu care s-a comportat faţă de mine în tot timpul, am rămas fără grai din pricina nedumeririi. Chiar dacă nimic nu s-ar fi întâmplat în urma celor amintite, cui nu i-ar fi provocat groază şi aversiune ultima îndrăzneală a omului acestuia ? După cum aud (dacă-i adevărat zvonul şi dacă n-a fost născocit din răutate), el nu s-a dat înapoi să hirotonească a doua oară pe unii clerici217, faptă pe care nu cred c-a săvârşit-o cineva până astăzi, nici măcar ereticii. Cum e cu putinţă să îndurăm cu resemnare astfel de lucruri şi să credem că rătăcirile lui se mai pot vindeca ? Nu vă lăsaţi duşi de cuvinte mincinoase şi nu vă încredeţi în bănuielile bărbaţilor uşuratici în a lua de bune toate, căci mi se pare că noi judecăm cu nepăsare astfel de fapte. Trebuie să ştii, preadoritule şi preacinstitule, că nu-mi aduc aminte să fi dat peste sufletul meu vreodată o situaţie atât de plină de jale ca acum, când am auzit de o astfel de stricare a aşezămintelor bisericeşti. Ci roagă-te ca să ne dea Domnul să nu săvârşim nimic în stare de furie, ci să avem dragoste, care „nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale”218. Căci vezi cum oamenii care n-o au trec dincolo de măsura omenească, se poartă cu necuviinţă în viaţă, îndrăznind să săvârşească fapte de genul cărora trecutul nu are exemple. EPISTOLA 131 Către Olimpiu* Scrisă în anul 373 I Intr-adevăr, auzirea unor fapte neaşteptate e în stare să provoace omului ţiuitul ambelor urechi, lucru care mi s-a întâmplat acum. Vorbele defăimătoare conţinute în aceste scrisori care circulă împotriva mea au picat în nişte urechi de acum foarte obişnuite, pentru că am primit, nu de mult, epistola care se potrivea tocmai cu păcatele mele, cu toate că nu mă aşteptam s-o văd scrisă de cei care mi-au trimis-o. Şi mai ales textul celei de a doua scrisori mi-a părut a cuprinde în ea atâta exagerare, încât o întunecă pe cea dintâi. Cum să nu-mi fi pierdut cumpătul când am dat peste epistola preaevlaviosului frate Dazina, plină de o mulţime de insulte la adresa mea, de învinuiri 216. Rom. 12, 19. 217. Arienii şi donatiştii au practicat şi astfel de metode. 218. / Cor. 13, 5.

• Cetăţean bogat din Neocezareea, bun prieten cu Sfântul Vasile, care îi descrie cât adevăr

se cuprinde în calomniile lui Eustaţiu, care-1 acuza pe Sfântul Vasile că ar fi primit ideile lui Apolinarie prin faptul că, în tinereţe, sfântul îi scrisese aceluia o singură epistolă colegială, însă ideile şi cărţile ereticului niciodată nu le-a aprobat. 218 SFÂNTUL VASILE CEL MARE de neiertat şi de cuvinte de revoltă, ca şi cum m-ar fi găsit „în sfaturile celor mai necredincioşi”219 dintre vrăjmaşii Bisericii ? Şi îndată, ca să arate adevărul acestor vorbe răutăcioase îndreptate împotriva mea, au adus nişte „dovezi” scrise, scoase dintr-o scrisoare compusă nu ştiu de cine. Am recunoscut, mărturisesc, unele fragmente ca scrise de Apolinarie de Laodiceea, nu pentru că eu aş fi citit ceva din lucrările lui, ci pentru că le-am auzit relatate de alţii. Dar am descoperit că fuseseră aşezate acolo şi alte părţi, pe care nici nu le-am citit vreodată şi nici n-am auzit spunându-se aşa ceva de către alţii; despre adevărul celor spuse am pe cineva martor în cer. Atunci, cum e cu putinţă ca cei care se întorc cu scârbă de la minciună şi care au învăţat că iubirea e împlinirea legii220 şi cei care mărturisesc că „poartă slăbiciunile celor neputincioşi”221 să accepte să mă atace cu aceste calomnii şi să mă osândească pentru ceea ce alţii au scris ? în zadar judec şi mă tot gândesc în sinea mea, eu nu-mi pot închipui cauza, decât dacă, aşa cum am spus-o de la început, eu am considerat ca amărăciunea pricinuită de aceste răutăţi să fíe o parte din pedepsele cuvenite pentru greşelile mele. Ii într-adevăr, am început să simt o durere în suflet văzând că „s-au împuţinat adevărurile la fiii oamenilor”222, dar apoi m-am temut de mine însumi să mai adaug şi alt păcat la cele de mai înainte şi să încerc să-i urăsc pe oameni, pentru că-mi dădeam seama că nu mai există bună credinţă la nimeni, dacă cei în care-mi pusesem încrederea, pentru lucrurile cele mai importante, s-au manifestat aşa faţă de mine şi de adevărul însuşi. Să ştii, frate, Tu şi oricare prieten al adevărului, că aceste scrieri nici nu-mi aparţin, nici nu le aprob şi nici nu au fost alcătuite cu ştirea mea. Iar dacă am trimis cândva, cu mulţi ani în urmă, o epistolă lui Apolinarie sau altcuiva, pentru aşa ceva nu trebuie să fiu osândit. Eu nu osândesc pe nimeni care s-a dezbinat trecând la erezie, pentru că are legături de prietenie cu aceia - ştiţi cine sunt aceşti oameni fără să le mai pomenesc numele -, pentru că fiecare va muri în păcatele lui. Am răspuns acest lucru în legătură cu volumul care mi-a fost trimis ca să cunoşti şi Tu însuţi adevărul şi ca să spui adevărul curat şi altora care nu vor să-I socoată drept neadevăr. Dacă ar trebui să mă apăr de fiecare dintre învinuirile aduse, o voi face cu ajutorul lui Dumnezeu. Noi, frate Olimpiu, nu spunem nici că există trei Dumnezei şi nici nu suntem în comuniune cu Apolinarie. 219. Ps. l, l. 220. Rom. 13, 8. 221. Rom. 15, 1. 222. Ps. 11,1. EPISTOLE 219 EPISTOLA 132 Către Avramios, episcop de Batnai* Scrisă în anul 373 Tot timpul cât a trecut din toamnă până acum n-am ştiut în ce loc se află Cuvioşia Ta. M-am convins că toate zvonurile erau contradictorii: unii spuneau despre Cuvioşia Ta că Te-ai fi aşezat în Samosata, alţii la ţară, iar alţii spuneau că Te-ar fi văzut lângă Batnai. Iată de ce nu Ţi-am scris regulat. Acum, aflând că petreci în Antiohia, în casa preaveneratului comite Satomin, m-am grăbit să încredinţez această epistolă preadoritului şi preaevlaviosului copresbiter Sanctissim, prin care trimit salutări dragostei Tale. Te rog ca, oriunde Te vei afla, să-Ţi aduci aminte mai întâi de Dumnezeu, iar în al doilea rând şi de mine, pe care Te-ai hotărât să mă iubeşti încă de la început şi să mă numeri între cei mai apropiaţi ai Tăi. EPISTOLA 133 Către Petru, episcopul Alexandriei* Scrisă în anul 373 Dacă ochii devin soli ai prieteniei trupeşti, pe care o întăreşte trăirea în aceeaşi casă şi care se realizează în urma unor relaţii îndelungate, în schimb adevărata dragoste e un dar al Duhului, care uneşte laolaltă până şi cele depărtate spaţial, ajutându-i pe cei dragi să se cunoască nu prin cine ştie ce însuşiri trupeşti, ci prin calităţi sufleteşti. Aşa a lucrat şi între noi harul Domnului, îngăduindu-ne să ne vedem cu ochii sufletului şi să ne îmbrăţişăm cu dragoste adevărată, să ne apropiem între noi şi să ne unim, aşa-zicând, prin comuniunea credinţei. Pentru că sunt convins că, fiind urmaş al unui bărbat atât de mare223 şi având norocul să petreci împreună cu el timp mai îndelungat, umbli în acelaşi duh şi păşeşti potrivit aceloraşi învăţături ale dreptei credinţe. Pentru aceea o salutăm pe Venerabilitatea Ta şi dorim să urmezi, deodată cu toate celelalte, şi cu bunăvoinţa pe care acel bărbat ne-o arăta şi să ne trimiţi cât mai des ştiri despre preocupările Tale şi să porţi de grijă comunităţilor de pretutindeni cu aceeaşi dragoste şi bunăvoinţă pe care a arătat-o preafericitul Atanasie faţă de toţi cei care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu.

• Scrisoare prietenească; cunoştinţa cu acest episcop din Siria va fi făcut-o într-una din

călătoriile de dinainte de cpiscopat (ori numai în 372 ?).

• Acest personaj pare a fi identic cu cel pomenit în epist. 69 şi pe care declara în 371 că

l-a primit cu mare bucurie, deşi din epistola prezentă reiese că nu l-a văzut nicicând. 223. Ca Sf. Atanasie cel Mare, pe care Sfântul Vasile i-I dă ca model de urmat noului său urmaş. Cu câteva săptămâni înainte de a fi scris această epistolă murise Sfântul Atanasie. 2 2 0 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 134 Către presbiterul Peonios Scrisă în anul 373 Câtă bucurie mi-ai făcut cu scrisoarea ta ţi-ai putut da seama singur, aşa cum reiese din ce mi-ai scris, curăţia inimii din care au ieşit aceste cuvinte descoperindu-se întru totul, cred, prin epistola trimisă. Căci după cum apa râului ne duce la izvorul de unde pleacă, tot aşa şi felul cuvintelor cu care mi te-ai adresat caracterizează inima din care ele au ieşit, încât mărturisesc că am încercat un sentiment straniu şi cu totul ieşit din comun. Pentru că de câte ori citeam scrisoarea desăvârşirii tale, după ce o luam în mână şi citeam noutăţile de care-mi scriai, nu mă bucuram mai mult, pe cât mă întristam, gândindu-mă cât de mare era pierderea provocată de tăcerea ta224. Dar din momentul în care ai început să-mi scrii, să nu te opreşti să faci acest lucru şi în viitor. Pentru că aşa faci mai mare mângâiere şi bucurie decât cei care trimit sume fabuloase celor care nu se mai satură de bani. în privinţa grămăticilor, să ştii că nu se află cu mine momentan nici un caligraf şi nici un tahigraf. Pentru că, dintre cei pe care-i deprinsesem cu această îndeletnicire, unii s-au întors la vechiul lor fel de trai şi la meseriile lor, pe când alţii au refuzat eforturile de <a mai scrie>, epuizaţi fiind de boli îndelungate. EPISTOLA 135 Lui Diodor, preot din Antiohia* Scrisă în anul 373 Am citit cărţile trimise de desăvârşirea ta. Cea de-a doua mi-a făcut plăcere deosebită, nu numai din pricina scurtimii ei, lucru firesc la un om 224. Compusă laconic, dar elegant, epistola de faţă are meritul, între altele, că aminteşte de „caligrafii” şi „tahigrafii” (= stenografii) de care s-a folosit şi Sfântul Vasile. Poate şi datorită acestui fapt epistolele sale s-au păstrat şi au câştigat faimă atât de mare.

• Epistola de faţă a fost scrisă pentru a evidenţia atât ca fond, cât şi ca formă, moştenirea

culturii clasice, dar şi a celei creştine deopotrivă. Nu prea se cunosc în istoria literelor veacurilor creştine multe mărturii colegiale de preocupări literare, prezentate atât de obiectiv şi de elegant ca cea de faţă. Valoarea ei e cu atât mai mare cu cât, se ştie, din opera lui Diodor de Tars ni s-a păstrat foarte puţin. Păcat că nu ştim ce anume conţineau cele două lucrări care sunt apreciate aici. Pe cea mai scurtă a reţinut-o pentru a o multiplica prin copiere. Face, într-adevăr, cinste amândurora sublinierea Sfântului Vasile că nici unul din ei „nu scrie atât ca să impresioneze prin mulţimea cunoştinţelor, cât mai ales ca să zidească sufleteşte”. Scrisoarea dă dovadă încă o dată de adâncile cunoştinţe ale autorului în domeniile oratoriei şi filozofiei antice. Se ştie că în anul 373, când se redacta această epistolă, Diodor era simplu preot. El se apropiase de Sfântul Vasile în timpul prigoanelor ariene, când s-a refugiat la Antiohia. EI va ajunge episcop de Tars numai după moartea lui Valens (378). Numele lui era celebru (epist. 160). La Antiohia el contează ca întemeietor al celebrei şcoli catehetice, care-1 va număra între elevii săi şi pe Sf. Ioan Gură de Aur. EPISTOLE 2 2 1 zăbavnic şi mai obosit în toate, ci în acelaşi timp şi pentru că e concentrată în idei, iar combaterea ereziilor şi răspunsurile cuvenite sunt limpede expuse. în acelaşi timp, şi simplitatea expresiilor şi lipsa unui limbaj meşteşugit mi s-au părut foarte potrivite cu ceea ce se aşteaptă de la un creştin care scrie nu atât ca să impresioneze prin ştiinţă, cât mai ales spre folosul de obşte. Prima carte, în care vigoarea ideilor e aceeaşi în ceea ce priveşte tratarea problemelor, dar fiind încărcată de expresii mai bombastice, de figuri de stil mai variate şi de farmecul tipic dialogurilor, mi-a făcut impresia că cere mai mult timp, în cazul în care ai vrea să o pătrunzi până la capăt, precum şi un apreciabil efort de gândire pentru cel ce ar dori să înţeleagă ideile şi să le reţină în memorie, întrucât chiar dacă obiecţiile şi problemele folosite aici în expunere par a introduce în lucrare o vioiciune obişnuită dialogului, totuşi, prin oprirea şi întârzierea pe care o produc întrerup continuitatea gândirii şi reduc din puterea discursivă a cuvântului. Oricum, agerimea minţii tale ştie bine un lucru, anume că până şi filozofii păgâni care au scris dialoguri, ca Aristotel şi Teofrast, au intrat imediat în temă, fiind conştienţi că lor le lipseşte avântul dialogurilor platonice225. Or, cu puterea cuvântului său, Platon foloseşte în acelaşi timp amândouă aceste mijloace: combate atât părerile adversarului, dar îl şi demască pe acesta, trădând când îndrăzneală sau neruşinare la Trasimah, când sprinteneala gândirii sau frivolitatea lui Hippias, când lăudăroşenia sau aroganţa lui Protagora. Când însă introduce în dialoguri personaje nedeterminate, o face numai spre a urmări claritatea argumentării, fără să mai scoată nimic altceva de la ei în legătură cu tema. Aşa a procedat el în „Legile” sale. II De aceea şi noi, care nu ne lăsăm antrenaţi la scris de dorul după măriri deşarte, ci doar de intenţia de a lăsa fraţilor noştri sfaturi de discursuri utile, dacă e nevoie să ne referim la câte un personaj cunoscut tuturor pentru caracterul lui arogant, trebuie să amintim prin cuvântare câteva fapte cunoscute din viaţa aceluia, bineînţeles în măsura în care ni se îngăduie să lăsăm la o parte faptele şi să-i judecăm pe oameni. Dacă însă materialul astfel introdus în dialog are în vedere personaje nehotărâte, atunci atacurile împotriva lor frâng continuitatea şi nu duc la nici un efect. Am spus cele de mai sus ca să se înţeleagă că rodul muncii pe care l-ai trimis n-a intrat în mâinile unui linguşitor, ci ţi-ai împărtăşit strădaniile tale unuia din cei mai autentici fraţi ai tăi. Şi am spus aceasta nu pentru ca să corectez cele ce ai scris, ci pentru ca să fim cu grijă faţă de lucrările viitoare. Căci, oricum, un om care are o astfel de capacitate şi dovedeşte atâta râvnă pentru scris nu se va sătura nicicum de 225. Merită subliniată afirmaţia Sfântului Vasile că, deşi Aristotel şi Teofrast ne-au lăsat dialoguri, totuşi nici ei şi nici alţii nu-1 ajung pe Platon în compunerea şi seriozitatea lui. 2 2 2 SFÂNTUL VASILE CEL MARE scris, mai ales că şi cei care îi oferă teme literare nu se vor da înapoi să-l îndemne spre această îndeletnicire. Mă voi mulţumi deci să citesc cărţile Tale, căci posibilitatea de a scrie eu o asemenea carte e foarte îndepărtată - de ce n-aş spune-o ? atât din pricina slabei mele sănătăţi, cât şi a lipsei de răgaz pe care mi-o lasă obligaţiile mele. Ţi-am înapoiat acum, printr-un citeţ, prima lucrare, cea mai voluminoasă, după ce am parcurs-o aşa cum mi-a fost cu putinţă. Pe cea de-a doua am păstrat- o pentru că vreau s-o dau la copiat226, cu toate că până acum n-am reuşit încă să găsesc vreun tahigraf. Iată până unde a ajuns criza din Capadocia, a cărei situaţie era altădată atât de invidiată ! EPISTOLA 136 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 373 I în ce stare m-a aflat bunul Iosakes Ţi-o va istorisi mai bine el însuşi, cu toate că n-are limbă destul de mlădioasă pentru a vesti în chip tragic suferinţele care m-au copleşit, atât de gravă era boala mea. Se pare că acest lucru era cunoscut de toţi care mă ştiau cât de cât. într-adevăr, chiar dacă înfăţişarea nu o spune, totuşi eram într-o stare mai gravă decât cei aflaţi în disperare pentru viaţa lor, aşa încât oricând uşor ar putea să-şi dea seama în ce hal de slăbiciune mă găseam. Şi totuşi trebuia - iartă-mi febra care mă face să înfrumuseţez puţin lucrurile227 întrucât boala era starea mea firească, ca schimbarea acestei stări să mă ducă la cea mai deplină sănătate. Dar întrucât biciul Domnului este cel care-mi sporeşte durerea prin ceea ce se adaugă potrivit vinei mele, iată că, cu timpul, o boală s-a legat de altă boală în aşa măsură, încât acest fapt să devină evident chiar şi unui copil, pentru că oricum îmbrăcămintea aceasta a trupului totuşi va dispărea o dată, dacă nu cumva iubirea de oameni a Iui Dumnezeu, în mărinimia ei, nu ne va hărăzi nouă şi acum timp pentru căinţă, ca de atâtea ori mai înainte, precum şi o oarecare rezolvare şi ieşire din nenorocirile mele de nesuferit. Aceasta va avea loc după cum îi place Lui şi după cum mi-o voi hotărî şi eu. 226. în modestia lui, Sfântul Vasile spune că n-a avut vreme să scrie opere temeinice. E drept că, după ce a ajuns episcop, l-au copleşit problemele administrative. Dar ceea ce a scris până la anu! 370 sunt lucrări de mâna întâi. Dintre cele două scrieri de care aminteşte aici, cea despre care spune că vrea s-o copieze este tratatul Despre Duhul Sfânt; cf. epist. 150. Despre lipsa tahigrafilor se plânge el în multe epistole. 227. Până şi în situaţiile cele mai puţin plăcute (de boală ori chiar de amărăciune faţă de duplicităţile ori lipsa de caracter ale unora dintre episcopii care i-au făcut multe neplăceri), Sfântul Vasile nu uită să facă haz cu un umor şi o fineţe de exprimare rar întâlnită. Desigur că şi din această deschidere sufletească deosebit de caldă reiese o dată mai mult frumuseţea caracterului lui. EPISTOLE 223 In privinţa problemelor Bisericilor, referitor la modul în care ele se prăpădesc şi sunt trădate întrucât, din pricina propriei noastre siguranţe, am uitat de interesele aproapelui, pentru că n-am putut pricepe că dacă binele general suferă se năruie şi binele particular^-8, ce nevoie mai e să spun acest lucru unui om ca Tine, care încă de multă vreme le-ai mărturisit şi anunţat de mai înainte, Te-ai ridicat îndemnându-i şi pe alţii împotriva lor, fie prin mesaje, fie Tu însuţi fiind de faţă, cu fapta, ca şi cu vorba ? Acestea mi le aduc aminte ori de câte ori se întâmplă câte ceva, dar nu ne-am folosit întru nimic din ele. Iar acum, dacă păcatele nu mă împiedicau, - mai întâi m-a întârziat două luni preaevlaviosul şi preaiubitul nostru frate Eustaţie, ipodiaconul, care căzuse într-o boală cumplită, şi am aşteptat refacerea sănătăţii lui din zi în zi; în al doilea rând toţi aflaţi împreună cu mine am mai slăbit, dar despre aceştia, câte le-am uitat, ţi le va istorisi fratele Iosakes; în sfârşit, m-am molipsit şi eu de această boală - repet, dacă nu s-ar fi întâmplat toate acestea, aş fi venit Ia timp la Vrednicia Ta, nu ca să aduc vreun folos problemelor obşteşti, ci ca să dobândesc şi eu un câştig din întâlnirea cu Tine. Hotărâsem, de altfel, să rămân în afara hărţuielilor din sânul Bisericii, întrucât nu eram deloc pus la adăpost de uneltirile vrăjmaşilor. Mâna cea tare a lui Dumnezeu să Te salveze pentru toată lumea, căci ne eşti un străjer viteaz al credinţei şi ocrotitor neadormit al Bisericilor, de aceea fie ca înainte de plecarea din viaţa aceasta să ne învrednicească să ne mai întâlnim spre folosul sufletelor noastre. EPISTOLA 137 Către guvernatorul Antipatros* Scrisă în anul 373 Pare că tocmai acum simt cel mai viu paguba pe care mi-o aduce boala: un bărbat atât de important conduce patria noastră, iar eu sunt silit să lipsesc din pricina îngrijirilor pe care trebuie să le dau trupului! De o lună întreagă urmez tratament cu ape termale de izvor, dar nu am nici un rezultat de pe urma lui. Se pare că lucrez degeaba în pustie sau provoc altora râsul din pricină că nu cunosc proverbul care spune că morţilor nu le mai ajută căldura la nimic. De aceea, cu toată starea în care mă aflu, vreau să las totul şi să o caut pe Distincţia Ta pentru a mă desfăta de calităţile bune pe care le ai şi să orânduiesc cum se cuvine, cu ajutorul dreptăţii Tale, problemele casei mele. într-adevăr, casa mea proprie e tocmai casa preaonorabilei mame Paladia, de care nu 228. Mereu aceeaşi nepăsare condamnabilă fată de interesele superioare ale Bisericii, chiar dacă, în modul ei de exprimare, Sfântul Vasile se vede pe sine însuşi cel mai vinovat.

• După un răstimp de tratament termal pentru boala lui, Sfântul Vasile intervine de astă

dată pentru nişte rude aie bătrânei Paladia. II 224 SFÂNTUL VASILE CEL MARE numai că ne uneşte legătura de rudenie, ci şi rectitudinea modului ei <de viaţă> a făcut-o ca o mamă pentru noi. întrucât dar s-a iscat un zgomot în legătură cu casa ei, cerem Mărinimiei Tale să amâne puţin ancheta şi să aştepte sosirea mea; nu ca să se încalce legile (căci mai curând aş vrea să mor de o mie de ori, decât să cer aşa ceva unui judecător prieten cu legile şi cu dreptatea), ci ca să afli prin viu grai ceea ce nu se cade să spun în scris. în chipul acesta nici Tu însuţi nu Te vei îndepărta de adevăr şi nici noi nu vom provoca nici un fel de neplăcere. întrucât deci persoana respectivă e în siguranţă şi sub paza forţelor de ordine, să ni se acorde această favoare, care n-are în ea nimic de invidiat. EPISTOLA 138 Către Eusebiu, episcop de Samosata (aprilie-mai 373) / I Ce crezi, prin ce stări sufleteşti am trecut când am primit scrisoarea Cuvioşiei Tale ? Când mă gândesc la starea de spirit exprimată în această epistolă, mă şi văd zburând pe drumul drept ce duce spre ţara Syrilor (Syriei), dar pe de altă parte îmi dau seama de neputinţa mea trupească de pe urma căreia stau ţintuit la pat, simt nu numai că nu pot zbura, dar nici să mă întorc în pat nu sunt în stare. Căci acum, când a sosit aici iubitul şi preavrednicul nostru diacon Elpidios, intru în a cincizecea zi de când bolesc în pat. Sunt tare istovit de febră, care, din pricina deshidratării şi a înfăşurării ca într-o meşă aprinsă a îmbătrânitului şi uscatului meu trup, a provocat o epuizantă şi lungă astenie. Apoi, vechea mea suferinţă, acest ficat nenorocit, slăbit şi mai mult după gripă, m-a oprit de la orice alimentaţie, alungându-mi şi somnul din ochi şi ţinându-mă între viaţă şi moarte, lăsând doar atâta vlagă în mine cât să simt amărăciunea suferinţelor provocate de el229. De aceea am urmat şi cură de ape termale naturale, precum şi îngrijiri medicale, dar acest rău puternic le-a respins pe toate. Căci cine s-a obişnuit cu o boală ca aceasta o suportă mai uşor, dar dacă ea îl surprinde pe neaşteptate, atunci nimeni n-are puterea diamantului ca să-i poată rezista. Chinuit de multă vreme de ea, niciodată însă nu m-a întristat boala în asemenea măsură ca acum, când m-a împiedicat să iau parte la întâlnirea cu un om atât de iubit ca Tine. La ce bucurie a trebuit să renunţ, numai eu ştiu, cu toate că anul trecut numai cu vârful degetului am putut gusta din mierea preadulce a Bisericii voastre. 229. Despre suferinţele sale ne vorbeşte adeseori Sfântul Vasile. Unii cred că cel mai grav îl va fi supărat ficatul (să fie vorba de malarie ?). P. Hristu, op. cit., I, 266. EPISTOLE 225 Ar mai fi fost necesar să mă întâlnesc cu Cuvioşia Ta şi pentru alte treburi oficiale: să mai facem schimburi de păreri pentru unele, de informaţii pentru altele, pentru că aici nu mi-a fost cu putinţă să aflu dragoste adevărată; chiar dacă se întâmplă să-ţi găseşti pe cineva drag, nici unul nu se apropie nici pe departe de desăvârşita Ta înţelepciune şi de bogata experienţă ce ai dobândit- o din numeroasele osteneli depuse pentru cauza Bisericilor, fiind în măsură să ne dai opinia ta <avizată> în problemele aflate la ordinea zilei. In privinţa celorlalte lucruri, pe unele nu era posibil să le expunem în scris230, iar cele care pot fi exprimate în siguranţă sunt următoarele. Prezbiterul Evagrie, fiul lui Pompeian din Antiohia, care plecase mai de demult în Apus, împreună cu acel fericit bărbat Eusebiu <de Vercelli>, s-a întors de curând de la Roma231 şi cere de la noi o scrisoare în care să se răspundă cuvânt cu cuvânt la ceea ce ne-au scris apusenii. Propriu-zis, el a adus înapoi propunerile noastre, pentru că, spune el, ele n-au plăcut minţilor celor mai scrupuloase de acolo şi deci ar trebui ca o delegaţie, compusă din oameni demni de încredere, să fie trimisă cât mai curând acolo, pentru ca şi apusenii să aibă apoi o bună ocazie să ne viziteze232. După ce s-au convins ce rană ascunsă cuprinde rătăcirea lui Eu staţi u, cei din Sebasta care ne împărtăşesc sentimentele ne cer acum sa le stăm într-ajutor în problemele bisericeşti. Oraşul Iconium din Pisidia, odinioară al doilea după capitală233, actualmente totuşi în fruntea unei provincii formate din bucăţi diferite, a devenit şi el eparhie aparte. Ei ne cheamă să-i vizităm, pentru ca să le desemnăm episcop, căci Faustin a decedat. Ca să ştiu dacă nu trebuie să evit hirotoniile din afara jurisdicţiei mele şi ce fel de răspuns să dau credincioşilor din Sebasta şi, în fine, ce atitudine să iau faţă de propunerile lui Evagrie, aş fi avut nevoie să mă documentez printr-o întâlnire personală cu Vrednicia Ta, dar a trebuit să renunţ şi la această plăcere din pricina stării proaste a sănătăţii mele. Dacă poţi găsi vreun om care să poată veni urgent până aici, fă-mi plăcerea şi-mi trimite 230. Discreţia trebuie păstrată chiar şi faţă de curieri, cf. epist. 137. 231. între problemele care-1 preocupau mai mult pe Sfântul Vasile era cea a schismei din Antiohia, pentru lichidarea căreia propusese chiar convocarea unui sinod ecumenic (cf. epist. 90, 92). Apusenii nu l-au ajutat, dar nici răsăritenii nu aveau emisari destoinici. Evagrie stătuse în Apus zece a n i! 232. <Vizita episcopilor din Apus, reuniunea lor cu episcopii din Orient în vederea unui conciliu ecumenic a reprezentat marea idee împărtăşită de Sf. Vasile cel Mare în timpul episcopatului său. în unele scrisori, el o şi expune colegilor săi din Orient, pentru ca aceştia să i-o susţină pe lângă episcopii occidentali. Expresive în acest sens sunt epist. nr. 90 şi 92 (nota lui Yv. Courtonne, op. cit., voi. II, p. 56)>. 233. Care era la Antiohia. în Iconium, după moartea lui Faustin a urmat un semiarian, loan, iar după el, Amfilohiu, confidentul Sfântului Vasile. II 2 2 6 SFÂNTUL VASILE CEL MARE răspuns la toate aceste nedumeriri. Dacă nu, roagă-te lui Dumnezeu să-mi vină în minte ceea ce este plăcut Domnului. Rânduieşte să se pomenească şi despre noi la sinod. Roagă-Te şi Preasfinţia Ta pentru mine, cere-o şi poporului s-o facă, pentru ca în zilele şi ceasurile câte mai sunt hărăzite şederii mele <pe pământ> să fiu învrednicit a sluji Domnului în chip cât mai plăcut. EPISTOLA 139 Către locuitorii din Alexandria Scrisă în anul 373 I Am auzit de multă vreme vorbindu-se despre prigoanele care au bântuit în Alexandria şi în restul Egiptului234, iar sufletul meu a fost'impresionat, după cum era şi firesc, căci mi-am dat seama că aici era vorba de o meşteşugire a unui război diabolic. Căci, atunci când diavolul vedea că în vremea persecuţiilor înscenate de păgâni Biserica sporea şi devenea tot mai înfloritoare, îşi schimba planul şi nu mai lupta pe faţă, ci ne întindea capcane tainice, ascunzând planul urât al vrăjmaşilor sub numele pe care-1 au pretutindeni, ca să suferim şi noi aceleaşi lucruri ca şi părinţii noştri, fără ca noi să fi părut că suferim pentru Hristos, pentru că de acum şi prigonitorii noştri au acum numele de creştini235. Multă vreme am stat cugetând la aceste lucruri, izbit de uluire la vestea celor petrecute. într-adevăr, mi-au ţiuit amândouă urechile când am auzit de neruşinata şi urâtoarea de oameni erezie a prigonitorilor voştri, când am auzit că nu respectau nici vârsta, nici muncile vieţii călugăreşti, nici dragostea popoarelor; mergeau până acolo încât chinuiau trupurile, necinstindu-le, trimiteau în surghiun oamenii şi jefuiau de toate bunurile pe cei pe care nu i-au găsit, fără teamă de condamnarea oamenilor, nici de înfricoşata răsplată a Dreptului Judecător ! Aceste ştiri ne-au înmărmurit şi aproape că ne-au scos din minţi. Dar la aceste gânduri s-a mai adăugat încă unul: nu cumva Domnul a părăsit cu totul Bisericile Sale ? Nu cumva acesta este ceasul din urmă şi apostazia îşi face intrarea prin aceste <grozăvii> ca să se descopere, în sfârşit, cel nelegiuit, fiul pierzaniei, vrăjmaşul care stă şi se ridică împotriva a tot ce se numeşte Dumnezeu2 ’6 sau altceva vrednic de cinstire ? 234. Nici n-a apucat bine să se aşeze ţărâna de pe mormântul Sfântului Atanasie (mort la 2 mai 373), că arienii lui Valens caută să spargă şi această ultimă citadelă a ortodoxiei, care a fost Biserica Alexandriei, pe care o apărase cu cele 5 exiluri ale sale marele Atanasie (Fliche-Martin, Hist. de l'Eglise, III, 263). Acesta e motivul care îndeamnă pe Sfântul Vasile să-i încurajeze pe alexandrini prin epistola aceasta. 235. Arienii considerau că gruparea lor constituie creştinismul autentic, persecutându-i pe ortodocşi ca eretici. 236.11 Tes. 2, 3 ,4 . EPISTOLE 227 II Totuşi, dacă această încercare e trecătoare, înduraţi-o, voi, bunii luptători ai lui Hristos, şi, chiar dacă lucrurile sunt menite pierzării, să nu ne descurajăm în faţa evenimentelor actuale, ci să aşteptăm din cer „revelaţia şi arătarea Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”237. Şi dacă-i adevărat că toată creaţia se va desfiinţa238, iar chipul acestei lumi se va schimba, ce trebuie să fie atât de uimitor că şi noi, care suntem o parte din creaţie, vom gusta din suferinţele obşteşti şi vom fi sortiţi durerilor proporţionale cu puterile noastre, pe care ni le rânduieşte Dreptul Judecător ? într-adevăr, El nu îngăduie „să fim ispitiţi mai mult decât putem”239, ba ne rezervă şi calea de a ieşi din încercare, pentru a o putea îndura. Ceea ce vă aşteaptă, fraţilor, sunt cununile mucenicilor, ceata mărturisitorilor, care stau gata să vă întindă mâinile şi să vă primească în rândul lor. Aduceţi-vă aminte de sfinţii de altădată: nici unii n-au fost socotiţi vrednici de cununile răbdării pentru că au trăit în plăceri sau pentru că s-au pus în slujba linguşirilor, ci toţi au fost supuşi pârjolului marilor restrişti şi au adus dovezile vredniciei lor. Unii au primit proba batjocurilor şi a biciuirilor, alţii au fost tăiaţi cu fierăstrăul, alţii au murit tăiaţi de sabie240. Acestea sunt însemnele de onoare ale sfinţilor. Fericit cine a fost socotit vrednic să sufere pătimiri pentru Hristos ! Şi este mai fericit cel care a încercat şi mai mari suferinţe, pentru că „pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi”241. III Dacă aş putea, aş veni şi eu la voi, pentru că nu pun preţ pe nimic mai mult ca pe întâlnirea cu voi, ca să-i văd pe luptătorii lui Hristos, să vă îmbrăţişez şi să iau parte la rugăciunile voastre şi la darurile duhovniceşti de care v-aţi împărtăşit; dar, întrucât am un trup măcinat de o boală cronică, încât nu pot nici măcar să mă ridic din pat, şi întrucât mulţi sunt puşi să ne pândească şi, asemenea unor lupi răpitori, pândesc momentul când vor putea să sfâşie turma lui Hristos, vin să vă vizitez prin această scrisoare. Vă rog, mai întâi de toate, să faceţi pentru mine rugăciuni stăruitoare ca să fiu considerat vrednic, cel puţin în zilele şi ceasurile câte mi-au mai rămas, să slujesc Domnului după Evanghelia împărăţiei, în al doilea rând, să-mi iertaţi slăbiciunea şi încetineala apăsătoare a scrisorii. Abia dacă am putut afla un bărbat care să ne poată îndeplini dorinţa, vorbesc despre fiul nostru, călugărul Eugeniu. Prin el vă mai rog o dată să faceţi rugăciuni pentru mine şi pentru întreaga Biserică şi să ne 237. 77/2, 13. 238. II Pi. 3, 11. 239. / Cor. 10, 13. 240. Evr. 11,37. 241. Rom. 8, 18. 2 2 8 SFÂNTUL VASILE CEL MARE răspundeţi, înştiinţându-ne despre stările de lucruri de la voi, pentru ca, fiind lămuriţi privitor la acest lucru, să fim şi noi într-o stare sufletească mai bună. EPISTOLA 140 Către Biserica din Antiohia* I Cine-mi va da mie aripi de porumbel, ca să zbor până la voi şi să mă odihnesc 42, şi astfel să-mi astâmpăr dorul de a mă întâlni cu dragostea voastră ? Din nefericire, îmi lipsesc nu numai aripile, ci şi puterea trupului mi s-a slăbit în urma bolii îndelungate, iar acum m-au zdrobit cu totul şi supărările care nu se mai termină. Căci cine poate avea un suflet tare ca diamantul sau ce obraz ar fi atât de gros şi de nesimţit, încât să nu audă din toate părţile geamătul mulţimilor intonat ca un plâns unison şi uniform şi să nu se îmbolnăvească de supărare, să nu se gârbovească până la pământ, măcinându- se cu totul în urma atâtor griji împovărătoare ? Dar <Dumnezeu> Sfântul să ne dea putere să scăpăm din aceste încurcături fără ieşire şi să ne hărăzească uşurare după atâtea chinuri ! De aceea, aş dori ca şi voi să aveţi parte de mângâiere şi, întăriţi de bucuria acestei nădejdi, să treceţi mai uşor peste necazurile şi suferinţele de acum. Pentru că dacă ne plătim datoria pentru păcate, atunci loviturile pe care le-am primit până în această clipă par a fi destule pentru a înlătura de la noi de acum înainte mânia lui Dumnezeu, iar dacă vom fi fost chemaţi ca prin aceste încercări să ne luptăm pentru evlavie, atunci Domnul, Dreptul Care prezidează această luptă, nu va îngădui să fim încercaţi peste puterile noastre, iar pentru suferinţele de până acum ne va răsplăti cu cununa răbdării şi a nădejdii în El. Să nu slăbim, aşadar, curajul luptei noastre pentru credinţă, nici să ne facem zadarnice chinurile pe care le-am răbdat până acum ! Căci nu după un singur act de curaj şi nici după vreo suferinţă scurtă se poate vedea cât e de mare puterea sufletului, ci Domnul, Care

• Ce lungă a fost aşteptarea ortodocşilor din Antiohia şi de câtă răbdare au trebuit să dea ei

dovadă ! Dacă au fost grele zilele prin care au trecut, în sec. al IV-lea, comunităţile din Alexandria şi Constantinopol din pricina presiunii ariene, în schimb, la Antiohia situaţia a fost şi mai grea, atât până ia anul 360, când a ajuns arhiepiscop Meletie, cât şi după această dată, întrucât s-a adâncit aşa-numita „schismă din Antiohia”, care a durat, cu întreruperi, aproape 40 de ani, când două (şi de la un timp trei) partide se măcinau între ele. Meletie a fost nevoit să se refugieze în Armenia, în localitatea Gitasa, unde a stat în cele mai strânse legături cu Sfântul Vasile, care a luptat în toate chipurile ca să-l reaşeze pe tron, dar lucrurile nu s-au putut îndrepta decât după moartea lui Valens, când Sfântul Vasile nu mai trăia. în această scrisoare, Sfântul Vasile se adresează direct comunităţii, date fiind stările descrise mai sus. Meletie lipsea din Antiohia de 8 ani. Sfântul Vasile îi mângâie şi îi consolează: „ajutorul va veni, nu va z ăbovi!”. Îî roagă să ţină neştirbit Crezul niceean. Poate de grija exactităţii acestui Crez va fi ezitat şi el să completeze mai devreme învăţătura despre Duhul Sfânt. Cf. Y. Courtonne, op. cil., II, pp. 61-62, note. 242. Ps. 54, 6. EPISTOLE 229 ne pune la încercare inimile, vrea ca să primim răsplata dreptăţii numai după ispitiri îndelungate şi pline de răbdare. Să ne păstrăm dar statornicia cugetului, să ne întărim şi mai mult temelia credinţei în Hristos şi atunci nu va întârzia nici ajutorul, Cum zice apostolul, „va veni şi nu va întârzia”243, <sau, cum se spune în Legea veche>, „aşteaptă întristare peste întristare, nădejde peste nădejde, încă puţin şi te voi izbăvi”244. Iată, aşa ştie să-i mângâie Duhul Sfânt pe fiii Săi prin făgăduinţa celor viitoare. Pentru că, într-adevăr, după întristare vine nădejde, iar ceea ce nădăjduim e foarte aproape de noi. Şi chiar dacă am vorbi de timpul cât durează viaţa unui om, va trebui să spunem că e vorba de un răstimp mult prea scurt în comparaţie cu viaţa cea fără de sfârşit, pe care ne-o asigură nădejdea noastră. II Cât despre Mărturisirea de credinţă, noi nu vrem să primim alta mai nouă, aşa cum au încercat să ne prezinte alţii, dar nici nu îndrăznim să compunem alta ieşită din mintea noastră, pentru a nu face omeneşti cuvintele credinţei, ci numai ceea ce ne-au învăţat Sfinţii Părinţi, numai pe aceea o popularizăm printre cei care ne întreabă243. Căci ea s-a încetăţenit în Biserica noastră de atunci de când Sfinţii Părinţi au redactat-o în scris cu ocazia întrunirii Sinodului de la Niceea şi credem că aceeaşi mărturisire o aveţi pe buze şi voi, iar pentru a nu fi acuzaţi de lenevie, nu renunţăm de la a o reproduce aici cuvânt cu cuvânt: „Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul tuturor celor nevăzute şi al celor văzute. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut din Tatăl, adică din fiinţa Tatălui, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar, nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut, atât cele din cer, cât şi cele de pe pământ. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat, făcându-Se om, a pătimit şi a înviat în a treia zi, S-a înălţat la cer şi iarăşi va să vie să judece viii şi morţii. Şi întru Duhul Sfânt. Iar cei ce spun că a fost un timp când Fiul nu era şi că nu exista înainte de a Se fi născut (cu trup n.tr.), pentru că S-a făcut din nefiinţă, ei bine, pe aceşti oameni care susţin că Fiul e din alt ipostas sau fiinţă (decât Tatăl), Fiul fiind deci supus schimbării sau alterării, pe toţi aceştia Biserica catolică şi apostolică îi dă anatemei”. Iată, aşadar, ce trebuie să credem (noi, creştinii). întrucât învăţătura despre Duhul Sfânt nu s-a precizat, pentru că pe atunci încă nu ieşiseră la iveală pnevmatomahii (luptătorii contra Duhului Sfânt, n.tr.), Părinţii n-au vorbit 243. Evi: 10, 37. 244. Îs. 28, 10. 245. A se vedea şi actul de sub nr. 125. 230 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nimic despre nevoia de a-i anatematiza pe cei ce spun că Duhul Sfânt ţine de firea zidită şi slujitoare. Or, în Dumnezeiasca şi Fericita Treime n-a existat absolut nimic din lumea celor zidite. EPISTOLA 141 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în vara lui 373 I Am primit deja două scrisori de la dumnezeiasca şi desăvârşita Ta înţelepciune. Cea dintâi descria plastic cu câtă nerăbdare am fost aşteptat de către poporul de sub jurisdicţia Sfinţiei Tale şi câtă amărăciune am provocat prin neparticiparea la acel preasfânt sinod. A doua, de fapt anterioară dacă o apreciem după scris, dar care mi-a fost înmânată mai târziu, cuprindea îndemnul vrednic de Tine, dar necesar şi mie, ca să nu neglijez Bisericile lui Dumnezeu şi să las puţin câte puţin pe seama duşmanilor conducerea treburilor, fapt care ar face să crească autoritatea lor, iar a noastră să scadă. Cred că am răspuns la fiecare în parte. Totuşi, întrucât nu sunt sigur că cei cărora le-a fost încredinţată slujba transmiterii corespondenţei au păstrat răspunsurile mele, aş vrea să mă apăr personal de amândouă aceste probleme. Privitor la absenţa mea, consemnez un motiv foarte adevărat, a cărui justificare cred că va fi ajuns şi la Sfinţia Ta: am fost reţinut de o boală a cărei gravitate m-a coborât până aproape de porţile morţii. Chiar şi acum când scriu această scrisoare, scriu copleşit de urmările acestei boli, care sunt atât de grele, încât ar ajunge unuia să spună că asemenea încercări sunt foarte greu de suportat. II Vreau să ştie Cucernicia Ta că nu din neglijenţa mea au fost trădate interesele Bisericii în favoarea adversarilor ! în această privinţă, aş vrea ca Sfinţia Ta să ştii că, fie din lene, fie în urma unei atitudini încă îndoielnice şi lipsite de loialitate faţă de mine sau chiar din cauza împotrivirii pe care diavolul o face faptelor bune, episcopii cu care stau în comuniune nu contenesc să se ridice împotriva mea. în aparenţă, cei mai mulţi suntem uniţi unii cu alţii, ceea ce a făcut de pildă şi bunul <episcop> Bosporius <din Coloneea>. în realitate însă, episcopii nu-mi dau nici un ajutor în problemele de cea mai stringentă necesitate. Poate şi această descurajare, mai mult decât altceva, mă împiedică să-mi recâştig puterile, pentru că în continuu crizele reînvie în urma supărărilor mele tot mai mari. Ce-aş putea face singur, câtă vreme canoanele, după cum bine o ştii, nu-mi permit răspunderi de aşa mare importanţă ? Şi totuşi, ce metodă n-am încercat ? La ce judecată n-am făcut apel fie prin scris, fie prin întreveEPISTOLE 231 derile avute ? Doar au venit până în oraş la zvonul că aş fi murit. întrucât însă Dumnezeu a hotărât să mă afle încă viu, le-am adresat cuvintele pe care le meritau. M-au respectat cât am fost de faţă şi au făgăduit tot ce se cădea, dar, din clipa în care au plecat, s-au grăbit să revină la vechile lor păreri. Se vede că am parte şi eu de acea stare generală de lucruri, când e evident că Domnul mă părăseşte, pentru că dragostea s-a răcit şi fărădelegea s-a înmulţit, cum zice Scriptura246. Să dea Dumnezeu să prisosească măcar rugile Tale atât de puternice pe lângă E l ! Atunci, într-adevăr, vom putea fi şi noi de ceva folos în aceste greutăţi; ori măcar să ne ocolească osânda dacă nu putem să ne împlinim scopul strădaniilor. EPISTOLA 142 Către un contabil al prefecturii Scrisă în anul 373 Am strâns pe toţi fraţii noştri horepiscopi în ziua de pomenire a fericitului Eupsihie247, ca să le fac cunoştinţă cu Vrednicia Ta. întrucât însă ai lipsit, trebuie să-i înfăţişez prin scris desăvârşirii tale. Cunoaşte-1 dar pe acest frate, vrednic de încrederea înţelepciunii Tale, întrucât e temător de Dumnezeu. Pentru cele ce-ţi va raporta cu bună aplecare în legătură cu cei nevoiaşi, binevoieşte a-1 crede ca pe un om care spune adevărul, iar tu dăruieşte celor săraci ajutorul de care eşti în stare. Te rog, totodată, să vizitezi un azil de săraci din ţinutul învecinat şi să-l scuteşti cu totul de dări248. Această măsură a fost deja agreată şi de colegul tău, adică să scuteşti de sarcini obşteşti mica proprietate a săracilor. EPISTOLA 143 Unui alt contabil Scrisă în 373 Dacă ar fi cu putinţă să vin personal la Respectabilitatea Ta249, aş face eu însumi un raport complet despre temele pe care voiesc să le discutăm şi aş lua apărarea oropsiţilor. Dar întrucât starea rea a sănătăţii şi ocupaţiile mele mă împiedică, îl trimit pe acest frate horepiscop în locul meu şi te rog să-i dai 246. Mt. 24, 12. Neputând participa nici la serbările de hram din Samosata, nici la primul sinod din Antiohia, Sfântul Vasile declară că nu numai boala grea l-a oprit, ci mai ales dezbinarea dintre colegii săi, lipsa lor de entuziasm, invidia lor. Să fi fost în parte şi o lipsă de tact a sfântului ? 247. Eupsihie era comemorat la data de 7 sept. Murise în timpul lui Iulian Apostatul (cf. epist. 100). 248. Se intervine pentru scutirea de dări a unui azil. 249. Numai în această singură epistolă Sfântul Vasile foloseşte trei formule diferite de politeţe: Tijiioxri<;, xeXeiotrig şi cppovTicnţ. 232 SFÂNTUL VASILE CEL MARE atenţia sinceră şi să-I foloseşti ca sfetnic; să fii convins că-i în stare, om înţelept şi prieten al adevărului ce este, să dea sfaturi despre problemele ce se ivesc. Dacă binevoieşti, te rog să vizitezi căminul de săraci administrat de el, şi am convingerea că nu-1 vei ocoli, căci nici tu nu eşti necunoscător al acestei lucrări; şi după cum mi-a spus cineva, tu însuţi porţi de grijă unuia dintre azilele din Amasia250 prin bunurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu, iar când vei vedea acest aşezământ îi vei da tot ce-i va lipsi. Şi colegul tău mi-a făgăduit oarecare milă pentru azilele de săraci. îţi spun acest lucru nu pentru ca tu să-l imiţi pe altul (căci în chip firesc tu eşti pentru alţii o călăuză în bine), ci pentru ca să ştii că şi alţii ne-au dăruit în această privinţă semne de favoare. EPISTOLA 144 Unui inspector fiscal al eparhilor* Scrisă în anul 373 Sunt convins că îl cunoşti pe acest om pe care l-am întâlnit în oraş. Totuşi ţi-1 prezint şi-l recomand, prin această scrisoare, ca pe unul care-ţi va fi de folos în multe lucruri pe care le ai la inimă, datorită înţelepciunii şi evlaviei cu care poate propune ce trebuie făcut. Despre ceea ce mi-al vorbit la ureche e momentul să vorbeşti deschis acum, după ce fratele de care ţi-am vorbit îţi va face un referat despre situaţia săracilor. EPISTOLA 145 Către Eusebiu, episcop de Samosata* Scrisă în august 373 Cunosc nenumăratele oboseli pe care le înduri în folosul Bisericilor lui Dumnezeu, după cum nu mi-au rămas neştiute nici multele treburi pe care le ai, iar toate acestea nu le faci la întâmplare, ci rânduindu-le după voia lui Dumnezeu, precum şi după „vecinul” care vă atacă, o soarta noastră, întocmai ca pe nişte păsărele care zboară fără să se îndepărteze fiecare prea mult de <propriul> cuib. Nimic din acestea nu-mi rămâne ascuns. Dar dorinţa e un sentiment atât de puternic, inclusiv pentru a spera lucruri inacceptabile ori a 250. Din nou scutire pentru un azil din Amasia.

• Subiect similar cu cele două anterioare. Chiar şi din puţinele ştiri care se dau aici se

poate admira până unde s-a întins activitatea filantropică a Sfântului Vasile.

• în anul 372 Sfântul Vasile vizitase pe prietenul său, Eusebiu de Samosata, care-i făgăduise

că-i va întoarce vizita în anul viitor. Pretextând prezenţa unui înalt demnitar imperial, Eusebiu se scuză, fapt relatat într-un limbaj de uşoară ironie de către Sfântul Vasile. Nu se ştie cum s-au petrecut lucrurile, dar, la scurtă vreme după anul 373, împăratul Valens - care venise să viziteze Siria (deci şi Samosata) - va semna decretul de surghiunire în Tracia a Iui Eusebiu, cum ne arată epist. 162, 183, 198, 239, 268. Deci „vecinul” era împăratul însuşi. EPISTOLE 233 încerca lucruri imposibile, dar mai ales nădejdea pe care ne-o punem în Domnul e mai puternică decât toate. Căci nu dintr-o vanitate nesocotită, ci prin puterea credinţei mă aştept să apară o ieşire din dificultăţi şi ca Tu să învingi uşor piedicile pentru a o vedea pe cea mai iubită dintre Biserici şi, desigur, ca să fii văzut şi Tu de ea. Acesta va fi pentru ea cel mai preţios dintre toate bunurile: să privească faţa Ta şi să-Ţi asculte glasul251. Deci, nu-i lăsa pe aceştia cu speranţele neîmplinite, pentru că anul trecut, când mă întorceam din Siria, aducând acea promisiune pe care am primit-o, pe ce culme crezi că am urcat Biserica prin acele făgăduinţe ? Să nu amâi cu o altă ocazie vizitarea ei, preaminunatule ! Pentru că s-ar putea s-o vezi şi altă dată, dar atunci nu împreună cu mine, întrucât boala mă presează să mă retrag grabnic din această viaţă plină de dureri. EPISTOLA 146 Către Antioh* Scrisă în anul 373 N-am să te învinuiesc nici de lene şi nici de indolenţă pentru că ai rămas mut atunci când s-a ivit prilejul de a scrie. Salutul pe care mi l-ai trimis prin această mână atât de preţioasă îl socotesc mai de preţ decât multe alte scrisori, Drept răspuns, te salut şi eu şi te îndemn să te legi fierbinte să-ţi mântuieşti sufletul, stăpânind prin cugetare toate patimile cărnii şi păzind mereu gândurile la Dumnezeu în casa sufletului tău ca într-un templu preasfânt. La fiecare lucrare şi la fiecare vorbă să ai înaintea ochilor tribunalul lui Hristos, pentru ca lucrările tale, una câte una, fiind legate de acest amănunţit şi îngrozitor examen, să-ţi aducă mărire în ziua răsplăţii, când vei fi considerat vrednic de laudă în faţa întregii creaturi. Dacă acest mare om252 ar primi să facă drum până la noi, n-ar fi un mic câştig să te vedem şi pe tine împreună cu el în ţara noastră. EPISTOLA 147 Către Aburgios* Scrisă în anul 373 Până acum credeam că e un simplu mit istorisirea lui Homer, când citeam partea a Il-a în care se povesteau suferinţele lui Odiseu. Dar cele ce mi 251. Nu era lucru uşor să parcurgi peste 250 km pentru o asemenea vizită,

• E vorba de un nepot al lui Eusebiu de Samosata. Lui i se adresează şi epist. 168.

252. Eusebiu, unchiul lui Antioh.

• Fostul guvernator al Capadociei, Maxim, căzuse în dizgraţie, de aceea Sfântul Vasile îl

roagă pe generalul Aburgios să intervină pentru el ca să fie reabilitat măcar din punct de vedere moral. Să fi fost pricina căderii lui calomniile stârnite de relaţiile lui Maxim cu o femeie, la care se face aluzie prin cuvântul „Scila” ? (P. Hristu, op. cit., II, 228). Nu se ştie. 234 SFÂNTUL VASILE CEL MARE se păreau până acum un simplu basm, de necrezut, m-am învăţat să le consider cu totul verosimile când am auzit de nenorocirea neaşteptată care a dat peste Maxim, cel vrednic în toate privinţele. într-adevăr, şi Maxim era căpetenia unei naţiuni nicidecum de dispreţuit, cel puţin tot atât cât s-a dovedit şi Ulise ca strateg al chefalonienilor. Şi după cum Ulise, care adunase mari bogăţii, s-a întors acasă cu mâna goală, tot aşa şi pe acesta nenorocirea l-a adus în aşa stare, încât a trebuit să se arate în faţa compatrioţilor săi în zdrenţe străine. Poate că aceste mizerii cumplite le-a primit Ulise din pricină că i-a îndârjit pe lestrigoni şi pentru că a căzut sub apăsarea Scilei, care, sub înfăţişare de femeie, avea o cruzime şi o ferocitate de câine. După ce, aşadar, abia a putut scăpa cu greu de această inevitabilă furtună, Maxim te roagă, prin mine, să-ţi aduci aminte de firea comună şi, întristat cum e firesc să fii pentru necazurile lui atât de nemeritate, să riu-i ascunzi situaţia sub vălul tăcerii, ci s-o faci cunoscută oamenilor de la conducere. El cere să i se dea un ajutor oarecare împotriva calomniei pornite împotriva lui, iar dacă acest ajutor nu vine, să fie măcar demascată intenţia celui care l-a insultat. Ar fi, astfel, o consolare suficientă pentru un om care a căzut victimă unei nedreptăţi, dacă ar vedea osândită în faţa lumii răutatea celor ce au complotat contra lui. EPISTOLA 148 Către Trai an Scrisă în anul 373 Multă mângâiere aduce celor întristaţi chiar şi numai faptul că poţi şi Tu să le plângi durerile, cu atât mai mult atunci când găseşti bărbaţi în stare să simtă alături de ei durerile, datorită sentimentelor lor nobile. Aşa e şi cazul preaveneratului frate Maxim, fost conducător al patriei noastre: după ce a suferit ca nimeni altul, fiind golit de tot avutul moştenit de la tatăl său, precum şi de tot ce agonisise în decursul alergăturilor sale încoace şi încolo, după ce a îndurat nesfârşite suferinţe, îmbolnăvindu-se, fără să-şi fi putut apăra şi drepturile sale cetăţeneşti pentru care se zbate şi ultimul cetăţean liber, după ce dar a pătimit atâta, mi s-a plâns de toate aceste dureri şi mi-a cerut să-Ţi înfăţişez şi eu pe scurt toată această epopee de Iliadă care l-a copleşit.

• O nouă intervenţie pentru acelaşi guvernator Maxim, de care ne vorbise epist. 98.

Acum când a căzut şi el în dizgraţie şi când a pierdut tot ce avusese, Sfântul Vasile intervine către actualul guvernator, Traian. Cf. şi epist. 147. <Despre acest Traian, v. PLRE, p, 921, s.v. Traianus 2>. EPISTOLE 235 Iar eu, întrucât n-am găsit altă cale să-i înlătur nici una din aceste nenorociri, i-am făcut bucuros plăcerea de a aduce la cunoştinţa Moderaţiei Tale câteva din cele pe care le-am auzit istorisindu-se despre el. Faptele care s-au petrecut merg până acolo încât dovedesc răutatea vinovatului, ne conving că victima face parte din ceata celor vrednici de milă, întrucât chiar şi numai faptul că a fost năpăstuit atât de greu e un semn că a fost rânduit de Dumnezeu la astfel de încercări. Dar pentru Maxim e destulă mângâiere, pentru toate nenorocirile câte au dat peste el, faptul că Tu îl priveşti cu un ochi binevoitor şi că se îndreaptă şi peste el o rază din bunătatea Ta, de care se împărtăşesc atâţia alţii. Toţi suntem convinşi că influenţa Ta va fi armă hotărâtoare în faţa judecăţii. Iar cel mai îndreptăţit între toţi este aducătorul acestei scrisori, care a cerut-o cu gândul că va fi de folos. O, dacă l-am putea vedea şi pe el vestind, împreună cu atâţia alţii, din toată puterea glasului său laude la adresa Onorabilităţii Tale ! EPISTOLA 149 Către Traian* Scrisă în anul 373 Ai putut vedea şi Tu nenorocirea care a dat peste Maxim, acest om socotit altădată între cei mai bine văzuţi, iar astăzi dintre cei mai nefericiţi, după ce fusese înainte tocmai în fruntea patriei noastre, mai bine n-ar fi fo s t! Mă gândesc cât de detestabilă devine pentru cei mulţi conducerea popoarelor, dacă dregătoriile ei cele mai de frunte sfârşesc în chipul acesta. încât ce nevoie am avea să istorisim amănunţit tot ce am văzut şi am auzit unui om care, prin marea sa pricepere, e în stare să ghicească tot ce a mai rămas nespus din faptele care au avut loc ? Nu mi se va părea fără rost să spun că, deşi învinuirile aduse acestui om înainte de sosirea Ta aici sunt multe şi grele, totuşi cele cunoscute după venirea Ta s-au dovedit a fi şi ele pildă de mare filantropie! în orice caz, s-a exagerat foarte mult în calomnierea, în păgubirea şi în suferinţa îndurată de el, prin măsurile pe care stăpânitorul le-a scornit împotriva lui. Mai nou, acest vicar253 a venit cu o întreagă trupă să-şi completeze nelegiuirile. Dacă Tu n-ai vrea să-Ţi pui deasupra nedreptăţitului mâna Ta ocrotitoare, este de prisos să-Ţi cer să fii binevoitor. Totuşi, vrând să-l ajut pe acest om, rog Distincţia Ta să adauge prin noi ceva la râvna firească spre bine, pentru ca folosul rugăminţii făcute de noi pentru acest om să apară cu claritate.

• O nouă revenire la aceeaşi problemă ca şi în precedenta.

253. Cf. epist. 225. 236 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 150 Către Amfilohiu, ca din partea lui Heraclide* Scrisă în anul 373 I îmi aduc aminte despre ce vorbeam odată împreună şi n-am uitat nici ce-am zis eu, nici ce-am auzit-o spunând pe Nobleţea Ta, cu toate că acum viaţa publică nu mă mai atrage. Cu toate că în ce priveşte inima sunt acelaşi şi nu m-am dezbrăcat cu totul de omul vechi, cel puţin în afară, şi în ce priveşte îndepărtarea de lucrurile veacului, totuşi cred că de acum m-am ridicat oarecum la calea vieţuirii în Hristos. Stau de vorbă cu mine însumi întocmai ca şi cei care, plănuind să pornească cu vaporul pe mare, caută să scruteze semnele vremii. Navigatorii au nevoie de vânt prielnic pentru drum, pe când eu, de cel care să mă îndrume şi să mă treacă singur prin valurile amare ale vieţii. După câte socot, aş avea nevoie mai întâi de un frâu pentru îmboldirile tinereţii, iar în al doilea rând de nişte pinteni254, care să mă îmboldească pe drumul pietăţii. Iar cea care mi le dă pe amândouă e mintea, care uneori îmi corectează lipsa de disciplină, alteori îmi îmboldeşte trândăvia sufletului. Mai am nevoie, apoi, şi de alte leacuri care să-mi spele necurăţia izvorâtă din obişnuinţă. Pentru că Tu ştii, într-adevăr, că noi, care ne obişnuirăm de multă vreme cu viaţa lumească de la tribuna avocatului, nu prea suntem zgârciţi la vorbe şi nu prea punem nici o pază asupra închipuirilor care se stârnesc în cugetul nostru sub influenţa celui rău. Pe de altă parte, cădem pradă trufiei şi nu ne dăm înapoi de a ne vedea pe noi înşine ca fiind între cei mai buni. împotriva acestor lipsuri cred că am nevoie de un dascăl mare şi experimentat. Dar şi mai mult este nevoie de curăţia ochilor sufleteşti, pentru ca, fiind îndepărtată, asemenea unei urdori, toată întunecimea provenită din ignoranţă, să putem scruta prin frumuseţea slavei dumnezeieşti, ceea ce nu pot crede c-ar fi rodul unei strădanii mărunte, nici c-ar aduce un neînsemnat folos. Ştiu sigur că acestea sunt lucruri pe care le vede şi înţelepciunea Ta şi la fel doreşte să existe şi cineva care să mă ajute în aceste strădanii, iar dacă într-o bună zi Dumnezeu îmi va ajuta să mă întâlnesc cu Moderaţia Ta, e limpede că voi învăţa mai multe lucruri despre cele la care trebuie să meditez. în momen* Heraclide era prietenul lui Amfilohiu, viitorul episcop de Iconium. Terminaseră aceeaşi şcoală şi profesau retorica, până ce într-o bună zi s-au hotărât amândoi să se călugărească şi să urmeze calea Sfinţilor Vasile şi Grigorie Teologul. între timp, Heraclide vizitează pe Sfântul Vasile şi se entuziasmează de lucrarea lui, rămânând în Cezareea. Amfilohiu acuză pe Sfântul Vasile că i-a „sedus” prietenul. Epistola de faţă constituie răspunsul Sfântului Vasile, dar „ca din partea lui Heraclide”. Ea e o pledoarie pentru un creştinism ai faptei. 254. Diogene Laertios, op. cit., IV, 6, trad. rom., p. 235. Legenda spune că, deşi bătrân, Platon s-a dus odată la o prăvălie să cumpere frâu şi pinteni; frâul pentru cel mai ager dintre elevi (Aristotel) şi pintenii pentru cel mai încet în cugetare (Xenocrate). EPISTOLE 237 tul de faţă, din pricina ignoranţei mele, nici măcar nu-mi dau seama câte-mi lipsesc. Cu toate acestea, nu m-am pocăit de la bun început, dar nici nu şovăie sufletul meu spre ţinta unei vieţi mai înduhovnicite. Pentru aceea s-ar putea ca Tu să fi fost îngrijorat din pricina mea, nu cumva întorcându-mă cândva înapoi să ajung şi eu stană de piatră, cum s-a întâmplat demult cu o femeie oarecare255. E drept că slujbaşii statului mă urmăresc aşa cum îl caută agenţii pe dezertor; de fapt, însă, inima mea este cea care mă presează, mărturisindu- şi sieşi ceea ce am amintit. II întrucât ai pomenit de vechile planuri şi pentru că ai declarat că Te-ai făcut însuţi pârâşul Tău, m-ai făcut să râd cu toată amărăciunea în care mă aflu; se vede că tot mai eşti încă retor şi nu Te laşi de îndeletnicirea aceasta256, în ceea ce mă priveşte, văd că, aşa neştiutor cum sunt (dacă nu mă depărtez cu totul de adevăr), nu există decât o singură cale care duce la Dumnezeu: cea pe care o bătătoresc împreună toţi cei ce merg spre El, rânduindu-şi viaţa în duhul aceluiaşi cuget. Căci unde m-aş putea duce, Doamne, ca să pot trăi departe de Tine, să nu trăiesc cu Tine şi să nu-Ţi slujesc Ţie, după ce lângă Tine ne-am găsit amândoi mântuirea ? Trupurile noastre vor putea fi despărţite unul de altul, dar ochiul lui Dumnezeu tot laolaltă ne vede pe amândoi, dacă, bineînţeles, viaţa mea e vrednică să fie văzută de ochii lui Dumnezeu. Căci am citit undeva în Psalmi: „Ochii Domnului spre cei drepţi”257. Doresc eu însumi să vieţuiesc şi trupeşte alături de Tine şi de toţi cei ce şi-au exprimat aceleaşi preferinţe ca Tine şi să petrec zi şi noapte îndoindu-mi genunchii înaintea Tatălui nostru, Care este în ceruri, împreună cu Tine şi cu oricine din cei ce se închină cum trebuie lui Dumnezeu. Căci ştiu că rugăciunea în comun aduce mare folos sufletului258. De fiecare dată când sunt aruncat undeva, într-un colţişor al sufletului meu, şi gem, întrucât pretutindeni mă însoţeşte acuza că sunt un mincinos, nu mai am putere să mă birui în faţa învinuirilor Tale, iar din clipa aceea mă osândesc eu însumi că sunt un mincinos care revine la vechile obiceiuri ale omului care nu spune adevărul. III Fiind venit lângă Cezareea ca să cunosc starea de lucruri de aici şi neputându-mă abţine să nu intru în oraş, m-am refugiat în azilul săracilor259 255. Fac. 19, 26. 256. Are dreptate Y. Courtonne (op. cit., II, p. 73) că acuza adusă lui Amfilohiu poate fi întoarsă Iui Heraciide ca un compliment. 257. Ps. 33, 14. 258. Un adevăr pe care Sfântul Vasile îl afirmă adeseori; cf. epist. 97, 207 etc. 259. A se vedea rugăciunea din timpul Axionului la Liturghia Sfântului Vasile. 238 SFÂNTUL VASILE CEL MARE din apropiere, ca să mă conving de ceea ce voiam să cunosc. Fiindcă, după obiceiul lui, preaiubitul episcop al lui Dumnezeu se afla atunci acolo, i-am expus toate problemele de care mi-a vorbit înţelepciunea Ta. Câte sunt cele la care mi-a răspuns el însuşi, pe care nu mi-a fost cu putinţă să le ţin minte, trec cu mult peste mărimea unei scrisori. Dar dacă aş încerca o prescurtare a celor spuse de el, atunci adevărata măsură a sărăciei s-ar mărgini, zice el, la o singură haină, despre care aducea destule mărturii din Evanghelie. Una era scoasă din cuvântul lui loan Botezătorul: „Cel ce are două haine să dea şi celui ce n-are”260. Alta era porunca dată de Mântuitorul ucenicilor de a nu avea două haine261. La acestea mai adăuga încă una: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averea şi dă-o săracilor”262. Tot aşa ne-a dat El şi pilda cu mărgăritarul263, unde se spune că neguţătorul care a aflat de acest mărgăritar s-a dus să-şi vândă tot ce avea ca să-l cumpere. Pe lângă acestea, am mai adăugat şi aceea că nu trebuie să-şi încredinţeze cineva sieşi împărţirea averilor, ci celui căruia i s-a încredinţat administrarea bunurilor săracilor. Confirmarea acestei practici o scotea din Faptele Apostolilor. într-adevăr, pe vremea acelora, credincioşii îşi vindeau averile, aduceau preţul şi-l depuneau la picioarele apostolilor, iar ei le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare264. El mai spunea că trebuie să ai experienţă ca să faci deosebire între cel aflat cu adevărat în nevoi şi cel ce cerşeşte din lăcomie265. Cine dă unui nenorocit dă lui Dumnezeu, dar cine dă unui vagabond, acela aruncă unui câine, insuportabil prin neruşinarea lui, dar pe care lipsa nu-1 face vrednic de milă. IV Despre felul în care trebuie să trăim zi de zi, puţine a avut de spus, când ne gândim la importanţa mare a problemei. De altfel, aş dori să le înveţi de la el Tu însuţi, căci n-ar fi un lucru înţelept din partea mea să micşorez cumva expunerea exactă a învăţăturilor lui. Aş dori să-l vizităm cândva împreună, pentru ca, pe lângă ceea ce păstrez până acum în memorie, mintea Ta să mai afle şi altele noi, care Ţi-ar lipsi. îndeosebi, mi-aduc aminte de următorul cuvânt, din mulţimea celor pe care le-am auzit: învăţătura despre felul în care trebuie să trăiască creştinul n-are nevoie atât de mult de cuvinte, cât mai ales de pilda zilnică. Ştiu că dacă n-ai fi reţinut de nevoia de a Te îngriji de bătrâneţea tatălui tău, n-ai fi pus nimic altceva înaintea dorului de a Te întâlni cu 260. Lc. 3, 11. 261. Ml. 10, 10; Mc. 6, 9; Lc. 9 ,3 . 262. Ml. 19, 21; Mc. 10, 21; Lc. 18, 22. 263. Mi. 13,45. 264. Fap. 4, 34-35. 265. Didahia celor 12 Apostoli 13, 2 (P. S. B. 1,31). EPISTOLE 239 episcopul şi nu m-ai fi sfătuit să-l părăsesc şi să rătăcesc prin singurătate266. E drept că ne aşteaptă peşterile şi stâncile, pe când ajutoarele care ne vin de la oameni nu rămân cu noi de-a pururi. De aceea, dacă accepţi să-Ţî dau un sfat, convinge-1 pe tatăl Tău să-Ţi îngăduie să Te îndepărtezi de el pentru un timp şi să-l găseşti pe acest om care cunoaşte multe lucruri datorită experienţei altora, dar şi datorită înţelepciunii lui proprii, prin care e în stare să-i înveţe multe pe cei ce vin să-l vadă. EPISTOLA 151 Către Eustatie, mare medic * Scrisă în anul 373 Dacă scrisorile ne aduc vreun folos oarecare, atunci nu întârzia nici o clipă să ni le trimiţi, îndemnându-ne astfel cât mai des la scris. Căci mie îmi place să citesc epistolele oamenilor înţelepţi şi care-L iubesc pe Dumnezeu, însă ca să ştiu dacă şi tu găseşti la mine ceva ce te-ar putea interesa, singur tu o poţi spune, care mă citeşti. Aşadar, dacă n-aş fi prins de prea multe ocupaţii, n-aş renunţa la plăcerea de a scrie foarte des, căci se spune că şi apa izvoarelor se face mai bună pe măsură ce se scoate mai des din ea. Oricum, se pare că recomandările tale doctoriceşti sunt de prisos, întrucât nu eu sunt cel care cer intervenţia bisturiului, ci numai cei care au căzut şi nu mai pot fi ajutaţi altfel2 6 Căci, aşa cum spune zicala stoicilor, „deoarece evenimentele nu vin cum le dorim, trebuie să le dorim aşa cum vin”. Cât despre mine, eu nu cred că trebuie să-mi schimb părerile după cum o cer evenimentele, dar nici nu sunt împotrivă ca cineva să săvârşească fără voie anumite acţiuni necesare. Voi, medicii, nu vreţi să ardeţi rana unui bolnav, nici nu vreţi să-i pricinuiţi altă suferinţă, cu toate acestea şî voi trebuie să vă resemnaţi adeseori, plecându-vă în faţa grelelor cerinţe ale bolii. Nici corăbierii nu aruncă bucuroşi o parte din încărcătură, dar ca să înlăture scufundarea ei acceptă s-o arunce, pentru că, decât să moară, mai bine aleg viaţa dusă în sărăcie. Gândeşte-te deci că şi noi îndurăm greu şi cu multe plângeri despărţirea de cei duşi departe de noi, dar totuşi o îndurăm, întrucât pentru cei care iubesc adevărul nimic nu-i mai plăcut decât să-L ai pe Dumnezeu şi nădejdea în El. 266. încă o mărturie că Sfântul Vasile nu voia retragerea în pustie, ci comuniune şi filantropie.

• Unui mare medic, poate fost coleg, Sfântul Vasile îi face aici o comparaţie între creştinism

şi medicină, ajungând la concluzia că cel dintâi va înţelege că idealul lui este să-L cinstească mai mult decât orice pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor. A se vedea şi epist. 189. 267. Aluzie la sentinţa „doctorului” Eustaţiu (de Sebasta), al cărui sfat de a folosi bisturiul pentru amputarea mădularelor bolnave din trupul Bisericii nu-i corect, întrucât el însuşi s-a segregat, ieşind din comuniunea Bisericii. Dacă s-ar urma orbeşte sfatul lui Eustaţiu, s-ar putea ajunge chiar la sinucidere. 240 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Dacă n-aş scrie altcuiva oarecare, aş putea fi învinuit de lene sau de uitare, dar cum să Te uit pe Tine, al cărui nume e pomenit de toţi oamenii ? Şi cum să mă lenevesc faţă de Tine, care Te ridici prin mărimea slujbei peste aproape toţi oamenii din Imperiu ? Şi totuşi cauza tăcerii nu e greu de ghicit: mă temeam să nu stingheresc un om atât de important. Dar pentru că la celelalte virtuţi ale Tale ai adăugat-o şi pe aceea: ca nu numai să primeşti scrisori trimise de mine, ci şi să cauţi care din ele au fost lăsate deoparte, iată îţi scriu de astă dată cu încredere şi îl rog de mai înainte pe Bunul Dumnezeu să Te răsplătească cu aceeaşi cinste pe care mi-o nutreşti şi Tu. Căci ai fost mai harnic decât mine în rugăciunile pentru Biserică atunci când ai săvârşit tot ceea ce am cerut. în ceea ce faci nu doreşti să fii plăcut oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care Te-a cinstit, Ţi-a hărăzit bunuri în viaţa aceasta şi-Ţi va dărui şi altele în viaţa de dincolo, pentru că ai umblat pe calea adevărului, păstrându-Ţi cugetul în dreptatea credinţei de la început până la sfârşit. EPISTOLA 153 Către fostul consul Victor ' Scrisă în anul 373 De oricâte ori mi se întâmplă să citesc vreo scrisoare a Distincţiei Tale, tot de atâtea ori slăvesc pe Dumnezeu pentru că păstrezi vie amintirea mea şi nu îngădui nici unei calomnii să micşoreze dragostea pe care ai vrut s-o cauţi încă de la început cu cea mai dreaptă judecată sau în virtutea unei bune obişnuinţe. Rugăm, aşadar, pe Dumnezeu Cel Sfânt să te păstreze în aceeaşi dispoziţie faţă de mine şi să mă învredniceşti de cinstea de care dai dovadă şi pe care mi-o arăţi în scrisoare. EPISTOLA 154 Către Asholiu, călugăr şi preot3 Scrisă în anul 373 Bine ai făcut şi după legea dragostei duhovniceşti ai procedat când ai început tu cel dintâi să scrii, dându-mi şi mie pildă pentru o râvnă egală ca

• Probabil că e vorba de una şi aceeaşi persoană cu cea pomenită şi în epist. 153.
• Salutări prieteneşti.
• Destinatarului acestei epistole i se dă în unele variante manuscrise calitatea de „călugăr

şi preot”. După un an (374), Asholiu e întâlnit în epistolele Sfântului Vasile (nr. 164 şi 165) cu atributul de episcop. Se vede că promovarea lui va fi avut loc în acest răstimp. Asholiu era un EPISTOLA 152 Către generalul Victor* Scrisă în anul 373 EPISTOLE 241 să-ţi răspund. Prietenia lumească are nevoie de ochi şi de întâlniri, pentru ca din ele să se înfiripeze începutul apropierii, însă cei ce ştiu să iubească în duh n-au nevoie de trup drept sol al prieteniei, ci părtăşia la aceeaşi credinţă este cea care duce la unirea spirituală a două fiinţe. Să mulţumim, aşadar, Domnului, Care ne-a mângâiat inimile, arătându-ne că dragostea nu s-a răcit încă în toţi268, ci că mai sunt încă în lumea aceasta oameni care se dovedesc cu adevărat ucenici ai lui Hristos269. Stările de lucruri de la voi mi s-au părut că se aseamănă cu stelele care lucesc în întunericul nopţii, unele într-o parte a cerului, altele în cealaltă parte, şi a căror strălucire încântă prin ea însăşi, dar e cu atât mai îmbucurătoare cu cât nu o aşteptai. Aşa sunteţi şi voi luceferi ai Bisericii, puţini, e drept, şi uşor de numărat, în aceste vremuri sumbre prin care trecem, parcă aţi luci într-o noapte fără lună, dar care, pe lângă farmecul înălţător al virtuţii voastre, mai aveţi şi darul de a fi foarte doriţi, dar mai ales rar de găsit. Scrisoarea ta mi-a făcut cunoscut îndeajuns sentimentele pe care le păstrezi pentru mine. Cu toate că-i scurtă ca număr de silabe, prin justeţea cugetului ea ne-a dat suficientă mărturie despre gândurile pe care le nutreşti. Faptul că ai venit şi ai arătat râvnă pentru preafericitul Atanasie (al Alexandriei, n. tr.) e o dovadă foarte limpede că ai vederi sănătoase în problemele bisericeşti cele mai importante. Pentru bucuria pe care ne-a produs-o scrisoarea rămân mult îndatorat preacinstitului nostru fiu, Euphemios270, pentru care mă voi ruga Duhului Sfânt să-i facă parte de tot ajutorul, iar pe tine te îndemn să te uneşti cu noi în rugăciuni, ca să le putem face primirea cât mai curând atât lui, cât şi preadistinsei lui soţii, fiica noastră duhovnicească. îngăduie-mi, totodată, să te rog să nu stăvileşti bucuria noastră încă de la începuturile ei, ci să ne scrii de fiecare dată când ţi se va ivi vreo ocazie, făcând astfel să crească bunele tale sentimente faţă de noi, prin repetarea deasă a scrisorilor, dar şi pentru a ne face cunoscut dacă Bisericile de la voi trăiesc în unire. Cât despre cele de la noi, roagă-te să se facă şi aici pace deplină, cu ajutorul Celui care a certat vântul şi marea- . personaj important, dovadă faptul că ia 23 februarie anul 380 el va fi cel care va săvârşi Taina Sfântului Botez asupra împăratului Teodosie cel Mare. Epistola de faţă îl aseamănă cu un luceafăr care luminează într-o noapte fără lună. Desigur comparaţia se adresa mai mult Bisericii conduse de el, decât lui personal. Dar faptul că el se arătase zelos faţă de linia ortodoxă niceeană, urmată cu atâta eroism de Sf. Atanasie cel Mare, din care se inspira şi Sfântul Vasile, în lupta pentru apărarea unităţii de credinţă, l-a cucerit pe acesta din urmă, care-i şi aduce laude în acest sens. Se ştie că Sfântul Atanasie a închis ochii la 2 mai 373. Textul epistolei noastre credem că are în vedere şi cele spuse în epistolele 69 şi 70, faţă de care epistola 154 pare a fi un răspuns. 268. Mt. 24, 14; aceeaşi idee a răcirii dragostei dintre creştini, temă despre care scriitorul aminteşte adeseori în epistolele sale. 269. in. 13, 35. 270. Euphemios trăia în Tesaionic, dar el pare a fi (ca şi soţia sa) originar din Capadocia (P. Hristu, op. citm II, 161). 271. Mt. 8, 26. „Luceferii Bisericii” care luminează „în întunericul nopţii... în aceste vremuri sumbre” reprezintă aluzii ia persecuţia lui Diocleţian. 242 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 155 Fără adresa , pentru un dascăl al Gymnaziului (în fond „Către Iunius Soranus, comandantul Sciţiei Mici”) Scrisă în anul 373 Stau şi mă gândesc cum să răspund ca să mă apăr de multele învinuiri care mi s-au adus prin această primă şi singură epistolă cu care m-a învrednicit Nobleţea Ta. Nu pentru că n-aş avea destule motive să mă justific, ci pentru că din mulţimea lor mi-e greu să-l aleg pe cel mai oportun, de unde apoi va şi trebui să încep să-mi pregătesc îndreptarea. Dar poate că trebuie, mai bine, să răspund la fiecare pe rând, luându-le în ordinea în care mi le-ai semnalat în scrisoare. Până astăzi n-am ajuns încă să-i cunosc pe cei care pleacă spre Sciţia; nici nu s-a făcut vreo menţiune de cei plecaţi din partea casei tale, pentru ca, prin intermediul acestora, să-ţi trimitem salutări, cu toate că aveam de gând să ne folosim de orice ocazie pentru a transmite omagiile noastre Venerabilităţii Voastre. Ca să te uit în rugăciuni e cu neputinţă, mai curând aş da uitării slujba la care m-a chemat Dumnezeu. Ca unul care, har Domnului, eşti om credincios, îţi aduci încă aminte de predicile din biserici şi de rugăciunile pe care le facem pentru fraţii aflaţi în călătorie, pentru cei din serviciul militar, pentru cei care propovăduiesc cu îndrăzneală numele Domnului şi pentru cei care aduc bune roade de viaţă duhovnicească în sfânta Biserică, lucruri pe care desigur socotim că le cunoşti în mare parte sau chiar pe deplin. De altfel, cum aş putea să te uit, când atâtea lucruri mă fac să-mi amintesc, de pildă, de o nepoată atât de distinsă, de nepoţi, de o familie care ne iubeşte atât de mult,

• Destinatarului nu i se indică numele. Unii copişti de mai târziu au adăugat Tâ> âX.EÎK'tr),

adică „celui care l-a uns, antrenorului” („maître de gymnase”, Y. Courtonne, op. cit., II, 97-98, Benseler, Griech. Wdrterbuch, s. v,); cu alte cuvinte, celui care l-a promovat pe martirul despre care se vorbeşte la sfârşitul epistolei. Din contextul întregii epistole reiese că destinatarul era o persoană binecunoscută Sfântului Vasile, care-1 cunoştea şi pe un frate al său, pe o nepoată şi pe mai mulţi nepoţi, „care mă aveau tare drag pe mine, casa noastră, pe slugi şi chiar pe prietenii noştri”. Majoritatea cercetătorilor îl recunosc aici pe Iunius Soranus, corniţele Moesiei, Sciţiei şi Pontului, rudă apropiată a Sfântului Vasile. în acest sens se pronunţă şi editorii maurini al operelor Sfântului Vasile, atunci când declară: „putem dovedi că această epistolă a fost adresată ducelui Sciţiei, Soranus”, după cum ni se spune în Vita sancti Basilii, Migne, P.G. 32, 611. Corniţele era un creştin care cunoştea de aproape toate serviciile bisericeşti, cum reiese şi din această epistolă. De aceea, nu ne mirăm că el a fost cel care, împreună cu episcopul Bretanion de Tomis, vor Fi îndeplinit şi dorinţa exprimată la finele epistolei de a trimite în Capadocia moaştele Sf. martir Sava Gotul, martirizat cu un an înainte în râul Buzău şi al cărui Martiriu a şi însoţit moaştele, cum ne spune Scrisoarea Bisericii din Sciţia către Biserica din Capadocia, Knopf-Kriiger, Aitsgewăhlte Mdrtyrerakten, ed. III, Tiibingen, 1929, pp. 119-124; în româneşte, însoţite de studiu, la Şt. Alexe, 1600 de ani de la moartea Sf. Sava Gotul, în B.O.R., 1972, pp. 557-568. A se vedea şi epist. 164 şi 165. Cf. şi P.S.B. 11, pp. 311-328 (Pr. prof. I. Rămureanu). EPISTOLE 243 pe mine, casa noastră, pe slugile şi chiar pe prietenii noştri ? Iar dintre toţi aceştia, chiar şi dacă n-aş vrea, cum să nu-mi amintesc de bunele maniere ale Domniei Tale ? Cât priveşte pe fratele Domniei Tale, pot spune că nici el nu m-a supărat cu nimic, dar nici eu nu i-am spus nici o singură vorbă care să-l amărască. Intoarce-ţi dar mâhnirea faţă de cei care ţi-au povestit minciuni, dar pe mine şi pe horepiscop scoate-ne de sub orice defăimare. Iar dacă ne intentează proces acel dascăl superior, îi stau la îndemână tribunalele publice şi legile statului. Căci eu pretind că voi nu aveţi de făcut niciun reproş în această privinţă. Şi oricâte fapte bune săvârşeşti, să ştii că ţie-ţi aduci comoară de preţ, iar uşurarea pe care o aduci celor care suferă prigoană pentru numele Domnului, aceea ţie ţi-o vei pregăti pentru ziua răsplăţii. în orice caz, ai face un lucru bun dacă ai trimite în patrie osemintele martirilor, dacă, după cum ai scris, prigoana de acolo creează şi acum martiri Domnului. EPISTOLA 156 Către preotul Evagrie” Scrisă în anul 373 I Eram atât de departe de a mă supăra pe lungimea scrisorii tale, încât şi aceste câteva rânduri mi-au părut scurte în urma plăcerii pe care mi-a prilejuit- o citirea lor. Căci ce-i mai plăcut decât să auzi vorbe de pace sau ce se potriveşte mai bine unui slujitor dedicat lui Dumnezeu decât să discute despre astfel de lucruri ? Să-ţi dea dar Domnul răsplata celor care se străduiesc pentru pace, ca unuia ale cărui gânduri sunt atât de înalte şi care urmăreşti cu atâta râvnă un lucru pe care-1 socotim fericit! Cât despre mine, să fii convins, minte preacinstită, că din pricina alegerii pe care am făcut-o şi a urării pe care o fac, de a vedea cândva ziua când toţi cei pe care părerile lor nu i-au despărţit de tot pe unii de alţii se vor contopi în adunările noastre, eu nu voi lăsa nimănui întâietatea în râvna depusă în acest sens. Căci aş fi, într-adevăr, cel mat ciudat dintre toţi vameşii dacă m-aş declara mulţumit cu schismele şi dezbinările Bisericilor şi dacă n-aş socoti ca unul din cele mai mari bunuri unirea mădularelor trupului lui Hristos. Şi totuşi, pe cât de mult persistă în noi această dorinţă, tot pe atât de mult, crede-mă, ne lipseşte puterea de a o realiza. Căci nu-i ceva necunoscut deplinei tale cugetări faptul că relele, care s-au întărit cu anii, au nevoie mai întâi de timp ca să se îndrepte, apoi de educaţie statornică şi hotărâtă, dacă vrei să ajungi până în adâncul răului, în aşa fel încât să curmi din rădăcină bolile şi să înlă* Acest preot fusese trimis în misiune bisericească în Apus. Mai târziu el s-a răcit de Sfântul Vasile, trecând de partea lui Paulin, în Antiohia. Notăm că Evagrie era originar din Antiohia. A se vedea şi cele spuse în epistola 138. 244 SFÂNTUL VASILE CEL MARE turi suferinţele celor slăbănogi. înţelegi dar ce vreau să spun şi» dacă trebuie să vorbesc şi mai limpede, nu mă tem în această privinţă de nimic. II Egoismul înrădăcinat în suflet, în urma unei lungi obişnuinţe, nu-1 poate smulge un singur om, nici printr-o singură scrisoare şi nici într-un răstimp scurt. Căci e cu neputinţă să se înlăture cu totul bănuielile şi disensiunile izvorâte din contradicţii, dacă o persoană vrednică de încredere nu mijloceşte în chip hotărât pentru pace. Dacă ar curge peste noi toate izvoarele harului şi dacă am fi în stare ca printr-un cuvânt, printr-o faptă ori prin daruri duhovniceşti să-i descurajăm pe cei care se urăsc între ei, totuşi ar fi nevoie de mult curaj pentru a începe o luptă de o atât de mare importanţă. Dar poate că nici în acest caz tu nu mi-ai da sfatul să pornesc singur lupta pentru o îmbunătăţire a situaţiei, întrucât din darul lui Dumnezeu acolo există episcop, în grija căruia a fost încredinţată răspunderea Bisericii272. El nu poate veni acum aici din cauza iernii şi nici mie nu mi-e uşor să pornesc la drum, mai bine zis mi-e cu totul imposibil, nu numai pentru că mi-e trupul măcinat de o boală îndelungată, ci şi pentru că trecerea peste munţii Armeniei va deveni în scurtă vreme cu neputinţă chiar şi pentru cei aflaţi în floarea vârstei. Desigur, nu mă voi da înapoi să-l informez în scris, numai că nu mă aştept ca scrisoarea mea să dea vreun rezultat deosebit, dacă ţinem socoteală de cugetarea atentă a acestui om, precum şi de natura scrisorilor, pentru că ceea ce se spune doar verbal nu poate convinge cu precizie. Trebuie spuse multe cuvinte, la rându-ţi să asculţi multe lucruri, să dai răspuns la multe întrebări şi mai ales să fii hotărât în răspunsuri; or, nimic din toate acestea nu se poate rezolva prin scrisori, prin cuvinte goale şi fără viaţă, aruncate doar pe hârtie. Dar, cu toate acestea, ţi-am mai spus-o, nu voi sta la îndoială să scriu. Să ştii bine, frate cu adevărat preaevlavios şi preadorit, că din darul lui Dumnezeu nu sunt certat cu nimeni şi nici nu am pe suflet conştiinţa că m-aş fi amestecat în vreun chip nedorit în învinuirile care apasă sau despre care se spune că ar apăsa pe capul cuiva. De aceea, ar fi cazul să vă daţi osteneala să vi se apropie cugetul de cugetul meu în convingerea că, dacă cineva nu-i pornit să facă rău cuiva, acela nu lasă să i se vâre în cap idei preconcepute că ar învinui pe cineva. Numai de ar vrea Domnul ca totul să se orânduiască după legile bisericeşti şi în bună ordine ! III Prea doritul nostru fiu Dorotei, diaconul împreună-slujitor, m-a supărat, spunându-mi despre Cuvioşia Ta că ţi-ar fi fost frică să iei parte la întrunirea 272. Sfântul Vasile era de părere că adevăratul episcop al Antiohiei era numai Meletie. EPISTOLE 245 lor273. Desigur că nu despre astfel de lucruri aş fi discutat, după câte îmi aduc aminte. Ca să trimit totuşi oameni în Apus mi-e cu totul imposibil, pentru că n-am pe nimeni potrivit pentru această slujbă. Dar printre fraţii de la voi, dacă-şi dă cineva silinţa cuvenită Bisericii, unul ca acela desigur că îşi va putea da seama la cine e vorba să meargă, în ce scop, de la cine va fi scrisoarea ce i se va încredinţa şi care va fi această scrisoare274. In zadar mă uit în jurul meu, căci nu văd pe nimeni. Mă rog să fiu socotit în rândul celor şapte mii care n-au plecat genunchiul înaintea lui Baal275. De altfel, cei care-şi întind mâna astăzi peste toată lumea urmăresc acelaşi lucru poate şi pentru sufletele noastre. Totuşi, acesta nu va fi un temei ca să ne slăbim râvna cuvenită Bisericilor şi Iui Dumnezeu. EPISTOLA 157 Către Antioh’“ Scrisă în anul 373 îţi poţi oare închipui ce dezamăgit am rămas că nu ne-am întâlnit vara aceasta ? Cu toate că nici în anii trecuţi întâlnirea noastră n-a fost atât de îndelungată, încât să ne saturăm de ea, totuşi chiar şi numai dorul de a fi întâlnit pe cineva drag, pe care l-ai visat, aduce în inimă o oarecare mângâiere. Tu însă, chiar dacă scrii, eşti atât de comod, încât nici uitarea de a mă vizita n-ai putea s-o atribui altei cauze decât comodităţii faţă de călătoriile pe care le inspiră prietenia. Dar să nu mai vorbim despre aceste lucruri. Să mă primeşti în rugăciunile tale şi să rogi pe Domnul să nu ne părăsească şi, după cum ne-a scos din primejdiile prin care am trecut, aşa să ne mântuie şi de altele care ar mai putea da peste noi, întru mărirea numelui Celui în care ne-am pus nădejdea. EPISTOLA 158 Către Antioh Scrisă în anul 373 întrucât şi păcatele mele m-au oprit ca să nu pot împlini dorinţa ce-am avut-o cândva, mă mângâi, măcar că îndulcesc această absenţă, scriindu-ţi. Te 273. în orice caz, participanţii la acea întrunire nu erau prea devotaţi lui Meletie. Se ştie că încercările de a împăca partidele din Biserica Antiohiei au eşuat atât pe vremea Sfântului Atanasie (cf. epist. 92 etc), cât şi mai târziu (cf. epist. 138 etc). 274. Aluzie la multele planuri de a-i asocia şi pe episcopii apuseni la opera de pacificare generală a Bisericii (epist. 70, 90, 92, 242, 243, 263). 215. m Rt% 19, 18.

• Despre acest personaj, căruia Sfântul Vasile îi spune „prieten”, prof. P. Hristu (Sf.

Vasile, Opere, voi. 3, Tesalonic, 1973, p. 28, în 1b. greacă) crede că ar fi vorba de un nepot a! episcopului Eusebiu de Samosata. A se vedea şi epist. 146, 168. 246 SFÂNTUL VASILE CEL MARE îndemn să nu încetezi a-ţi aduce aminte de mine în rugăciunile tale, pentru ca, dacă trăim, să mă învrednicesc a mă bucura de tine, iar dacă voi muri, să plec din această viaţă cu o nădejde tare, prin ajutorul rugăciunilor tale, îţi recomand pe fratele care îţi va face rost de cămile276. EPISTOLA 159 Către Eupaterios şi către fiica lu i' Scrisă în anul 373 I Câtă bucurie mi-a adus scrisoarea Distincţiei Tale, reiese şi din cele ce mi le-ai scris tu însuţi. Căci ce-ar fi mai plăcut pentru un om a cărui dorinţă este să stea de vorbă cu oameni temători de Dumnezeu şi să se împărtăşească din folosul de a sta în legătură cu ei, decât o astfel de scrisoare prin care se urmăreşte cunoaşterea lui Dumnezeu ? Căci dacă Hristos este viata noastră277, urmează că şi vorba noastră trebuie să fie pusă în legătură cu Hristos, gândul şi întreagă lucrarea noastră trebuie să depindă de poruncile Lui, iar sufletul nostru să reproducă chipul Lui. Mă bucur deci că mi se pun astfel de întrebări şi-i felicit pe cei care mă întreabă. Ca să spun într-un cuvânt, noi preferăm mărturisirea de credinţă a Părinţilor întruniţi la Niceea, faţă de oricare alta care a mai fost alcătuită după aceea, căci în ea Fiul e recunoscut deofiinţă cu Tatăl şi ca fiind de aceeaşi natură cu Cel ce L-a născut: Lumină din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu, Binele din Bine şi toate celelalte însuşiri asemănătoare care au fost recunoscute de aceşti Sfinţi Părinţi şi sunt mărturisite de noi, cei care vrem să păşim pe urmele lor. II Cât priveşte întrebarea pe care o ridică acum cei care ţin mereu să aducă înnoiri2' 8, cei vechi au trecut-o sub tăcere, pentru că ea era necontroversată şi a rămas încă nelămurită; mă gândesc Ia învăţătura despre Duhul Sfânt. Voi mai adăuga lămuririle privitoare la această problemă aşa cum ni le înfăţişează Sfânta Scriptură, deoarece noi credem cum ne-am botezat şi după cum cre276. Condiţiile grele de călătorie din părţile Siriei explică necesitatea folosirii cămilelor, în alte epistole ni se vorbeşte de asini.

• Sfântul Vasile exprimă bucuria de a vedea oameni interesându-se despre problemele

Crezului ortodox. îndeosebi formula niceeană este cei mai mult amintită. Dar despre Duhul Sfânt spunea într-o epistolă anterioară (140) că Părinţii n-au hotărât în sinodul de la Niceea, pentru că până atunci nu apăruseră pnevmatomahii care să-I conteste dumnezeirea. Acum Sfântul Vasile scrie în rezumat despre Crezul niceean şi despre Duhul Sfânt. 277. Col. 3, 4. 278. Pnevmatomahii. EPISTOLE 247 dem aşa şi preamărim. Aşadar, aşa cum ne-a fost dat să facem botezul în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, tot astfel facem şi mărturisirea de credinţă, după cum se face acest botez, şi cinstirea pe care o aducem e la fel cu această credinţă, preamărind Duhul Sfânt împreună cu Tatăl şi cu Fiul, pentru că noi credem că El nu-i străin de firea cea dumnezeiască. Ceea ce e depărtat, ca şi cum ar fi străin după fire, nu s-ar putea împărtăşi de aceeaşi cinstire. Cât despre cei care spun că Duhul Sfânt e creatură, ne e mai milă de ei decât de nişte oameni care, din pricina acestui cuvânt, cad în greşeala de neiertat de a huli împotriva Duhului Sfânt. Că făptura e deosebită de Dumnezeire, nu-i nevoie s-o mai spunem nici măcar pentru cei care abia s-au deprins să caute în Sfânta Scriptură. Făptura e roabă. Duhul ne face liberi; făptura are nevoie să i se dea viaţă, Duhul e dătător de viaţă; făptura simte nevoie să fie învăţată, Duhul este tocmai Cel care ne învaţă; făptura e sfinţită, Duhul sfinţeşte. Chiar dacă vorbeşti despre îngeri, despre arhangheli şi despre toate puterile cele mai presus de lume, totuşi şi ele îşi primesc sfinţenia tot prin ajutorul Duhului Sfânt. Duhul are o sfinţenie firească, pe care n-a primit-o prin har, ci face parte din fiinţa Lui; tocmai de aceea a şi fost nevoie să I se dea un nume special. Ceea ce este sfânt din fire, aşa cum Tatăl e Sfânt din fire şi cum Fiul este Sfânt din fire, aceea nu acceptăm să fie rupt şi desfăcut de Treimea cea Dumnezeiască şi Fericită; şi nu aprobăm nici pe cei care îl numără în chip nesocotit alături de făpturi (creatură). Aceste cuvinte spuse în rezumat sunt suficiente pentru creştini, căci cu seminţele mici se va putea cultiva cea mai mare parte a credinţei, cu ajutorul ce-1 va da Duhul. „Dă sfat celui înţelept şi el se va face şi mai înţelept”279. Cât despre învăţătura întreagă, voi pune-o mai târziu, ca s-o întărim prin citate din Sfânta Scriptură şi să lămurim pe cât se poate orice neclarităţi, să dăm cât mai multe dovezi şi să întărim orice exprimare corectă a credinţei. Acum să mă ierţi pentru acest rezumat. N-aş fi scris toate acestea dacă nu m-aş fi gândit că ar fi o pagubă mai mare dacă s-ar respinge cu totul, decât dacă s-ar da o rezolvare imperfectă. EPISTOLA 160 Către Diodor* Scrisă în anul 373 (sau 374) I Mi-a sosit o epistolă sub semnătura lui Diodor, dar în realitate ea se potriveşte mai curând altuia, iar nu lui Diodor. Căci mi se pare că un glumeţ 279. Pr. 9, 9.

• Mai întâi trebuie subliniat faptul că acest personaj nu are nici o legătură cu Diodor din

Tars, prietenul Sfântului Vasile, despre care se vorbeşte în epistola 135. 248 SFÂNTUL VASILE CEL MARE oarecare s-a ascuns sub numeie îău, vrând să se facă mai crezut de auditorii lui280. Acesta, aşadar, fiind întrebat de cineva dacă se cuvine să o ia în căsătorie pe sora soţiei decedate, nu s-a speriat de întrebare, ci, hotărându-se să răspundă liniştit, s-a executat cu bunăvoinţă şi cu mult curaj faţă de această dorinţă desfrânată. Dacă aş avea la mine această epistolă, ţi-aş trimite-o şi ea ţi-ar fi destul ca să te sprijine şi pe tine şi adevărul. întrucât cel care mi-o arătase mi-a luat-o şi a răspândit-o ca pe un trofeu împotriva noastră, a celor care ne-am împotrivit de la început căsătoriei, spunând că are mărturie scrisă pentru această îngăduinţă, de aceea îţi scriu această epistolă, îndemnându~te să ne întoarcem cu braţe unite împotriva acelui text apocrif şi să nu-i lăsăm nici o putere, pentru a nu pricinui cu uşurinţă vreo vătămare celor care-1 citesc281. II Aşadar, în primul rând - şi acest fapt constituie lucrul cel mai important - în astfel de cazuri există la noi un obicei pe care putem să-l scoatem în evidenţă ca având putere de lege, întrucât astfel de rânduieli ne-au fost lăsate drept tradiţie de nişte oameni care au trăit viaţă de sfinţenie. Iată ce spuneau ei: dacă un om stăpânit de patima desfrâului ar ajunge la un moment dat să cultive legături nelegiuite cu două surori, în acest caz nu trebuie să mai socotim că ar fi vorba de o căsătorie şi nici autorităţii Bisericii nu-i putem cere să o recunoască, ci să se despartă unul de altul. De aceea, chiar dacă n-am mai avea nimic altceva de spus, ar fi îndeajuns obiceiul pentru a ne feri de o astfel de nelegiuire. întrucât însă cel care a scris epistola a încercat să introducă în viaţă, cu ajutorul unei argumentări mincinoase, o atât de mare nelegiuire, suntem nevoiţi să nu uităm ajutorul pe care ni-1 dă raţiunea, cu toate că, în cazuri din cele mai clare, bunul simţ al fiecăruia are mai mare însemnătate decât logica. III Tu zici că este scris în cartea Leviticului: „Să nu iei de ţiitoare pe sora femeii tale, ca să descoperi ruşinea ei peste dânsa, încă fiind ea vie”282, de unde ar reieşi limpede că după moartea ei o poţi lua. Or, împotriva unei astfel de interpretări aş spune, mai întâi, că toate câte se spun în Lege sunt spuse în legătură cu cei supuşi Legii283, iar dacă n-ar fi aşa, ar însemna ca noi să 280. In al doilea rând, se pare că epistola de faţă a fost scrisă de Diodor însuşi, dar Sfântul Vasile se preface a nu crede aşa ceva, cu scopul clar de a-1 combate, dar fără să-l jignească. 281. Insistenţa cu care Diodor susţine că s-ar putea aproba cununia cu sora soţiei decedate ne dă să înţelegem că el ar fi un cleric din jurul Cezareei Capadociei. P. Hrislu (op. cit., III, 305) crede că el ar 11 fost un horepiscop sau protopop din jurul acelei capitale. Epistola a circulat şi în Biserica Română, în voi. Cuvinte, publicat în 1826 la Bucureşti, fiind tradusă de mitropolitul Grigorie Dascălul: Către un Diodor oarecareic, BRV II, 1310. 282. Lev. 18, 18 (ed. 1914). 283. E vorba de Legea mozaică. EPISTOLE 249 fim siliţi să ne şi tăiem împrejur, să ţinem şi cinstirea sâmbetei şi să ne ferim să mâncăm din cărnurile oprite de Legea lui Moise. Noi nu ne vom pune sub jugul robiei acestei legi dacă vom descoperi ceva ce serveşte plăcerilor. Dacă însă vreuna din poruncile Legii pare prea grea, vom căuta să ne bucurăm de libertatea cu care Hristos ne-a slobozit din legăturile Legii284. Am fost dar întrebat dacă s-a prevăzut în Scriptură că cineva ar putea lua de soţie pe sora soţiei sale. Am spus care este părerea mea, care e neîndoielnică şi adevărată, anume că aşa ceva nu se află scris. Ca să deducă însă cineva, din contextul cuvântului, ceea ce a fost trecut sub tăcere, aşa ceva s-ar fi căzut să-l spună legiuitorul, iar nu cel care se referă la textul Legii, iar dacă lucrurile ar sta altfel, s-ar îngădui celui care ar dori aşa ceva să îndrăznească să se apropie de sora soţiei sale chiar şi câtă vreme aceasta încă trăieşte. într-adevăr, acelaşi raţionament se potriveşte şi în împrejurarea când, după cum este scris - „să nu o iei de ţiitoare” nimic nu te-ar opri s-o iei în alt chip decât ca ţiitoare. Cel care militează doar pentru ca să susţină pofta, acela va proclama şi permisiunea de a trăi în concubinaj cu ambele surori. în schimb, dacă se înlătură pricina pentru care se opreşte coabitarea cu două surori, atunci ce te-ar opri să le iei de soţii pe amândouă ? Vom spune dar că aşa ceva nu s-a scris, dar nici ei nu pot spune că ar fi lămurit lucrurile după cum vor, întrucât concluzia logică ar putea justifica amândouă felurile de împreunare285. Ar trebui să revenim acum puţin în urmă asupra împrejurărilor care au premers Legea, pentru a ieşi din încurcătură. Se pare însă că legiuitorul nu s-a gândit la orice fel de nelegiuire, ci opreşte în special pe cele răspândite printre egipteni, de unde a venit poporul evreiesc, şi printre cananei, printre care s-a mutat el după aceea. Textul respectiv ne spune: „De datinile egiptenilor, unde aţi trăit, să nu vă ţineţi, nici de datinile pământului cananeilor, în care am să vă duc, să nu vă ţineţi şi nici să nu umblaţi după obiceiurile lor”286. De aceea, e foarte probabil ca acest fel de păcate să nu se fi răspândit pe atunci între păgâni, pentru aceea legiuitorul n-a fost nevoit să le atragă atenţia să se ferească de ele, ci a crezut că, pentru a se feri de astfel de nelegiuiri, e destul să facă apel la obiceiul nescris. Dar cum poţi închide ochii faţă de un păcat mai mic, în timp ce se interzice unul mai greu ? Poate că s-or fi luat după exemplul patriarhului28', încât mulţi iubitori ai plăcerilor trupeşti vor fi convieţuit cu două surori. Şi atunci noi ce-ar trebui să facem ? Să vestim cele spuse de litera Legii ori să căutăm cele ce au fost trecute sub tăcere ? Să luăm o pildă. în legi nu-i spus că tata şi fiul n-au voie să aibă legături cu aceeaşi întreţinută, dar în scrierile proorocilor aşa ceva e privit ca cea mai grea nelegiuire. Pentru că se 284. Cf. Gat. 5, 1. 285. Atât cea de după moarte, cât şi cea din timpul cât trăia încă soţia legitimă. 286. Lev. 18, 3. 287. Se face referire la patriarhul Iacob, care avusese ca soţii două surori, pe Lia şi pe Rahila. 250 SFÂNTUL VASILE CEL MARE spune: „feciorul împreună cu tatăl său la aceeaşi desfrânată îşi află calea”2B8. Şi câte alte feluri de patimi necurate n-a mai născocit şcoala diavolilor, despre care Scriptura dumnezeiască n-a vrut să vorbească tocmai ca să nu se mai întineze sfinţenia ei cu atâtea numiri ruşinoase, dezaprobându-le doar cu termenii generali ai necurăţiei ? Aşa zice şi Sfântul Apostol Pavel: „desfrâu şi orice necurăţie nici să nu se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor’5289, cuprinzând sub noţiunea de „necurăţie” şi poftele bărbaţilor şi ale femeilor unii faţă de alţii, care nici măcar nu se pot exprima. De aceea, trecerea sub tăcere nu înseamnă numaidecât libertatea pentru orice fel de plăceri nesătule. IV Or eu spun că, chiar dacă această nelegiuire a fost trecută sub tăcere, totuşi ea a fost interzisă cu asprime de legiuitor, căci tot acolo se spune: „Nimeni să nu se apropie de vreo rudenie de sânge a sa ca să-i descopere ruşinea”2y0, iar prin aceasta se opreşte şi acest fel de intimităţi. Intr-adevăr, ce ar putea fi mai apropiat pentru un bărbat decât soţia lui, parcă chiar mai mult şi decât trupul lui propriu, încât ei nu mai sunt două trupuri, ci un singur trup ?291 în urma acestui fapt, sora soţiei ajunge şi ea înrudită cu bărbatul ei. După cum dar nu se cade s-o ia nici pe mama soţiei aceleia, pentru că nu-i îngăduit să le aibă nici pe mama soţiei şi nici pe fiica ei, tot aşa n-are voie s-o aibă nici pe sora soţiei, după cum n-o poate lua nici pe sora lui proprie. Şi, dimpotrivă, nu se îngăduie nici să locuiască soţia împreună cu rudele soţului, pentru că drepturile amândurora sunt comune. Tuturor celor care discută problema căsătoriei eu le aduc aminte că „chipul acestei lumi trece şi vremea s-a scurtat”292, de aceea „şi cei care au femei să fie ca şi cum nu ar avea’ 293. Iar dacă cineva mi-ar aduce aminte de porunca „creşteţi şi vă înmulţiţi”294, îmi vine să-i râd în nas, pentru că nu poate face deosebire între vremurile la care se referă legiuirile. Căsătoria a doua este un leac împotriva desfrânării, iar nu provizie pentru desfrâu. „Dacă nu pot să se înfrânze, să se căsătorească”295, zice Scriptura, dar nu zice să calce în picioare căsnicia. V Cei care au sufletul orbit de patima necinstei nu respectă nici legea firii, care a făcut încă de la început deosebire între noţiunile de rudenie. în ce fel 288. Am. 2, 7. 289. Ef. 5, 3. 290. Lev. 18, 6. 291. Mt. 19, 5 ;E /5 , 31. 292. / Cor. 7, 29,31. 2 9 3 ./ Cor. 7,21. 294. Fac. 9, 1. 295. / Cor. 7, 9. EPISTOLE 251 de rudenie vom încadra pe cei născuţi dinîr-o astfel de împreunare ? Vom spune oare că între ei sunt fraţi ori sunt veri ? Pentru că din pricina confuziei în care se complac îi putem numi şi într-un fel şi în celălalt. Nu prezenta, omule, pe mama vitregă drept mătuşă, dar nici nu înarma cu gelozie nevindecabilă pe cea care ca mamă e chemată să îngrijească mâine-poimâine de copii. Ura mamelor vitrege e singurul lucru care provoacă duşmănie şi după moarte, căci chiar dacă unii au trăit un timp în duşmănie, moartea pe toţi îi împacă, în schimb mamele vitrege îşi pun în aplicare ura mai ales după moarte. Concluzia pe care o scoatem din cele spuse este aceasta: dacă omul se zbate după o căsnicie legitimă, toată lumea îi este deschisă; în schimb, dacă graba lui vine dintr-o patimă rea, cu atât mai mult va fi exclus din societatea oamenilor, pentru că scris este: „fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, iar nu în patima poftei”296. Cu toate că aveam de gând să spun mai multe, măsura la care mă obligă o epistolă mă opreşte. Doresc, drept aceea, ca sfaturile mele să se dovedească mai puternice decât pofta, aşa încât o nelegiuire de felul acesta să nu se încuibeze în ţinuturile noastre, ci să rămână doar în ungherul de unde a ieşit la lumină. EPISTOLA 161 Lui Amfilohiu, cu ocazia hirotonirii ca episcop* Scrisă în anul 374 I Binecuvântat fie Dumnezeu, Care alege în fiecare neam pe cei plăcuţi, Cel care deosebeşte vasele alegerii şi se foloseşte de ele pentru slujirea celor sfin te ! El este Cel care şi acum, când Tu căutai să scapi nu de persoana mea, ci de chemarea pe care aveai s-o primeşti prin mijlocirea mea (de episcopat, n.tr.), Te-a prins în cursa harului Său şi Te-a pus în inima Pisidiei. Acolo eşti chemat să-i vânezi pe oameni şi să-i duci de la întuneric spre lumină pe cei răpiţi de diavolul, pentru ca să-i ajuţi să-şi dobândească din nou viaţa şi să intre iar în voia Domnului. Să spui dar împreună cu psalmistul: „Doamne, unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi ?”297. 2 9 6 .1 Tes. 4 , 4-5. Se resimte în toată demonstraţia din această epistolă aceeaşi concepţie hotărâtă cu care Sfântul Vasile a apărat moralitatea acţiunilor omeneşti. Să se vadă mai pe larg în epistolele canonice 197, 199, 217.

• Sf. Amfdohiu de Iconium era originar din Capadocia. Era văr cu Sf. Grigorie Teologul.

Hirotonia sa a avut loc la cererea Sfântului Vasile în anul 374. Cu ocazia aceasta, Sfântul Vasile îi trimite cuvinte de urare. Legătura dintre ei e confirmată şi de cele 18 epistole, după cum vom vedea. Unele din ele sunt cu conţinut canonic, altele dogmatic, cele mai multe, de confidenţă şi prietenie. 297. Ps. 138, 7. Deci, „fuga de preoţie” şi mai ales de episcopat îi făcea pe unii să jure că nu se vor hirotoni. 252 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Căci astfel de minuni săvârşeşte Iubitorul de oameni, Stăpânul nostru. S-au pierdut nişte asini298, ca să fie găsit un rege în Israel299. Acesta însă, fiind israelit, a fost dat în Israel, pe când pe Tine nu Te-a putut păstra patria care Te-a hrănit şi care Te-a ridicat până la o astfel de culme a virtuţii, ci priveşte spre vecina ei ca să dobândească şi acolo cinste300. Dar pentru că toţi cei ce nădăjduiesc în Hristos nu formează decât un singur popor, iar credincioşii lui Hristos sunt acum toţi o singură Biserică (cu toate ca aceasta ia diferite numiri după locul unde se află) şi patria însăşi e fericită şi se bucură de ceea ce a rânduit Domnul, ea nu-i de părere că a „pierdut” un om, ci că printr-un om au câştigat toate Bisericile. Să dea Domnul, fie că vom fi, fie că nu vom fi de faţă, să vedem împliniri bogate din lucrarea Ta şi să auzim de cât mai mult progres pe calea Evangheliei şi de cât mai multă bună rânduială în Biserici! Lucrează, aşadar, bărbăteşte şi fii tare, mergi în fruntea poporului care a fost încredinţat de Preaînaltul dreptei Tale ! Şi, ca un cârmaci înţelept, pune stăpânire, prin hotărârile pe care le iei, peste orice furtună adusă de vânturile ereziei, păzindu-ţi corabia de primejdia scufundării în valurile sărate şi amare ale învăţăturii celei rătăcite, aşteptând cu răbdare pacea pe care o va face Domnul atunci când va găsi un glas vrednic să-L trezească pentru a porunci vânturilor şi mării să se oprească301. Dacă vrei să mă vizitezi acum când, după o lungă boală, mă apropii grăbit de sfârşitul de neînlăturat al plecării mele din cele de aici, atunci nu mai aştepta ocazii mai fericite, nici semne deosebite de Ia mine, căci ştii că pentru o inimă de părinte orice prilej de a-şi îmbrăţişa un fiu iubit este bun şi că dispoziţia sufletească valorează mai mult decât orice discurs. Nu te plânge gândind că sarcina luată ar întrece puterile Tale ! Nici chiar dacă ar trebui să duci singur această sarcină, ea tot nu ar fi prea greu de dus, căci Domnul îţi ajută, după cuvântul psalmistului: „Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni”302. îngăduie să-Ţi adresez rugămintea să veghezi în orice clipă şi să nu Te laşi dus de obiceiuri rele, ci cu ajutorul lui Dumnezeu să Ie schimbi în bine toate câte îţi vor ieşi în cale. Dumnezeu nu Te-a trimis să Te iei după alţii, ci ca Tu să conduci pe cei ce vor să se mântuiască. îţi cer să Te rogi şi pentru mine, ca, dacă voi mai fi în viaţă, să fiu învrednicit să Te văd în Biserica Ta, iar dacă-mi va fi dat să plec din ea mai iute, să Te văd acolo sus, lângă 298. / Reg. 9, 3. 299. Se pare că antecesorii lui la episcopia din leonium au fost semiarieni. 300. Originar din Capadocia. el păstoreşte în eparhia vecină a Pisidiei, cu capitala la leonium. 301. A/f. 8, 20. 302. Ps. 54, 25. EPISTOLE 253 Domnul, unde Biserica va fi ca o vie roditoare de fapte bune şi Tu ca un bun lucrător şi iconom credincios, care dă la vreme roada grânelor sale30-3. Toţi de aici Te îmbrăţişează cu drag. Păzeşte-Ţi bunul nume pentru darurile duhului şi ale înţelepciunii. EPISTOLA 162 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă curând după Paştile anului 374 Până şi cea mai mică problemă produce şi ezitarea de a scrie, dar şi necesitatea de a reveni iar. Pentru că atunci când mă uit la datoria mea de a pleca la drum, iar pe de altă parte, când mă gândesc la folosul întâlnirii, îmi vine să dispreţuiesc cu totul epistolele ca neputincioase, ele nefiind nici măcar umbră în comparaţie cu ceea ce este realitatea. Dar dacă socot că singura mângâiere pentru cineva care doreşte să vadă şi să-i audă pe bărbaţii cei mari şi mai de frunte este să salute un om atât de vrednic şi să-l roage în toată legea să nu ne uite în rugăciunile lui, atunci desigur că nu mai judec a fi un lucru mărunt schimbul de scrisori. Cât despre venirea mea acolo, nu vreau nici să-mi scot din suflet nădejdea, dar nici pe Cuvioşia Ta n-aş vrea să Te descurajez. Pentru că mi-e ruşine că nu pot lăsa impresia că ni-aş încrede atât de mult în rugăciunile Tale, încât să mă facă din bătrân iarăşi tânăr, dacă ar fi nevoie de aşa ceva, iar nu doar cât să mă mai înzdrăvenesc un pic, din omul slab şi stins cu totul, aşa cum mă aflu acum. Nu-i uşor să tălmăcească cineva în scris pricina pentru care nu pot fi acum de faţă acolo. Nu mă împiedică numai slăbirea în care mă aflu acum, ci şi faptul că niciodată până acum n-aş fi avut un temei atât de puternic pentru a descrie o suferinţă atât de complicată şi de deosebită cum este cea de faţă. E destul să spun că, din ziua de Paşti şi până acum, febrele, diareele şi spasmele inimii m-au năpădit unele după altele, ca nişte valuri deasupra cărora nu-ţi mai poţi înălţa nici capul-104. Care-i starea mea actuală Ţi-o va descrie în amănunte fratele Barac30-\ chiar dacă n-o va putea face în toată intensitatea ei, dar oricum cât să motiveze îndeajuns cauza lipsei mele. Sunt însă deplin convins că, dacă te alături cu sinceritate rugăciunilor noastre, atunci toate neajunsurile noastre vor trece cu uşurinţă. 303. Lc. 12, 42. Nici eparhia Pisidiei nu era scutită de frământări ariene. în plus, se simţea nevoia unor reforme canonice, după cum reiese din epist. 188, 199, 217. 304. în multe alte epistole şi-a descris Sfântul Vasile sănătatea zdruncinată de boală, dar se pare că în nici una nu dă atâtea amănunte ca aici. E uimitor totuşi cum a putut răzbi, măcinat de atâtea suferinţe, să realizeze atâtea lucruri, 305. Curier. 254 SFÂNTUL VASÎLE CEL MARE Ţi-am văzut sufletul în scrisoare. Căci, într-adevăr, nici un pictor nu poate surprinde atât de exact trăsăturile trupului, aşa cum poate descoperi cuvântul tainele sufletului. Pentru mine, s-au exteriorizat în cuvintele scrisorii Tale atât statornicia caracterului şi adevărul cinstei, cât şi nuanţele cugetului. De aici şi marea mângâiere pe care mi-a adus-o, cu toată depărtarea la care ne aflăm unul de altul. Drept aceea, să nu uiţi să Te foloseşti de fiecare dată, când se iveşte prilejul, de a scrie şi de a-mi oferi câte o compensaţie de la distanţă, întrucât înrăutăţirea sănătăţii nu-mi mai lasă de acum nădejde sâ mai putem sta de vorbă faţă către faţă. Cât de mult am slăbit îţi va spune preaiubitorul de Dumnezeu episcop Amfilohiu, care m-a văzut, întrucât a stat mai multă vreme cu mine, şi-Ţi poate înfăţişa în cuvinte ceea ce a văzut cu ochii lui. Dacă vreau să se cunoască aceste necazuri ale mele, nu e pentru altceva, ci poate ca o scuză pentru viitor, ca să nu dau prilej de a fi învinuit de lene şi că, din această cauză, n-aş vrea să Te vizitez. Doar că pentru astfel de pierdere n-am avea nevoie atât de mult de apărare, cât mai ales de consolare. Căci, dacă mi-ar fi fost cu putinţă să mă întâlnesc cu Onorabilitatea Ta, aş fi socotit această bucurie mult mai de preţ decât ajutorările pe care mi le fac alţii în râvna lor. EPISTOLA 164 Către Asholiu, episcopul Tesalonicului* Scrisă în anul 374 I Cât de mult a copleşit de bucurie inimile noastre scrisoarea Cuvioşiei Tale, nu o pot spune prea uşor, întrucât cuvântul nu-i în stare s-o exprime cu tăria cu care ar trebui, dar Ţi-o poţi imagina după frumuseţea lucrurilor despre

• Iovin era un nobil distins, purtând titlu de comite, având o slujbă înaltă în administraţia

imperiaiă, undeva prin părţile Anatoliei, unde era în bune relaţii cu episcopul Amfilohiu de Iconium, ucenicul şi prietenul cel mai devotat al Sfântului Vasile, despre care se aminteşte şi în această epistolă. Se vede că Iovin era şi el unul din sufletele pe care Sfântul Vasile şi le-a câştigat şi cu care coresponda adeseori prieteneşte, aşa cum reiese şi din această epistolă.

• în istoriografie, se impune din ce în ce mai mult opinia că scrisorile nr. 164 şi 165 au

fost adresate lui Bretanion de Tomis (v. în acest sens Studiul introductiv, n. 38). Dintre diferitele variante manuscrise cuprinzând textul epistolelor Sfântului Vasile, unele atribuie destinatarului epistolei 164 calitatea de episcop de Tesalonic („lui Asholiu, episcop de Tesalonic”), altele nu-i dau nici o calitate (ci-i spun simplu „lui Asholios” ), iar altele nu-i dau nici numele, în schimb, sunt şi unele manuscrise care au în titlu pentru toate trei epistolele, 155, 164 şi 165, EPISTOLA 163 Către corniţele Iovin Scrisă în anul 374 EPISTOLE 255 care ai scris. Câte nu ne-a spus scrisoarea ? Oare nu se vedea din ea dragostea faţă de Dumnezeu ? Oare nu se cuprindea în ea o minunată descriere despre martiri atunci când a expus atât de viu felul pătimirii lor, încât lucrurile păreau că s-ar petrece înaintea ochilor noştri ? Oare nu reies de aici chiar şi stima şi dragostea Ta pentru noi înşine ? Nu se cuprinde oare aici tot ce s-ar putea spune mai sublim ? Pentru aceea, din clipa în care am luat în mână scrisoarea şi am citit-o de mai multe ori, înţelegând bogăţia harului pe care Duhul Sfânt ni l-a dat, am avut impresia că ne-am afla în vremurile vechi, când înfloreau Bisericile lui Dumnezeu, fiindcă erau înrădăcinate în credinţă, în unire şi în dragoste, ca nişte mădulare diferite care se potrivesc atât de desăvârşit laolaltă, încât parcă formează un singur trup. Cu cât erau mai apăsaţi creştinii, cu atât mai mult creştea şi numărul lor şi sângele martirilor îi hrănea din belşug pe atleţii tot mai numeroşi ai dreptei credinţe, pentru că cei care urmau pilda înaintaşilor intrau în luptă întăriţi de pilda celor dintâi, în vremurile acelea creştinii trăiau în pace unii cu alţii, în pacea pe care Domnul ne-a lăsat-o şi din care nu ne-a mai rămas azi nici o fărâmă, atât de mult am alungat-o unii de la alţii. „Iui Asholios, episcop de Tesalonic”. Ediţia Migne se opreşte Ia formula „lui Asholios, episcopul Tesalonicului”. Acelaşi lucru îl face şi Y. Courtonne, cu deosebirea că nu-1 poate identifica pe destinatarul epistolelor 155, 164 şi 165 cu cel de la ep. 154, care are numai atributul „monah şi preot”. De fapt, majoritatea acestor titluri şi adrese au fost adăugate de copişti mult mai târziu, ele nu provin în orice caz de la Sfântul Vasile. Cei mai mulţi cercetători, în frunte cu J. Zeiller, cred că adevăratul destinatar al acestei epistole a fost Bretanion, episcopul Tonusului. La trimiterea moaştelor spre Capadocia, sarcina propriu-zisă a îndeplinirii acestor obligaţii era firesc să cadă în seama localnicilor: Iunius Soranus şi episcopul de Tomis, Bretanion. Părerile cercetătorilor sunt împărţite (a se vedea Şt. Alexe, op. cit., p. 562 ş.u,). Mai importante sunt însă cele comunicate de textul scrisorii. <Bibliografia cea mai recentă a subiectului, cu susţinerea lui Bretanion ca destinatar al scrisorilor nr. 164 şi 165, la Emilian Popescu, „Sfinţii Vasile cel Mare, Bretanion de Tomis şi Martiriul Sfântului Sava «Gotul»”, în Sfântul Vasile cel Mare. închinare la /630 de ani (= “Studia Basiliana” ), voi. II, p. 61-78>. După ce se descrie bucuria primirii „din ţinuturile barbarilor, care locuiesc la nordul Dunării”, a moaştelor martirului, Sfântul Vasile spune că „cel care l-a uns pe altarul credinţei (adică pe martirul Sava Gotul) va primi cununa dreptăţii, pentru că a întărit un mare număr de creştini în lupta pentru dreapta credinţă”, iar mai departe: „istorisirile tale cuprind adevărate lupte atletice despre trupuri sfârtecate pentru dreapta credinţă, despre furia barbară neluată în seamă de cei a căror inimă a rămas netulburată, despre torturile de tot felul Ia care i-au supus chinuitorii, precum şi despre felul în care şi-au sfârşit martirii viaţa prin lemn şi prin apă”. Or, tot aşa, „prin lemn şi prin apă”, spune şi Martiriul Sfântului Sava că i s-au sfârşit şi acestuia zilele, iar istorisirile şi sublinierea că au fost mai mulţi martiri ne duc cu gândul la cineva din localnicii de la Dunăre. E drept că Sfântul Vasile compară tăria credinţei creştinilor de la Dunăre cu încrâncenarea luptelor fratricide dintre partidele ariene şi creştine din Capadocia şi din jur, unde nu mai pot înflori martiri, pentru că „s-a răcit dragostea” între oameni, şi unde chiar şi persecutorii îşi dau numele de creştini. Această constatare îl amărăşte cu atât mai mult, cu cât încă din veacul al III-lea martirii din patria noastră, ca Eutihie şi alţii, au dat şi altora „seminţe pentru viaţa creştină”. 256 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cu toate acestea, sufletele noastre au revenit la fericirea de altădată din clipa în care ne-a venit o scrisoare dintr-o ţară îndepărtată, înflorită de frumuseţea dragostei, ba ne-a sosit şi martirul însuşi306 din ţinuturile barbarilor de dincolo de Istru, vestind el însuşi cât de curată este credinţa care domneşte acolo. Cine ar putea să descrie bucuria pe care au încercat-o la această veste sufletele noastre ? Ce putere ne-am putea închipui că are cuvântul care ar fi în stare să exprime limpede simţămintele tainice ale inimilor noastre ? De bună seamă, când l-am văzut pe atlet (Sava Gotul, n.tr.), l-am fericit pe cel care l-a pregătit pentru luptă. El va dobândi în faţa Dreptului Judecător cununa dreptăţii, pentru că a întărit un mare număr de creştini în lupta pentru dreapta cucernicie. II Deoarece ne-ai adus aminte şi de acel fericit bărbat care a fost Eutihie şi pentru că ai pomenit şi de patria noastră, care dă şi altora seminţe pentru viaţa creştină, ne-ai făcut mare bucurie, amintindu-ne de cele trecute, dar totodată ne-ai şi întristat, gândindu-ne la ceea ce vedem azi, într-adevăr, azi nici unul din noi nu ne mai apropiem de virtutea unui Eutihie. Suntem atât de departe de a îmblânzi pe barbari prin puterea Duhului şi prin lucrarea darurilor Lui, încât şi pe cei blânzi îi sălbăticeşte mulţimea păcatelor noastre. Căci, într-adevăr, pricina că s-a răspândit aşa de mult puterea ereticilor trebuie să ne-o atribuim nouă şi păcatelor noastre. Şi aproape că n-a rămas colţ de lume care să fi scăpat de pârjolul ereziei. Iar istorisirile Tale cuprind adevărate lupte atletice despre trupuri ciopârţite pentru apărarea credinţei, despre furia barbară neluată în seamă de cei a căror inimă a rămas netulburată, despre torturile de tot felul la care i-au pus chinuitorii, despre felul în care s-au desăvârşit martirii sfârşindu-şi viaţa, luptând prin cruce şi apă (în ciuda oricăror schingiuiri)31'*'. Care sunt însă mijloacele noastre de desăvârşire ? Mai întâi dragostea dintre oameni s-a răcit308, învăţătura Părinţilor se pustieşte, naufragiile de la credinţă sunt dese, gurile dreptcredincioşilor au fost reduse la tăcere, creştinii alungaţi de prin biserici ridică afară, în câmp, mâinile către Stăpânul din cer. Şi, cu toate că suferinţele sunt grele, nicăieri nu mai sunt mucenici, pentru că cei ce ne năpăstuiesc poartă acelaşi nume cu noi309. 306. Sava Gotul, respectiv moaştele lui. <Pentru atenţia acordată de creştini încă de la început trupurilor celor martirizaţi, ca şi ale tuturor celor morţi dintre ei, precum şi înmormântării decente a acestora ori moaştelor de sfinţi în special, v. şi H. Leclerq, în DACL (= Dictionnaire (¡’Archéologie chrétienne et de Liturgie), V, 1, Paris, 1922, col. 45-50, s.v. „ensevelissement”; mai recent P. Brown, Cultul Sfinţilor, traducere de Doina Lică, Postfaţă de Mitropolit Nicolae Comeanu, Timişoara, Ed. „Amarcord” şi CEU Press, 1995, în special cap. I („Sfântul şi Mormântul”), pp. 13-32, şi II, pp. 33-57>. 307. „Prin cruce şi prin apă” a sfârşit ca martir Sfântul Sava. 308. Mt. 24, 12. 309. Arienii care-i persecută pe creştini au pretenţia că ei sunt „adevăraţii creştini”. EPISTOLE 257 Pentru toate aceste motive să faci şi Tu rugăciuni către Dumnezeu şi în rugăciunea pentru Biserică să cuprinzi şi pe toţi atleţii viteji ai lui Hristos, pentru ca, dacă se mai îngăduie lumii să mai dăinuiască măcar câteva clipe aşa cum se mai află acum şi dacă întreaga fire n-a căzut încă din rosturile ei, prăvălindu-se toate de la locul lor, să hărăzească Domnul pace Bisericilor Lui şi să le aducă astfel iarăşi la pacea de altădată. EPISTOLA 165 Către Asholiu, episcopul Tesalonicului Scrisă în anul 374 Dumnezeu Cel Sfânt ne-a împlinit o veche dorinţă atunci când ne-a învrednicit să primim scrisoarea Credincioşiei Tale310. Desigur, cea mai mare şi mai fierbinte fericire ar fi fost să Te vedem în came şi oase şi să ne bucurăm de aproape de darurile Duhului care sălăşluiesc întru Tine. întrucât însă acest lucru nu-1 îngăduie nici distanţa mare care ne desparte, nici împrejurările deosebite care ne reţin pe amândoi, un fapt vrednic de o a doua dorinţă este să ne întâlnim sufleteşte, măcar prin scris, în dragostea cea întru Hristos. Acest lucru l-am şi trăit acum, când am primit scrisoarea Inteligenţei Tale. impărtăşindu-ne din cele scrise, ne-am îmbogăţit mai mult decât de două ori. Pentru că, pe de o parte, am ajuns să privim ca într-o oglindă în sufletul Tău limpezit cu totul prin mijlocirea cuvintelor; pe de altă parte însă, bucuria noastră a crescut de mai multe ori, nu numai pentru faptul că eşti tocmai aşa cum Te prezintă mărturia tuturor, ci şi pentru că bunele Tale însuşiri constituie marca de respect a patriei noastre. Ca o mlădiţă nobilă, care a ieşit dintr-o rădăcină vânjoasă, ai umplut pământul de dincolo de graniţele ţării noastre cu roade duhovniceşti. De aceea, pe bună dreptate, tresaltă de bucurie patria noastră pentru odraslele ei, iar când Tu Te distingeai în luptele pentru credinţă, ea-L preamărea pe Dumnezeu, auzind că prin Tine se păstrează buna moştenire a Părinţilor. Şi câte nu ne-ai dăruit şi acum ? Patria care Te-a născut Tu ai cinstit-o cu un martir care a înflorit recent în ţara barbară vecină cu voi, trimiţând, ca un agricultor recunoscător, pârgă din roadă celor care-i dăruiseră seminţele. Daruri 310. Termenul tteocTEpriq ni] se potriveşte mireanului Tunius Soranus; în locul lui ar putea fi înţeles episcopul Bretanion de Tomis, care va fi redactat textul Martiriului Sfântului Sava şi se va fi îngrijit, împreună cu corniţele Iunius Soranus, de trimiterea moaştelor spre Capadocia. însă, insistenţa cu care scrisorile 164 şi 165 subliniază adeseori legăturile destinatarului cu „patria” lui (Capadocia), de care se află acum la distanţă mare, deşi e odrasla ei, ne duce cu gândul tot la „consângeanul” său (Migne, P.G. 32, 1524), la iunius Soranus, căruia arhiepiscopul din Cezareea îi mulţumeşte pentru „pârga trimisă din ţara barbară vecină” şi pe care declară că îl va cinsti după cuviinţă, pentru că „a luptat pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos”. Sfântul Vasile a mai popularizat şi în Capadocia cultul unor martiri, unii din ei (Eupsihie, Damas ş.a.) fiind martirizaţi doar de câţiva ani (a se vedea epist. 142, 2N0, 241). Se ştie că, aşa cum aflăm din scrisoarea anterioară (164), Sfântul Vasile a cerut chiar pomenirea Sfântului Sava în rugăciuni. 258 SFÂNTUL VASILE CEL MARE cu adevărat demne de un atlet al lui Hristos. E vorba de un martir al adevărului, care de curând a fost împodobit cu cununa dreptăţii, pe care l-am şi primit cu bucurie şi am dat slavă lui Dumnezeu, Cel care a împlinit răspândirea Evangheliei Hristosului Său la toate neamurile. Te rugăm, aşadar, să-Ţi aduci aminte în rugăciunile Tale şi de noi care Te iubim şi să Te rogi cu căldură Domnului pentru sufletele noastre, ca să ne învrednicească Dumnezeu să începem şi noi cândva a-L urma pe drumul poruncilor, pe care ni le-a dat spre mântuire311, EPISTOLA 166 Către Eusebiu, episcop de Samosata* Scrisă în anul 374 Oricât de scump ne este în toate privinţele şi oricât l-am pune între cei mai sinceri prieteni, totuşi preavenerabilul nostru frate Eupraxips ni s-a arătat şi mai de preţ şi mai sincer în urma sentimentelor pe care le manifestă faţă de Tine. Căci el s-a avântat spre Cuvioşia Ta, ca să folosim o vorbă a lui David, ca un cerb312 care vrea să-şi potolească setea arzândă şi de nesuferit la un izvor bun şi limpede. Fericit este cel ce s-a învrednicit să se apropie de Tine ! Dar şi mai fericit este cel care, în urma suferinţelor îndurate pentru Hristos şi a ostenelilor sale pentru adevăr, şi-a pus o astfel de cunună, precum puţini din cei ce se tem de Dumnezeu au putut dobândi. Tu n-ai dovedit doar o virtute nepusă la încercare, ai navigat şi ai îndrumat sufletele altora nu numai pe vreme senină, ci ai răzbit prin greutăţile încercărilor şi Te-ai arătat mai tare decât prigonitorii Tăi prin bărbăţia cu care ai înfruntat părăsirea patriei care Te-a născut313. Alţii au parte de pământul strămoşesc, noi însă ne-am învrednicit de cetatea cea de sus; unii au parte de scaunul nostru vlădicesc, noi însă de Hristos. Oh, ce târguială fericită ! Câte nimicuri am dispreţuit şi câte bunătăţi am dobândit! Am trecut prin foc şi prin apă, dar am încredere că vom ieşi să ne mai înviorăm. Intr-adevăr, Dumnezeu nu ne va părăsi până la sfârşit şi nici nu va privi cu nepăsare la prigoana îndurată de dreapta învăţătură, ci, după mulţimea durerilor, mângâierile Lui ne vor aduce bucurie. Iată ce credem şi în ce nădăjduim. In schimb, Tu. Iii cer, roagă-Te şi pentru umilinţa noastră şi, de fiecare dată când se va ivi vreun prilej, nu sta la îndoială să ne binecuvântezi cu scrisori şi să ne sporeşti interesul pentru a cunoaşte lucrurile de la voi, lucru pe care Te-ai învrednicit să-l faci acum. 311. Regretăm că n-am putut utiliza lucrarea lui G. Pfeilschifter, Klein neues Werk des Wulfila, în „Veröffentlichungen aus dem Kirchenhist Seminar”, 3, 1 München, 1907, pp. 192-224.

• Epistola aceasta şi cea următoare nu aparţin Sfântului Vasile, ci Sf. Grigorie Teologul.

Totuşi, unul din codicii vechi le înşiră între operele ierarhului nostru. în ele se exprimă bucuria de a putea răbda spre a câştiga mila lui Hristos. 312. Ps. 42, 1. 313. Episcopul Eusebiu fusese exilat de arieni. EPISTOLE 259 Ne bucuri şi când scrii şi când îţi aduci aminte de noi, dar, ceea ce-i şi mai de preţ, mai ales când ne binecuvântezi prin scrisori. Cât despre noi, dacă suntem vrednici de suferinţele şi de lupta pentru Hristos, doresc să o văd pe Cuvioşia Ta şi să Te iau drept model de răbdare în suferinţe. Dar pentru că nu suntem vrednici de această fericire, prinşi fiind de multe trude şi necazuri, facem doar ceea ce vine în rândul al doilea, adică cinstim desăvârşirea Ta şi îţi cerem să nu uiţi să-Ţi aduci aminte de noi. Căci pentru noi nu e numai un folos faptul că suntem socotiţi vrednici de scrisorile Tale, ci şi o mândrie în faţa mulţimii şi o podoabă faptul că însemnăm ceva faţă de un om atât de mare prin virtute şi având atâta familiaritate faţă de Dumnezeu, încât să-i poată familiariza şi pe alţii, prin vorbă, ca şi prin exemplu. EPISTOLA 168 Către preotul Antioh (aflat frăţeşte în surghiun) Scrisă în vara anului 374 Pe cât de mult deplâng Biserica pentru că a fost lipsită de îndrumarea unui astfel de păstor, pe atât de mult vă fericesc că v-aţi învrednicit să fiţi în această împrejurare împreună cu un bărbat care se luptă vitejeşte pentru credinţă354, întrucât sunt convins că Domnul vă va da aceeaşi răsplată şi vouă, care răbdaţi împreună cu el şi-l sprijiniţi în râvna Lui. Şi cât de mare e câştigul de a te desfăta în linişte adâncă de prezenţa unui bărbat din învăţătura căruia ai putut folosi atâtea, dar mai ales din experienţa atâtor fapte ? De aceea, cred că acum aţi înţeles despre cine e vorba, căci în trecut şi el avea gândul împrăştiat spre multe probleme, iar voi n-aţi considerat că este bine să vă rupeţi de la treburile zilnice şi să vă dedicaţi în întregime fluxului duhovnicesc care se revarsă din inima curată a acestui om. Ci să dea Domnul ca în El să vă aflaţi mângâierea şi ca nici voi înşivă să nu aveţi nevoie de mângâierea altora. Şi cred că acest lucru se va întâmpla după cum vă doreşte inima, judecând după presimţirea mea personală, pe care am dobândit-o după scurta întâlnire pe care am avut-o cu voi315, şi după neîntrecuta învăţătură a bunului dascăl, a cărui legătură chiar şi de o zi este de ajuns ca merinde pentru mântuire. 314, Preotul Antioh, nepot al episcopului Eusebiu de Samosata, l-a însoţit pe unchiul său în surghiunul acestuia în Tracia. 315. Probabil se face aluzie la faptul că ori în drum spre Tracia ar fi avut loc o vizită în Cezareea, ori, mai probabil, Sfântul Vasile va fi făcut cunoştinţă cu Antioh în anul 372, când a vizitat Samosata, EPISTOLA 167 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 374 260 SFÂNTUL VAS1LE CEL MARE Te-ai angajat la un lucru bun, distins şi mărinimos: acela de a strânge laolaltă trupa prizonierilor de război a dispreţuitorului Glicherios - aşa era poreclit până acum - şi să ascunzi pe cât se poate dizgraţia noastră. De aceea, Cuvioşia Ta, trebuie să ştii la ce mă refer şi să pui capăt necinstei. Glicherios, cel care a ajuns azi în ochii voştri atât de serios şi de important, a fost hirotonit de noi ca diacon pe seama Bisericii din Vinesa, ca să ajute la serviciu preotului local şi să poarte de grijă de treburile Bisericii. Cu toate că în alte privinţe e incomod, în problemele de lucru manual el nu-i lipsit de talent. Când a fost instalat ca diacon, a neglijat treburile aproape înainte de a le începe. Adunând sub autoritatea şi puterea sa câteva fete nefericite, dintre care unele au yenit la el de bunăvoie - cunoşti superficialitatea tineretului în astfel de probleme iar altele au fost aduse cu sila, s-a gândit să ajungă conducător de turmă şi, luându-şi titlu şi înfăţişare de patriarh, a ajuns pe neaşteptate trufaş. Şi a urmat drumul nu cu gând de supunere şi de evlavie, ci cu intenţia de a face din aceasta o altă sursă de trai, ca şi cum oricine ar fi liber să-şi aleagă orice meserie, ajungând astfel să răstoarne aproape întreaga viaţă a Bisericii şi bătându-şi joc de preotul său, un om vrednic de tot respectul atât prin comportare, cât şi după vârstă, socotindu-1 totodată atât pe episcop, cât şi pe noi, ca nevrednici de nimic, şi umplând mereu oraşul şi toată tagma preoţească de tulburări şi dezordini. în sfârşit, întrucât a fost mustrat destul de blând de mine şi de horepiscop* 516 ca să înceteze de a ne dispreţui <şi a ne mai face de râs>, - după ce a îndemnat şi pe tineri spre aceeaşi nebunie -, s-a gândit la o faptă cu totul neruşinată şi neomenoasă. Luând şi pe fete, pe câte a putut, au aşteptat să se facă noapte şi au dispărut, <el devenind astfel fugar>. O astfel de faptă e cu atât mai îngrozitoare, cu cât ne gândim la vremea în care a avut loc. S-a organizat şi un sinod local şi, cum era şi firesc, s-a adunat lume multă. La rândul său, tânărul şi-a adus cu el întreaga ceată, iar după ei şi alţii care i-au urmat, şi, spre mai mare ruşine, tinerii au început să danseze în faţa creştinilor, stârnind râsul celor desfrânaţi şi flecari. Nu s-a mulţumit cu atâta, deşi şi acest lucru e destul de grosolan, ci, după câte sunt informat, şi pe părinţii fetelor, care nu mai puteau suporta pierderea fiicelor lor, pentru care lucru au vrut să

• Nu se ştie sigur căruia din cei doi Grigorie (Teologul ori de Nyssa) îi este adresată

această epistolă. P. Hristu (op. cit., III, 14-15) crede că lui Grigorie de Nyssa. Unii din criticii mai noi nu recunosc paternitatea Sfântului Vasile asupra epistolelor acestora (nr. 169-171), atribuindu-le Sf. Grigorie Teologul. A se vedea P. F. Fetwick, A commentary o f Gr. ofNyssy or the 38-th Letter o f Basil o f Cezareea, in „Or. Chr. Per.” Roma, 1978, p, 32. La fel, Anders Cavallin, Studieri ztt den Brieien hi. Basilins, Lund, 1944. 316. Tocmai „aceste reproşuri uşoare” şi tonul general al epistolei sunt un semn care se adaugă la altele pentru a ne împiedica să atribuim această misivă Sfântului Vasile, care ar fi vorbit cu mai multă duritate faţă de astfel de extravaganţe, Y. Courtonne, op. cit., II, 105. EPISTOLA 169 Către Grigorie* Scrisă în anul 374 EPISTOLE 261 aducă iarăşi acasă această turmă rătăcită, încât s-au aruncat chiar şi în genunchi în faţa fetelor şi, plângând, le rugau să se reîntoarcă, acest faimos tânăr, împreună cu şleahta iui de tâlhari, i-a luat şi pe ei în râs în chip ordinar şi i-a repezit în chip necinstit. Astfel de abuzuri nu trebuie tolerate de Cuvioşia Ta, căci batjocura se răsfrânge asupra noastră, a tuturor înainte de toate să porunceşti ca Glicherios cu fetele respective să se întoarcă înapoi şi să vină cu epistola de recomandare de la tine şi atunci poate că li s-ar putea acorda oarecare îngăduinţă. Dacă el nu vine, atunci trimite măcar pe fete la mama lor, la Biserică. Dacă nici acest lucru nu-i cu putinţă, atunci măcar pe cele care doresc să se reîntoarcă să nu le laşi să mai stea sub tirania acestuia, ci să le convingi să se întoarcă la noi, altfel eşti martor înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor că aceste lucruri nu vor sfârşi cu bine, nici potrivit rânduieliior Bisericii. Cât despre Glicherios, cel mai bun lucru ar fi să se reîntoarcă din convingere şi cu seriozitatea cuvenită; dacă n-o face, să fie îndepărtat neapărat din serviciul lui. EPISTOLA 170 Către Glicherie* Scrisă în anul 374 Până când vei mai sta în rătăcire, Glicherie ? Până când vei mai lua decizii proaste în privinţa ta ? Până când mă vei tot tulbura şi vei arunca ruşine peste întreaga tagmă a călugărilor ? Revino-ţi în fire cu încredere în Dumnezeu, a Cărui dragoste de oameni o imităm şi noi. Dacă te-am pedepsit părinteşte, în acelaşi mod te vom şi ierta. Procedăm cu tine în felul acesta întrucât mulţi au intervenit pentru tine, iar mai mult decât oricare alţii, însuşi preotul tău, căruia îi respectăm bătrâneţile şi bunătatea. Dacă te tot îndepărtezi mereu de noi, vei fi decăzut cu totul din treapta ta, te vei despărţi şi de Dumnezeu, cu cântecele şi cu haina ta cu tot, daruri de care te foloseşti nu ca să duci pe fetele tinere spre Dumnezeu, ci spre prăpastie. EPISTOLA 171 Către prietenul Grigorie Scrisă în anul 374 Ţi-am scris, nu de mult, despre Glicherie şi despre fecioare. încă nu s-au întors, ci lipsesc şi-n clipa de faţă, nu ştiu de ce şi cum. Desigur că nu te voi

• Ierodiaconul Glicherie făcuse parte din Biserica localităţii Vinesa, de care ne vorbeşte

epistola 169. în loc să se distingă prin slujire serioasă, întrucât era şi călugăr, s-a împrietenit cu o ceată de fete tinere alături de care petrecea cântece, dansuri, excursii. Sfântul Vasile îl ceartă, cerându-i îndreptare. 262 SFÂNTUL VASILE CEL MARE învinui, ca şi cum tu ai fi cel care faci acest lucru spre defăimarea mea, fie pentru că ai ceva împotriva mea, fie pentru că vrei să le faci pe plac altora. Să se întoarcă, aşadar, fără să se teamă deloc ! Stai tu chezaş pentru el. Pentru că ne doare când mădularele sunt dezbinate de trup, oricât de măiestrit s-ar fi făcut această separare. Dacă ei continuă să persiste în rătăcire, să cadă vina pe alţii, căci noi ne spălăm pe mâini. EPISTOLA 172 Către episcopul Sofronie* Scrisă în anul 374 Cât de mult m-ai bucurat cu scrisorile Tale, nici nu-i nevoie să-Ţi scriu, îţi poţi închipui uşor acest lucru după faptele pe care le descrii, şi care sunt atât de bune. Căci cel dintâi rod al Duhului este dragostea, pe care ne-ai dovedit-o prin scrisoarea aceasta. Şi ce ar putea fi mai preţios pentru noi în starea actuală a lucrurilor, când, din pricina înmulţirii nedreptăţilor, dragostea multora317 s-a răcit ? Nimic nu-i atât de rar azi ca întâlnirea fratelui duhovnicesc, ca un cuvânt paşnic ori ca o comuniune spirituală, pe care aflând-o la desăvârşirea Ta, suntem datori să aducem o îndoită mulţumire lui Dumnezeu, rugându-ne să ne împărtăşim din bucuria duhovnicească desăvârşită care sălăşluieşte în Tine. Căci dacă epistolele sunt în stare de aşa ceva, cât de mare trebuie să fie bucuria conversaţiei directe ? Şi dacă atât de departe fiind, Tu totuşi atragi şi atenţia altora, atunci de câte n-ai fi Tu vrednic când Te vei arăta de aproape ? Să ştii bine că, dacă n-aş fi fost oprit de o mulţime nesfârşită de treburi şi de nevoi inevitabile, care m-au ţintuit pe loc, m-aş fi grăbit să pornesc eu să Te caut, desăvârşitule ! Deşi marea piedică în calea mişcării e vechea mea boală, totuşi parcă n-aş fi ţinut seama nici de ea când mă gândeam la folosul sufletesc ce mă aştepta. Căci, ca să fii vrednic să întâlneşti un bărbat care are aceleaşi gânduri ca şi tine şi care cinsteşte credinţa Părinţilor, după cuvântul cinstiţilor fraţi şi împreună-slujitori, înseamnă că ne învrednicim a reveni la vechea fericire a Bisericilor, într-o vreme când puţini erau cei care se îmbolnăviseră de patima discuţiilor şi a căutărilor şi când toţi erau în pace, fiind împlinitori şi lucrători fără prihană ai poruncilor, aşa încât prin sincera şi nemeşteşugita lor mărturisire ei îl cinsteau pe Domnul, păzind neclătinată şi simplă credinţa în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

• Nu ştim unde era scaunul episcopal a! acestui Sofronie; se pare, probabil, undeva mai

departe de Capadocia. Totuşi, pare un apropiat al Sfântului Vasile, căci acesta îi face confidenţe despre răcirea sufletească existentă printre slujitorii Bisericii. 317. Mu 24, 12. EPISTOLE 263 Pe mine mă urneşte greu la scris faptul că nu-s convins că epistolele mele sunt înmânate de fiecare dată Iubirii Tale, ci că, din cauza lipsei de cinste a celor care le preiau, există multe alte persoane care le citesc înainte, mai ales astăzi, când stările de lucruri sunt atât de tulburate în întreaga lume. Din pricina aceasta, mă aştept la fel şi fel de învinuiri şi reclamaţii necruţătoare împotriva scrisorilor mele atunci când ajung să mă conving că totuşi unele din ele sunt predate318. în realitate, ori scriu, ori tac, eu n-am decât o singură sarcină: să păstrez în inimă amintirea Cuvioşiei Tale. Să-ţi ajute Dumnezeu să-ţi urmezi drumul vieţuirii tale duhovniceşti, aşa cum ţi l-ai ales. De fapt, lupta pe care trebuie s-o duci nu-i deloc neînsemnată dacă-ţi dai bine seama de făgăduinţa făcută şi de ceea ce decurge din ea. Oricine poate alege o cale de vieţuire potrivit Evangheliei, dar ca să urmăreşti împlinirea legii până în cele mai mici amănunte şi să nu treci peste nimic din ce-i scris acolo, iată ceva ce n-a fost împlinit decât de un număr foarte mic din cei de care am luat cunoştinţă. Pentru aşa ceva îţi trebuie o limbă formată şi un ochi îndrumat după dorinţa Evangheliei, să munceşti cu mâinile tale spre a fi bine plăcut lui Dumnezeu, să-ţi mişti picioarele şi să te slujeşti de fiecare dintre mădulare aşa cum a rânduit de la început Creatorul; mai trebuie cuvioşie în îmbrăcăminte, grijă în felul cum vorbeşti cu oamenii, simplitate în hrană, lipsă a tot ce-i de prisos în avere. Când stai să le înşiri, toate acestea par lucruri mărunte; în schimb, pentru realizarea lor m-am convins şi eu că, într-adevăr, ţi se cere să duci o luptă deosebită. Şi mai trebuie să adaugi desăvârşirea în smerenie, care ne apără de aducerile aminte de mândria strămoşilor, care ne opreşte (dacă natura ne-a dat ceva deosebit, fie pentru trup, fie pentru suflet) să ne lăudăm şi să ne folosim de un pretext în felul cum ne judecă cei din afara mănăstirii, spre a nu ne înfumura şi a ne umfla de laude deşarte. Toate acestea stau în strânsă legătură cu viaţa evanghelică. Tot aşa stăm şi cu statornicia în cumpătare, cu sârguinţa la rugăciune, cu dragostea sinceră faţă de fraţi, cu deschiderea sufletească faţă de cei în nevoie, cu smerenia cugetului, cu frângerea inimii, cu curăţia credinţei şi cu echilibrul în tristeţe, <adică păstrarea voioşiei până şi în clipele de suferinţă>.

• Teodora era una din colaboratoarele Bisericii, mai ales pe tărâm pedagogic. Canonicele

nu erau călugăriţe, locuiau în grup, erau controlate de slujitorii Bisericii. Sfântul Vasile le dă sfaturi cum să activeze. 318. Iarăşi problema serviciului poştal, de care se plânge Sfântul Vasile în multe din epistolele sale. Serviciul era aproape inexistent. Se foloseau mai mult curierii ocazionali. EPISTOLA 173 Către Teodora, „canonica”" Scrisă prin anul 374 264 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Şi, pe deasupra, niciodată să nu ne părăsească gândul ia înfricoşata şi neocolita Judecată, spre care ne grăbim cu toţii, deşi foarte puţini îşi amintesc de aceasta şi se îngrijorează pentru acest eveniment! EPISTOLA 174 Către o văduvă Scrisă cam prin 374 Cu toate că marea mea plăcere era să scriu mereu nobleţei voastre, preastimată doamnă, totuşi de fiecare dată m-am oprit, pentru că nu voiam să provoc discuţii din pricina oamenilor porniţi cu duşmănie faţă de mine şi care împing ura, după cum se spune, până acolo încât se dedau la anchete indiscrete, chiar numai dacă cineva primeşte vreo scrisoare de la mine319. întrucât ai procedat bine scriind dumneata cea dintâi şi întrucât mi-ai scris tocmai ce trebuia, înştiinţându-mă despre anumite probleme sufleteşti, am ajuns la rândul meu să-ţi răspund, împlinind astfel două lucruri deodată: pe de-o parte, ca să-mi plătesc datoria, iar pe de alta, ca să răspund la ceea ce mi-ai scris Domnia Ta. Fericit e sufletul care zi şi noapte n-are în gândurile sale altă grijă decât de a şti cum atunci, în marea zi, când toate făpturile vor sta în faţa Judecătorului ca să dea socoteală de faptele lor, va putea să răspundă fără frică de viaţa lui. Şi, într-adevăr, cel care-şi pune înaintea ochilor acea zi şi acel ceas şi care cugeta mereu la apărarea pe care o va face înaintea nemitarnicului Judecător, acela ori nu va mai greşi deloc, ori va săvârşi doar păcate uşoare, pentru că, dacă i se întâmplă să greşească, acest lucru se petrece fără ca să existe la mijloc frica de Dumnezeu. La cei în care e trează aşteptarea ameninţărilor Judecăţii, teama care sălăşluieşte în ei nu le va da prilej să cadă în fapte sau gânduri nedorite. Prin urmare, adu-ţi mereu aminte de Dumnezeu, să ai în inimă teama de El şi cuprinde-i pe toţi în comuniunea rugăciunilor. într-adevăr, de mare ajutor sunt cei care-L pot îmblânzi pe Dumnezeu. Fă şi dumneata luciul acesta fără încetare. Căci şi în vremea cât trăim în trup rugăciunea ne este de mare folos, iar când plecăm de aici ea ne serveşte drept provizie pentru veacul ce va veni. Dar dacă această grijă e un lucru bun, în schimb descurajarea, lăsarea în voia sorţii şi pierderea nădejdii de mântuire sunt cele care strică cel mai mult sufletului. Să ai, aşadar, nădejde în bunătatea lui Dumnezeu şi aşteaptă ajutorul Lui, cunoscând că dacă ne vom întoarce bine şi sincer spre El nu numai că nu ne va respinge de tot, ci poate tocmai când vom pronunţa cuvintele rugăciunii ne va spune: „Iată-Mă !”. 319. într-adevăr, pornirea spre calomniere este unul din păcatele cele mai adeseori pomenile de Sfântul Vasile, iar leacul împotriva ei - frica de judecata lui Dumnezeu - e tot atât de des subliniat. O atitudine similară este de semnalat şi în scrierea anterioară. EPISTOLE 265 Mi-ai scris nu de mult Excelenţă, poruncindu-mi deschis, între altele, să scriu şi despre credinţă. Ei bine, eu admir râvna pe care o arăţi în această privinţă şi-L rog pe Dumnezeu să rămâi nedezminţit legat de bine, iar progresând neîntrerupt în ştiinţă şi în fapte bune să ajungi la desăvârşire. însă, întrucât nu vreau să las scrierea despre credinţă şi nici să alcătuiesc alte mărturisiri de credinţă, nu vreau să-ţi trimit ceea ce-mi ceri. De altfel, cred că vă vor fi împuiat urechile cu anumite instrucţiuni cei din jurul dumneavoastră, ca unii care nu fac nimic altceva decât să mă calomnieze, ca şi cum s-ar recomanda că n-au altă calitate decât să mă învinuiască pe nedrept de nelegiuirile cele mai ruşinoase. Pe aceştia trecutul îi vădeşte limpede cine sunt, iar o experienţă sporită îi va trăda şi mai mult. Eu rog însă pe cei ce cred în Hristos să nu pună întrebări prea curioase dincolo de vechea credinţă3-0, ci să declare doar că ne botezăm în credinţa în care credem şi ne închinăm aşa cum am fost botezaţi. Să ne ajungă dar că dobândim aceleaşi noţiuni pe care le-am primit din Sfânta Scriptură şi să ne ferim de orice înnoiri în acest sector. Dar nu în inventarea noţiunilor se cuprinde mântuirea noastră, ci în mărturisirea curată despre Dumnezeirea în Care credem. EPISTOLA 176 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă prin august 374 De-ar da Dumnezeu Cel Sfânt ca atunci când epistola mea va ajunge în mâinile Tale să Te găsească în deplină tărie trupească, ferit de orice greutăţi şi săvârşind toate după cum Ţi-e dorinţa, ca să nu rămână neîmplinită nici făgăduinţa făcută mie de a fi de faţă în oraşul nostru, pentru ca să sporim şi mai mult măreţia praznicului de hram, care se ţine în flecare an în Biserica noastră în cinstea martirilor321. Să fii sigur, preacinstitul şi preaiubitul meu, că, chiar dacă poporul nostru primeşte atunci mulţi vizitatori, prezenţa nici unuia n-o doreşte atât de viu pe cât doreşte prezenţa Ta; atât e de puternic 320. Din conţinutul acestei epistole se deduce faptul că până şi mirenii se interesau de problemele dogmatice, lucru ştiut, altfel, de toţi. Frumos e faptul că Sfântul Vasile a ştiut să-i atragă şi să-i lămurească. E uşor de înţeles că între problemele la care se face aluzie, la loc de frunte e mai ales deofiinţimea Fiului şi a Duhului Sfânt cu Tatăl. 321. E vorba de pomenirea Sfântului Mucenic Eupsihie (7 sept.), mort sub Iulian Apostatul. Cu ocazia hramului, se discutau şi probleme bisericeşti. Despre Eupsihie ne mai vorbesc şi alte epistole, de exemplu nr. 100. EPISTOLA 175 Către corniţele Magninianos Scrisă cam prin anul 374 266 SFÂNTUL VASILE CEL MARE stimulentul de dragoste pe care l-ai lăsat în scurta petrecere în care ai mai fost la noi. De aceea, pentru ca să aducem cât mai multă slavă lui Dumnezeu, iar popoarele să se bucure şi martirii să-şi primească şi pe această cale cinstea cuvenită, iar noi, bătrânii322, să ne bucurăm tot aşa de mult de cinstea pe care se cade s-o arătăm unuia din fiii cei mai vrednici ai ţinuturilor noastre, fă-ne neapărat bucuria de a Te vedea aici, şi încă cu o zi înainte de ţinerea sinodului, ca să mai stăm de vorbă pe îndelete şi să ne mai mângâiem unul pe altul prin împărtăşirea bucuriilor noastre duhovniceşti. Ziua <fixată pentru întâlnire> este a cincea a lunii septembrie. Te rugăm deci să soseşti mai devreme cu trei zile, ca prin prezenţa Ta să faci mai strălucită şi aniversarea anuală a azilului pentru săraci323. Fii sănătos şi bucuros în Domnul, rugându-Te pentru mine, şi prin harul Domnului să-mi fii păstrat atât mie, cât şi Bisericii lui Dumnezeu. EPISTOLA 177 Către magistrul Sofroniosr Scrisă în anul 374 Nu-i uşor să-i înşir pe toţi cei care, prin mijlocirea mea, au primit ajutoare de la Excelenţa Ta, căci sunt foarte numeroşi cei care recunosc binefacerile primite din mâna Ta cea puternică, pe care Domnul ne-a dat-o ca aliată în aceste împrejurări critice. Dar cel mai drept dintre toţi şi pe care Ţi-1 prezentăm acum prin scrisoarea noastră, preavenerabilul nostru frate, Eusebiu, a căzut pradă unei absurde calomnii, pe care numai dreptatea Ta poate s-o spulbere. De aceea, Te rog să fii aşa de bun faţă de acest om şi să-l ocroteşti ca şi cum ai ocroti adevărul, făcându-i dreptate şi asigurându-i condiţii omeneşti de a-1 apăra şi proteja împreună cu adevărul, întrucât dispune şi de un apărător important: are dreptatea de partea lui, pe care o va dovedi foarte uşor, limpede şi fără a putea fi contrazis, afară poate dacă timpul actual nu-i va sta împotrivă. EPISTOLA 178 Către Aburgios* Scrisă în anul 374 Ştiu că am prezentat de multe ori pe numeroşi oameni Vredniciei Tale şi că am făcut servicii importante celor asupriţi în împrejurări din cele mai 322. Când scria această epistolă Sfântul Vasile n-avea încă 45 de ani, de aceea cuvântul „îmbătrânit” s-ar potrivi poate mai mult din pricina bolii lui, care-i va fi stors vlaga. 323. înainte de hram se comemora şi „Vasiliada”.

• Ca de atâtea ori altădată, Sfântul Vasile cere şi acum protecţia acestui prefect al capitalei,

de data aceasta spre a face dreptate preotului Eusebiu, căzut pradă calomniei.

• Impresionantă e solicitudinea marelui ierarh pentru cei necăjiţi. Aburgios pare a fi fost

din familie de goţi, dar foarte binevoitor (la intervenţii). Pare a fi rudă cu sfântul. Cazul lui Eusebiu pare a fi acelaşi ca şi în epistola 177. EPISTOLE 267 grele, dar, după câte ştiu, nu am trimis până acum Excelenţei Tale un om care să-mi fie mai drag sau care să lupte pentru cele mai înalte scopuri, adică pe preadoritul nostru fiu, Eusebiu, care-Ţi înmânează această scrisoare de la mine. în ce încurcătură a ajuns, va istorisi el însuşi Excelenţei Tale, dacă i se va da prilejul. Dar ceea ce se potriveşte să spun eu e următorul lucru: să nu fie nedreptăţit acest om şi, pentru că s-au ivit mulţi oameni care au fost surprinşi cu fapte din cele mai greu de explicat, să nu fie şi el însuşi atins de vreo bănuială care îi apasă pe cei mai mulţi, ci să primească o judecată dreaptă şi să se cerceteze toată viaţa lui. Atunci, toată calomnia se va da în vileag şi omul nostru, aflându-şi cea mai dreaptă ocrotire, va fi vestitorul principal al binefacerilor primite de la blândeţea Ta. EPISTOLA 179 Către Arinteos! Scrisă în anul 374 Că iubeşti libertatea şi omenia ne-o dovedesc îndeajuns nobleţea firii şi faptul că ai un suflet deschis spre toţi. De aceea, îmi iau îndrăzneala să mijlocesc pentru un bărbat vestit în ce priveşte lungul şir al strămoşilor, vrednic de o mai mare cinste şi respect prin blândeţea caracterului pe care-1 are sădit în el, aşa încât te rugăm să-l sprijini la procesul pe care-1 are, care din punct de vedere al adevărului nu prezintă greutăţi, în schimb, din pricina unei grave calomnii, e destul de primejdios. Ar ajuta mult la salvarea omului faptul că ai spune un cuvânt bun pentru el, favorizând astfel, în primul rând, dreptul <şi noţiunea de justiţie>, apoi dovedindu-ne şi de data aceasta nouă, prietenilor tăi, stima şi bunăvoinţa cu care ne-ai obişnuit. EPISTOLA 180 Magistrului Sofronios, pentru Eumathios1 Scrisă în anul 374 M-a durut sufletul când am aflat despre acest bărbat vrednic de stimă, care se află într-o situaţie nenorocită. Intr-adevăr, om fiind şi eu, cum să nu iau parte la durerea unui om liber, copleşit de greutăţi nemeritate ? Şi tot întrebându-mă cum i-aş putea veni în ajutor, am înţeles că singurul mijloc de a-1 scăpa de grijile care-1 apasă ar fi să-l prezint Excelenţei Tale. De acum încolo, e grija Domniei Tale de a alerga pentru el, cu râvna pe care (suntem martori şi noi) ai arătat-o în folosul multora.

• Ca şi Traian, Arinteos era un ofiţer superior, care n-a aprobat politica de asuprire a ortodocşilor

dusă de Valens. Moare în anul 378. Sfântul Vasile îi exprimă compasiunea pentru moartea soţiei iui (epist. 269). Persoana pentru care i se cere intervenţia pare a fi Eumathios (epist. 180).

• Eumathios pare a fi fost profesor de retorică, ajuns acum la necaz.

2 6 8 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cunoşti problema lui din memoriul pe care l-a înaintat împăraţilor şi pe care, luându-1 în mâinile Tale, Te rugăm să-l iei sub ocrotire şi să-l mângâi pe om cu tot ce poţi. în felul acesta ajuţi un creştin, un bărbat ales şi un om care şi-a câştigat respect printr-o cultură deosebită. Dacă voi mai spune şi aceea că prin facerea de bine arătată acestui om îmi faci şi mie o bucurie, deşi aici interesul meu este de puţină importanţă, şi atunci Excelenţa Ta, ca unul care acceptă să dea atenţie şi dorinţelor noastre, nu va fi făcut desigur puţin lucru. EPISTOLA 181 Către Otreios, Episcopul Melitinei* Scrisă în anul 374 Ştiu că despărţirea de noi a preaiubitului de Dumnezeu episcop Eusebiu a afectat-o pe Evlavia Ta la fel de mult ca şi pe mine. întrucât am'ândoi avem nevoie de mângâiere, să ne încurajăm, aşadar, unul pe altul. Tu să-mi scrii ce mai este nou prin Samosata, iar eu să-Ţi aduc la cunoştinţă câte voi auzi de prin Tracia. Pentru că, în întristarea prezentă, mare uşurare e să afli că poporul s-a răzvrătit <la exilarea lui>324, iar pentru bunătatea Ta să fii informat în ce stare se află părintele nostru comun al amândurora325. Ştirile de care am amintit nu le vom putea cuprinde acum în epistolă; le va da cel care le cunoaşte, pe care Ţi l-am prezentat şi care ne va putea informa mai amănunţit despre starea în care l-a lăsat şi cum le suportă pe toate. Să Te rogi, aşadar, şi pentru el şi pentru mine, pentru ca Domnul să dea cât mai curând scăpare din astfel de nenorociri. EPISTOLA 182 Către preotul Paulin Scrisă în anul 374 Pe cât de mult ne întristăm când ne aducem aminte de pustiirea Bisericilor3- 6, pe atât de mult vă fericim că v-aţi angajat îndată într-o luptă atât de

• Otreios, episcop de Melitina (Armenia Mică), era o vrednică figură ortodoxă a vremii.

El a jucat un rol major la Sinodul II Ecumenic, după cum informează Sf. Grigorie de Nyssa, epist. 10 şi 18 (ed. Pasquali, Leiden, 1959, pp. 39-40; 58-60). Faptul că Otreios a rămas impresionat de plecarea în exil a lui Eusebiu e o dovadă că se cunoşteau mai de demult. A se vedea şi epist. 166, 167 şi 163. 324. Preţioasă mărturie de rezistenţă ortodoxă faţă de presiunea arienilor, care vor fi ocupat şi aici scaunul cu un candidat de-al lor. 325. încă o dovadă că Sfântul Vasile îl socotea pe Sfântul Eusebiu ca duhovnic al său, personalitate la care ei ţinea foarte mult. 326. Aluzie la Eusebiu, episcopul Samosatei, trimis în surghiun în Tracia. Preotul Paulin pare a fi unul din cei care s-au angajat să-l însoţească în exil pe episcopul lor, de aceea Sfântul Vasile îl felicită şi-l încurajează. EPISTOLE 269 lungă, pe care să vă ajute Domnul s-o duceţi cu răbdare, ca să primiţi buna răsplată a unei credincioase slujiri şi a unei dârze rezistenţe pe care aţi arătat-o pentru numele lui Hristos. EPISTOLA 183 Către cetăţenii din Samosata* Scrisă în anul 374 Când văd că cercetările şi prigoanele marii încercări s-au întins deja în toată lumea şi că cele mai mari oraşe din Siria trec prin aceleaşi grele încercări ca şi noi, iar în schimb nu-i nicăieri un senat care să se arate atât de încercat şi de distins spre fapte bune aşa ca al vostru, care, prin râvna lui, s-a învrednicit de o faimă atât de mare, mai că-mi vine să mă bucur de cele întâmplate. Pentru că, dacă nu s-ar fi întâmplat acest fapt dureros, n-ar fi ieşit în evidenţă valoarea voastră. De aceea, se pare că pentru cei ce caută virtutea ceea ce-i cuptorul pentru aur, aceea e şi prigoana pentru nădejdea în Dumnezeu, manifestată din partea celor ce tânjesc după virtute. Deci înainte, minunaţilor, aveţi grijă ca la oboselile de până acum să mai adăugaţi altele tot atât de mari şi să arătaţi că puneţi pe o temelie mai întărită o clădire şi mai măreaţă şi să vă strângeţi iar în jurul păstorului vostru, când va da Dumnezeu să se reîntoarcă la scaunul său, fiecare din voi povestindu-ne câte-o faptă deosebită pe care a săvârşit-o pentru Biserica lui Dumnezeu, având de primit fiecare din voi după faptele sale, în ziua mare a Domnului, răsplată de la Atotmilostivul Dumnezeu. Dacă vă mai aduceţi aminte de noi şi vreţi să ne scrieţi de câte ori e cu putinţă, pe de-o parte, veţi face o faptă dreaptă, pentru că ne răsplătiţi cu ceva de-al vostru, iar pe de altă parte, ne veţi face o mare bucurie, pentru că prin epistole ne veţi trimite şi semne despre preadulcele vostru glas. EPISTOLA 184 Către Eustaţiu, episcop de Himeria* Scrisă în anul 374 Ştiu că-i lucru trist şi apăsător să rămână cineva orfan, pentru că, în primul rând, n-are cine să-ţi mai poarte de grijă. De aici am înţeles că dacă Evlavia Ta nu serii, înseamnă că Te-ai supărat din cauza evenimentelor, totodată fiind ocupat cu probleme mult mai grele: să alergi mai mult pentru

• Robust cuvânt de încurajare, adresat credincioşilor care-şi deplâng părintele trimis în

exil. Mângâindu-i, Sfântul Vasile le aminteşte că în curând îşi vor primi din nou părintele.

• O frumoasă scrisoare de îmbărbătare frăţească, trimisă unui coleg de apostolat, pc care

Sfântul Vasile îl roagă să-i scrie mai des, căci orice deschidere sufletească uşurează suferinţele. 270 SFÂNTUL VASILE CEL MARE turma lui Hristos, din pricina vrăjmaşilor care se ridică din toate părţile împotriva ei. Dar întrucât conversaţia cu cei de o credinţă cu noi constituie totdeauna o mângâiere în vreme de necaz, gândeşte-Te şi scrie-mi de fiecare dată când e cu putinţă, ca în felul acesta să Te calmezi pe Tine însuţi, ca şi cum ai sta de vorbă cu mine, iar în acelaşi timp să mă mângâi şi pe mine cu propriile Tale cuvinte. Acelaşi lucru mă voi strădui şi eu să-l fac de fiecare dată când ocupaţiile îmi îngăduie. Roagă-Te şi Tu însuţi şi îndeamnă şi pe fraţi să-şi dea silinţa să-L îmblânzească pe Domnul, ca să ne arate cândva o mântuire din întristarea care ne învăluie. EPISTOLA 185 Către Teodot, episcop de Beroia* Scrisă în anul 374 ( ?) Ştiu că şi dacă nu-mi scrii, în inima Ta totuşi nu s-a şters amintirea mea. Şi deduc acest lucru nu din faptul că aş fi într-adevăr vrednic de a mă ţine minte, ci din aceea că sufletul Tău dă dovadă de dragoste prisositoare. în orice caz, Te rog să Te foloseşti, pe cât e cu putinţă, de prilejurile care Ţi se oferă, ca să-mi mai trimiţi câte-o epistolă, pentru ca şi eu să mă mai încurajez din tot ce aud despre Tine şi să am şi eu prilej să-Ţi fac cunoscute gândurile mele. Pentru că acesta-i rostul convorbirilor dintre oamenii care stau la o atât de mare distanţă, ca măcar prin scrisori să stea în legătură. Să nu ne înstrăinăm unul de altul, atât cât ne îngăduie împrejurările. Să ne hărăzească Domnul şi ocazia de a ne întâlni faţă către faţă, pentru ca în felul acesta să crească şi dragostea dintre noi, iar mulţumirea ce o datorăm Stăpânului nostru să sporească şi mai tare. EPISTOLA 186 Către guvernatorul Antipatros Scrisă în anul 374 Cât de frumoasă e filosofía ! Intre altele, ea lasă pe cei care-o cultivă să se vindece cu puţină cheltuială, aşa încât unul şi acelaşi lucru slujeşte şi ca hrană şi ajută şi sănătăţii. Căci după ce Ţi-ai pierdut pofta de mâncare, după cum am auzit de la cineva, Ţi-o poţi recâştiga prin varză acră. înainte cu greu o suportam, atât din pricina proverbului, cât şi pentru că-mi aducea aminte de prietena mea, sărăcia; acum însă îmi pare că se schimbă atât părerile, cât şi

• Atât el, cât şi credincioşii lui rămân fideli liniei ortodoxe. Teodot semnează şi epistola

92, adresată „Italienilor şi Galilor”. EPISTOLE 271 râsul proverbului, văzând că această legumă e o bună hrănitoare pentru tineret, dar care, în acelaşi timp, i-a redat şi căpeteniei noastre puterea de altădată. De acum înainte voi socoti că nimic nu poate sta alături de ea, nu numai lotusul lui Homer"2 ’, dar nici vestita ambrozie, oricât de minunată ar putea fi ea, încât să-i poată sătura ca ea atât de bine pe <zeii> olimpieni. EPISTOLA 187 Antipatros către Vasile* Scrisă în anul 374 „Dacă îmbuci de două ori din varză mori” - aşa spunea o zicală. Dar eu, care m-am servit din ea de mai multe ori, cerându-mi astfel moartea de mai multe ori, totuşi nu voi muri decât o singură dată. Dar tot la fel se întâmpla şi dacă n-aş fi gustat din ea decât o singură dată. Or, dacă aşa stau lucrurile, să nu te temi dacă vei mânca din aceste bucate gustoase, atât de nedrept hulite de zicala aceea. EPISTOLA 188 Către Amfilohiu, despre canoane Scrisă în anul 374 I Scriptura ne spune că „cel ce nu ştie, de va întreba de înţelepciune, înţelepciune i se va socoti”328. Dar mi se pare că întrebarea unui înţelept e în stare să facă înţelept chiar şi pe un nebun. Acest lucru mi se întâmplă şi mie ori de câte ori primesc scrisori de la un om harnic ca Tine. într-adevăr, mă fac mai ştiutor şi mai înţelept decât aş fi eu însumi prin simplul fapt că mai pun întrebări, pentru că învăţ multe lucruri pe care nu le ştiam, iar grija pentru exactitate devine dascălul nostru. Desigur că şi în cazul de faţă, întrucât până acum niciodată nu dădusem atenţie la obiectul întrebărilor Tale, am fost nevoiţi să le examinez mai cu grijă şi să ne aducem aminte ceea ce auzisem de la cei mai în vârstă şi să aflăm astfel, prin propria noastră judecată, în ce măsură se apropie ele de cele ce ni s-au spus. 327. Homer, Odiseea IV, 603.

• Nostimă întâmplare a fost cea prin care, ca un filosof şi doctor, Sfântul Vasile vindecă

cu varză acră lipsa poftei de mâncare a guvernatorului Capadociei, Antipatros, care l-a surprins tocmai la masă, unde ierarhul l-a îmbiat să guste. Urmarea: după câtva timp, guvernatorul cere din nou să i se servească din această hrană atât de hulită, dar care întrece mâncarea zeilor. De subliniat umorul sfântului. 328. Pi: 17, 28 (ed. 1914). 272 SFÂNTUL VASILE CEL MARE în privinţa „catarilor”329 (sau a celor curaţi, n, tr.), despre care s-a vorbit mai înainte şi de care îţi aduci bine aminte, se cuvine a se proceda potrivit obiceiului din fiecare loc, deoarece cei care au luat atunci o hotărâre nu s-au putut pune toţi de acord când a fost vorba de Botez. Botezul pepuzenilor330 mi se pare că n-are nici o valabilitate şi m-am mirat cum de l-a trecut cu vederea Dionisie331 (cel Mare, n. tr.), care era un mare cunoscător al canoanelor, într-adevăr, Botezul pe care cei vechi hotărâseră să-l primim e cel care nu se abate deloc de la credinţă, fapt pentru care pe unele <erori> le-au numit eresuri, pe altele schisme, iar pe altele adunări ilegale. între „erezii” au numit grupările celor care s-au rupt şi s-au înstrăinat cu totul de credinţă; „schisme” erau formaţiunile celor care s-au separat pentru anumite motive de ordin administrativ, bisericesc sau din pricina unor probleme care s-ar fi putut rezolva dacă ar fi existat o înţelegere reciprocă, iar „adunări ilegale” simt partidele formate de preoţi sau de episcopi nesupuşi, precum şi de mireni nedisciplinaţi. De pildă, dacă un cleric oarecare a fost judecat pentru o abatere şi înlăturat din slujbă pentru că nu se mai supunea canoanelor, ci pretindea pentru el întâietatea şi funcţia respectivă, iar împreună cu el au plecat şi alţii, părăsind Biserica cea universală, aici avem o adunare ilegală. Schisma, în schimb, este o neînţelegere cu cei din Biserică pe tema pocăinţei. între eretici îi amintim pe manihei, pe valentinieni, pe marcioniţi, precum şi pepuzenii înşişi - la aceştia neînţelegerea se leagă direct de credinţa în Dumnezeu. Părinţii cei vechi au hotărât să respingă cu totul Botezul ereticilor, în schimb să-l recunoască pe al schismaticilor, aceştia fiind oameni care se mai află încă în Biserică, pe când cei din adunările ilegale, dacă se îndreptează printr-o pocăinţă apreciabilă şi printr-o întoarcere reală, trebuie primiţi iarăşi în Biserică, aşa cum se întâmplă adeseori să fie primiţi în treapta lor ierarhică şi clericii care au plecat împreună cu alţi nesupuşi, dacă au făcut pocăinţă. Pepuzenii sunt evident eretici, pentru că au hulit împotriva Duhului Sfânt, atribuind în chip nelegiuit şi neruşinat lui Montan şi Priscilei numirea de Paraclet332. Ei sunt, aşadar, vrednici de osândă, pentru că hulesc Duhul Sfânt, 329. De la cuvântul grecesc mt)ap 6 c = cel curat. Sub această poreclă au apărut în mai multe rânduri, în Biserică, grupări de creştini mai rigorişti şi mai scrupuloşi, care au creat dezbinări sau schisme de multe ori pentru motive personale. Aşa erau în sec. al III-lea novaţienii (după numele preotului Novaţian din Roma), care nu socoteau „curaţi” pe cei care în timpul persecuţiilor făcuseră unele concesii prigonitorilor păgâni şi care doreau să fie reprimiţi în Biserică. Tot la fel gândeau şi montaniştii. 330. Pepuza era orăşelul de naştere (în Frigia) a lui Montan, care a creat şi el o sectă foarte răspândită după anii 200. 331. Dionisie cel Mare, episcop al Alexandriei în sec. al III-lea (248-264). 332. Acest neofit exaltat şi-a ales ca „proorocite” două aventuriere (Maximila şi Priscila), cu ajutorul cărora îşi răspândeşte rătăcirile lui. Despre montanism a se vedea N. Chifăr, op. cit., voi. I, Trinitas, 1999, pp. 109-111. II EPISTOLE 273 fie atribuind divinitatea Lui oamenilor, fie insultând Duhul Sfânt prin comparaţia Lui cu oamenii, astfel fiind vrednici de osândă veşnică, pentru că „hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă”333. Ce rost ar avea să admitem valid Botezul celor care botează în numele Tatălui, al Fiului, precum şi al lui Montan sau al Priscilei ? Pur şi simplu n-au fost botezaţi cei care au fost botezaţi în astfel de nume, despre care Tradiţia nu ne-a învăţat. De aceea, chiar dacă acest lucru a scăpat din vedere marelui Dionisie, noi trebuie să ne silim să nu le urmăm greşeala, căci absurditatea unei astfel de practici este vădită de la sine, însă şi lămurită pentru toţi cei care ştiu să judece cât de puţin. „Catarii” fac parte şi ei dintre cei care s-au separat, dar cei din vechime, în frunte cu Ciprian334 şi Firmilian al nostru333, au hotărât să-i pună pe toţi în aceeaşi categorie: catari, encratiţi, hidroparastaţi, pentru că dezbinarea tuturor acestora a început printr-o schismă, iar cei care s-au despărţit de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, pentru că prin întreruperea succesiunii a încetat continuitatea comuniunii. De fapt, cei dintâi care s-au depărtat primiseră de la Părinţi hirotonia şi, datorită punerii mâinilor acestor Părinţi, ei aveau darul duhovnicesc, dar cei care s-au rupt, devenind laici, n-au mai avut putere nici să boteze, nici să hirotonească şi nici să dea altora harul Duhului Sfânt, de la care s-au exclus ei înşişi; de aceea, Părinţii au hotărât ca aceia care sunt botezaţi de ei, pentru că erau botezaţi de nişte laici, venind la Biserică, să fie curăţaţi din nou cu adevăratul Botez al Bisericii, întrucât câţiva din cei din Asia, ca să se conformeze hotărârilor luate de cei mai mulţi, au fost cu totul de părere să fie recunoscut Botezul acestora, zicem şi noi să fie primit336. Trebuie însă să fim atenţi în special la fapta urâtă a „encratiţilor”337 (sau rigoriştilor, n.tr.), pentru că, spre a face cu neputinţă primirea lor în Biserică, ei au încercat să prevină primirea prin introducerea unui botez de tip special, stricând astfel însăşi tradiţia lui proprie. Deci, socot că, întrucât nu s-a primit despre ei nici o lămurire, ar trebui să respingem botezul lor, şi chiar dacă va fi primit cineva de la ei Botezul, când vin la Biserică totuşi să-i rebotezăm. Dar dacă aceasta ar fi o piedică pentru bunul mers al Bisericii Capadociei, ar 333. Lipsă notă şi din text. 334. Episcop al Cartaginei (f 258). 335. Episcop de Cezareea Capadociei (sec. al III-lea). 336. Se vede că Sfântul Vasile rămâne la rezolvarea mai indulgentă a situaţiei: recomandă în general reprimirea schismaticilor (desigur aplicându-le obligaţii de penitenţă), dar respinge botezul ereticilor. Nu trebuie uitat că cele trei mari „epistole” canonice (188, 199 şi 217) au fost receptate de legislaţia Bisericii Ortodoxe fiind normative în viaţa creştină. Ralli-Potli, Sintagma sfintelor şi dumnezeieştilor canoane, voi. I, Atena, 1854, pp. 88-294. în româneşte, N. Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe, voi. II, partea II: „Canoanele sfinţilor părinţi”, trad. N. Popovici-U. Kovincici, Arad, 1936, pp. 39-149. 337. Numiţi aşa între altele şi fiindcă foloseau la împărtăşanie apă în loc de vin (EYKpaTfiQ - cumpătat). 274 SFÂNTUL VASILE CEL MARE trebui să ne întoarcem iarăşi la Tradiţie şi să urmăm pe Părinţii care au orânduit cele de cuviinţă pentru noi. Căci mă tem ca nu cumva, vrând să-i facem ezitanţi la primirea Botezului, faptul să fie o piedică pentru cei care se mântuiesc, din pricina asprimii propunerii noastre. Iar dacă encratiţii păstrează încă Botezul nostru, aceasta să nu ne facă ezitanţi, căci nu suntem obligaţi să le facem concesii, ci ne silim să urmăm exact prevederea canoanelor. în orice caz, să se decidă ca acelora care vin de la botezul lor să li se împărtăşească ungere338 în faţa credincioşilor şi aşa să se apropie de Taine. Pe de altă parte, eu ştiu că pe fraţii Izois şi Satominos, care erau de aceeaşi condiţie, i-am primit în scaunul episcopal; din această pricină, pe cei care au fost împreunaţi din nou cu tagma lor nu mai putem să-i despărţim de Biserică, pentru că, primind pe episcopii lor, s-a statornicit un fel de canon339, care îndreptăţeşte comuniunea cu ei. III Femeia care-şi omoară în chip voluntar fătul se face vinovată de acuzaţia uciderii. în credinţa creştină nu se precizează dacă fătul era format sau încă nu era. Dar dreptatea n-o cere numai ceea ce era vorba să se nască, ci şi pe cel care a uneltit împotriva lui însuşi, pentru că, aşa cum se întâmplă adeseori, femeile mor în astfel de încercări. Aici se mai adaugă şi uciderea fătului, care e o a doua ucidere, cel puţin intenţionată de cele care nutresc astfel de fapte silnice. Totuşi, pocăinţa acestor femei nu trebuie prelungită până la moarte, ci ele pot fi primite (din nou în comuniune, n.tr.) după un răstimp de 10 ani. Vindecarea lor să nu se hotărască după timp, ci după felul în care ele se pocăiesc340. IV Diaconul care a comis desfrâu după ce a fost hirotonit va fi îndepărtat din diaconie, dar, odată coborât în rândul mirenilor, nu va fi scos din comuniune, căci într-adevăr există un canon vechi, potrivit căruia cei căzuţi din treapta lor nu trebuie supuşi decât la acest fel de pedeapsă, întrucât cred că cei vechi au urmat legea care zice: „nu va izbândi de două ori întru acelaşi necaz”. Şi mai este şi alt temei, şi anume: cei care sunt în tagma mirenilor, după ce au fost scoşi din rândul credincioşilor, pot fi primiţi din nou în locul de unde au fost alungaţi, iar diaconului îi ajunge o dată osânda caterisirii; deci, întrucât nu i se mai dă diaconia, în această osândă să constea pedeapsa. Aceste reguli sunt scoase după dreptul scris. Dar în toate cazurile de acest fel vindecarea ade338. Aşadar, erau reprimiţi în Biserică prin ungerea cu Sfântul Mir. 339. Can. 44, 47 apost.; 8. Sin. I Ec.; 95 Trulan; 7 Laod.; 47 Vasile c. M. Vezi Milaş, Canoanele, II, 2, p. 41. 340. Can. 65 apost.; 91 Trulan; 21 Ancira. Vezi Milaş, op. cit., p. 50. EPISTOLE 275 vărată constă în îndepărtarea de păcat. De aceea, cel care pentru plăcerea cărnii a lepădat harul îşi va dovedi deplin vindecarea numai prin îndepărtarea de plăceri, prin frângerea trupului şi prin înfrânarea cu toată supunerea. Aşadar, trebuie să ţinem atât ceea ce reiese din dreptul scris, cât şi ceea ce prevede Tradiţia, iar în cazurile unde nu se admite asprimea dreptului, acolo trebuie să urmăm regula tradiţională341. V în legătură cu cei care se căsătoresc a treia oară sau de mai multe ori, cei vechi au hotărât acelaşi canon care se potriveşte comparativ la cei cu a doua căsătorie: un an (oprire de la împărtăşanie, n.tr.) pentru a doua căsătorie, cu toate că alţii spun doi ani. Cât priveşte pe cei cu a treia căsătorie, cei vechi îi opresc de la împărtăşanie trei ani şi chiar patru ani. De fapt, ei nu-i mai spun „căsătorie” acestei împreunări, ci poligamie sau mai curând un desfrâu moderat. De aceea a zis şi Mântuitorul către femeia samarineancă, care schimbase cinci bărbaţi: „cel pe care-1 ai acum nu-ţi este bărbat”342, pentru că cei care au trecut peste limita căsătoriei a doua nu mai sunt vrednici în ochii lor să se numească „bărbat” ori „soţie”. Pentru cei care se căsătoresc a treia oară am primit obiceiul de afurisire pe cinci ani, nu din vreun canon, ci din urmarea celor primite mai înainte. Pe ei nu trebuie să-i oprim cu totul de la Biserică, ci să-i învrednicim de „ascultare” de doi ori trei ani şi după aceea să li se dea voie să „stea împreună”, dar de împărtăşirea binelui să fie încă opriţi, abia când vor arăta un rod oarecare de pocăinţă, abia atunci să se aşeze în locul împărtăşaniei343. VI Pe ereticii care se pocăiesc înainte de a pleca din viaţă trebuie să-i primim, dar nu fără chibzuinţă, ci cercetându-i dacă arată căinţă adevărată şi dacă au roade care dovedesc râvnă pentru mântuire344. 341. Naum I, 9 (ed. 1914). 342. Vezi Milaş, op. cit., p. 52. 343. Sfântul Vasile cunoaşte patru trepte de catehumenat, prin care propunea să fie canonisiţi cei care puteau reveni prin Botez ori prin Euharistie în comuniunea Bisericii: 1) plângătorii sau tânguitorii (rcpocncXcuovTec;), care trebuiau să petreacă afară, la uşa Bisericii, unde-şi plângeau păcatele şi-i rugau pe cei care intrau în Biserică să se roage pentru ei; 2) ascultătorii (aKpowpEVOi), care aveau voie să asculte Liturghia până la citirea Apostolului şi a Evangheliei; 3) îngenunchetorii (yovukXîvovtei;) sau cei care se prosternează (wtojuTCTovTEţ), care aveau voie să facă mătănii împreună cu cei credincioşi; 4) cei care stau în picioare (au vE a tam E ţ) şi care puteau rămâne în biserică pe toată durata Sf. Liturghii, dar nu puteau participa la Sf. Taine. Abia după aceea erau primiţi din nou între creştini. 344. Cf. can. 12, 14 Sin. I Ec.; 7 Sin. II Ec.; 78, 96 Trulan; 12 Neocez.; 45 Cartag. 276 SFÂNTUL VASILE CEL MARE VII Desfrânările călugărilor nu trebuie socotite căsătorii, ci unirile lor trebuie oprite pe orice cale, căci acest lucru e şi spre întărirea Bisericii, dar şi spre a nu se da prilej ereticilor să bârfească împotriva noastră, pe câtă vreme prin îngăduinţa noastră faţă de acest păcat i-am împinge spre el345. VIII Cei care se depravează contra naturii sau cu animale sunt vrednici de aceeaşi pedeapsă ca şi ucigaşii, otrăvitorii, adulterii şi închinătorii la idoli, de aceea Tu aplică şi la aceştia dispoziţia ce o ai împotriva celorlalţi. Iar pe cei care fac penitenţă vreme de 30 de ani pentru necurăţenia pe care au săvârşit-o în neştiinţă, nu trebuie să mai stăm la îndoială a-i primi, pentru că îi face vrednici de iertare atât neştiinţa, cât şi mărturisirea lor deschisă, c^ să nu mai vorbim de prelungirea pedepsei lor, căci au fost „daţi satanei” aproape o viaţă de om, ca să înveţe să nu se mai facă de ruşine. De aceea să dai îndrumări să fie primiţi fără întârziere, mai ales dacă au şi lacrimi care înduplecă milostivirea Ta şi dacă arată o viaţă demnă de milă346. IX Cel care în mânie a folosit securea împotriva soţiei sale este un ucigaş. Dar bine ai făcut că m-ai făcut atent şi mi-ai cerut într-un chip vrednic de înţelepciunea Ta să mă întind mai pe larg asupra acestei probleme, pentru că există multe deosebiri între faptele săvârşite cu voie şi între cele fără de voie. E cu totul fără voinţă şi departe chiar de intenţia făptuitorului să arunci cu o piatră împotriva unui câine sau să dai într-un pom şi fără să vrei loveşti un om, căci intenţia a fost să se apere de câine ori să-şi doboare o poamă, iar nu să lovească pe omul care trecea întâmplător pe acolo. O faptă de felul acesteia este involuntară. Tot fără voie este şi fapta celui care, voind să pedepsească pe cineva, îl loveşte cu un bici ori cu o bâtă uşoară, dar omul s-a întâmplat să moară; aici trebuie ţinut seama de intenţia celui care a vrut să-l cuminţească pe cel care a greşit, iar nu să-l omoare. Tot involuntară este şi fapta celui care într-o încăierare se apără împotriva cuiva cu lemn ori chiar numai cu mâna, îndreptându-şi lovitura tocmai spre locurile mortale, arătându-i că i-ar putea face rău, dar nu precis ca să-l omoare. De fapt, acţiunea aceasta se apropie de cea săvârşită cu voie, căci cel care a folosit astfel de unealtă spre apărare ori cel care a lovit fără cruţare, e clar că, lăsându-se stăpânit de pati345. Cf. can. 25, 26 apost.; 14, 15, 16 Sin. IV Ec.; 4, 6, 44 Trulan; 19 Ancira; 3, 18, 20, 32, 44, 60, 70 Vasile c. M. 346. / Coi: 5, 5. Amfilohiu fusese instalat în anul 333, aşa că sfatul Sfântului Vasile îi prinde bine (cf. can. 61, 87 Trulan; 16, 17, 20, 21, 22 Ancira; 58, 62, 63, 65 Vasile c. M.). EPISTOLE 277 mă, nu l-a cruţat pe om. Tot astfel, şi cel care foloseşte un par mai greu ori o piatră mai mare decât e de obicei puterea omenească e numărat printre ucigaşii involuntari, pentru că a vrut una şi a realizat alta. De fapt, împins de mânie, el a lovit atât de puternic, încât a omorât pe cel lovit, cu toate că silinţa lui a fost doar să-l rănească, iar nu să-l omoare pur şi simplu. Dar cine întrebuinţează sabie sau orice altă armă de acest fel nu mai are iertare, mai ales cel care a aruncat în om cu securea. Căci e limpede că n-a dat cu mâna în aşa fel încât gravitatea rănii să fie pe mărimea puterii lui, ci a aruncat unealta în aşa fel încât greutatea fierului, tăişul şi avântul puternic al aruncăturii făceau ca lovitura să fie neapărat mortală. Şi iarăşi cu totul voluntară şi fără ca să mai existe aici nici o îndoială e fapta săvârşită de tâlhari sau de năvălirile războinice, căci cei dintâi omoară căutând bani, ca să-şi ascundă învinuirea furtului, pe când cei care se duc să ucidă în război îşi propun deschis nu să sperie ori să pedepsească, ci tocmai să-i omoare pe vrăjmaşii lor. Tot aşa şi dacă cineva şi-ar pregăti o doctorie cu scop ascuns, dar în realitate această doctorie provoacă moartea, o astfel de faptă este voluntară. Aşa fac adeseori femeile care, căutând să atragă pe unii în dragoste prin descântece şi vrăjitorii, le dau nişte doctorii care produc întunecarea minţii lor. Deci, dacă aceste femei aduc moartea, sunt puse în rândul ucigaşilor voluntari, din pricina caracterului elaborat şi a practicii lor magice interzise, cu toate că ele vor una şi fac alta. De aceea, şi femeile care prepară droguri pentru provocarea avortului sunt ucigaşe, întocmai ca şi cele care primesc otrăvurile ce ucid fătul din pântecele mamei. Cu aceasta cred că am spus destule despre aceste lucruri347. X Hotărârea Domnului că nu-i îngăduit nimănui să se despartă, afară doar de caz de desfrânare348, se potriveşte deopotrivă atât bărbaţilor, cât şi femeilor, dacă urmărim desfăşurarea logică a ideii. Dar obiceiul prezintă şi aici deosebiri, mai ales când e vorba de femei găsim mai multe precizări; apostolul, de pildă, ne spune că cel ce se lipeşte de o desfrânată este un singur trup cu ea349. Iar Ieremia zice aşa: „Dacă o femeie se duce la alt bărbat, ea nu se va mai întoarce la bărbatul ei, ci pângărită fiind, rămâne pângărită”350. Şi „cel ce ţine pe cea preadesfrânată e nebun şi necredincios”351. Pe de altă parte, obiceiul rânduieşte că şi bărbaţii adulteri şi cei care trăiesc în desfrâu sunt datori să rămână în căsnicie, de aceea nu ştiu dacă poate fi numită adulteră femeia care trăieşte cu un bărbat care a fost părăsit (de soţia lui, n. tr.), deoarece aici vina cade asupra celei care şi-a părăsit bărbatul, contează deci, în primul rând, pricina 347. Can. 65 apost.; 21,22,23 Ancira; 2,8, J1,4 3 ,5 4 ,5 6 ,5 7 Vasile c. M.; 5 Gr. de Nyssa. 348. Ml, 19,9. 349. I Cor. 6, 16. 350. Ier. 3, 1 (ed. 1914). 351. Pn 18, 22 (ed. 1914). 278 SFÂNTUL VASILE CEL MARE care a dus la desfiinţarea căsătoriei352. Chiar dacă este bătută ori pentru că nu poate răbda bătăile, femeia trebuie să rabde mai vârtos decât să se despartă de soţ. Nu trebuie să se ţină seama nici de argumentul pierderii averilor, pe care l-ar invoca femeia. Dar nici cazul că soţul trăieşte în desfrâu n-a fost prevăzut de obiceiul bisericesc şi nici n-a fost rânduit femeii să se despartă de un soţ infidel, ci să rămână cu el din cauză că nu se ştie ce va urma. Căci „ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul ?”353. De aceea, femeia care şi-a lăsat soţul şi s-a dus la altul este o adulteră, pe când cel părăsit este de iertat, şi nici cea care vieţuieşte laolaltă cu unul ca acesta nu se osândeşte. în schimb, dacă bărbatul este cel care, după ce şi-a părăsit soţia, s-a dus la alta, este el însuşi adulter, pentru că o face şi pe dânsa adulteră, dar şi cea care vieţuieşte cu el e adulteră, pentru că a atras la ea un bărbat străin354. XI Cei ce se jură că nu primesc hirotonia nu trebuie ca, dat fiind jurământul depus de ei, să mai fie siliţi să-şi calce jurământul. Căci, cu toate că se pare că ar exista vreun canon care ar fi îngăduitor pentru astfel de oameni, eu ştiu din experienţă că cei care-şi calcă jurământul nu merg pe calea cea bună. Trebuie dar să cercetăm şi felul jurământului, cuvintele, dispoziţia sufletească în care s-au jurat, adaosurile amănunţite care au fost făcute în textul jurământului, iar dacă nu există nicăieri vreo circumstanţă atenuantă, unii ca aceştia trebuie lăsaţi neapărat deoparte. în ceea ce priveşte cazul lui Severus sau mai exact al preotului hirotonit de el, se pare că el cuprinde o astfel de dezvinovăţire, dacă eşti cumva şi Tu de aceeaşi părere. Pământul supus episcopiei Mistiei, peste care a fost rânduit acel om, porunceşte să fie dat lui Vasode şi atunci nici el nu-şi va călca jurământul, căci nu se va depărta de localitatea sa; pe de altă parte, Longinos, avându-1 pe Chiriac cu el, nu va lăsa părăsită Biserica şi nici sufletul nu şi-l va osândi prin lenevire. Nici noi nu ne vom arăta că am săvârşi ceva potrivnic canoanelor părtinindu-1 pe Chiriac, care, după ce s-ajurat să rămână la Mindane, a acceptat strămutarea. De fapt, întoarcerea lui va însemna salvarea jurământului, iar ceea ce a făcut în urma ordinului nu i se va socoti lui călcare de jurământ, pentru că n-a fost adaos la jurământ că nu s-ar depărta nici o clipă din Mindane, cu lipsa lui de memorie355, zicând că Cel ce cunoaşte şi cele ascunse nu va privi nepăsător nimicirea Bisericii din pricina unui om ca el, care de la început a lucrat necanonic, s-a legat cu alţii prin jurământ împotriva Evangheliei şi învaţă să se calce jurământul prin aceea că 352. Se vede că ideile evanghelice nu pătrunseseră încă deplin, din moment ce situaţia femeii era judecată mai aspru decât cea a bărbatului. 353. 1 Cor. 7, 16. 354. Can. 48 apost.; 87, 94 Trulan; 20 Ancira; 102 Cartag.; 18, 21, 35, 77 Vasile c. M. 355. Situaţie proprie regiunii Antiohiei. EPISTOLE 279 s-a strămutat, iar acum minte invocând lipsa lui de memorie. Dar întrucât nu noi suntem cei care judecă inimile, ci judecăm după cele ce le auzim, să lăsăm în grija Domnului pedepsirea, iar noi să-l primim fără să mai cercetăm şi să-i iertăm uitarea socotind-o o slăbiciune omenească356. Xfl Cel care a săvârşit uciderea fără voie, acela şi-a plătit îndestul osânda în cei 11 ani (de excludere de la Sf. împărtăşanie, n.tr.). într-adevăr, e limpede că pentru cei răniţi prin lovire să aplicăm Legea lui Moise; pe cel căzut în urma rănilor primite, dar care poate umbla sprijinit de baston, nu-1 vom socoti omorât; dacă însă nu s-a mai sculat după lovituri, cel care l-a lovit, chiar dacă n-a vrut să-l omoare, e socotit ucigaş357, deşi involuntar după intenţia lui. XIII Pe preoţii căsătoriţi a doua oară358 canonul i-a oprit cu totul de a mai sluji3^9. XIV Părinţii noştri n-au pus între ucigaşi pe cei care au săvârşit ucideri în Timpul războiului360; după părerea mea, ei ar fi vrut să ierte pe cei care au luptat pentru apărarea moralităţii şi a dreptei credinţe, dar poate că-i bine să-i sfătuim că, întrucât mâinile lor nu sunt curate, să se abţină de Ia împărtăşanie vreme de 3 ani361. XV Cel care ia camătă, dacă va primi să întrebuinţeze câştigul său nedrept în folosul săracilor şi dacă se va lăsa de acum înainte de boala iubirii de bani, poate fi primit la preoţie. XVI Mă mir că Tu cauţi şi în Scriptură precizări gramaticale şi socoteşti că e necesar ca limba traducerii să exprime înţelesul ei canonic, iar nu să redea sensul esenţial al cuvântului evreiesc. întrucât nu se cade ca lenea să ne lase 356. V. canoanele similare: 25 apost.; 95 Trulan. 357. Can. 65 apost.; 23 Ancira; 2, 8, 13, 54, 57 Vasile c. M. 358. După ce le-a murit prima soţie. 359. Can. 17 apost.; 3 Trulan; 7 Neocez. 360. „Omorul nu-i îngăduit, dar e şi legal şi vrednic de laudă a ucide pe inamic în război”, spunea Sfântul Atanasie, can. 1. Milaş, op. cit., p. 28. 361. Can. 22, 23 Ancira; 8 ,4 3 ,4 5 Vasile c. M.; 5 Gr. de Nyssa. 2 8 0 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nerezolvată întrebarea pusă de o minte atât de ageră, spunem că păsările cerului şi peştii mării362 au avut încă de la crearea lumii aceeaşi origine, pentru că şi unele şi celelalte au ieşit din apă, fapt pentru care ambele au aceleaşi însuşiri: unele înoată prin apă, altele zboară prin văzduh, şi din această cauză sunt pomenite la un loc. Dacă ne gândim la peşti, această formă de limbaj nu şi-a putut găsi corespondenţă literală potrivită, dar dacă le avem în vedere pe toate vieţuitoarele care trăiesc în apă, ea a fost totuşi foarte potrivit tradusă, pentru că şi păsările cerului sunt supuse omului, ca şi peştii mării, şi nu numai ele, ci toate vietăţile „care străbat cărările mărilor”353. Căci nu faptul că trăieşte în mare face pe un animal viu să fie peşte, de pildă chiţii, balenele, peştele- ciocan, delfinii şi focile, la care trebuie să adăugăm caii de mare şi câinii de mare (= rechinii) şi peştele-fierăstrău şi peştele cu spadă şi peştele-bou şi, dacă vrei, urzica de mare, petoncla şi tot felul de scoici, din care nici unul nu-i peşte, dar care străbat „cărările mărilor”.

1. * *

Neeman n-a fost mare înaintea Domnului, ci „era om cu trecere înaintea stăpânului său”364, adică era unul din cei care aveau putere pe lângă regele Siriei. Deci, cercetează cu amănunţime Sfânta Scriptură şi atunci dezlegarea problemei va veni de la sine365. EPISTOLA 189 Către marele medic Eustatie Scrisă pe Ia sfârşitul anului 374 ori la începutul lui 375 I Toţi cei care vă îndeletniciţi cu medicina ştiţi că chemarea voastră înseamnă grija faţă de om. Şi mi se pare că cel care pune ştiinţa aceasta înaintea tuturor celorlalte îndeletniciri cărora îşi poate închina omul râvna şi-a găsit judecata cuvenită şi nu s-a depărtat de ceea ce trebuie crezut; în schimb, e tot atât de adevărat că de lucrul cel mai preţios dintre toate, care este viaţa, îţi vine să fugi ca de ceva dureros atunci când nu poţi reda cuiva sănătatea. Or, iscusinţa voastră are drept scop să-ţi redea sănătatea. în mod special, pentru tine această ştiinţă se dovedeşte plină de resurse, căci tu lărgeşti şi mai mult graniţele filosofiei, nelimitând doar la trupuri binefacerile acestei măiestrii, ci te preocupă şi gândul să vindeci şi bolile sufletului. Şi când zic aceasta 362. Fac. 1, 20-21. 363. Ultima frază pare o interpolare, întrucât nu urmează şirul logic ai ideii, ci mai degrabă Ps. VIII, 7-9 (notă Courtonne). 364. IV Reg. 5, 1. 365. Să nu se uite că Sfântul Vasile răspunde aici la întrebări puse de Amfilohiu. EPISTOLE 281 nu mă iau după zvonurile celor mulţi, ci pentru că am învăţat din propria mea experienţă. Şi anume, în multe alte împrejurări, dar mai cu deosebire acum de curând, am ajuns într-o stare foarte grea din pricina negrăitei răutăţi a vrăjmaşilor noştri: parcă ar fi fost un curent rău, aşa s-a năpustit ea peste viaţa mea, dar tu l-ai îndepărtat cu dibăcie, scoţând această nesuferită rană de la inima mea şi revărsând în locul ei apa mângâietoarelor tale cuvinte356. Cât despre mine, pe măsură ce mă gândeam la uneltirile neîntrerupte şi variate ale vrăjmaşilor îndreptate împotriva mea, am socotit că ar trebui să tac şi să primesc în linişte ceea ce unelteau, fără să mă împotrivesc acelor oameni înarmaţi cu minciuna, această armă nelegiuită, care adeseori se foloseşte şi de adevăr ca să-şi înfigă mai adânc colţii. Dar tu m-ai îndemnat, pe bună dreptate, să nu trădez adevărul, ci să combat calomnia, temându-mă că nu multă vreme am mai putea răbda, dacă minciuna ar tot progresa în paguba adevărului. II Aceşti oameni care au prins ură pe mine mi se părea că fac cu mine ceea ce se spune într-o fabulă a lui Esop, unde lupul a ajuns să-l învinuiască pe miel, pretextând că îi este ruşine, aşa-zicând, să-l mănânce fără vreun motiv temeinic, deşi acesta niciodată nu i-a putut face nici un rău, dar, cu toate că mielul a înlăturat orice învinuire calomnioasă, lupul nu-şi pierdu deloc pofta, aşa că dacă a pierdut din punctul de vedere al dreptului, în schimb s-a arătat biruitor prin dinţii săi. Tot aşa se întâmplă şi cu cei care-şi dau silinţa să pornească ură împotriva mea şi socotesc că acest lucru ar fi o cauză nobilă, dar, pentru că se ruşinează să mă urască fără motiv, scornesc împotriva mea tot felul de motive şi de acuzaţii. De fapt, ei nu duc până la capăt nici una din afirmaţiile lor, ci acum spun una, mai târziu spun alta, şi până la urmă cine ştie ce încă altă pricină o socotesc a fi izvorul urii pe care mi-o poartă. Răutatea lor nu se mărgineşte la un fapt precis, iar când îi iei la cercetări mai serioase, întrebându-î despre una dintre învinuiri, îndată trec la alta şi, chiar dacă toate acuzaţiile le sunt respinse, ei tot nu se lasă de ură ! Ne învinuiesc că ne închinăm la trei dumnezei, fac să răsune de minciunile lor urechile multora şi nu încetează să scornească orice altă calomnie, numai să poată câştiga oarecum încrederea. Insă adevărul e de partea noastră: arătăm în public tuturor, şi îndeosebi celor cu care ne întâlnim, că am dat anatemei pe oricine vorbeşte de trei dumnezei 366. S-ar părea că primele fraze ale acestei lungi epistole sunt lipsite de sens. în schimb, ca şi cum ai arunca o găleată cu apă rece peste cineva ca să-l trezeşti şi să-l readuci la curaj şi la trezire, aşa află Sfântul Vasile mângâiere în lupta pentru apărarea credinţei, care a ajuns să fie desfigurată de oameni răi şi rătăciţi. După cum se va vedea, e vorba de controversele trinitare ale vremii. Unii atribuie această epistolă Sf. Grigorie de Nyssa (Bardenhewer, op. cit., III, 154). 2 8 2 SFÂNTUL VASILE CEL MARE şi că nici măcar nu-i socotim creştini pe astfel de oameni367. Când aud de aşa ceva, îndată ridică pe Sabeliu împotriva noastră, iar în legătură cu această învăţătură se vorbeşte tot mai des despre o boală a cărei cauză e tocmai acest om. împotriva acestei învinuiri noi recurgem la arma obişnuită, arătându-le că împotriva unei astfel de erezii simţim acelaşi dezgust ca şi pentru iudaism. III Ce adică ? Credeţi oare că după atâtea confruntări se descurajează şi se liniştesc cumva ? Deloc ! Ne învinuiesc că am introduce alte înnoiri în ale credinţei şi dacă uneltesc în felul acesta împotriva noastră e pentru că noi recunoaştem existenţa a trei ipostasuri şi totuşi vorbim de o singură bunătate, o singură putere, o singură dumnezeire368. într-un fel, observaţia lor nu-i departe de adevăr, spunem şi noi, dar atunci când ne aduc această învinuire ei fac obiecţia că felul nostru de a vorbi nu se potriveşte cu obiceiul lor şi că Scriptura nu conţine aşa ceva. Şi noi ce răspundem la această observaţie ? Că nu socotim că ar fi drept să facem din obiceiul în vigoare la ei legea şi canonul dreptei credinţe. Căci dacă obiceiul este o dovadă de <credinţă> dreaptă, în schimb, şi noi le putem contrapune obiceiul aflat în vigoare la noi. Iar dacă aceşti oameni îl resping, aceasta nu înseamnă că şi noi am fi siliţi să facem ca ei, întrucât acest lucru nu îl cere Scriptura cea insuflată de Duhul Sfânt, de aceea cei la care dogmele sunt de acord cu cuvintele dumnezeieşti vor câştiga de partea lor votul adevărului. Şi atunci în ce constă vina noastră ? în învinuirea care ni s-a adus, ni s-au reproşat două lucruri: cel dintâi ar fi că despărţim ipostasurile, al doilea, să nu mai punem la plural nici una din numirile pe care le atribuim lui Dumnezeu, ci, după cum s-a mai spus, să vorbim la singular, să spunem că e vorba de o singură bunătate, o singură putere, o singură Dumnezeire şi tot aşa şi cu oricare dintre desăvârşirile de acest fel. Cât priveşte separarea ipostasurilor, ei n-ar putea să spună că sunt străini de cei care afirmă o diversitate de substanţă în natura divină. într-adevăr, nu-i logic ca aceia care vorbesc de trei substanţe să vorbească şi de trei ipostasuri. Prin urmare, învinuirea se concentrează numai pe faptul că pronunţăm la singular numirile care sunt atribuite naturii dumnezeieşti unice. IV Pe de altă parte, putem aduce aici şi alt temei la îndemână şi clar. Omul care-i osândeşte pe cei care vorbesc de o singură dumnezeire va fi neapărat 367. Se vede că hotărârea luată în anul 362 la sinodul din Alexandria - p ià o v a la «rai xpeîç i)îro0'iàoÊiç (= o fiinţă şi trei persoane) - era încă departe de a fi acceptată de toţi. Cf. A. Griilmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne de l'âge apostolique à Chalcédoine, Paris, 1973, p. 242 ş.u. 368. Deci Sfântul Vasile dovedeşte că a receptat hotărârea de la Alexandria: o singură fiinţă divină, în trei persoane. A se vedea, de altfel, şi epistola 52, Sabelios admitea numai o singură persoană în divinitate. EPISTOLE 283 de aceeaşi părere cu cei care vorbesc de mai multe dumnezeiri ori chiar de nici una. Căci nu se poate închipui o altă atitudine în afară de cea exprimată. Or, învăţătura cea inspirată de Dumnezeu nu ne îngăduie să vorbim de mai multe dumnezeiri, căci de fiecare dată când aminteşte despre dumnezeire o citează la singular „căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeir i i” 369 jaj- fa i0C; „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându- se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire”370. Dacă înmulţirea numărului dumnezeilor e un obicei al celor atinşi de răul rătăcirii politeiste şi dacă negarea dumnezeirii e o caracteristică a ateilor, care poate fi temeiul pe baza căruia suntem învinuiţi că noi credem într-o singură dumnezeire ? <Adversarii> noştri ne descoperă şi mai deschis scopul argumentării lor: despre Tatăl ei admit că e Dumnezeu; despre Fiul admit la fel că se cuvine ca şi El să fie cinstit cu nume de dumnezeire; cât despre Duhul Sfânt, deşi e numărat alături de Tatăl şi de Fiul, totuşi ei nu vor să-L mai cuprindă sub numirea de dumnezeire, ci socotesc că puterea dumnezeirii începe de la Tatăl şi se termină la Fiul, excluzând de la mărirea dumnezeiască natura Duhului371. Drept aceea, vorbind foarte pe scurt, suntem datori să ne apărăm adevărul împotriva acestei învăţături. V Cum judecăm noi lucrurile ? împărtăşind credinţa mântuitoare învăţăceilor pe care i-a crescut în doctrina Sa, Domnul îl pune şi pe Duhul Sfânt în strânsă legătură cu Tatăl şi cu Fiul. Or, ceea ce o dată a fost unit, spunem că această unire rămâne sub toate formele, căci nu s-a unit într-un punct ca să se despartă în altul. Puterea dătătoare de viaţă, prin care firea noastră se schimbă şi din viaţa pieritoare trece la nemurire, puterea Duhului, dacă o înţelegem alături de Tatăl şi de Fiul, rămâne nedespărţită de Ei în multe alte privinţe, de pildă când e vorba de noţiunea de bine, de cea de sfinţenie şi de veşnicie, de înţelepciune, de dreptate, de tărie, de putere şi, desigur, de pretutindenitate, deci în toate numirile folosite în înţelesul cel mai înalt3 '2. Ne gândim deci - aşa e just să credem - că Cel care S-a unit cu Tatăl şi cu Duhul în atâtea înţelesuri, care sunt în acelaşi timp şi sublime şi vrednice de Dumnezeu, Acela nu poate fi întru nimic despărţit de El. într-adevăr, nu cunoaştem între numirile atribuite firii divine să existe vreo deosebire în înţelesul de mai bine sau mai puţin bine şi nici nu ne putem închipui c-ar fi corect să atribuim Duhului însuşiri mai mărunte, pe care le-am socoti inferioare faţă de ale celorlalte Persoane. Toate noţiunile, ca şi toate conceptele care se potrivesc lui Dumnezeu, 369. Col. 2, 9. 370. Rom. 1, 20. 371. De fapt, erezia pnevmatomahă pleca de la erezia ariană. 372. Poate că nicăieri Sfântul Vasile n-a susţinut atât de hotărât divinitatea Duhului ca în această epistolă. 284 SFÂNTUL VASILE CEL MARE sunt între ele de o egală vrednicie, pentru că nu se deosebesc în nici o privinţă pentru specificarea obiectului lor. Noţiunea de bun nu ne duce gândul la un anumit obiect, iar cea de înţelept, de puternic şi de drept la alte obiecte, ci, oricare ar fi numirile care li se dau, ele nu II descriu toate decât pe Unul singur. Dacă Acestuia îi zicem „Dumnezeu”, descriem aceeaşi fiinţă ca şi cea la care ne duce cu gândul oricare dintre celelalte numiri. Dar dacă toate numirile întrebuinţate pentru fiinţa divină au între ele aceeaşi valoare pentru a desemna acelaşi obiect şi dacă ele ne duc gândul spre aceeaşi fiinţă, cu toate că o descriu şi unele şi altele sub aspecte diferite, atunci pentru ce motiv să dăm Duhului alte numiri în comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul şi să-L excludem numai de la dumnezeire ? într-adevăr, trebuie ori să-I recunoaştem însuşiri comune în orice privinţă, ori să nu I le recunoaştem în nici o privinţă. Dacă-i îndreptăţit la unele, nu poate fi nedreptăţit la celelalte. Dacă-i prea mic, după cum susţin ei, ca să Se poată împărtăşi împreună cu Tatăl şi cu JFiul de numirea de „dumnezeire”, atunci nu-i drept să fie părtaş la nici un alt nume potrivit lui Dumnezeu. Dovada constă în aceea că ne servim de acesta din urmă ca să numim multe altele chiar inferioare. Mai mult, Sfânta Scriptură nu cruţă astfel de numiri echivoce chiar când ele ni s-ar părea neprobabile atunci când desemnăm idolii sub nume dumnezeiesc. Astfel: „dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri”3 3, „Toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli”374. Când vrăjitoarea în vraja ei cheamă pentru Saul sufletele pe care le dorea, ea zice că a văzut dumnezei urcând din pământ375. De ce să nu vorbim la fel şi despre Valaam, care era un fel de prooroc şi de vrăjitor, care avea profeţiile în palmă, cum zice Scriptura376, şi care se asemuise diavolilor, prin curiozitatea proorocirilor lui, dar care a primit, zice Scriptura, sfaturile lui Dumnezeu ? Din Scriptură se pot aduna multe mărturii de felul acesta, dovedindu-se prin ele că acest nume nu-i deloc mai mare decât celelalte care I se aplică lui Dumnezeu, întrucât, după cum s-a spus, îl aflăm întrebuinţat cu două înţelesuri, chiar şi pentru unele neverosimile. Cât despre numirile de sfânt, de nestricăcios, de drept, de bun, nicăieri n-au legătură cu ceea ce nu li se cuvine, aşa cum am desprins din Sf. Scriptură. Aşadar, dacă nu se neagă că Duhul Sfânt are comune cu Fiul şi cu Tatăl însuşiri pe care credinţa le atribuie numai naturii divine, ce rost are să spui că El e exclus din această comunitate din pricina unei singure expresii [cea de „Dumnezeu”] pe care, după cum am văzut, până şi demonii şi idolii o au comună cu Tatăl şi cu Fiul, din pricina omonimiei ? 373. Ier. 10, 11. 374. Ps. 95, 5. 375. I Iieg. 28, 13 (ed. 1914). A se vedea Sf. Grigorie de Nyssa: Despre vrăjitoarea din Endon 376. Num. 22, 1-41. EPISTOLE 285 VI Dar, spun vrăjmaşii, această numire desemnează natura. Or, pentru Duhul nu există comunitate de natură cu Tatăl şi cu Fiul şi, de aceea, El nu are acest nume în părtăşie cu Ei. Dar să ne arate după ce fel de semne au recunoscut deosebirea de natură şi au descoperit, cu ajutorul evidenţelor, ceea ce-i propriu şi ceea ce-i străin de El, căci noi nu avem nici o nevoie de cuvinte sau de alte semne ca să precizăm ceea ce căutăm, însă, întrucât această natură e prea înaltă pentru a putea fi înţeleasă de cei ce-o caută şi întrucât noi judecăm după anumite semne privitoare la lucruri care scapă cunoaşterii noastre, va trebui neapărat să fim duşi de mână, prin aceste lucrări dumnezeieşti, la căutarea naturii divine. Dacă am vedea, deci, că lucrările săvârşite de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt diferă unele de altele, vom trage concluzia că naturile care le produc sunt şi ele diferite, după diferenţa lucrărilor. Or nu-i cu putinţă ca fiinţele care se deosebesc în privinţa naturii să se acorde între ele din pricina caracterului specific al lucrărilor. Nici focul nu răceşte, nici gheaţa nu încălzeşte, ci, cu diferenţa naturilor, activităţile care pleacă din ele se deosebesc unele de altele. Dacă acceptăm ca unică lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, fără nici o deosebire, nici varietate faţă de oricine ar fi, va trebui să deducem din unitatea de acţiune o unitate de natură377. VII Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh împreună sfinţesc, împreună dau viaţă, luminează, mângâie şi săvârşesc în acelaşi fel toate lucrările asemănătoare. Deci nimeni să nu atribuie în chip special acţiunii Duhului puterea de a sfinţi, după ce L-am auzit în Evanghelie pe Mântuitorul spunând Tatălui Său, în legătură cu ucenicii Săi: „Părinte, sfinţeşte-i întru numele Tău”378. Aşadar, pentru cei care-s vrednici trebuie să credem că tot ce se lucrează în ei e în comun lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt: orice har, orice putere, orice înaintare morală, viaţa, mângâierea, schimbarea care duce la nemurire, trecerea la libertate, precum şi toate celelalte bunuri care ajung până la noi. în schimb, până şi (în legătură cu, n.tr.) noi, planul dumnezeiesc care ne conduce, indiferent că se realizează el în făptura noastră tainică sau duhovnicească sau în făptura sensibilă (dacă trebuie, cu ajutorul a ceea ce cunoaştem, să facă unele presupuneri în legătură cu ceea ce ne este superior), nici el nu s-a realizat în afara acţiunii şi puterii Duhului Sfânt, întrucât fiecare om de la El primeşte ajutorul potrivit vredniciei lui personale şi potrivit trebuinţei lui. într-adevăr, chiar dacă orânduirea 377. Are dreptate Y. Courtonne (op. cit., II, 138-139) când spune că Sfântul Vasile poate fi socotit tot atât de adânc cugetător ca şi cei doi Grigorie (de Nyssa şi Teologul). Mai pe larg despre această problemă, în studiul Pr. Prof. Şt. Alexe, „Dumnezeirea Sfântului Duh Ia Sfântul Vasile cel Mare”, în volumul „S/Cmtul Vasile cel Mare. închinare Ia 1600 ani de la săvârşirea s a ”, Bucureşti, 1980, pp. 131-156. 378. In. 17, 17. 2 8 6 SFÂNTUL VASILE CEL MARE şi purtarea de grijă a acestei lumi întrec puterea noastră de înţelegere, fiind mai presus decât puterea simţurilor noastre, s-ar putea afirma totuşi, cu ajutorul a ceea ce ne este cunoscut nouă, ca o consecinţă logică, cum că puterea Duhului e lucrătoare în ambele domenii şi că nu poate fi străină de guvernarea lucrurilor superioare. într-adevăr, cel ce susţine o astfel de bârfeală comite o blasfemie zadarnică şi insolentă şi nu-şi sprijină absurditatea pe nici un temei. Dimpotrivă, cel care recunoaşte că şi lucrurile de deasupra noastră sunt guvernate de puterea Duhului Sfânt, împreună cu Fiul şi cu Tatăl, face în această problemă o afirmaţie sprijinită pe o dovadă evidentă, care-i luată din însăşi viaţa noastră personală. Deci, identitatea de acţiune în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt arată limpede absoluta asemănare de natură. Iată de ce, chiar şi dacă numele divinităţii indică natura, totuşi comunitatea de substanţă permite acestei numiri să se aplice în sens propriu şi Duhului Sfânt. VIII Dar nu înţeleg de ce prin această numire vrăjmaşii noştri vor să desemneze natura divinităţii. Aceşti oameni aranjează toate lucrurile, ca şi cum n-ar fi citit în Scriptură că natura nu-i rezultatul alegerii. Moise a fost ales rege al egiptenilor atunci când prooroci a l-a numit, zicând: „Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon”379. Această numire ne ajută deci să credem că e vorba de o putere oarecare, fie de supraveghere, fie de lucrare. Dar natura divină, sub toate numirile câte s-ar putea imagina, nu poate fi exprimată, în esenţa ei, aşa cum ar vrea-o învăţătura noastră. Când însă am atribuit lui Dumnezeu numirile de „binefăcător”, de „judecător”, de „bun”, de „drept” şi toate celelalte de acelaşi fel, la deosebitele Lui lucrări ne-am gândit; dar natura Celui care lucrează prin ele noi n-o mai putem descoperi prin cunoaşterea intuitivă a faptelor Lui. într-adevăr, când se va da o definiţie a fiecăreia din aceste numiri şi a naturii însăşi care desemnează aceste numiri, se va da aceeaşi definiţie a acestora şi a aceleia. Or lucrările a căror definiţie e contrară vor avea şi ele o natură diferită. Deci altceva e substanţa sau fiinţa, pentru care nu s-a aflat termenul în stare să o facă cunoscută, şi altceva e şi semnificaţia numirilor pe care le poartă şi care Li se dă pe temeiul unei activităţi ori a unei vrednicii oarecare. Că n-ar fi nici o diferenţă în acte, vom descoperi- o noi în comunitatea numirilor; cât despre diferenţa de natură, noi nu i-am aflat nici o dovadă evidentă, pentru că, după cum s-a spus, identitatea actelor lasă să se vadă comunitatea de natură. Deci, dacă divinitatea e un nume care desemnează un act, după cum zicem şi noi că nu există decât un singur act pentru Tatăl, Fiul şi Duhul, tot aşa zicem că nu există decât o singură dumnezeire; şi dacă, aşa cum cred cei mai mulţi, numele dumnezeirii indică natura, întrucât nu găsim în natură nici o diferenţă, nu greşim dacă spunem limpede că Sfânta Treime nu formează decât o singură dumnezeire. 379. leş. 7, 1. EPISTOLE 287 EPISTOLA 190 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în anul 374 I De problemele Bisericii din Isauria380 ai purtat grijă într-un mod vrednic de sârguinţa şi de râvna Ta, lucru pentru care nu pot să nu Te laud. Că ar fi mai folositor, în toate privinţele, dacă această grijă ar fi încredinţată mai multor episcopi este, cred, ceva de la sine înţeles, chiar şi pentru oricare nou venit. Şi e sigur că acest lucru n-a scăpat nici înţelepciunii Tale, ci, dimpotrivă, ai semnalat bine această situaţie şi m-ai înştiinţat despre ea. Dar pentru că nu-i uşor să aflăm bărbaţi vrednici, trebuie să fim atenţi ca nu cumva, în timp ce ne străduim să dobândim siguranţa pe care ne-o oferă un număr mai sporit de oameni, pentru a aproviziona Biserica lui Dumnezeu cu o cârmuire mai grijulie, cu ajutorul mai multor păstori, să ajungem, fără să ne dăm seama, să desconsiderăm învăţătura dumnezeiască din pricina nepregătirii celor chemaţi la demnitatea arhierească şi astfel să obişnuim poporul să petreacă în nepăsare381. Căci şi Tu ştii că tocmai cei puşi în fruntea mulţimilor ajung de regulă să creeze astfel de obiceiuri. De aceea, cred că e mai bine dacă alegem câte un bărbat încercat, de regulă din fruntaşii oraşului, dacă aşa ceva e uşor şi sigur, şi lui să-i încredinţăm toată răspunderea ca să pună în ordine toate amănuntele. Pentru o astfel de slujire, ajunge dacă omul e robul lui Dumnezeu, „lucrător cu faţa curată”382, care să „nu caute folosul lui, ci al celor mulţi”383, pe care să-i poată duce la mântuire. Iar acesta, dacă va vedea că puterile lui sunt mai slabe decât chemarea care-1 aşteaptă, „să caute lucrători la seceriş”384. Aşadar, dacă vom găsi un astfel de bărbat, mărturisesc că este mai bine să fie unul decât mulţi; şi pentru Biserică este mai de folos, iar pentru noi mai fără primejdie, dacă vrem să reglementăm în felul acesta tema păstoririi sufletelor. Dacă acest lucru nu-i uşor, atunci să ne îngrijim să punem întâistătători prin orăşelele şi târgurile care în vremurile vechi aveau scaune episcopale şi abia după aceea să ridicăm pe unul din ei la rang de episcop în oraş385, aceasta pentru ca nu cumva cel ales să devină o piedică în calea aranjării planurilor următoare şi să dăm astfel naştere unui război intern, din pricina poftei lui de a cârmui peste mai mulţi, nerecunoscând hirotonia episcopilor eparhiali. Dacă 380. Regiune muntoasă în sudul Asiei Mici, făcând parte din Episcopia de Iconium. 381. Aluzie la starea nepăsătoare din Biserica vremii aceleia, când, din cauza presiunilor ariene, erau promovate elemente tot mai slabe în fruntea episcopiilor. 382. II Hm. 2, 15. 383. / Cor. 10, 33. 384. Mi. 9, 37-38. 385. Tactică sănătoasă, pentru care Sfântul Vasile face apel la factorul tradiţional. Prin ea s-a căutat dejucarea imixtiunii ariene. Prin „întâistătători” va fi înţeles şi pe „horepiscopi” ? 288 SFÂNTUL VASILE CEL MARE acest lucru e greu şi nu l-ar îngădui vremea, să fie cu grijă înţelepciunea Ta la următorul fapt: să procedezi la delimitarea exactă a graniţelor jurisdicţionale ale episcopului din ţinutul isaurilor, prin hirotonirea înjur a câtorva episcopi sufragani. Ar cădea în grija noastră să prevedem pentru viitor, ca episcopi pentru restul ţinuturilor, oameni pe care i-am socoti potriviţi în urma unei atente probe şi examinări. II în legătură cu cele comunicate de Cucernicia Ta l-am întrebat şi pe Gheorghe386, care mi-a expus părerea lui. în această problemă trebuie să păstrăm tăcere, lăsând pe seama Domnului să poarte El grijă de casa Lui. Căci îmi pun nădejdea în Dumnezeu, că El ne va da putere să ieşim ca şi altădată din greutăţi, rânduindu-ne o viaţă mai ferită de tulburări. Dacă această măsură nu Te mulţumeşte, fă-mi plăcerea şi trimite-mi un memoriu, în care să precizezi cam ce fel de post să creăm, pentru ca să începem să cerem ajutor de la fiecare din prietenii aflaţi în serviciu ori în chip gratuit ori pe un preţ modest şi să ne rugăm la Domnul ca să îndrume lucrurile spre bucuria noastră. Am scris şi fratelui Valeriu în legătură cu cele ce mi-ai încredinţat. La Nyssa situaţia este aşa cum ai lăsat-o Cucernicia Ta şi, cu ajutorul rugăciunilor Tale, înaintează spre mai bine. Oricum, dintre cei care au fost smulşi de la noi, unii s-au retras, alipindu-se de tabăra militară, alţii au rămas, aşteptând schimbări acolo. Mare e puterea lui Dumnezeu, încât să zădărnicească ori nădejdile unora ori să facă ineficace reîntoarcerea celorlalţi387. III Tălmăcind „manna”, aşa cum ar fi scos-o dintr-o tradiţie iudaică oarecare, Filon zicea despre calitatea ei că era în aşa fel încât îşi schimba gustul după cugetul celui ce o consuma şi că în sine ea era un fel de mei îndulcit cu miere, dar că gustul ei era când de pâine, când de carne, şi încă de carne de pasăre ori de vietate sălbatică, dar uneori avea gust de legume, ba încă de o anumită legumă, după dorinţa fiecăruia, pe când altădată avea gust de peşte, în aşa fel încât fiecare din aceste calităţi se păstra neschimbată, după gustul celui ce o mânca388. 386. Nu ştim din altă parte cine era acest Gheorghe, probabil un candidat la episcopat. în orice caz, grija Sfântului Vasile mergea până acolo încât căuta să prevină presiunea ariană în această vreme în care împăratul Valens îi sprijinea pe faţă pe arieni. 387. Sf. Grigorie de Nyssa nu prea avea tactul necesar pentru a putea face inofensivă minoritatea semiarienilor care nu-1 sprijineau. Nu va trece un an de când Sfântul Vasile va scrie aceste rânduri, şi fratele său va fi depus prin presiunea guvernatorului Demostene. A se vedea epist. 225. 388. A se vedea şi cele spuse în epist. 188, canonul 15. Oricum, Sfânta Scriptură se bucura de mare atenţie din partea Sfinţilor Vasile şi Amfilohie. EPISTOLE 289 Scriptura cunoaşte care cu trei luptători: în timp ce în carele de luptă ale celorlalte ţări aflăm doi luptători, vizitiul şi hoplitul sau infanteristul, luptătorii carelor lui Faraon mai aveau pe lângă cei doi şi pe unul care ţinea frâul cailor. Simpios mi-a scris o epistolă exprimând sentimente de respect şi de comuniune. I-am răspuns şi i-am mai anexat şi textul scrisorii pe care Ţi-am trimis-o Evlaviei Tale, încât, dacă crezi, o dată cercetată şi aprobată, dispune să i se trimită şi lui, deodată cu a Ta, la care mai adaugă şi Tu ceva de la Tine389. <Fie ca dragostea Bunului Dumnezeu> să Te păzească pentru mine şi pentru Biserica Lui sănătos, voios întru Domnul şi rugător pentru mine, prin iubirea de oameni a Sfântului. EPISTOLA 191 Către Amfilohiu, episcop de Iconium* Scrisă în anu! 374 Căzându-mi în mână epistola Cucerniciei Tale, am adus mare mulţumire lui Dumnezeu, pentru că în cuvintele ei am găsit urmele unei vechi prietenii. Tu nu ai trecut în categoria celor mulţi, care fac cu încăpăţânare primele avansuri de convorbire prietenească, ci, după cum ai învăţat în ce constă măreţia pe care smerenia le-o dă sfinţilor, ai preferat să ţii rangul al doilea, dar totuşi să dai semn de viaţă înainte de mine. De altfel, aceasta e legea biruinţei între creştini, ca să se încoroneze şi cel care se mulţumeşte să aibă mai puţin. Ca să nu rămânem însă cu mult în urma râvnei Tale celei nobile, iată ne adresăm Smereniei Tale şi exprimăm şi noi ceea ce simţim, pentru că odată ce, cu darul lui Dumnezeu, unitatea de credinţă este statornică între noi, din acea clipă nu există nimic altceva care să ne împiedice de a fi un trap şi un duh, după cum am şi fost aleşi într-o nădejde prin chemare. De dragostea Ta atârnă să legi de un început bun şi o urmare potrivită, adică, pe de o parte, să aduni în jurul tău pe cei de aceeaşi credinţă, iar pe de altă parte, să rânduieşti vremea şi locul pentru întâlnire, în aşa fel încât, întâmpinându-ne reciproc cu darul lui Dumnezeu, să conducem Bisericile după vechea rânduială a dragostei, primind ca mădulare ale noastre atât pe cei care vin dintr-o parte, cât şi pe cei care vin din cealaltă parte, Irimiţându-i ca şi cum ar fi de-ai noştri şi primindu-i tot în acelaşi fel. Aceasta era pe vremuri fala Bisericii: fraţii care erau trimişi în misiune de la o margine la alta a lumii abia dacă erau înzestraţi din partea Bisericii lor particulare cu mici semne de recunoaştere, în schimb pe oriunde mergeau, ei găseau pretutindeni numai rude şi fraţi. Din păcate, 389. Simpios era episcop în Seleucia. Schimbul acestor scrisori va fi fost iegat şi de formulări dogmatice de felul celei din epist. 125.

• Se pare că această epistolă n-a fost adresată lui Amfilohiu, ci lui Simpios din Seleucia

Isauriei, fiind expediată prin intermediul lui Amfilohiu, după cum reiese din epist. 190 (Hristu, op. cit., III, p. 21). 290 SFÂNTUL VASILE CEL MARE acest lucru şi multe altele ni le-a răpit acum, prin diferite oraşe, vrăjmaşul Bisericilor lui Hristos, aşa încât astăzi s-a ridicat un zid despărţitor chiar şi în cadrul aceloraşi oraşe, ajungând ca fiecare din noi să se uite cu ochi bănuitori la semenul său390. Prin aceasta ce altceva am câştigat decât să ne răcim sufleteşte unii faţă de alţii391, stare cu care a caracterizat Domnul în chip excepţional însăşi situaţia apostolilor ? Dacă vei găsi că-i indicat, faceţi, între timp, cunoştinţă unii cu alţii, ca să ştim cu cine vom intra în comuniune. Şi astfel, după ce, în vederea strângerii la un loc, vom alege o localitate potrivită pentru ambele părţi şi timpul potrivit pentru călătorie, vom porni la drum unii către alţii, iar Domnul ne va îndruma pe drumul cel bun. Să fii sănătos şi voios şi roagă-Te pentru mine, iar prin dragostea de oameni a Sfântului să-mi fii hărăzit ca o mare favoare ! EPISTOLA 192 * Către magistrul Sofronios" Scrisă în anul 374 Dacă, aşa cum scrii în neîntrecutul Tău zel după fapte bune, Te-ai făcut Tu însuţi obiect al unei îndoite bucurii, şi anume, cea dintâi, de a fi primit o scrisoare, iar cea de a doua, de a fi lucrat în folosul nostru obştesc, în cazul acesta, ce <har sau> răsplată n-ar trebui să-mi închipui că am după ce am citit o scrisoare care-i ecoul celui mai dulce glas şi când văd că folosul mi-a venit cu o promptitudine atât de mare ? Şi nu numai că am primit cu plăcere scrisoarea care ni s-a trimis, dar plăcerea a fost cu atât mai mare, cu cât cel care o scria ai fost Tu însuţi. Să ne hărăzească Domnul bucuria de a Te vedea cât mai curând ca să-Ţi putem dovedi şi prin viu grai recunoştinţa noastră, bucurându-ne totodată şi de toate bunele însuşiri pe care le ai. EPISTOLA 193 Către Meletie, mare medic" Scrisă în anul 375 Mie nu îmi este dat să pot ocoli asprimile iernii, aşa cum fac cocorii, iar dacă pentru prevederea viitorului nu sunt poate cu nimic mai neajutorat decât 390. Din aceste cuvinte se deduce indirect sfatul dat de Sfântul Vasile: de a strânge rândurile între ortodocşii din Isauria, pentru că se vede că şi în acele părţi bântuia dihonia dintre fraţi, 391. Mt. 24, 12; In. 13, 35.

• Cu eleganţa obişnuită, Sfântul Vasile recunoaşte promptitudinea cu care prietenul i-a

împlinit gândul.

• Descriindu-şi în amănunţime suferinţele trupeşti, Sfântul Vasile uimeşte pe oricare cu

puterea lui de dăruire în folosul Bisericii. EPISTOLE 291 cocorii, în schimb, în putinţa de a mă mişca liber în viaţă sunt tot atât de departe de păsări, pe cât sunt de departe şi de putinţa de a zbura. Mai întâi m-au reţinut anumite preocupări de ordin exterior, dar apoi nişte febre neîntrerupte şi puternice mi-au stors atât de mult vlaga trupului, încât aveam senzaţia că dacă există ceva mai slab decât mine, acela sunt chiar eu. Mă întrecusem deci şi pe mine însumi. După aceea au urmat nişte atacuri periodice de febră, care s-au repetat mai mult de douăzeci de ori. Acum, când se pare că aş fi scăpat de această febră, mă simt atât de slăbit în urma bolii, încât nu mă deosebesc întru nimic de un păianjen. De aceea, mi s-a interzis să fac orice călătorie, orice suflare de aer fiindu-mi mai primejdioasă decât valurile mării pentru un navigator. Sunt nevoit, aşadar, să rămân ascuns în cameră şi să aştept primăvara, dacă bineînţeles voi ajunge până atunci şi dacă nu mă va părăsi nădejdea din pricina bolii furişate înlăuntrul meu. Dacă Domnul mă va scăpa cu mâna Lui cea atotputernică, aş fi foarte bucuros să vin prin ţinuturile tale atât de îndepărtate şi să îmbrăţişez cu mare bucurie pe un om atât de drag. Roagă-te ca viaţa noastră să fie rânduită în interesul sufletului. EPISTOLA 194 Către Zoii Scrisă în anul 375 Ce faci, minunate prietene, cauţi să întreci măsura smereniei noastre ? Tu, care ai o atât de înaltă pregătire şi te pricepi atât de mult la scris, după cum reiese din epistola ta, îmi ceri să te iert, ca şi cum ai vrea să te întreci şi pe tine însuţi ? Eliberează-te de astfel de glume şi scrie-ne de fiecare dată ! Căci dacă mă delectez şi eu cu puţină retorică, aceasta o fac când citesc cu multă plăcere scrisorile unui bărbat erudit, iar dacă voi fi înţeles din Scriptură cât de mare dar este să ai dragoste392, voi socoti lucrul cel mai de preţ conversaţia cu un om care ne iubeşte. O, dacă aş putea descrie ceea ce cer în rugăciuni: sănătate trupească şi fericire pentru întreaga Ta casă ! In legătură cu starea în care mă aflu, să ştii că ea nu-i cu nimic mai suportabilă decât se ştia de obicei. Ajunge să spun doar atâta pentru a-ţi putea da seama de slăbirea trupească la care am ajuns. Căci gravitatea din cale afară cu care boala a pus stăpânire pe mine nu poate fi prea uşor înfăţişată prin cuvinte, nici să te convingă despre ea cumva prin fapte, chiar dacă ar mai exista în boala mea ceva care depăşeşte tot ce ai ştiut despre ea tu însuţi. Stă 392. / Coi: 13, 1-8. După cât îi admiră înalta pregătire, Zoii pare a Fi fost unul dintre colegii de şcoală ai sfântului. Afară de câteva cuvinte amicale la început, îi descrie apoi prietenului său starea de extremă slăbire la care a ajuns organismul său. 292 SFÂNTUL VASÎLE CEL MARE de acum doar în puterea bunătăţii dumnezeieşti să-mi dea tărie ca să îndur cu răbdare loviturile dureroase ale trupului, pe care Domnul, binefăcătorul nostru, mi le-a trimis spre îndreptare. EPISTOLA 195 Către Eufroniu, episcop de Coloneea Scrisă în anul 375 Întrucât Coloneea, pe care Domnul a rânduit-o sub conducerea Ta, e aşezată departe de locurile mai circulate, oricât de multe scrisori aş trimite altor fraţi din Armenia Mică393, către Cuvioşia Ta trebuie să scriu mai rar pentru că nu prea găsesc om de nădejde care să-Ţi aducă scrisorile. Acum însă, aşteptând fie că vei fi Tu de faţă, fie că epistola Iţi va fi transmisă de episcopii cărora le-am predat-o, scriu Cuvioşiei Tale şi Te salut prin scrisoarea aceasta, informându-te, pe de-o parte, că mai fac umbră pământului, iar pe de altă parte, rugându-Te să mă ai în rugăciunile Tale, ca astfel Domnul să micşoreze tristeţile şi să înlăture această mare greutate a suferinţei care apasă ca un nor pe inima mea. Se va întâmpla şi acest lucru dacă va fi rânduit să revină la casele lor cât mai repede preaiubiţii de Dumnezeu ai noştri episcopi, care sunt acum împrăştiaţi (în surghiun, n.tr.), îndurând pedepse de dragul credinţei adevărate394. EPISTOLA 196 Către Aburgios* Scrisă în anul 375 Te avânţi ca o stea: o dată te arăţi într-un ţinut barbar, altă dată în altul; o dată împărţi solda în natură (grâu) armatei, altă dată te înfăţişezi înaintea împăratului într-o ţinută de sărbătoare; iată ceea ce renumele, care ne aduce la cunoştinţă veşti bune, nu încetează a ne aduce aminte. Rugăm dar pe Dumnezeu ca planurile şi acţiunile tale să înainteze pe măsura vredniciilor tale, pentru ca astfel să ajungi la o situaţie înaltă şi ca să te arăţi patriei tale câtă vreme mai suntem pe pământ şi respirăm aerul care ne înconjoară. Căci doar atât mai avem din viaţă, atât timp cât mai suflăm. 393. Pentru un om ca Sfântul Vasile, care călătorise în tinereţe „peste mări şi ţări”, cum ni se spune în epist. 204, nu putea fi ceva imposibil să ţină legătura (măcar şi în scris) şi cu Biserica din Coloneea, aşezată într-o regiune mai puţin circulată. 394. Aluzie la prietenul său, Eusebiu, exilat în Tracia (cf. epist. 183).

• Sfântul Vasile avea un dar deosebit de a-şi arăta atenţia faţă de oricine, cu atât mai mult

faţă de cei care s-au dovedit devotaţi Bisericii. Aburgios era unul din aceştia. EPISTOLE 293 EPISTOLA 197 Către Ambrozie, episcopul Mediolanului* Scrisă în anul 375 I Mari şi numeroase sunt darurile Stăpânului nostru, încât nici mărimea lor nu se poate măsura, nici mulţimea lor nu se poate socoti. Dar unul din cele mai mari daruri pentru câţi primesc binefaceri cu mulţumită este şi cel de faţă, şi anume, că deşi suntem foarte depărtaţi unii de alţii, după poziţia locului unde trăim, ni se oferă bunătatea de a ne uni prin comuniunea în scris. In două chipuri am avut bucuria să intrăm în legătură: întâi, prin întâlnirea noastră personală, iar în al doilea rând, prin comunicarea noastră prin scrisori. întrucât am făcut cunoştinţă prin cele pe care mi le-ai spus - cunoştinţă care nu se imprimă în mintea mea prin trăsăturile fizice, trupeşte, ci prin cunoaşterea frumuseţii omului lăuntric, vădită prin varietatea cuvintelor, deoarece flecare din noi vorbeşte „din prisosul inimii”395 -, am dat slavă Dumnezeului nostru, Care din fiecare generaţie alege pe cei bine plăcuţi Lui. Căci El a fost Cel care a înălţat din turma oilor un conducător pentru poporul Său (pe David, n.tr.), iar pe Amos l-a făcut chiar prooroc, luându-1 tocmai de la păscutul turmei de capre ca să-l întărească prin Duhul Sfânt. Tot El a ales pentru purtarea de grijă a turmei lui Hristos pe un bărbat din oraşul împărătesc, căruia i s-a încredinţat spre conducere un popor întreg, om cu o cugetare înaltă, cu o origine strălucită, admirabil în viaţă, cu putere în ale graiului, îmbrăcat cu toate podoabele darurilor lumeşti. Şi acesta, refuzând toate favorurile vieţii, pe care le-a socotit pagubă, numai ca să dobândească pe Hristos396, a luat cârma marii şi vestitei, prin credinţa în Dumnezeu, Biserica lui Hristos. Păşeşte dar înainte, omule al lui Dumnezeu, pentru că Evanghelia lui Hristos n-ai luat-o şi n-ai învăţat-o de la oameni, ci însuşi Domnul Te-a mutat de la judecătorii pământului pe scaunul apostolilor397. Luptă-Te lupta cea bună,

• Mângâiat că de astă dată nu mai întâmpină decepţii din partea apusenilor, Sfântul Vasile

se bucură de faptul că - potrivit tradiţiei - Sfântul Ambrozie fusese ales de popor printr-un semn ceresc (printr-o voce de copil: „Ambrozie să fie episcop !” ), punându-1 în legătură şi cu felul chemării regelui David de la oi şi a proorocului Amos de la caprele lui. A se vedea Socrate, ¡st. bis, IV, 30, Migne, P. G. 67, 114. 395. Mt. 12, 31; Le. 6,45. 396. Fi lip, 3, 8. 397. Acest lung preambul, în care arhiepiscopul de Cezareea îl compară pe colegul său de la Mediolan cu ciobanul David, pe care Dumnezeu l-a luat de la turmele sale pentru a-I face rege, se justifică prin împrejurările ce au condus la alegerea lui Ambrozie. Acesta sosise la Mediolan, fiind trimis de prefectul Probus cu puterile unui judecător suprem. îşi exercita misiunea sa când a survenit decesul episcopului arian, Auxentius. Adunat în biserică, poporul nu reuşea să ajungă Ia o soluţie în privinţa succesorului lui Auxentius, discordia ameninţând să degenereze în grave tulburări. Sosit la faţa locului, Ambrozie reuşeşte să potolească spiritele încinse prin farmecul discursului său. Un copil a strigat atunci: „Ambrozie episcop”, iar mulţimea a preluat acest strigăt (n. lui Yv. Courtonne, op. cit., II, pp. 150-151, n. 4). 294 SFÂNTUL VASILE CEL MARE alină suferinţele poporului; dacă cumva s-ar molipsi careva de boala rătăcirii ariene, trezeşte în el vechile tipare ale Părinţilor şi dă-Ţi silinţa să continui corespondenţa ca să zideşti în noi casa iubirii frăţeşti pe temelia pe care ai apucat-o, căci numai aşa vom putea fi alături duhovniceşte unii lângă alţii, chiar dacă în privinţa locaşului pământesc ne despart mari distanţe de loc. II Interesul şi râvna Ta pentru fericitul Dionisie398, episcopul, sunt o dovadă a întregii Tale iubiri faţă de Domnul, a cinstei faţă de înaintaşii Tăi şi a zelului pentru credinţă. Pentru că atenţia oamenilor faţă de cei dragi dintre cei de aceeaşi credinţă străbate până la Cel Atotputernic, Căruia îi slujeşte, iar cel care cinsteşte pe luptătorii pentru credinţă dovedeşte că tot atât de mare este şi râvna lui pentru credinţă, de aceea, această faptă aleasă formează o mărturie vie despre o virtute deosebită. Din iubirea pe care o ai pentru Hristos am înţeles că dintre preavrednicii fraţi aleşi de Evlavia Ta pentru împlinirea acestei bune lucrări, prin distincţia comportării lor, cel mai mult a provocat lauda în faţa întregii Tale preoţimi faptul că prin modestie i-au impresionat pe toţi, impunându-le o statornicie generală. Şi apoi, dovedind o râvnă şi o purtare deosebită, s-au încumetat, pe de o parte, într-o vreme de iarnă insuportabilă, iar pe de altă parte, dovedind o râvnă deosebită, au convins pe cei care străjuiseră cu credincioşie osemintele fericitului Dionisie să le dăruiască lor acest „talisman” al vieţii lor399. Şi să ştii că nici cei de altădată şi nici puternicii zilelor de azi nu ar fi reuşit să înduplece statornicia acestor oameni dacă nu i-ar fi înduioşat sinceritatea fraţilor care au prezentat cererea. La realizarea scopului propus a colaborat foarte mult şi prezenţa fiului nostru, preaiubitul şi preaevlaviosul Terasios, preotul, care s-a oferit, de bunăvoie, să suporte greutăţile călătoriei, care a îmblânzit pornirea neşovăielnică a unora din credincioşii de acolo, convingând prin cuvinte pe cei care se împotriveau tradiţiei moaştelor şi, preluând moaştele cu evlavia cuvenită, le-a păstrat pentru folosul fraţilor, de faţă fiind la acest fapt preoţii, diaconii şi mulţi alţi temători de Dumnezeu. Aşadar, primiţi-le cu atâta bucurie cu câtă vi le-au trimis paznicii lor. Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu şovăiască; el e acel luptător nebiruit. Aceste oseminte le recunoaşte Domnul, ele s-au luptat împreună cu sufletul fericitului. Ele şi sufletul lui vor primi cununa la dreapta zi a răsplătirii lui, potrivit celor care spun 398. După cum reiese şi din cei trei codici care au stat ia baza ediţiei publicate de Maurini şi reproduse de Migne, P. G. 32, 312, aici se termină textul acestei epistole. A. Cavallin („Die Legendenbildung um den Mailänder Bischot Dionysios”, în rev. Eranos, Göteborg, 1945 pp. 135-149) socoate (pe nedrept) neautentică partea a II-a a acestei epistole. 399. Dionisie urcase în anul 346 în scaunul episcopal al Mediolanului, dar în urma unor tulburări ariene el a fost exilat în Capadocia, unde a şi murit în anul 374. Acum Sfântul Vasile e bucuros să poată împlini cererea Sfântului Ambrozie de a-i trimite moaştele Sfântului Dionisie. EPISTOLE 295 prin scris că „toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup”400. O raclă a fost cea care a primit cinstitul lui trup, nimeni altul n-a mai fost pus lângă el. Mormântul lui era vestit, cinstea care i se acorda era pe potriva mărturiilor. Creştinii au fost cei care l-au găzduit şi l-au coborât cu mâinile lor atunci şi care l-au scos acum. Ei l-au sigilat, plângându-1 ca şi cum l-ar fi pregătit de drum pe tatăl şi pe protectorul lor, şi l-au trimis, socotind mai preţioasă bucuria voastră decât mângâierea lor. Evlavioşi sunt, aşadar, cei ce l-au încredinţat, riguroşi cei care l-au primit. Suntem martori că nu e vorba de nici o minciună, niciunde nu e vreo fraudă. Adevărul să nu fie deci calomniat de v o i! EPISTOLA 198 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă după Paştile anului 375 I După epistola pe care ne-a adus-o cineva dintre funcţionarii oficiali401, am mai primit una direct pe adresa mea. Cum a fost şi firesc, n-am trimis prea multe epistole pentru că n-am găsit oameni care să vină spre Tine. In orice caz, au fost mai mult de patru epistole, dintre care fac parte şi cele care ni s-au trimis din Samosata, drept răspuns la primele epistole ale Cuvioşiei Tale, şi pe care i le-am confirmat cu sigiliul meu respectabilului frate Leontiu, prin controlorul financiar din Niceea, cu rugămintea de a le transmite din partea lui îngrijitorului casei lui, preaiubitului frate Sofronie, ca acesta să poarte grijă de expedierea lor către Tine. întrucât însă epistolele acestea trec prin multe mâini, e lucru firesc ca uitarea sau comoditatea unuia să fie cauza pentru care n-au ajuns la Cuvioşia Ta. De aceea, Te rog să mă ierţi că epistolele îţi sosesc atât de rar402. Ar fi trebuit, e drept, să-Ţi fi trimis pe cineva de aici şi n-am făcut-o. Drept ai judecat şi eşti în drept să-mi faci observaţie, dar să ştii, totodată, că aici iarna a fost atât de aspră, încât toate drumurile au fost împotmolite până în zilele Paştilor, şi n-am avut pe nimeni să aibă atâta curaj încât să înfrunte această greutate a drumului. Căci, chiar dacă corpul nostru preoţesc pare numeros, totuşi se compune din oameni prea puţin obişnuiţi cu drumeţiile, întrucât ei nu se îndeletnicesc nici cu negustoria, nu le place să petreacă prin ţări străine şi cei mai mulţi din ei deprind, în general, câte-o meserie sedentară, 400. Rom. 14, 10-12, // Coi: 5, 10. A se vedea în această privinţă şi studiul Pr. Prof. Ioan G. Coman publicat în „Studii Teologice”, nr. 5-6/1975, pp. 359-379, în care se apără autenticitatea integrală a epistolei. 401. E vorba de nişte funcţionari oficiali, trimişi în misiune. 402. Dacă erau greu de găsit curieri obişnuiţi, cu atât mai greu se pot afla pentru corespondenţa cu cei exilaţi. 296 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ca astfel să-şi poată asigura cele trebuincioase traiului zilnic403. De pildă, chiar şi pe fratele acesta, pe care l-am trimis la Cuvioşia Ta, l-am chemat de la ţară ca să-l folosim drept curier al epistolelor către Cuvioşia Ta, iar treburile noastre le va comunica deschis Cuvioşiei Tale, iar el, prin harul lui Dumnezeu, s-ajungă curat şi repede la mine. Pe iubitul frate Eusebiu, citeţul, pe care de mult am dorit să-l trimit la Cuvioşia Ta, l-am reţinut, aşteptând să se îmbunătăţească vremea. Şi acum ne aflăm într-o frământare nu din cele mai fericite, de aceea mă tem ca nu cumva lipsa de deprindere cu drumeţiile să-i aducă oarecare greutăţi şi să-i prilejuiască vreo îmbolnăvire trupească, întrucât şi aşa e destul de bolnăvicios. II E de prisos să-Ţi mai aduc la cunoştinţă în scris inovaţiile doctrinare care s-au întins în tot Răsăritul, întrucât fraţii înşişi le vor putea expune destul de amănunţit prin viu grai. Să ştii însă, Preacinstite Cap al meu, că în clipa când scriam această scrisoare atât de rău mă simţeam, încât îmi pierdusem orice nădejde că aş mai supravieţui. Nu mă simt în stare nici măcar să înşir toate simptomele suferinţelor care mă încearcă şi să descriu slăbirea şi urcarea continuă a febrei, precum şi reaua dispoziţie în care mă aflu. Pot să spun că din toate acestea reţin una singură: s-a împlinit vremea petrecerii în această viaţă nenorocită şi vrednică de plâns. EPISTOLA 199 Către Amfîlohiu, despre canoane " Scrisă în anul 375 Iţi răspunsesem mai de mult la nişte întrebări pe care Cuvioşia Ta mi le puseseşi, dar scrisoarea n-am trimis-o încă, pentru că m-a oprit lunga şi primejdioasa mea îmbolnăvire şi pentru că n-am găsit un curier de încredere. Intr-adevăr, foarte puţini sunt chiar şi pe aici oamenii care să cunoască bine drumul şi care să fie pregătiţi pentru o astfel de misiune. Deci, cunoscând acum pricinile întârzierii, iartă-mă. Am admirat la Tine dorinţa de a învăţa, pe care ai împreunat-o cu smerenia, întrucât doreşti să Te mai instruieşti şi după ce Ţi s-a încredinţat odată slujba de a-i învăţa Tu pe alţii404, şi încă de a-i învăţa prin mine, când se ştie că eu nu stăpânesc o poziţie însemnată în domeniul cunoaşterii405. Dar pentru că vrei să faci acest lucru cu frică de Durn- 403. Interesante ştiri despre situaţia materială a preoţilor, ca şi despre profesiunile interzise lor de către canoane.

• A se vedea epistola 188, după care se face şi numerotarea canoanelor.

404. Am mai amintit că Amfîlohiu fusese hirotonit ca episcop în anul 373. 405. Astfel de modestii întâlnim adeseori în epistolele Sfântului Vasile. EPISTOLE 297 nezeu, ceea ce altcineva nu l-ar face prea uşor, trebuie ca şi eu să vin, chiar peste puterile mele, în ajutorul bunăvoinţei şi râvnei Tale. XVII M-ai întrebat privitor la preotul Vianor406 dacă ar mai putea fi primit în cler în urma jurământului pe care l-a făcut. După câte ştiu, se luase o hotărâre comună pentru clericii din Antiohia care făcuseră jurământ deodată cu el, stabilindu- se că la întrunirile publice ei nu mai au voie să ia parte, în schimb în particular pot îndeplini slujbe preoţeşti. Hotărârea aceasta îi dădea drept şi lui Vianor să-şi exercite funcţia, întrucât serviciul lui de preot nu era legat de Antiohia, ci de Iconium; or, după cum mi-ai scris Tu însuţi, Vianor şi-a mutat chiar şi domiciliul de la Antiohia în Iconium. Dacă Cuvioşia Ta vei cere acestui om să facă penitenţă pentru uşurătatea cu care a făcut acel jurământ în faţa unui bărbat necredincios407 pentru că nu mai putuse răbda neplăcerea acestei mici primejdii, atunci poţi să-l primeşti408. XVIII în privinţa fecioarelor căzute, care, după ce făgăduiesc Domnului că vor trăi în curăţie, cad sub patimile trupului şi-şi calcă astfel legământul, Părinţii noştri, procedând cu bunătate şi cu blândeţe faţă de neputinţele celor care alunecă spre rău, au stabilit că ele ar putea fi reprimite în comuniunea Bisericii după ce vor fi făcut penitenţă vreme de un an, pentru că se aseamănă cazul lor cu al celor care se căsătoresc a doua oară. Dar, după cât mi se pare, prin harul lui Dumnezeu, Biserica este în creştere şi devine tot mai puternică409 şi, întrucât se înmulţeşte acum şi tagma fecioarelor, sunt de părere că lucrul trebuie cercetat aşa cum se prezintă, făcând apel şi la sugestiile Scripturii, unde am mai putea găsi încă idei similare. Văduvia este mai prejos decât fecioria, de aceea şi păcatul văduvelor e mai mic decât cel al fecioarelor410. Să vedem în acest sens ce a scris Pavel lui Timotei: „iar de văduvele cele tinere fereşte-te, căci atunci când poftesc împotriva lui Hristos, vor să se mărite şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat legământul dintâi”411. Or, dacă vă406. Cazul preotului Vianor se aseamănă cu cel al preotului Chiriac din can. 10 al acestui Sfânt Părinte. In amândouă cazurile se recomandă aplicarea principiului iconomiei, „pentru a nu face sminteală în faţa poporului”, dar le dă şi epitimie. 407. Cel vizat aici pare a fi un episcop arian din timpul schismei din Antiohia. Era epoca lui Valens. 408. Vezi can. 25 apost., 95 Trulan, 10, 28, 29, 64, 81-82 Vasile c. Mare. 409. Cam prea multă îngăduinţă arată aici Sfântul Vasile „creşterii” Bisericii, când în cele mai multe epistole se plânge tocmai de criză, de dezbinări, de derută. 410. încă de pe vremea Sfântului Pavel văduvele şi fecioarele depuseseră vot de castitate. Ele erau controlate de Biserică. 4 1 L / Tim, 5, 11-12. 298 SFÂNTUL VASILE CEL MARE duva cade sub o judecată atât de grea pentru că şi-a călcat credinţa făgăduită lui Hristos, ce va trebui să credem despre o fecioară, care e mireasa lui Hristos şi un vas sfinţit închinat Stăpânului ? Săvârşeşte un mare păcat chiar şi sclava care-şi dăruieşte trupul unor căsătorii clandestine, umplând de stricăciune casa, iar prin viaţa sa nelegiuită batjocoreşte şi pe stăpânii ei; fără îndoială că e cu mult mai grav ca o mireasă să devină adulteră, necinstind şi unirea pe care a făcut-o cu Mirele său, dându-se unor plăceri necurate. Or, dacă văduva se osândeşte ca şi o sclavă desfrânată, atunci şi fecioara va cădea sub osânda unei adultere. Şi după cum numim adulter pe cel care vieţuieşte împreună cu o femeie străină, faptă pentru care nu-1 primim la Cuminecătură până ce nu se va fi lăsat cu totul de păcat, tot aşa vom hotărî şi când e vorba de fecioară. Dar şi acest lucru trebuie să-l stabilim acum: fecioară este cea care s-a adus de bună voie Domnului, renunţând la căsătorie şi preferând viaţa de sfinţenie. Deci, făgăduinţele făcute Domnului le admitem din clipa în care vârsta omului a ajuns la maturitatea judecăţii. într-adevăr, nu-i drept să socotim valabile declaraţiile unor copile, ci numai când acestea au ajuns la mai mult de 16 sau 17 ani, fiind deplin stăpâne pe gândirea lor, şi dacă, după ce au fost supuse unei destul de îndelungate cercetări, ele au stăruit, după ce au cerut cu insistenţă şi după ce s-au rugat, să fie primite, abia atunci pot fi numărate între fecioare, confirmând făgăduinţa care prezintă astfel de garanţii şi putând fi pedepsite fără cruţare dacă ar călca-o. Căci multe sunt aduse înainte de împlinirea acestei vârste de părinţi, de fraţi sau de alte persoane apropiate lor, fără ca ele să vină din convingere personală spre viaţa de necăsătorie, ci doar pentru că vor să-şi asigure astfel nişte mijloace oarecare de trai. Astfel de tinere nu trebuie primite cu uşurinţă, ci să aştepte până ce vom cerceta amănunţit intenţia lor proprie412. XIX Nici din făgăduinţele pentru feciorie făcute de bărbaţi n-am recunoscut decât pe ale celor care s-au înscris în rândul călugărilor, căci se vede că au primit în chip tacit să ducă viaţă de necăsătorie. Totuşi, şi pentru ei cred că se cuvine să se procedeze tot aşa, întrebându-i şi primind din partea lor făgăduinţa lămurită, iar dacă se vor întoarce iarăşi la viaţa legată de trup şi de plăceri, să fie supuşi pedepsei cu care sunt condamnaţi cei care trăiesc în desfrânare413. XX Pe acele femei care, pe când se aflau încă în erezie, au mărturisit că doresc să trăiască în feciorie, dar după aceea au ales căsătoria, cred că nu tre412. Can. 19 Sin. IEc.; 15, 16 Sin. IV Ec.; 40, 44 Trulan; 6, 44, 126 Cartag.; 4, 60Vasile cel Mare. 413. Can. 26 apost.; 7, 16 Sin. IV Ec.; 44 Trulan; 19 Ancira; 6, 8, 20, 60 Vasile cel Mare. EPISTOLE 299 buie să le osândim, „căci cele câte zice legea, le spune celor care sunt sub lege”414. Or, cele care n-au ajuns încă să se supună jugului lui Hristos nu cunosc nici legile Domnului. De aceea ele sunt primite de Biserică şi, deodată cu iertarea tuturor celorlalte păcate, ele obţin de pe urma credinţei în Hristos şi iertarea acelora415. în general, pentru cele ispăşite o dată în viaţa de catehumenat, nu se mai cere acum iarăşi altă ispăşire. Fireşte că pe aceştia Biserica nu-i primeşte fără Botez, de aceea drepturile acestei naşteri de a doua sunt pentru ei un lucru foarte necesar. XXI Dacă un bărbat, convieţuind cu o femeie, nu se mulţumeşte cu viaţa de căsătorie, ci cade în desfrâu, noi îl socotim desfrânat şi îi fixăm un timp mai îndelungat de pedepsire, totuşi n-avem un canon care să ne dea drept să-l punem sub acuzarea de adulter dacă păcatul lui a fost săvârşit cu o femeie liberă de căsătorie, pentru că, zice Scriptura, femeia adulteră, odată „pângărită, pângărită va fi şi nu se mai întoarce la soţul ei”416, iar „cel ce ţine pe cea desfrânată este nebun şi necredincios”417; dimpotrivă, cel ce a desfrânat cu ea nu va fi exclus de la împreuna-vieţuire cu soţia lui. De aceea, femeia îşi va primi soţul dacă acesta se lasă de desfrâu, iar bărbatul va trimite la casa ei pe cea care s-a pângărit. Nu-i uşor să descoperi temeiul acestei practici, dar obiceiul aşa s-a încetăţenit. XXII Pe cei care au femei provenind din răpire şi care le-au luat atunci când ele erau logodite cu alţii cu plan de căsătorie nu trebuie să-i primim (la împărtăşanie, n.tr.) până când acele femei nu le vor fi fost luate şi date logodnicilor, dacă aceştia vor vrea să le ia, ori să renunţe Ia ele. Iar dacă va lua cineva pe o femeie liberă, va trebui să i se ia, să fie dată la ai săi şi să se lase la aprecierea rudelor ori a părinţilor, de vor fi, ori fraţi sau orice ocrotitori ai fetei; şi de vor voi ei să o dea lui de soţie, trebuie să se încheie nunta; iar dacă ei nu vor, să nu fie siliţi. Cât despre cel care şi-a luat ca femeie pe una pe care mai întâi a necinstit- o, fie prin surprindere, fie prin orice silă, aceluia trebuie neapărat să i se aplice pedeapsa prevăzută desfrânării. Or pedeapsa pentru cei care desfrânează s-a hotărât să fie de patru ani. în primul an, desfrânaţii trebuie respinşi de la rugăciunile obştei, ei rămânând doar să plângă la uşile Bisericii; în al 414. t o i , 3, 19. 415. Ereticii erau socotiţi egali cu cei trecuţi prin şcoala catehumenatului atunci când era vorba să fie primiţi în rândurile credincioşilor ortodocşi. în acest canon se vorbeşte despre cei ce „se nasc” prin Botez, 416. Ier. 3, 1 (ed. 1914). 417.Pi: 18, 23 (ed. 1914). 300 SFÂNTUL VASILE CEL MARE doilea an, ei pot fi primiţi să stea la Liturghie până când se fac citirile Apostolului şi Evangheliei; în anul al treilea, trebuie făcută pocăinţa (şi mărturisirea păcatelor, n.tr.); în anul al patrulea, ei au drept să asculte întreaga Liturghie, împreună cu poporul, dar n-au drept încă să ia Sfânta împărtăşanie418. Abia după aceea să fie primit la împărtăşirea cu cel Bun. XXIII Pentru cei care s-au căsătorit cu două surori sau cele ce s-au căsătorit cu doi fraţi, eu am trimis o scrisoare a cărei copie se află la Cuvioşia Ta419. în schimb, cel care a luat pe soţia fratelui său, unul ca acesta să nu fie primit până ce nu se va fi despărţit de ea. XXIV Apostolul a hotărât că dacă văduva trecută în catalogul văduvelor, adică a celor întreţinute de Biserică, se căsătoreşte, să i se treacă cu vederea. Nici pentru bărbatul văduv n-a fost rânduit nici o lege; pentru el e de ajuns pedeapsa rânduită celor care se căsătoresc de două ori. în schimb, văduva care a ajuns la şaizeci de ani şi totuşi ar vrea să vieţuiască cu bărbat, nu va fi socotită vrednică de împărtăşirea cu Cel Bun până ce nu va renunţa la o astfel de patimă a necurăţiei. Iar dacă am înscris-o (între credincioşii Biserici, n.tr.), vina va fi a noastră, nu a femeii. XXV Cel care ţine pe o femeie necinstită de dânsul va fi supus pedepsei fixate pentru necinstire, în schimb i se îngăduie s-o aibă de soţie. XXVI Desfrânarea nu e nuntă şi nici chiar început de nuntă. De aceea, dacă~i cu putinţă să-i convingem să se despartă unii ca aceştia care s-au unit prin desfrâu, ar fi lucrul cel mai bun. Dacă cu tot dinadinsul doresc să vieţuiască împreună, să li se pună în vedere pedeapsa rânduită pentru desfrânare4-0, dar totuşi să nu-i despărţim, ca nu cumva să se întâmple ceva mai rău. XXVII Despre preotul care din neştiinţă a încheiat o căsătorie necanonică am hotărât ceea ce se cădea, adică să poată avea şi el scaun în Biserică, dar de Ia celelalte activităţi preoţeşti să fie îndepărtat, căci este de ajuns pentru un om, care are situaţia lui, că î s-a dat iertare. Ca să binecuvântezi pe altul când tu 418. A se vedea la epist. 188 nota 343. 439. A se vedea epist. 160. 420. A se vedea mai sus can. 22. EPISTOLE 301 trebuie să-ţi îngrijeşti propriile tale răni e o nepotrivire, căci când binecuvântezi împărtăşeşti sfinţenie. Or, cine n-are sfinţenie, pentru că a păcătuit din neştire, cum s-o dea altuia ? Deci el să nu binecuvânteze nici în public, nici în particular, şi nici să împartă altora trupul lui Hristos, dar nici să nu săvârşească nici o altă lucrare sfântă, ci să se mulţumească doar cu întâietatea şederii şi să ceară cu lacrimi Mântuitorului să-i ierte păcatul săvârşit din neştiinţă. xxvru Mi se pare într-adevăr absurd ca cineva să facă un jurământ că nu se va atinge de cărnurile de porc. De aceea, binevoieşte a-i învăţa să nu mai facă astfel de legăminte şi de făgăduinţe fără rost, convingându-i că folosirea acestei mâncări este indiferentă, întrucât nici o făptură lăsată de Dumnezeu „nu-i de lepădat dacă se ia cu mulţumire”42*. De aceea, legământul de care e vorba aici e ridicol, iar lipsirea de un astfel de aliment nu-i necesară422, XXIX Dregătorilor care se jură să facă rău supuşilor, la fel li se cade aplicat un leac în stare să-i vindece de o boală care trebuie tratată cu cea mai mare grijă. Tratamentul lor e de două feluri: mai întâi, să-i înveţi să nu se mai jure, al doilea, să nu stăruiască în hotărârile cele rele. De aceea, dacă cineva a avut intenţia de mai înainte ca printr-un jurământ să facă rău altuia, acela să-şi dovedească părerea de rău pentru nesocotinţa cu care a făcut acel jurământ, dar să nu folosească evlavia drept pretext ca să-şi respecte jurământul. Irod n-a avut nici un folos că şi-a respectat jurământul, căci, pentru ca să nu şi-l calce, s-a făcut ucigaşul proorocului. O dată pentru totdeauna jurământul a fost interzis, dar cu atât mai mult trebuie osândită nenorocirea care s-a făcut. De aceea, cel care s-a jurat trebuie să se căiască, nu să se zbată să facă şi mai mare nelegiuirea. Cercetează-i numai absurditatea şi vei vedea: de s-ar jura cineva să scoată ochii fratelui, oare ar fi bine dacă s-ar înfăptui una ca aceasta ? Dar de s-ar jura cineva să ucidă ? Dar dacă - pe scurt - ar făgădui cineva prin jurământ să calce orice poruncă ? „Juratu-m-am şi m-am hotărât nu ca să săvârşesc păcatul, ci ca să păzesc judecăţile dreptăţii Tale”42 5. Şi după cum avem datoria de a întări porunca prin nestrămutate hotărâri, tot aşa trebuie să nimicim şi să stârpim în tot chipul păcatul. XXX In legătură cu cei care comit răpire, e drept că nu avem un canon mai vechi, dar mi-am făcut o socotinţă proprie, în sensul că trei ani să fie excluşi de la rugăciuni, atât ei, cât şi cei care i-au ajutat s-o facă. Iar pentru răpirea săvârşită 421. / Tini. 4, 4. 422. Merită subliniată larga şi sănătoasa concepţie a Sfântului Vasile despre post. 423. Mt. 14, 7; Ps. 118, 106. 302 SFÂNTUL VASILE CEL MARE fără silă nu se aplică nici o pedeapsă dacă la mijloc n-a existat nici necinstire şi nici vreun furt oarecare. Văduva este stăpână pe sine însăşi şi stă în voia ei de a-1 urma ori nu pe răpitor. De aceea, n-avem să purtăm grijă de pretexte424. XXXI Femeia al cărei bărbat a plecat şi nu ştie unde se află, dacă se însoţeşte cu altul înainte de a se fi convins despre moartea lui, săvârşeşte adulter4- ’. XXXII Clericii care au săvârşit păcat de moarte sunt scoşi din preoţie, dar nu vor fi îndepărtaţi de comuniunea cu laicii, căci „nu vei fi urgisit de două ori în acelaşi necaz”426. XXXIII Femeia care a născut în călătorie şi n-a purtat grijă de cel născut trebuie să îndure pedeapsa ca pentru ucidere427. XXXIV Pe femeile care au comis adulter şi din evlavie au mărturisit ori au fost vădite într-un chip oarecare, Părinţii noştri ne-au oprit să le dăm în vileag în public, ca nu cumva, vădindu-se, să oferim noi o cauză de moarte; însă ne-au mai poruncit Părinţii ca ele să rămână excluse de la împărtăşanie până ce îşi vor împlini sorocul pocăinţei42^. XXXV în cazul bărbatului pe care l-a părăsit soţia, trebuie să se cerceteze care a fost pricina părăsirii şi, dacă se constată că femeia a plecat fără motiv, bărbatul este vrednic de iertare, iar femeia trebuie pedepsită. Bărbatului i s-a dat această iertare pentru ca să păstreze mai departe comuniunea cu Biserica429. XXXVI Femeile ostaşilor care se recăsătoresc în timpul cât soţii lor sunt daţi dispăruţi sunt supuse aceleiaşi pedepse ca şi cele care se căsătoresc în urma absenţei bărbaţilor lor care se află în călătorie şi care nu aşteaptă reîntoar424. Hotărârile Sin. IV Ec. vor fi şi mai precise, cf. can. 27. 425. A se vedea aici, mai jos, can. 46. 426. Naum 1, 9; cf. can. apost. 20, 30, 64. 427. Cf. can. 52, aici, mai jos. 428. Cf. can. 48 apost.; 87, 93 Trulan; 21,31, 35, 3 6 ,4 6 ,4 8 , 77, 80 Vasile cel Mare. 429. Cf. can. 48 apost.; 87, 93 Trulan; 21, 35, 36, 46, 48, 77, 80 Vasile cei Mare. EPISTOLE 303 cerea lor. Oricum, cazul acesta admite o oarecare indulgenţă, pentru că bănuiala este în favorul morţii430. XXXVII Cel care se căsătoreşte cu femeia altuia după ce i-a fost luată cea cu care trăise ilegal va suporta acuza de adulter faţă de prima femeie, dar pentru cea de a doua nu va mai fi învinovăţit431. XXXVIII Fetele care fără voia părinţilor s-au luat după bărbaţi, trăiesc în desfrânare, dar dacă ele se împacă cu părinţii e semn că fapta îşi primeşte vindecarea. Totuşi ele să nu fie primite imediat în comuniune, ci să fie pedepsite vreme de trei ani432. XXXIX Femeia care trăieşte împreună cu un bărbat adulter comite şi ea adulterul, atâta vreme cât vieţuieşte împreună cu el433. XL Femeia care fără învoirea stăpânului său se dă unui bărbat trăieşte în desfrânare, iar cea care apoi a reuşit să încheie căsătoria, pe care o poate contracta liber, e socotită ca măritată cu adevărat. De aceea, prima unire era un desfrâu, pe când cea de a doua, o căsătorie. De fapt, învoielile celor ce sunt sub stăpânirea altuia n-au nici o tărie434. XLI Femeia care în văduvia ei dispune liber de ea însăşi poate, fără să fie învinovăţită, să locuiască împreună cu un bărbat dacă el n-are pe nimeni cu care să rupă căsătoria, după cum a zis apostolul: „dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu oricine vrea, numai întru Domnul”435. XLII Căsătoriile încheiate fără de învoirea stăpânilor sunt desfrânări. Deci, atâta timp cât sunt în viaţă tatăl sau stăpânul lor, cei ce locuiesc laolaltă sunt vinovaţi, iar aceasta durează până când stăpânii lor vor aproba căsătoria. Dacă stăpânii aprobă, căsătoria lor e valabilă436. 430. Cf. can. 16 al Sf. Vasile cel Mare. 431. Cf. şi can. 77 ai Sfântului Vasile. 432. Cf. can. 40 şi 42 ale Sfântului Vasile. 433. A se vedea şi can. 58 şi 77 ale Sfântului Vasile. 434. Cf. şi can. 42 şi 53 ale Sfântului Vasile. 435. A se vedea şi can. 30, 53 şi 87 ale Sfântului Vasile. 436. Cf. şi can. 38 şi 40 ale Sfântului Vasile. 304 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cel care a dat aproapelui o lovitură de moarte e ucigaş, indiferent dacă el a început bătaia sau dacă a lovit apărându-se437. XLIV Diaconiţa care a săvârşit păcatul desfrânării cu un păgân nu mai este primită în comuniune, dar va putea să se împărtăşească după şase ani, bineînţeles dacă va vieţui în nevinovăţie. Păgânul care după încreştinare se întoarce iarăşi la sacrilegiul păgân face acelaşi lucru ca şi cum s-ar întoarce la vărsătura sa. Noi nu mai îngăduim ca trupul diaconiţei, care fusese consacrat odată, să ajungă din nou sub slujirea poftelor trupeşti438. XLV Dacă cineva, după ce a luat numele de creştin, huleşte pe Hristos, nu mai are nici un folos de această numire. XLVI Femeia care s-a măritat fără să ştie cu un bărbat părăsit pentru o vreme de soţia sa şi care apoi a fost alungată pentru că între timp cea dintâi s-a întors la dânsul este o desfrânată, dar din neştiinţă. De aceea, nu va fi oprită de la nuntă, însă mai bine ar fi dacă ar rămâne aşa439. XLVII Encratiţii440, sacoforii441 şi apo tac ti ţi i442 sunt supuşi aceloraşi norme ca şi novaţienii, căci pentru aceştia s-a promulgat un canon, deşi deosebit, dar în ceea ce îi priveşte pe aceştia a fost trecut cu vederea. în general, noi îi botezăm din nou pe aceştia, chiar dacă la voi obiceiul rebotezăriî a fost interzis, aşa cum a fost interzis şi la romani în urma unei hotărâri speciale, totuşi vrem ca hotărârea noastră să se impună, fiindcă eresul lor e ca o odraslă a ereziei marcionite care detestă căsătoria, se feresc de vin cu dezgust şi spun că făptura lui Dumnezeu este spurcată; de aceea, noi nu-i primim la Biserică dacă nu se botează cu Botezul nostru, ca să pronunţe formula „Botezatu-ne-am în (numele) Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, pe cei care cred că Dum437. Cf. şi can. 56 şi 57 ale Sfântului Vasile. 438. A se vedea şi can. 51 şi 70 ale Sfântului Vasile. 439. Cf. şi can. 31 şi 36 ale Sfântului Vasile. 440. Encratiţii (¿vicpccTEia = cumpătare), grupare rigoristă, uneori împreunată şi cu erezia, dar de cele mai multe ori numai cu schisma. Un reprezentant tipic al lor a fost Taţian Sirianul (sec. ai II-lea) care condamna şi căsătoria, carnea, vinul, socotindu-îe nedemne pentru creştini. 441. Aceştia purtau un sac în ioc de veşmânt. 442. Aceştia respingeau căsătoria. XLIII EPISTOLE 305 nezeu este autor al relelor, după pilda lui Marcion443 şi a altor eretici. De aceea, dacă se primeşte această hotărâre, trebuie să se întrunească mai mulţi episcopi în sinod şi aşa să promulge canonul, pentru ca atât cei ce procedează în felul acesta să fie fără primejdie, cât şi cel ce răspunde să fie vrednic de crezare în rezolvările date acestor probleme. XLVIII Femeia părăsită de bărbatul ei trebuie, după părerea mea, să rămână aşa (nemăritată), pentru că Domnul a spus: „oricine va lăsa pe femeia sa, afară de cuvânt de desfrânare, o face să săvârşească adulter”. Apoi, prin numirea ei de adulteră, a exclus-o pe dânsa de la împreunarea cu alt bărbat. Cum poate fi acuzat ca pricină de adulter un astfel de bărbat, iar femeia care s-a numit de Domnul adulteră să fie nevinovată ?444. XLIX Violurile săvârşite prin silă nu trebuie să dea loc unei învinuiri. De aceea, nici sclava care a fost siluită de stăpânul său nu e supusă pedepsei445. L Nu există lege privitoare la cea de a treia nuntă446, din acest motiv cea de a treia căsătorie nu-i încheiată după lege. Desigur, eu privesc asemenea practici ca întinăciune pentru Biserică447. Dar nici nu arunc asupra lor osândă publică, de aceea le socotim mai de îngăduit decât desfrânarea propriu-zisă. EPISTOLA 200 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în primăvara anului 375 îmbolnăvirile mele s-au ţinut lanţ una după alta, iar ocupaţiile legate de treburile bisericeşti şi de oamenii care tulbură Bisericile m-au năpădit iarna întreagă, precum şi în tot acest răstimp, până în clipa în care Iţi scriu această epistolă. De aceea, n-a fost cu putinţă nici să-Ţi trimit ceva prin curier şi nici să o vizitez eu însumi pe Cuvioşia Ta. îmi închipui că aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Tine; desigur nu mă gândesc la boală - ferească Dumnezeu !-, ci mai curând doresc să Te înzestreze Domnul cu îndelungată sănătate tru443. Unul din cei mai cunoscuţi eretici ai sec. al II-lea. 444. Mt. 5, 32. A se vedea şi can. 36,46, 77 şi 80 ale Sfântului Vasile. 445. Cf. şi can. 30 al Sfântului Vasile. 446. A se vedea şi cele spuse în can. 80 al Sfântului Vasile. 447. în decursul veacurilor, asprimea acestui canon s-a redus, Biserica arătându-se mult mai îngăduitoare faţă de căsătoriile a doua şi a treia. 306 SFÂNTUL VASILE CEL MARE pească, pentru ca să poţi sluji multă vreme poruncilor Lui, căci îmi închipui că „grija Bisericilor”448 îţi aduce şi Ţie destule încurcături neplăcute. Chiar şi acum e vorba să-Ţi trimit pe cineva anume, pentru a ne face cunoscută unul altuia situaţia în care Te afli. întrucât Meletios, acest fiu preaiubit, care-i instruieşte pe recruţii recent intraţi sub arme, m-a înştiinţat că ar fi posibil să-Ţi trimit salutări prin el, m-am grăbit să văd pe acest aducător al epistolei, om care în locul epistolei poate relata şi despre mesajele noastre, atât din pricina caracterului lui iubitor de adevăr, cât şi pentru că el ştie bine toate problemele noastre449. Prin mijlocirea lui, o rugăm, mai întâi de toate, pe Evlavia Ta să mă pomenească în rugăciuni, pentru ca Domnul să binevoiască a mă elibera de greutatea trupului, care mi-a devenit o adevărată povară, apoi Bisericilor lui să le hărăzească pace, iar Ţie să-Ţi aducă linişte şi uşurare, aşa încât, după ce vei fi îndrumat în chip apostolesc treburile Lycaoniei, să începi să vizitezi şi ţinuturile noastre, fie câtă vreme mai sunt încă în trup, fie pe când va fi rânduit să plec la Domnul450. Oricum, să Te legi dé aceste ţinuturi ca şi cum ar fi ale Tale, sprijinindu-i pe cei ce se clatină şi ridicându-i pe cei indolenţi, schimbând totul în ceea ce Ii place Domnului, prin darul Duhului care petrece în Tine. Pe preacinstiţii fiii noştri, Meletie şi Melitie451, pe care-i cunoşti de mult şi-i preţuieşti ca şi cum ar fi ai tăi proprii, să-i ţii sub ocrotirea Ta, rugându-Te pentru ei. Pentru că ajunge atâta ca să aibă toată siguranţa. Te rog să saluţi din partea mea pe cei care se află în jurul Sfinţiei Tale, întreg clerul şi poporul pe care-1 păstoreşti, precum şi pe toţi iubiţii de Dumnezeu fraţi ai noştri împreună- slujitori. Să-Ţi aduci aminte să faci pomenirea preafericitului mucenic Eupsihie452 şi să nu aştepţi să-Ţi aduc a doua oară aminte nu numai să-Ţi fixezi exact ziua sosirii Tale la noi, ci şi să o şi avansezi cu câtva timp, pentru ca să ne şi faci fericiţi, desigur dacă vom mai fi încă pe pământ. Până atunci, fii sănătos în Domnul, rugându-Te pentru noi, ca să ne fii păzit atât nouă, cât şi Bisericilor lui Dumnezeu, prin harul Sfântului. EPISTOLA 201 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă la începutul verii anului 374 Pentru multe pricini doresc să Te întâlnesc, atât pentru a Te folosi ca sfetnic în problemele care ne stau în faţă, dar mai ales pentru a mă mângâia după 448. II Cor. 11, 28. 449. Nu cunoaştem mai de aproape cine este acest Meletios, dar se vede că era un om apropiat şi de încredere. 450. Semnul celei mai intime prietenii dintre cei doi ierarhi. 451. Deci şi unul şi altul erau folosiţi ca oameni de încredere, curieri atât de căutaţi. 452. A se vedea şi cele spuse în epist. 100, 176, etc. EPISTOLE 307 lipsa pe care Ţi-am dus-o fără să Te văd de atâta vreme. întrucât însă pricini diferite ne-au împiedicat pe amândoi, iar slăbirea generală a organismului Te-a doborât şi pe Tme4:?3, după cum nici mie încă nu mi-a trecut vechea mea suferinţă, să ne dăm unul altuia iertare, încât să nu ne facem învinuiri nici unul, nici celălalt (pentru că nu ne-am scris, n.tr.). EPISTOLA 202 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în vara anului 375 întâlnirea cu Venerabila Ta Persoană este în orice împrejurare un mare privilegiu pentru mine, dar cu mult mai mult acum, când ne cheamă la întrunire probleme deosebit de importante. întrucât urmările bolii mele sunt atât de grave, încât nu-mi îngăduie nici cea mai mică mişcare, şi sunt atât de puternice, încât atunci când mi-am făcut, cu trăsura, drumul până la paraclisul martirilor454 puţin a lipsit să nu cad din nou în aceeaşi boală, sunt nevoit să-Ţi cer iertare. Drept aceea, dacă e cu putinţă să se amâne întrunirea cu câteva zile, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, Te voi vizita şi mă voi face părtaş şi al grijilor care Te apasă. Dacă problema presează, faceţi cu ajutorul lui Dumnezeu ce veţi crede de cuviinţă, socotindu-mă prezent şi pe mine împreună cu voi, ca unul care accept tot ce veţi fi rezolvat bine. Harul Bunului Dumnezeu să Te păzească sănătos şi voios întru Domnul şi rugător pentru mine, fiind păzit pentru Biserica lui Dumnezeu prin harul Sfântului. EPISTOLA 203 Către episcopii de pe ţărmul mării Scrisă în anul 375 I M-a prins un dor mare să mă întâlnesc cu Voi, dar mereu s-a ivit o piedică în calea bunei mele dorinţe. O dată m-a împiedicat starea proastă a sănătăţii mele (căci desigur nu Vă poate fi necunoscut cât de aprig i-am simţit prezenţa încă din copilărie, iar acum, la bătrâneţe455, se vede că boala a crescut deodată cu mine şi m-a pedepsit după dreapta judecată a lui Dumnezeu, Care rânduieşte totul cu înţelepciune), altă dată au fost grijile pentru binele Bisericilor, precum şi luptele duse împotriva adversarilor credinţei adevărate. 453. O boală, se vede recentă, apărută şi la Sfântul Amfilohiu. 454. Despre cultul martirului Eupsyhios (şi al altora) ni se relatează în multe din epistolele Sfântului Vasile; astfel, nr. 142, 176, 200, 252 etc. 455. Când scria aceste lucrări Sfântul Vasile avea doar 45 de ani. 308 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Din această cauză, până în clipa de faţă am vieţuit în mare tristeţe şi în adâncă supărare, pentru că simţeam că-mi lipseşte sprijinul Vostru, De la Dumnezeu, Cel care a binevoit să îa asupră-Şi trup şi să Se sălăşluiască între noi456 ca să ne îndrepteze viaţa prin pildele virtuţilor şi să vestească prin însuşi glasul Său Evanghelia împărăţiei, am înţeles că „întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”457. Iar ca dar de rămas bun, atunci când era vorba să ducă la îndeplinire în Trupul Său iconomia mântuirii, a lăsat ucenicilor pacea Sa, spunându- le: „pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă”458. De altfel, nici eu n-aş putea crede că fără dragoste reciprocă şi fără ca să fac tot ce-i cu putinţă pentru a trăi în pace cu toţi m-aş putea socoti slujitor vrednic al lui Iisus Hristos. Multă vreme am tot aşteptat, nădăjduind mereu că va veni o vreme să ne cercetaţi şi Voi. Nu se poate să nu ştiţi că, fiind expuşi public în faţa tuturor, aşa cum sunt stâncile ale căror piscuri ies din apa mării, îndurăm şi noi furia valurilor eretice, care, deşi se izbesc în jurul nostru, nu ajung să înece ceea ce se află în spatele nostru. Şi când zic „noi”, nu înţeleg doar puterea omenească, ci şi harul lui Dumnezeu, Care arată că puterea Lui „întru slăbiciune se desăvârşeşte” 459, după cum zice şi proorocul, vorbind în numele Domnului: „au de faţa Mea nu vă sfiiţi, pentru că am pus nisipul hotar mării ?”460. Cel Atotputernic a legat marea cea uriaşă şi înfricoşată de ceea ce e mai nestatornic, <mai slab> şi mai de dispreţuit, nisipul. Iar dacă aşa stau lucrurile, concluzia logică ar fi ca iubirea Voastră să trimită la noi, mai des, pe câţiva din adevăraţii noştri fraţi să ne viziteze în necazurile noastre461 sau să ne trimiteţi mai des, permiteţi-mi s-o spun, scrisori afectuoase, care să ne susţină zelul sau să ne îndrepte, în caz că greşim. Căci nu tăgăduim că n-am fi supuşi la nenumărate greşeli, pentru că suntem oameni şi trăim în trup. II întrucât până acum ori că aţi uitat ceea ce ne datoraţi, pentru că n-aţi văzut ce era de făcut, preacinstiţi fraţi, ori că nu ne-aţi socotit vrednici de o vizită frăţească, fiind poate preveniţi de nişte calomnii pe care unii le lansează împotriva noastră, iată acum începem noi corespondenţa şi declarăm că suntem gata să ne spălăm înaintea Voastră de învinuirile aduse împotriva noastră, 456. In. 1, 14. 457. In. 13, 35. 458. In. 14, 27. 459. II Cor. 12, 9. 460. Ier 5, 22 (ed. 1914). 461. Idei similare şi în epistolele 90 şi 92, în care Sfântul Vasile aştepta cu îngrijorare un semn de ajutor de la episcopii din Apus. Acum aşteaptă acelaşi ajutor în lupta împotriva ereticilor, de la nişte episcopi mai din apropiere. Ar fi fost bucuros măcar de o „vizită frăţească” din partea lor, dar poate vor fi uitat de ea. EPISTOLE 309 cu singura condiţie ca aceia care ne hulesc să accepte să se prezinte faţă către faţă înaintea Cuvioşîilor Voastre: dacă voi fi dovedit vinovat, îmi voi recunoaşte greşelile şi, după ce Vă veţi fi convins, veţi dobândi iertare de la Dumnezeu scoţând din comuniune pe un păcătos ca mine, iar cei care vor fi dobândit această convingere împotriva mea vor dobândi răsplată, pentru că au făcut publică răutatea mea cea ascunsă. Dacă însă mă osândiţi înainte de a Vă fi convins, eu nu mă voi mai învinui de nimic altceva, decât că am pierdut ce era mai scump decât orice bun: iubirea care ne leagă de Voi, pierdere pe care şi Voi o veţi suferi la fel, întrucât nu mă veţi mai avea mult, iar ceea ce-i mai grav este că vă dovediţi potrivnici Evangheliei, care zice „nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-1 ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut ?”462. Dar cel care varsă împotriva noastră batjocuri, fără să fi adus şi mărturii despre cele spuse, acela va aduce împotriva sa însăşi o nelegiuire prin folosirea greşită a cuvintelor. Căci cum s-ar cuveni să-l numim pe calomniator, dacă nu-i dăm un nume pe care însăşi purtarea lui spune că îl poartă ? De aceea, cel care ne aduce învinuiri să nu mai fie un potrivnic463, ci un acuzator, sau mai curând să nu accepte nici numirea de acuzator, ci să fie un frate iubitor, care atrage atenţia frăţeşte şi care nu foloseşte convingerea decât pentru îndreptare. Să nu fiţi, aşadar, auzitori de calomnii, ci arbitri şi judecători ai unor dovezi. Aşadar, să nu fim părăsiţi la necaz, ci să ni se arate limpede în ce constă vina noastră464. III Să nu pună stăpânire pe Voi gândul că „noi” locuim la malul mării, că suntem străini de răul de care suferă cei mai mulţi şi că n-avem nevoie de ajutorul nimănui sau ce folos am avea dacă am sta în comuniune cu ceilalţi ? Domnul a despărţit insulele de continent prin mări, dar a unit prin dragoste pe locuitorii din insule cu cei de pe continent. Nimic nu desparte pe unul de celălalt, fraţilor, atâta vreme, cel puţin, cât nu intervine vreun zvon deliberat care să îndemne la dezbinare. Unul este Domnul nostru, o singură credinţă, aceeaşi speranţă. Dacă Vă consideraţi cap al Bisericii universale465, capul nu poate spune picioarelor: „nu am nevoie de voi”. Dacă Vă situaţi într-o altă categorie de membri ai Bisericii nu puteţi să ne spuneţi nouă, care facem parte din acelaşi trup, „n-avem nevoie de voi”. Cele două mâini au nevoie una de alta, aşa cum şi picioarele se ajută unul pe celălalt, şi tot astfel şi ochii au o vedere mai limpede atunci când se face uz de amândoi. 462. In. 7,51. 463. în greceşte potrivnicul se exprimă prin 8iâ[3oÂ.o<;. 464. Se ştie că Sfântul Vasile admitea la comuniune pe semiarienii care-şi recunoşteau greşeala şi cereau unirea. Alţii îl acuzau pentru faptul că era conciliant, cf. epist. 204. 465. Poate că tot prin astfel de cuvinte Sfântul Vasile osândeşte mândria şi înfumurarea cu care au tratat cererile repetate după ajutor, adresate prin atâţia curieri (a se vedea epist. 90,92). 310 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cât despre noi, recunoaştem slăbiciunea noastră şi căutăm să fim de aceleaşi păreri. Ştim, într-adevăr, că, chiar dacă nu sunteţi prezenţi trupeşte, ne veţi fi de mare folos în împrejurările cele mai grele prin ajutorul pe care ni-1 vor da rugăciunile Voastre. Dar pentru Voi nu-i un lucru potrivit nici cu judecata oamenilor şi nu-i plăcut nici lui Dumnezeu să folosiţi astfel de cuvinte, pe care nu le folosesc nici popoarele care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Căci popoarele, se spune, chiar dacă locuiesc într-o ţară aparte, totuşi, din pricina nesiguranţei viitorului, încheie între ele bucuros alianţe şi urmăresc relaţii reciproce, ştiind că acestea sunt folositoare tuturora. Noi, fiii celor care au stabilit de la o margine la alta a lumii doar prin câteva norme de lege intercomuniunea dintre oameni, convingându-i că toţi sunt cetăţeni şi rude cu toţi, iată ne rupem acum de restul lumii, nu ne ruşinăm nici de singurătatea noastră şi nici nu ne mai gândim ce mare pagubă aducem provocând dezbinarea, necutremurându-ne nici pentru că ne-am vedea ameninţaţi de proorocia Domnului nostru, Care a zis: „din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci”466. IV Nu, preacinstiţi fraţi, nu vă opriţi la astfel de fapte, ci mângâiaţi-ne pentru cele ce au trecut, trimiţând scrisori paşnice şi afectuoase, potolind, ca printr-o <atingere> suavă, rana din inima mea, pe care ne-aţi făcut-o prin nepăsarea de până acum467. Dacă vreţi să veniţi să ne întâlniţi personal şi să cercetaţi Voi înşivă greşelile în care am căzut, ca să vedeţi dacă păcatele noastre vor fi atât de mari pe cum se aude ori dacă nu cumva sunt sporite de adaosul minciunii, - fie ! Suntem gata să Vă primim la sosire cu braţele deschise şi rugătoare şi să ne supunem unei cercetări amănunţite; singurul lucru pe care-1 dorim este ca dragostea să conducă totul. Dacă vreţi să stabiliţi o localitate de la Voi, unde să mergem şi să ne plătim de datoria de a Vă face o vizită şi să ne oferim pentru verificarea la care vom fi supuşi, numai să Vă vindece relele din trecut, şi să nu lăsaţi de acum nici un loc pentru calomnie, - fie şi aceasta ! Oricum, chiar dacă suntem îmbrăcaţi într-un trup bolnăvicios, atâta vreme cât mai suflăm, ţinem de datoria sfântă să nu uităm nimic din ceea ce poate contribui la „zidirea Bisericilor lui Hristos”468. Nu tâlcuiţi pe dos înţelesul rugăminţii noastre, nu recurgeţi la nevoia de a descoperi şi altora chinul nostru ! Să ştiţi, fraţilor, ca până acum am ţinut ascunsă în noi înşine această supărare pentru că ne-ar fi fost ruşine să descoperim 466. Mt. 24, 12. Acest adevăr constituie pentru Sfântul Vasile - desigur numai în chip figurat prin deasa Iui afirmare, poate cea mai amară realitate. 467. Se vede că sfântul va fi simţit destul de dureros indiferentismul episcopilor din nordul Capadociei. 468. / Cor, 14, 5, 12. Să nu fi rămas impresionaţi aceşti episcop! tradiţionalişti de smerenia şi râvna sfântului ? El nu urmărea decât „zidirea Bisericilor lui Hristos” (I Cor. 14, 5). EPISTOLE 311 înstrăinarea Voastră şi aitora din cei cu care suntem în comuniune şi care stau mai departe de ţinuturile Voastre, de frică să nu-i supărăm şi pe ei şi să nu provocăm bucurie în sânul celor care ne urăsc. Toate acestea Vi le scriu acum numai eu singur, dar cu aprobarea tuturor fraţilor din Capadocia, care m-au rugat să nu mă folosesc de primul curier ce mi-ar ieşi în cale, ci de un om care, prin inteligenţa pe care i-a dat-o Dumnezeu, ar putea completa toate pasajele rămase neclare în scrisoarea mea, căci mă tem ca ea să nu fie prea lungă469. Vreau să vorbesc despre doritul şi preaevlaviosul frate Petru, preotul. Primiţi-1 cu dragoste şi trimiteţi-1 înapoi cu cuvinte de pace, pentru ca să fie pentru noi un vestitor de fericiri. EPISTOLA 204 Către cei din Neocezareea* Scrisă în vara anului 375 I Am tăcut multă vreme şi unii şi alţii, preacinstiţi şi preaiubiţi fraţi, parcă am fi supăraţi unii pe alţii. Şi totuşi cine poate fi chiar aşa de înverşunat şi de neîmpăcat faţă de cel care l-a supărat, încât, dacă a avut pică pe el, să ţină mânie o viaţă de om ? E drept că se întâmplă să putem vedea ca, chiar fără motiv îndreptăţit, unii oameni să rămână despărţiţi, pe cât ştim noi, multă vreme, cu toate că există motive mai multe şi serioase ca oamenii să se apropie şi să trăiască laolaltă şi în cea mai strânsă prietenie. Unul din aceste motive, primul şi cel mai important, este porunca Mântuitorului, Care a spus clar: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”470. Iar la rândul său, Apostolul (Pavel) ne arată limpede superioritatea dragostei, numind-o fie „împlinirea legii”471, fie înfăţişând-o ca pe-cea mai înaltă dintre toate virtuţile, spunând: „De aş grăi în limbile oamenilor sau ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu- m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea şi darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă 469. Se resimte în această scrisoare „lungă” dorinţa de disculpare a Sfântului Vasile, pe care o va afişa mai explicit în epistola 204. El, de dragul păcii, propunea primirea în comuniune a arienilor care se întorc. De fapt, credem că bănuiala duşmanilor lui ori chiar şi a celor ce stăteau în rezervă era până la un punct justificată. Cine putea să dea garanţia că „întoarcerea” arienilor era sinceră şi definitivă ? Lecţiile prezentului nu erau totdeauna de prea bun augur. însă dragostea sfântului pentru realizarea păcii era prea mare ca să n-o pună în aplicare. De aceea, raliindu-i şi pe colegii din ţinuturile nordice ale Asiei Mici la marele său ideal, sfântul nu voia să cedeze. Aproape cu aceleaşi cuvinte se adresează şi celor din Neocezareea (epist. 204).

• După cum se va vedea din textul ei, epistola aceasta e adresată preoţilor din Neocezareea.

470. In. 13, 35. 471. Rom. 13, 10. 312 SFÂNTUL VASILE CEL MARE încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte”472. Şi toate acestea nu ca şi când nici una din virtuţile enumerate n-ar putea fi realizate fără iubire, ci pentru că Sfântul a vrut să asigure prin acest limbaj înflorit superioritatea universală a poruncii dragostei faţă de toate celelalte. II în al doilea rând, dacă faptul că am fi avut dascăli comuni contribuie în mare măsură la unire, apoi, într-adevăr, şi voi şi noi am avut aceiaşi dascăli, care ne-au învăţat tainele lui Dumnezeu, părinţii noştri duhovniceşti, cei care au întemeiat dintru început Biserica voastră <din Neocezareea>. Mă gândesc la acel om mare, care a fost Sfântul Grigorie473, şi apoi la toţi cei care au urmat după el pe tronul episcopal din oraşul vostru, răsărind ca hişte luceferi unul după altul şi bătătorind acelaşi drum spre a lăsa, din viaţa cerească pe care au dus-o, semne uşor de urmat pentru cei ce o doresc. Şi dacă nici însuşirile trupeşti nu trebuie dispreţuite, pentru că şi ele ajută mult la statornicirea unei uniri de nezdruncinat şi la adâncirea unei comuniuni vitale, să ştiţi că şi sub acest raport au existat poziţii comune între voi şi noi. în această privinţă, o tu, cel mai onorabil dintre oraşe - pentru că, vorbindu- vă vouă, mă adresez oraşului vostru întreg -, pentru ce eu nu primesc de la voi nici o scrisoare de politeţe, nici un cuvânt îmbucurător, ci, dimpotrivă, v-aţi deschis urechile spre cei care se ocupă doar de calomnii ? Cu atât mai mult trebuie să mă îndurerez, cu cât văd împlinindu-se tot mai mult scopul strădaniilor lor, căci opera împotrivirii îl demască pe autorul ei, pe care, cu toate că este cunoscut ca părtaş la multe nedreptăţi, totuşi răutatea este cea care-1 caracterizează cel mai deplin, fapt pentru care şi-a primit şi numele474. Dar să mi se ierte îndrăzneala că vorbesc pe faţă: văd că vă deschideţi amândouă urechile faţă de cei care mă vorbesc de rău şi primiţi în sufletele voastre totul fără control, nefiind între voi nimeni care să deosebească minciuna de adevăr. Cine a fost cruţat vreodată de învinuiri răutăcioase atâta vreme cât a luptat singur ? Cine a fost dovedit mincinos dacă lipsea omul care-1 calomnia ? Ce cuvânt nu găseşte crezare la auditori dacă acuzatorul susţine cu tărie că lucrurile aşa s-au întâmplat şi dacă cel acuzat nu-i de faţă şi nu aude 4 7 2 ./Co r. 13, 3-3. 473. Taumaturgul. Nu-i exclus ca însuşi Sfântul Vasile să fi văzut lumina zilei în Neocezareea, unde părinţii săi aveau întinse moşii. P. Hristu, Sf. Vasile, Opere, voi. III, în col. „Părinţii greci ai Bisericii”, Tesal. 1973, p. 161, în 1b. greacă. 474. Persoana la care se gândeşte Sfântul Vasile şi pe care o descrie aşa e Atarvios, „omul calomniilor” după cum ni se spune în epist. 65, 126, dar mai ales în epist. 204, 207,210. Durerea era cu atât mai mare, cu cât Atarvios era rudă cu Sf. Vasile. Din ultimele epistole reiese că el a îmbrăţişat şi sabelianismul. EPISTOLE 313 acuzele răutăcioase care i se aduc ? Oare nu ne învaţă acelaşi lucru şi experienţa vieţii, anume că auditorul care vrea să fie drept şi nepărtinitor nu trebuie să se lase dus cu totul de spusele celui care a vorbit primul, ci să aştepte şi apărarea acuzatului, pentru ca, din compararea celor două poziţii, să poată scoate la iveală adevărul ? „Judecaţi judecată dreaptă”475, iată o poruncă din cele necesare pentru mântuire. m Spun acest lucru nu ca şi cum aş fi uitat de cuvintele apostolului, atunci când, fugind de judecăţile omeneşti, îşi rezervă viaţa întreagă spre a da seama în faţa nemitamicului Judecător, căci zice: „pentru mine e prea puţin lucru să fiu judecat de voi sau de o judecată omenească”476. întrucât învinuiri mincinoase au apucat să vă împuieze urechile, calomniind viaţa şi credinţa mea în Dumnezeu, să nu uitaţi că cel ce acuză aduce prejudicii la trei persoane deodată: celui pe care-1 calomniază, celor cărora li se adresează şi persoanei sale proprii. Aş fi păstrat tăcerea - ştiţi bine - în ceea ce priveşte prejudiciul persoanei mele, nu pentru că dispreţuiesc stima voastră (cum aş putea-o face tocmai eu, care, ca să n-o pierd, vă scriu şi acum şi îmi pledez personal cauza), ci pentru că văd că, din cele trei persoane jignite, eu sunt atins cel mai puţin. Voi înşivă sunteţi cei care îmi sunteţi răpiţi, iar vouă vi se răpeşte şi adevărul. Cel ce face acest lucru caută să mă înstrăineze de voi după ce el însuşi s-a înstrăinat de Dumnezeu477, pentru că nu poţi fi unit cu Dumnezeu atâta vreme cât dispreţuieşti poruncile Lui. Vorbesc, aşadar, mai mult în folosul vostru decât în al meu, vrând să vă feresc de o pierdere ireparabilă. Căci ce pierderi mai mari ar putea da peste cineva decât aceea de a pierde cel mai preţios din câte bunuri există, adevărul ? IV în fond, ce vreau să spun, fraţilor ? Nu că eu aş fi un om fără păcat, nici că viaţa nu mi-ar fi plină de nenumărate scăderi. Mă cunosc bine şi nu încetez de a vărsa lacrimi pentru păcatele mele, doar-doar voi îmblânzi cumva pe Bunul Dumnezeu ca să scap de osânda ce mă ameninţă. Şi acest lucru se poate, dar cel ce judecă faptele noastre, să nu caute numai paiul din ochii mei478. Căci mărturisesc că mare grijă şi respect port faţă de cei sănătoşi. Dacă însă tu nu vei putea spune aşa ceva (şi cu atât mai puţin o vor putea spune aceia ai căror ochi sunt mai curaţi, pentru că se ştie că însuşirea celor desăvârşiţi este tocmai să nu se înalţe, pentru că altfel ar putea fi acuzaţi de 475. In. 7, 24. 476. / Cor 4, 3. 477. Atari’ios. 478. Mt. 7, 3. 314 SFÂNTUL VASILE CEL MARE lăudăroşenia fariseului, care căuta să se fălească pe sine, în timp ce vameşul se smerea), atunci să te cercetezi bine la doctor şi să nu judeci înainte de a veni Domnul, Care va judeca la arătare chiar şi cele ascunse de întuneric şi va da pe faţă şi sfaturile inimilor lor479. Să te gândeşti şi la Cel care a zis: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”480, „Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi”481. Peste tot însă, fraţii mei, dacă păcatele noastre pot fi îndreptate, atunci de ce nu ascultă de dascălul Bisericilor, care zice: „Mustră, ceartă, îndeamnă”482 ? Iar dacă fărădelegea noastră nu poate fi vindecată, atunci de ce nu ni se dă vina pe faţă, de ce nu se denunţă greşelile noastre şi de ce nu scapă astfel Bisericile de răul pe care li-1 facem ? Să nu îngăduiţi, aşadar, ca insulta să murmure între dinţii voştri ! Asta ar putea-o face în chip excelent vreo roabă, care învârte la moară, sau vreun nătăfleţ de prin pieţe, oameni a căror limbă este mai ascuţită la clevetiri. Mai există doar episcopi! Să fie chemaţi să judece ! Există preoţi în fiecare parohie; să fie convocaţi cei mai vrednici dintre e i ! Să vorbească deschis oricine vrea, pentru ca faptele să constituie o dovadă, iar nu o insultă. Să mi se arate toate greşelile mele ascunse, numai să n-o facă din ură, ci să mă sfătuiască şi să mă mustre ca pe un frate. Pentru că este mai cu dreptate ca noi, păcătoşii, să trezim mila în oamenii sfinţi şi lipsiţi de păcat, decât să provocăm duşmănie. V Dacă am făcut vreo greşeală în cele ale credinţei, să mi se arate rânduiala scrisă pe care am călcat-o. Să se instituie şi aici un nou juriu drept şi nepărtinitor ! Să se dea citire acuzaţiilor ! Să se facă cercetări dacă nu cumva acuzaţia îşi are temei mai curând în ignoranţa acuzatorului ori dacă nu cumva este anulată de însăşi ţesătura ei. Căci multe lucruri bune li se par rele celor ce au un criteriu nesigur de judecată, după cum nici sarcinile cu greutate egală nu par egale atunci când talgerele balanţei nu sunt în echilibru, iar celui al cărui gust este afectat de boală până şi mierea i se pare uneori amară. Şi ochiul când nu-i sănătos nu vede clar toate obiectele reale, ci îşi închipuie multe lucruri care nu există în realitate, chiar şi când se judecă puterea cuvântului se întâmplă adeseori ceva asemănător, când judecătorul este ceva mai puţin competent decât autorii. Căci atât cel ce judecă valoarea unei cuvântări, cât şi cel ce a compus-o, trebuie să dovedească într-un fel aceeaşi pregătire. Nu cumva găseşte să-şi dea părerea despre agricultură cineva care n-a fost deloc agricultor ? Sau va judeca cineva ce înseamnă fals sau armonie în compoziţiile muzicale, dacă acela nu stăpâneşte nici pe departe legile muzicii ? Oare va putea judeca orice prim venit o cuvântare, dacă nu va arăta cine i-a fost 479. 1 Coi: 4, 5. 480. Mi. 7, 1. 481. U . 6, 37. 482. î l Tun. 4, 2. EPISTOLE 315 dascăl şi câţi ani a învăţat, într-un cuvânt, dacă n-a auzit cât de cât despre arta de a întocmi cuvântări ? Dar nici în privinţa preceptelor duhovniceşti nu-i îngăduit oricui să se preteze la examinarea cuvintelor rostite, ci numai celui căruia i s-a dat duhul înţelegerii, după cum ne-a învăţat apostolul când a vorbit despre împărţirea darurilor: „Unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după Acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei; unuia i se dă credinţa în Acelaşi Duh, unuia facerea de minuni, iar altuia proorocire, unuia deosebirea duhurilor...”483. Deci, dacă Scripturile noastre sunt inspirate de Duh Sfânt, atunci să-mi arate cel ce vrea să judece <vorbele> noastre că el are harul deosebirii duhurilor în problemele duhovniceşti. Dacă el însă huleşte, aşa cum o spune cu amărăciune, că provine din înţelepciunea lumii acesteia, atunci să-mi arate cel puţin că-i versat în înţelepciunea lumii şi atunci îi vom conceda voturile judecăţii. Nimeni să nu creadă că am inventat un astfel de caz numai ca să scap de cercetare, din lipsă de mărturii. De aceea vă încredinţez tocmai vouă, preaiubiţii mei fraţi, datoria de a examina învinuirile puse în sarcina mea. Sunteţi oare atât de întârziaţi la minte încât să aveţi nevoie de toţi avocaţii ca să aflaţi adevărul ? Şi dacă învinuirile aduse vi se par de nerespins, atunci convingeţi-i pe flecarii voştri să lase la o parte orice hulă, iar dacă nu sunteţi siguri că aşa stau lucrurile, atunci consultaţi măcar oameni în stare să cunoască fidel faptele sau, dacă vreţi, cereţi-ne explicaţii scrise. în orice caz, puneţi la inimă hotărârea de a nu lăsa lucrurile nelămurite. VI Şi apoi, ce altă mărturie mai evidentă despre credinţa mea v-ar trebui mai mult decât aceea că am fost crescut de acea preafericită femeie, bunica mea, care s-a născut aici, la voi ? Mă gândesc la acea renumită Macrina, care mi-a transmis învăţătura Sfântului şi Făcătorului de minuni Grigorie, precum şi toate cele pe care tradiţia orală i le-a păstrat până atunci şi pe care ea însăşi le păstra într-o neştearsă amintire şi de care s-a folosit să crească şi să formeze în dogmele pietăţii pe acel mic copil care eram eu. După ce am ajuns la vârsta când poţi gândi singur şi mintea mi s-a maturizat cu anii, am colindat peste mări şi ţări, iar pe oamenii pe care i-am găsit într-o viaţă potrivită cu regula pietăţii i-am socotit ca părinţi adevăraţi şi i-am ales ca îndrumători ai sufletului în calea spre Dumnezeu. Sunt conştient şi până în ceasul de faţă că, prin darul Celui care m-a ales la o chemare sfântă întru cunoaşterea fiinţei Sale, n-am primit în inimă alt cuvânt potrivnic învăţăturii celei sănătoase şi nici nu mi-am întinat sufletul cu blestemata învăţătură a ucenicilor lui Arie. Dacă uneori am admis în comuniune pe unii din cei proveniţi din şcoala lui, care-şi ascundeau acest rău în adâncul inimii lor şi care pronunţau cuvinte pioase sau cel puţin nu se împotriveau 483. / Cor. 12, 8 -10. 316 SFÂNTUL VASILE CEL MARE celor spuse de mine, am făcut-o din pricină că nu am vrut să arunc asupra lor toate osândirile şi pentru că m-am supus hotărârii pe care Părinţii o luaseră în legătură cu ei. Căci eu am primit de la fericitul Atanasie, episcopul Alexandriei, o scrisoare pe care o am încă în mâini, iar celor care o doresc le-o pot arăta, scrisoare în care el lămureşte limpede că dacă vrea cineva să se întoarcă de la rătăcirea arienilor şi să recunoască mărturisirea de credinţă de la Niceea, atunci să-l primim fără rezerve, căci la o astfel de hotărâre au aderat şi episcopii din Macedonia şi Ahaia. Socotind necesar să urmez fără rezerve un astfel de bărbat, din cauza autorităţii pe care o prezentau aceşti martori, şi fiindcă doream, în acelaşi timp, să primesc răsplata făcătorilor de pace, am înscris în numărul celor care erau admişi la comuniune cu mine pe toţi cei care mărturisesc această credinţă484. Bineînţeles, ar fi mai drept să nu judecăm problemele numai după unul sau doi din cei care nu urmează drumul drept al adevărului, ci după mulţimea episcopilor din întreaga creştinătate, care s-au unit cu noi prin harul Iui Dumnezeu. Să fie întrebaţi cei din Pisidia, din Lycaonia, din Isauria, din cele două Frigii, din (cele două) Armenii, aflate în vecinătate cu voi, pe cei din Macedonia, din Ahaia, din Iliria, din Galia, din Spania, pe toţi cei din Italia, pe cei din Sicilia, din Africa, din Egipt, partea sănătoasă, precum şi ce mai rămâne din Syria. Toţi aceştia îmi scriu scrisori şi primesc scrisori de la mine. Din toate aceste scrisori trimise lor şi primite de la ei, puteţi vedea că toţi suntem uniţi prin aceleaşi sentimente şi avem aceleaşi idei. De aceea, cine se desface de comuniunea cu noi - să nu scape acest lucru atenţiei voastre ! -, unul ca acela se desparte de întreaga Biserică. Priviţi, fraţilor, în jurul vostru şi vedeţi cu cine sunteţi în comuniune: dacă nu sunteţi acceptaţi de noi, atunci cine vă va mai recunoaşte ? Nu ne puneţi în situaţia să luăm vreo hotărâre dureroasă în legătură cu preaiubita noastră Biserică ! Nu mă siliţi să destăinui ceea ce stă ascuns momentan în inima mea, acum când oftez şi plâng în mine însumi pentru răutatea ceasului de faţă, la gândul că, fără motiv, cele mai mari Biserici care trăiau între ele ca adevărate surori, din cele mai vechi începuturi, se află acum în neînţelegere485. Nu mă puneţi în situaţia să denunţ acest lucru înaintea tuturor celor cu care sunt în comuniune, nici nu mă siliţi să spun cuvinte pe care le ţineam până acum ascunse în inima mea prin frâna raţiunii. Ar fi mai bine să dispărem noi toţi, dar Bisericile noastre să fie în înţelegere 484. L. Duchesne, Histoire ancienne de ¡'Eglise, vol. II, Paris, 1910, p. 390 ş.u. Amănunte la A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne, Paris, 1972, 242-256, 323-336. Principala problemă era dacă „convertirea” arienilor se făcea în mod sincer sau nu. Dar aceasta aparţinea pedagogiei şi pastoraţiei Bisericii. 485. Jurisdicţiile celor două Cezarei (a Capadociei şi a Pontului) erau cele mai extinse. EPISTOLE 317 reciprocă, decât să vedem copilăreştile şi măruntele noastre meschinării provocând un atât de mare rău popoarelor lui Dumnezeu ! întrebaţi pe părinţii voştri şi ei vă vor informa că, chiar dacă mai demult comunităţile păreau separate geografic, erau una prin aceleaşi simţăminte, fiind conduse de un singur cuget. Neîntrerupte erau legăturile popoarelor între ele, dese erau vizitele pe care clericii şi le făceau unii altora. Păstorii înşişi erau însufleţiţi unii pentru alţii de atâta dragoste, încât fiecare îl socotea pe colegul său dascăl şi îndrumător în slujirea lui Hristos486. EPISTOLA 205 Către episcopul Elpidios Scrisă în anul 375 Iarăşi am angajat pe scumpul nostru co-preot, Meletie, să aducă salutările mele Iubirii Tale. Ne hotărâsem, cu toate acestea, să-l cruţăm din pricina bolii pe care o contractase de bunăvoie, făcându-şi trupul rob de dragul Evangheliei lui Hristos, dar m-am gândit că mi s-ar fi cuvenit să Te salut eu personal prin astfel de mijlocitori în stare să suplinească cu uşurinţă prin ei înşişi tot ce n-a fost notat în scrisoare şi să devină pentru cel care o primeşte, ca şi pentru cel care o scrie, un fel de scrisoare însufleţită. Totodată, aş fi vrut să satisfac şi dorinţa pe care şi-a manifestat-o pe faţă pentru Desăvârşirea Ta, întrucât i-a fost dat de mai multe ori să se convingă pe viu de calităţile pe care le ai. Iată de ce l-am înduplecat şi de astă dată să vină la Tine. Prin el mă achit de vizita pe care Ţi-o datoram şi cer să Te rogi pentru noi şi pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru ca Domnul să ne dea să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, după ce ne va scăpa şi de atacurilor duşmanilor Evangheliei. Dacă pare potrivit cu vederile inteligenţei Tale şi dacă crezi că ar fi totodată necesar să ne întâlnim noi amândoi ori s-avem întâlnire şi cu ceilalţi fraţi preacinstiţi, episcopii care locuiesc pe ţărmul mării, arată-mi Tu însuţi locul şi data unde să aibă loc această întâlnire şi scrie-le şi fraţilor48'. Şi astfel, fiecare lăsându-ne la vreme orice ocupaţii care ne absorb, vom putea lucra ceva pentru zidirea Bisericii lui Dumnezeu, să uităm orice supărări care ne vin din bănuieli reciproce şi să întărim dragostea, fără de care nu există nici o ţinere deplină a vreunei porunci, după cum ne-a spus-o însuşi Domnul488. 486. Din pricina indignării, Sfântul Vasile nu pare să-şi fi încheiat epistola, despre care am putea spune că este cea mai frumoasă din câte a scris. Y. Courtonne, op. cit., VI, 177. 487. După cum reiese şi din epistolele 206 şi 251, Elpidios era unul din episcopii devotaţi Sfântului Vasile. în scrisoarea de faţă şi în cea următoare se exprimă dorinţa lor de întâlnire undeva pe malul sudic al Mării Negre, spre a asigura unitatea ortodoxă a credincioşilor, ameninţată de grupul condus de Eustaţiu de Sebasta. Cf. epist. 203. 488. Mt. 22, 39-40. 318 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Acum îmi dau seama cât de rea este starea sănătăţii mele, când văd ce piedică pune ajutorului pe care trupul meu trebuie să-l dea sufletului meu. Căci dacă lucrurile ar merge după dorinţa mea, nu m-aş mai adresa Ţie prin scrisori sau prin mijlocirea oamenilor, ci mi-aş achita eu însumi datoria mea de dragoste şi aş profita de aproape de folosul duhovnicesc pe care-1 pot lua de la Tine. Din păcate, mă aflu cu sănătatea într-o stare atât de rea, încât nu ştiu dacă cu greutate voi rezista să mă mişc chiar şi numai în patrie, la vizitele pe care sunt obligat să le fac în ţară parohiilor mele. Dar să-Ţi dea Domnul putere şi râvnă, iar mie să-mi adauge şi vigoare fizică, pe lângă bunăvoinţa pe care o am acum, pentru ca, aşa cum Te-am mai rugat, să pot să-mi împlinesc plăcerea de a mă bucura de Tine când voi fi sosit în ţinutul Gomanei, Mi-e teamă totuşi, în legătură cu venerabila Ta Persoană, ca nu cumva doliul familiei Tale să fie o piedică, întrucât am înţeles că ai fost încercat prin moartea unui băieţel, a cărui pierdere fireşte că îl întristează şi pe bunicul lui; dar pentru un bărbat care a ajuns la o astfel de înaintare în virtute şi care cunoaşte bine firea lucrurilor omeneşti printr-o experienţă îndelungată şi dintr-o învăţătură duhovnicească deosebită, e logic să nu fie cu totul de nesuferit despărţirea de rudele cele mai apropiate. într-adevăr, Domnul nu cere de la noi aceleaşi lucruri pe care Ie cere de la oamenii de rând. Aceştia trăiesc după obişnuinţă, pe câtă vreme noi ne servim de regula vieţii după porunca Domnului şi pildele de altădată ale bărbaţilor fericiţi, a căror măreţie de cuget s-a arătat mai ales în împrejurări grele. De aceea, ca să laşi şi Tu în lume pildă de curaj şi de sincer ataşament faţă de obiectul nădejdilor noastre, arată că nu Te încovoi sub greutatea durerii, ci eşti mai presus de mâhniri, răbdător în restrişte, vesel în nădejdi. Să nu existe aici nici o piedică pentru întâlnirea nădăjduită dintre noi. La copiii mici, vârsta este un temei suficient ca să nu-i poţi învinui, dar noi suntem nevoiţi să ne ducem la îndeplinire slujba care ne-a fost încredinţată de Stăpân şi să fim gata în toate lucrurile pentru buna iconomisire a Bisericilor; pentru aceea a şi rezervat Dumnezeu răsplăţi bogate iconomilor celor credincioşi şi înţelepţi. EPISTOLA 207 Către clericii din Neocezareea Scrisă în anul 375 I Unanimitatea urii pornite împotriva noastră şi faptul că toţi, până la unul, daţi ascultare căpeteniei489 războiului împotriva noastră m-au silit să păstrez

• în epistola aceasta Sfântul Vasile exprimă condoleanţe episcopului Elpidios pentru

moartea unui nepot al său. 489. Episcopul Atarvios. EPISTOLA 206 <Scrisoare de> mângâiere, adresată episcopului Elpidios¥ Scrisă în anul 375 EPISTOLE 319 tăcerea faţă de voi toţi şi să nu încep eu cel dintâi să reiau în scris sau verbal legătura cu voi, ci să-mi mistui amărăciunea în tăcere. întrucât însă nu se cuvine să tăcem în faţa calomniilor, nu ca să mă apăr pe mine răspund la aceste calomnii, ci doar pentru a nu îngădui să câştige ele teren, lăsând pe cei amăgiţi să cadă pradă înfrângerii, am socotit necesar să vă mai trimit o epistolă, preaînţelepţilor, cu toate că nu m-aţi învrednicit de nici un răspuns la scrisoarea circulară pe care v-am trimis-o de curând, atât vouă cât şi tuturor slujitorilor altarelor din ţinutul vostru490. Fraţilor, nu fiţi slugarnici faţă de cei ce vă pun în suflete învăţături greşite şi nu staţi nepăsători, uitându-vă cum vrăjmaşii otrăvesc cu credinţe nelegiuite poporul lui Dumnezeu care vi s-a încredinţat! Numai Sabelios Libianul şi Marcel de Ancira49i au mai îndrăznit să propovăduiască şi să formuleze în scris astfel de nebunii, cum fac acum conducătorii voştri bisericeşti, care debitează nişte sofisme şi raţionamente false, pe care le dau drept produsul minţii lor, deşi nu sunt în stare să le formuleze limpede. împotriva mea, aceşti îndrumători ai voştri împrăştie în popor lucruri spuse şi nespuse, dar, în acelaşi timp, ei se feresc în tot chipul să se întâlnească cu mine. Şi ce credeţi, de ce ? Oare nu pentru că se tem că le voi demasca învăţăturile lor stricate ? Oamenii aceştia au ajuns până la un aşa grad de neruşinare, încât născocesc împotriva mea tot felul de lucruri fanteziste, taxând învăţăturile mele nici mai mult, nici mai puţin decât ca periculoase. Or, se ştie că şi de-ar aduna în minţile lor toate nălucirile lungilor nopţi de iarnă, ei tot nu vor putea să-mi pună în socoteală nici cea mai mică blasfemie, pentru că în toate Bisericile există martori cu miile care mă pot apăra. II Dacă-i întrebi care-i cauza acestei nedeclarate şi neînduplecate războiri, ei răspund că totul porneşte de la modul deosebit în care se recită la noi psalmii şi se cântă melodiile glasurilor bisericeşti, precum şi alte lucruri, de care mai curând ar trebui să se ruşineze. Mă mai învinuiesc şi pentru că avem între noi oameni care se nevoiesc a trăi în viaţă ascetică rupându-se de lume şi de grijile pământeşti, griji pe care Domnul le aseamănă cu spinii care împiedică cuvântul să aducă roade492,, Aceşti oameni trăiesc în trupurile lor moartea lui Hristos493, pentru că îşi iau asupra lor crucea şi urmează lui Dumnezeu494. Mărturisesc că şi viaţa mi-aş da-o numai să pot fi 490. Epist. 204. 491. Sabelios a trăit în sec. al III-lea şi a fost primul mare eretic antitrinitar. După el, Fiul şi Duhul ar fi numai „moduri” de existenţă a lui Dumnezeu, revelat lumii ca creator (Tatăl), mântuitor (Fiul) şi sfinţitor (Duhul Sfânt). Marcel, episcopul Ancirei, a apărat credinţa niceeană, dar apoi a primit sabelianismul. 492. Mi. 13, 7. 493. II Cor. 4, 10. 494. Mc. 8, 34. 320 SFÂNTUL VASILE CEL MARE învinuit de astfel de nedreptăţi şi să am pe lângă mine oameni pe care să-i îndrum într-o astfel de şcoală a evlaviei. Aud că există oameni cu astfel de virtuţi în Egipt, ba se află şi în Palestina o seamă de astfel de practicanţi ai trăirii evanghelice, Mai aud că şi în Mesopotamia se află astfel de bărbaţi cu vieţuire desăvârşită şi fericită. Noi, cei din Capadocia, suntem parcă nişte copii, în comparaţie cu cei desăvârşiţi. Există şi femei care au ales această viaţă evanghelică, preferând fecioria în loc de căsătorie, învingând poftele cărnii numai spre a trăi în înfrânare deplină şi socotindu-se fericite cu această alegere a lor, în orice parte a lumii ar trăi. în această privinţă, la noi s-a realizat foarte puţin până acum, pentru că suntem numai la începuturile iniţierii în dreapta devoţiune. Dacă acest mod de vieţuire aduce o oarecare neorânduială în viaţa femeilor, eu nu mă îmbulzesc să le apăr495. în orice caz, un lucru îl pot afirma: ceea ce n-a îndrăznit să spună până acum Satana, tatăl minciunii496, o spun acum, în deplină libertate, inimi care nu cunosc scrupule şi guri care nu mai au frâu. Dar aş vrea să luaţi cunoştinţă că dorim să avem şi noi atât mânăstiri de bărbaţi, cât şi de femei, al căror mod de viaţă se află în ceruri, răstignindu-şi trupurile cu patimile şi cu poftele lor497, fără să mai tremure îngrijoraţi de hrană şi de îmbrăcăminte, care stăruie în rugăciuni zi şi noapte, fiind la adăpost de pasiuni vătămătoare şi aşezaţi alături de Domnul. în acest caz, gura lor nu mai vesteşte lucruri omeneşti, ci cântă într-una imne către Dumnezeu, desigur lucrând în acelaşi timp şi cu mâinile lor, pentru ca să aibă şi ce să dea celor lipsiţi. III Răspunzând la acuza cântării în psalmi, prin care calomniatorii noştri îi sperie îndeosebi pe oamenii mai simpli, iată ce am de spus: obiceiurile care predomină azi în toate Bisericile lui Dumnezeu se acordă şi se armonizează între ele. De cu noapte poporul se scoală să meargă la lăcaşul de rugăciune, unde, cu efort, cu mâhnire şi cu lacrimi stăruitoare, se mărturiseşte Domnului, apoi se ridică în cele din urmă de la rugăciuni şi se aşează la cântarea de psalmi. Aici, împărţiţi în două cete, credincioşii cântă pe rând psalmi, dând astfel mai multă tărie în meditate la cuvintele Scripturii şi concentrându-şi în acelaşi timp atenţia spre o mai statornică îndrumare a gândurilor şi a simţămintelor. Apoi se schimbă: se încredinţează unuia grija de a începe cântarea şi ceilalţi îi răspundem. Astfel, după ce am petrecut noaptea prin alternarea cântării cu rugăciunea498, când lumina zilei începe să lucească, tot poporul, într-o gură şi 495. Să fie aici o aluzie la cele relatate de Sf. Grigorie de Nyssa în epistola nr. 2 „despre cei care se închină la Ierusalim” ? 496. in. 8, 44. 497. Gal. 5, 24. 498. Dezvoltarea rânduielilor celor şapte laude stă în strânsă legătură cu istoria monahismului. E. Branişte, Liturgica specială, Bucureşti, 1980, p. 33. EPISTOLE 321 o inimă, înalţă spre Domnul psalmul de mărturisire, din care fiecare ne însuşim îndemnuri de pocăinţă499. Dacă din pricina acestor obiceiuri vă separaţi de noi, atunci va trebui să vă separaţi şi de egipteni, de locuitorii celor două Libii, apoi de tebani500, de palestinieni, de arabi, de fenicieni, de sirieni şi de cei ce locuiesc pe ţărmurile Eufratului, cu un cuvânt, de toţi cei ce cinstesc privegherile de noapte, rugăciunile şi cântările în comun. IV Se obiectează că aceste practici nu existau în timpul Sfântului Grigorie (Taumaturgul, n.tr.). Dar pe atunci nu existau nici litaniile acestea sau cântările de pocăinţă pe care le cântaţi acum ! Şi asta n-o spun ca să vă acuz de mustrare sau că aş dori ca toţi să trăiţi în plâns şi în pocăinţă continuă, căci nici noi nu facem altceva decât ne rugăm pentru păcatele noastre. Nu cu cuvinte omeneşti ca voi, ci cu cuvintele Duhului căutăm noi să-L îmblânzim pe Dumnezeu501. (Spuneţi, n.tr.) că pe vremea fericitului Grigorie nu existau aceste practici ? Ce mărturii aveţi în această privinţă, voi care n-aţi păstrat până acum nici una din rânduielile lui ? Grigorie nu-şi acoperea capul în timpul rugăciunilor. Cum ar fi putut-o face când adevăratul ucenic al apostolilor spunea: „orice bărbat care se roagă şi prooroceşte având capul acoperit necinsteşte capul său..., iar bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu”502. Acest suflet curat, care se învrednicise de comuniunea Duhului Sfânt, fugea de jurăminte, mulţumindu-se să spună doar: „da, da, nu, nu”, după cuvântul Mântuitorului: „iar Eu zic să nu vă juraţi nicidecum”503. El n-a cutezat să-i spună fratelui său: „nebunule”504, căci se temea de ameninţarea lui Dumnezeu. Cuvinte pătimaşe de mânie şi amărăciune n-au ieşit din gura lui, nici ura, nici defăimarea, căci ştia că nu duc la împărăţia lui Dumnezeu. Pizma şi trufia erau departe de acest suflet nevinovat. Nu se apropia de altar niciodată, până nu se împăca întâi cu fratele său505. Cu totul urgisită îi era Sfântului Grigorie viclenia cu care se ţese acum la voi defăimarea unuia şi altuia, pentru că ştia că minciuna s-a născut de la diavolul şi că Dumnezeu va pierde pe toţi cei ce grăiesc minciuna506. Dacă sunteţi convinşi că între voi nu există astfel de patimi, ci sunteţi curaţi, atunci într-adevăr sunteţi ucenicii celui ce vă învaţă poruncile Domnului; dacă nu, atunci fiţi atenţi să nu strecuraţi ţintarul507, ca 499. Ps. 50. 500. E vorba de Tebaida prima, din Egiptul de Sus, una din primele patrii ale monahismului. 501. Rânduiala celor 6 psalmi de la utrenie era deja în uz în sec. al IV-lea. Cf. E. Branişte, Liturgica specială, p. 125. 502. / Cor. 11,4-7. 503. Mt. 5, 34-37. 504. Mt. 5, 22. 505. Mt. 5, 23-24. 506. Ps. 5, 7. 507. Mt. 23, 24. 322 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nu cumva, legându-vă de tonul în care se cântă psalmi, să vă faceţi vinovaţi de călcarea unor porunci mai mari. Datoria de a mă apăra m-a silit să folosesc acest limbaj, ca să vă învăţaţi să scoateţi, mai întâi, bârna din ochii voştri, căci numai atunci veţi putea scoate paiul din ochii altora508. Cu toate acestea, trec cu vederea toate, pentru că nimic nu rămâne necercetat de ochiul lui Dumnezeu. Numai de s-ar păzi cu tărie poruncile de căpetenie şi să puneţi capăt inovaţiilor din domeniul credinţei! Nu tăgăduiţi numele lui Hristos (schimonosind învăţătura despre El, n .tr.)! Nu tălmăciţi greşit cuvintele Sfântului Grigorie509 ! Altfel, atâta vreme cât voi sufla şi voi putea grăi, va fi cu neputinţă să tac faţă de o aşa mare primejduire a sufletelor. EPISTOLA 208 Către Eulankios1 Scrisă în anul 375 / Ai tăcut multă vreme, şi aceasta în ciuda gustului tău pronunţat pentru cuvânt, chiar şi după ce ţi-ai luat ca îndeletnicire şi artă faptul de a spune totdeauna ceva şi de a te descoperi prin cuvântările tale. Se pare că tot cei din Neocezareea ar fi cauza tăcerii tale faţă de noi. Şi se mai pare că, sub forma unui favor, eu recoltez un buchet de amintiri de la ei, pentru că nu mă vorbesc de bine după cum spun cei care-i ascultă. Dar tu făceai parte altădată din cei urgisiţi din pricina mea, nu din cei care acceptau să fiu eu urgisit din cauza altora. Rămâi acelaşi! Scrie oriunde te vei găsi şi adu-ţi aminte de mine, cum e firesc, dacă-ţi pasă cât de cât de dreptate. Şi, fără îndoială, e drept ca acei care au fost cei dintâi în iubire să fie răsplătiţi cu o iubire egală. EPISTOLA 209 Fără adresă, ca să se apere* Scrisă în anul 375 Soarta a vrut să participi la durerile mele şi să contribui şi tu la luptele pentru apărarea mea. E aici o dovadă de suflet tânăr, pentru că Dumnezeu, Cel care conduce vieţile noastre, oferă celor care pot susţine lupte mari prile508. Mt. 7, 3-5. 509. După cum spune şi în epist. 210, V (Migne, P.L. 32, 712), Sfântul Vasile denunţă greşeala lui Atarvios atunci când acesta răstălmăcea în sens sabelian un pasaj din Expunerea credinţei lăsată de Sf. Grigorie Taumaturgul.

• Se face aluzie la campania de blasfemii condusă de episcopii Atarvios şi Eustatie;

Eulankios era retor în Neocezareea şi prieten cu Sfântul Vasile. Scrisoarea de faţă vrea să-i trezească prietenia de altădată.

• Scurtă, dar nuanţată formulă, „apărarea” sfântului trădează ceva din amărăciunea răcirii

sentimentelor celor din Neocezareea faţă de Sfântul Vasile (cf. epist. 204-208). EPISTOLE 323 juri de a câştiga un bun renume. Şi tu, ca probă de virtute, de care prietenia ta e în stare aşa cum e cuptorul pentru aur, tu ţi-ai oferit propria ta viaţă ! De aceea, şi eu mă rog lui Dumnezeu ca ceilalţi să devină mai buni, iar tu să rămâi egal cu tine însuţi: să nu încetezi să formulezi învinuiri ca aceea pe care o formulezi acum, reproşându-mi micul număr de scrisori faţă de o prea mare nedreptate. E învinuirea unui prieten; n-ai decât să reclami astfel de datorii! Nu sunt în nici o privinţă un datornic de prietenie atât de nepotrivit! EPISTOLA 210 Către fruntaşii oraşului Neocezareea* Scrisă în anul 375 I N-aveam nici o nevoie să vă fac cunoscută concepţia mea <teologică> şi nici să vă spun motivele pentru care mă aflu acum în acest ţinut. De altfel, nici nu mă consider ca făcând parte din categoria celor dominaţi de setea pentru mărire, nici nu cred că acest fapt este demn de atâţia martori. Ci sunt de părere că nici noi nu facem ceea ce dorim noi înşine, ci ceea ce mai marii noştri ne silesc să facem510, râvna mea fiind mai degrabă de a rămâne complet neştiut, oricum mai mult decât caută să pună în lumină acest lucru căutătorii de glorie deşartă. întrucât, după câte aud, urechile tuturor locuitorilor oraşului vostru au fost împuiate cu tot felul de zvonuri stranii, în care scop au fost angajaţi cu plată o serie de colportori de vorbe şi scornitori de minciuni, ca să vă descrie şi să comenteze greşit faptele şi acţiunile mele, am crezut că nu trebuie să vă las să fiţi informaţi în sens rău cu ştiri veninoase, ci m-am gândit că va trebui să vă spun eu însumi care sunt temeiurile mele. Eram obişnuit să vin în acest sat încă din vremea copilăriei, între altele şi pentru faptul că aici am fost crescut de bunica mea, iar pe de altă parte, pentru că aici am petrecut cea mai mare parte din viaţa mea, atunci când, fugind de tulburările politice, am găsit că acest sat este cel mai potrivit pentru filosofie, din cauza liniştii pe care mi-o oferea aici singurătatea. Şi, să nu uit, că şi ceilalţi fraţi ai mei tot aici locuiesc. Iată pentru ce, găsind un scurt popas

• După cum se ştie, Sfântul Vasile se simţea strâns legat de Neocezareea Pontului, întrucât

aici, în apropiere, şi-a trăit el parte din tinereţe, aici au strălucit în virtute bunicii (Sfânta Macrina) şi aici, pe valea Irisului, a organizat primele înjghebări de viaţă ascetică monahală. Din păcate, după cum s-a spus şi în epistolele 204 şi 207, episcopul Atarvios (deşi îi era rudă) a făcut tot posibilul pentru a tulbura unitatea şi liniştea Bisericii din acest oraş, răspândind tot felul de zvonuri la adresa Sfântului Vasile. Acesta este motivul pentru care sfântul se adresează acum fruntaşilor cetăţii. în epistola 207 se adresase preoţilor din Neocezareea. Cum se va vedea din epistolele 227-230, el venise în Armenia Mică şi cu alte scopuri. 510. îl are în vedere pe Atarvios. 324 SFÂNTUL VASILE CEL MARE în multele ocupaţii care mă absorb, am venit eu drag în acest capăt de lume, nu ca să creez probleme altora, ci ca să-mi împlinesc o dorinţă a mea proprie511. II Ce trebuinţă aveaţi să recurgeţi la fantezii ori să vă angajaţi tălmăcitori de vise, ţesând în legătură cu persoana mea fel de fel de poveşti ca de la beţii şi petreceri publice ? în ceea ce mă priveşte, chiar dacă aceste bârfeli pleacă de la alte persoane, eu pe voi v-am luat de martori ai cugetării mele. Şi acum fac apel la fiecare din voi să-şi aducă aminte de frumoasele zile de altădată, şi anume de vremurile când oraşul mă chema să ţin lecţii (de retorică, n.tr.), în care scop au venit la mine din rândurile voastre adevărate solii, formate din cei mai aleşi oameni, şi cum apoi se strângeau în jurul meu toţi fără deosebire. Ce nu mi-aţi fi dat atunci ? Ce nu-mi făgăduiaţi ? Şi totuşi nu m-aţi putut câştiga (să rămân la voi, n.tr.). Cum aş încerca dar să intru acum/prin forţă la voi, eu care n-am dat ascultare acestui fapt atunci când am fost invitat ? Pe de altă parte, cum aş putea da curs celor care acum mă calomniază, dar din faţa cărora m-am furişat atunci pentru că mă lăudau şi mă admirau ? Să nu credeţi, preaiubiţii mei: nu am un caracter atât de josnic, încât să fac aşa ceva512. Căci nici un om prevăzător n-ar urca pe un vapor lipsit de cârmaci, nici nu s-ar apropia de o Biserică în care tocmai cei puşi la cârmă provoacă valuri şi furtuni. De unde vine faptul că întreg oraşul e plin de tulburare ? Unii au fugit fără să-i urmărească cineva, alţii au ieşit pe furiş, fără să-i atace nimeni, iar prezicătorii viitorului şi ghicitorii de vise îi bagă pe toţi în sperieţi. De unde vine acest lucru ? Oare nu ştie şi cel din urmă copil că fruntaşii sunt conducătorii mulţimilor ? Cauzele vrăjmăşiei lor nu mi se cade să le spun eu, dar e tare uşor pentru voi să le vedeţi pe toate513. Când amărăciunea şi discordia au ajuns la ultimul lor grad de răutate, cu toate că motivul lor este cu totul neîntemeiat şi ridicol, atunci boala sufletului este evidentă, chiar dacă survine prin calităţile celuilalt, primul şi cel mai mare rău fiind propriu celui care a dobândit boala. La aceşti oameni există însă şi ceva nostim: în timp ce sunt sfâşiaţi şi chinuiţi în adâncul lor, ruşinea nu-i lasă să-şi divulge nenorocirea. Şi această boală sufletească nu se trădează numai prin ceea ce au făcut împotriva mea, ci şi prin tot restul vieţii lor. însă, chiar dacă ea nu s-ar cunoaşte, lucrurile totuşi n-ar merge prea rău. Motivul cel mai verosimil pentru care cred că ei trebuie să evite întâlnirea cu mine şi care poate că scapă celor mai mulţi dintre voi, vi-1 voi face ştiut acum. Dar să ascultaţi. 511. Ne putem închipui că un tânăr atât de iubit de mulţime uşor a putut provoca gelozie, neîncredere ori să fie privit chiar cu duşmănie de unii dintre căpeteniile oraşului, mai ales dintre clerici. 512. Există în această corespondenţă multe pasaje care ne vorbesc despre tăria de caracter a Sfântului Vasile, care uneori era însoţită şi de o susceptibilitate exagerată şi de o mândrie jenantă. 513. Grupul condus de Atarvios se temea de Sfântul Vasile că ar căuta să pună alt episcop. De aici panica. Trebuie să mai punem la socoteală şi faptul că în sec. al IV-lea mulţimile se pasionau furtunos de problemele teologice, după cum se va vedea îndată. EPISTOLE 325 III La voi se urmăreşte răsturnarea credinţei, fapt contrar dogmelor apostolice şi evanghelice, duşman şi tradiţiei lăsate de acel mare bărbat care a fost Grigorie (Taumaturgul, n.tr.)514, ca şi de urmaşii lui până la fericitul Musonios515, ale cărui învăţături încă răsună cu toată puterea în urechile voastre. Rătăcirea lui Sabelios, care ajunsese să se răspândească odinioară, fiind însă stinsă apoi de către Părinţi, caută să o reînnoiască acum aceşti oameni, care, de frica dovezilor zdrobitoare ale adevărului, născocesc tot felul de visuri împotriva noastră. Ar fi mai bine să trimiteţi la plimbare aceste capete îngreunate de vin şi îmbibate de vedenii şi de fumurile beţiei care li s-au suit la cap şi, în schimb, să ascultaţi învăţând de la noi, care veghem şi din frica faţă de Dumnezeu nu putem ţine sub tăcere vătămarea care vi se pregăteşte. Sabelianismul e un fel de iudaism care a început să se furişeze în învăţătura evanghelică sub haina creştină. In realitate, cel care afirmă că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură fiinţă în mai multe Persoane, dar care nu admite pentru cele trei Persoane decât un singur ipostas, ce altceva face decât să nege existenţa din veci a Fiului Cel Unul-Născut ? El mai neagă totodată şi venirea Lui ca Mântuitor între oameni, la fel şi coborârea Lui la iad, precum şi învierea şi judecata <pe care o va face la sfârşit>. Sabelios mai neagă totodată şi orice lucrări personale ale Duhului Sfânt. Or, după câte aud, între voi sunt unii care au curaj să spună lucruri şi mai stranii decât cele ale nechibzuitului Sabelios. Căci martori care au auzit spun că la voi sunt nişte înţelepţi care afirmă şi susţin cu tărie că nu ni s-ar fi transmis numele Fiului Cel Unul-Născut, ci acela al vrăjmaşului Său516, bucurându- se pentru asta şi mândrindu-se ca şi cum aşa ceva ar fi invenţia lor. Ei declară că Domnul a spus: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi”517. Iar pentru că a mai spus şi în alt loc: „învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”518, e limpede, spun ei, că nu există decât un singur nume (pentru întreaga divinitate, n.tr.), căci n-a spus la plural (mai multe nume), ci la singular (un singur nume). IV îmi vine să roşesc când vă scriu aceste lucruri, pentru că cei amestecaţi în această afacere sunt din neamul şi din sângele meu, şi plâng în inima mea, pentru că sunt nevoit (ca şi cei care luptă cu doi inşi deodată) să resping şi să 514. întemeietorul Bisericii din Neocezareea, mort pe !a 270-275. 515. Mort în anui 368. A se vedea şi epistola 28. 516. Luci fer. 517. In. 5,43. 518. Mt. 28, 19. 326 SFÂNTUL VASILE CEL MARE nimicesc cu argumentele potrivite două încercări deodată519» care se fac atât dintr-o parte, cât şi din cealaltă pentru denaturarea doctrinei <creştine> şi să redau astfel adevărului puterea probatoare care i se cuvine. De o parte ne sfâşie Anomianul, <adică aderenţii lui Eunomios>, de cealaltă, după cât se pare, Sabelios. Dar vă conjur să nu daţi atenţie acestor nelegiuite sofisme, care nu pot înşela pe nimeni! Să ştiţi dar că „numele lui Hristos”, care „este peste tot numele”520 este numirea dată Fiului lui Dumnezeu însuşi, după cuvântul Apostolului Petru: „nu este sub cer nici un alt nume dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi”521. Cât despre cuvintele „am venit întru numele Tatălui Meu”, trebuie să ştim că Hristos le pronunţă pentru ca să-L indice pe Tatăl ca principiu şi cauză a Sa. Iar dacă spune: „mergând, botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, nu trebuie să credem că ni s-a transmis un singur nume. într-adevăr, după cum atunci când zice „Pavel şi Silvan şi Timotei”522 sunt pomenite trei nume, dar toate trei sunt legate unul de altul prin silaba „şi”, tot aşa şi Cel ce a vorbit despre „numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, deşi a pomenit trei nume, le-a legat laolaltă printr-o conjuncţie pentru a arăta că sub fiecare nume se ascunde ceva particular, desemnat de un nume, pentru că numele sunt cele care desemnează lucrurile. Că Persoanele au în ele însele o existenţă proprie şi deplină, nu tăgăduiesc nici măcar cei ce au cea mai puţină minte. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au una şi aceeaşi natură şi o singură divinitate523, dar numiri diferite, care ne duc cu gândul la idei precise şi complete. Căci nu-i stă în putere raţiunii să aducă adoraţia cuvenită Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, dacă ea nu contemplă, fără să le confunde, însuşirile fiecăreia dintre Persoane. Iar dacă tăgăduiesc că acestea sunt şi cuvintele lor şi înţelesul învăţăturii lor, atunci şi scopul strădaniilor noastre a fost atins. însă cu greu văd că ar putea tăgădui aşa ceva, pentru că prea multe mărturii se împotrivesc nefericitelor lor direcţiuni. Cu toate acestea, acum nu mai stăruim asupra trecutului. De-ar fi măcar prezentul sănătos ! Dar dacă vor stărui şi pe mai departe în aceleaşi rătăciri, atunci va trebui să denunţăm şi altor Biserici primejdia de la voi şi să se trimită proteste la cât mai mulţi episcopi ca să răstoarne şi să nimicească această nelegiuire care se ridică încet-încet. Dacă aceste măsuri nu ajută deocamdată râvna noastră, oricum protestul de faţă mă va descărca de osândă la tribunalul Judecătorului. 519. De o parte arienii anomei, iar de cealaltă parte sabelienii. 520. Fiiip. 2, 9. 521. Fap. 4, 12. 522. / Tes. 1,1. 523. Cu toate că în timpul când scria Sfântul Vasile aceste lucruri lipseau definiţiile dogmatice privind aceste adevăruri, totuşi acest mare ierarh susţinea destul de hotărât dumnezeirea şi a celei de a treia Persoane trinitare, aşa cum reiese şi din această afirmaţie şi cum a expus-o mai amănunţit în tratatul Despre Duhul Sfânt. A se vedea şi epist. 92, 129, 226, 244, 251, dar mai ales 161, 200. EPISTOLE 327 Duşmanii şi-au formulat deja şi în scris bârfelile lor şi le-au trimis mai întâi acelui om al lui Dumnezeu, care e episcopul Meletie5"4, iar acum, după ce au primit de la el răspunsurile pe care le meritau, întocmai ca mamele unor monştri, care se ruşinează parcă şi ele de nelegiuirile firii, îşi ascund la cuvenitul întuneric, pentru a le alăpta, ruşinoasele lor progenituri. Aşa şi defăimătorii noştri au încercat, prin scrisori, să intre în legătură şi cu episcopul Antim din Tiana, care împărtăşeşte ideile noastre525, ei pretinzând că Grigorie526 a spus într-o mărturisire de credinţă că Tatăl şi Fiul sunt de fapt doi după concepţie, dar unul după ipostas. întrucât în „Dialogul cu Aelian”527, acest lucru n-a fost afirmat ca articol de credinţă <în chip dogmatic>, ci polemic, ca pe o obiecţiune într-o discuţie, n-au putut înţelege acest fapt cei care se cred atât de grozavi în subtilitatea cugetării lor ! în acest dialog există multe greşeli ale copiştilor, după cum o vom dovedi noi înşine chiar prin cuvinte, în scris, dacă va voi Dumnezeu. Căutând să convingă pe un elin, el nu credea că ar trebui să discute prea amănunţit despre termeni, ci că mai curând ar trebui să se arate îngăduitor cu felul de cugetare al celui pe care voia să-l convingă, docil să se împotrivească esenţialului528. Aşa se explică de ce în acest „Dialog” există termeni care dau apă la moară ereticilor, cum e cazul cu expresiile „creatură” şi „făptură”, precum şi cu toţi ceilalţi termeni asemănători. Tot aşa, multe pasaje în care se vorbeşte despre unirea lui Dumnezeu cu omul, ei le pun în legătură cu exprimarea despre dumnezeire, oameni care, în nepriceperea lor, caută să înţeleagă aceste scrieri, iar în felul acesta ei răspândesc peste tot rătăcirile lor, cum este şi această eroare. Un lucru trebuie bine înţeles: aşa după cum cel care nu admite comuniunea fiinţei cade uşor în politeism, tot aşa şi cel care nu admite specificul, <deosebirea> ipostaselor cade în iudaism. De aceea, cugetarea noastră trebuie să se concentreze asupra unui subiect <precis>, operând cu trăsături clare, pentru a ajunge la cunoaşterea Celui pe care îl doreşte. Dacă nu admitem paternitatea şi dacă nu precizăm de cine este limitată această însuşire, atunci cum am putea înţelege noţiunea despre Dumnezeu-Tatăl ? Nu-i destul numai să socotim diferenţele Persoanelor <divine>, ci mai trebuie să <admitem> şi 524. Cei pe care-i denunţă Sfântul Vasile au crezut că dacă vor câştiga de partea lor pe Sfântul Meletie, atunci vor putea ruşina pe Sfântul Vasile. Or, se ştie din multe epistole, redate aici, că acei doi Părinţi (Vasile şi Meletie) erau strâns uniţi pe acelaşi front de luptă, cf. epist. 57, 67, 68, 69, 89, 92, 95, 98, 99, 120, 129, 214, 217, 258, 266. 525. Se ştie că înainte Antim era văzut rău de Sfântul Vasile, dar apoi s-au împăcat, cf. epist. 58, 92, 122. 526. Taumaturgul. 527. Scriere pierdută. A se vedea R. Voss, Der Dialog in der Friihdmstlichcn Liieratur, Munchen, 1970. 528. în locul Sf. Grigorie Taumaturgul, autorul este cel care exprimă aici o judecată de valoare. V 328 SFÂNTUL VASILE CEL MARE că fiecare dintre Ele există într-un adevărat ipostas. Căci nici măcar Sabelios n-a respins ficţiunea persoanelor fără ipostas, zicând că Acelaşi Dumnezeu, deşi e unul ca subiect, tot El este Cel ce se schimbă de fiecare dată după trebuinţă, încât o data împlineşte funcţia de Tată, altă dată de Fiu şi altă dată de Duh Sfânt529. Această rătăcire, care fusese stinsă de multă vreme, a ajuns să fie acum reînnoită de scormonitorii acestei erezii anonime, aceşti oameni530 care tăgăduiesc ipostasurile şi neagă numirea de „Fiu al lui Dumnezeu”, pe care, dacă nu încetează să-L blasfemieze într-una pe Dumnezeu, va trebui să-i plângem ca şi pe cei ce-L neagă pe Hristos. VI Iată explicaţiile pe care am socotit că trebuie să vi le dăm ca să vă puneţi în gardă împotriva pagubelor pricinuite de aceste învăţături perverse. De fapt, dacă ar trebui să asemănăm învăţăturile stricate cu nişte otrăvuri mortale, cum trâmbiţează şi aceşti tălmăcitori de vise de la voi, atunci să ştiţi că aici e vorba de cucută, de laptele câinelui şi de alte otrăvuri ucigaşe531. Acestea sunt otrăvuri ale sufletelor, nu discursurile noastre, aşa cum ţipă aceste creiere afumate de vin, pline de fantasme, datorită bolii de care suferă. Dacă aceştia erau cât de cât înţelepţi, ar fi trebuit să ştie că darul profetic nu poate străluci decât în suflete nepângărite şi lipsite de orice pată. O oglindă murdară nu poate reflecta frumuseţea chipurilor, iar sufletul care se lasă copleşit tot timpul de griji lumeşti şi pe care-1 întunecă patimile ce izvorăsc din plăcerile cărnii nu va fi în stare nici el să primească în sine iluminările Duhului Sfânt. Căci nu orice vis se schimbă îndată în proorocie, cum zice Zaharia, proorocul: „Domnul a lăsat vedenie şi ploaie de iarnă, pentru că oracolele au rostit cuvinte deşarte, iar vrăjitorii au vedenii mincinoase şi amăgitoare”532. Aceşti prooroci mincinoşi şi ignoranţi visează şi beau, cuibărindu-se în paturile lor533, şi nu înţeleg că adeseori fiilor neascultători534 li se trimit şi rătăciri, Căci există şi duh de minciună, care, intrând în proorocii mincinoşi, l-a înşelat odinioară şi pe Ahav535. întrucât ştiau acest lucru, ei n-ar fi trebuit să se înalţe până acolo încât să-şi atribuie darul proorociei, ca unii care aveau o conştiinţă mai puţin trează chiar decât augurul Valaam, căci, fiind invitat cu daruri bogate de regele moabiţilor, acesta nu s-a putut hotărî să ia cuvântul împotriva voii lui Dumnezeu şi să blesteme pe Israel, pe care nu l-a blestemat nici Domnul536. 529. Tipică prezentare a antitrinitarismului modalist susţinut de Sabelios. 530. Aici e vizat episcopul Atarvios cu aderenţii lui, care nu recunoşteau Fiului un nume deosebit de al Tatălui. 531. Exprimare similară şi în epist. 115. 532. Zah. 10, 1-2. 533. is. 29, 8. 534. Ef 2, 2. 535. /// Rcg. 22, 22. 536. Num. 22, 1-41. EPISTOLE 329 Aşadar, dacă vedeniile din timpul somnului nu conduc pe aceşti oameni după poruncile lui Dumnezeu, atunci să se mulţumească cu Sfintele Evanghelii, care n-au nevoie de vise omeneşti pentru a inspira încredere. Dacă Mântuitorul ne-a lăsat pacea Sa537 şi dacă ne-a dat poruncă nouă să ne iubim unii pe alţii538, dacă aceste visuri aduc lupte, neînţelegeri şi fac să înceteze dragostea, atunci aceşti oameni să nu dea prilej diavolului să intre în sufletul lor, în timpul somnului, şi să nu dea mai multă crezare diavolului decât învăţăturilor mântuitoare. EPISTOLA 211 Către Olimpiu Scrisă în anu! 375 Când am citit scrisorile Respectabilităţii Tale nu m-am mai putut stăpâni de bucurie şi voioşie, iar când am stat de vorbă cu fiii tăi, cei preadoriţi, mi se părea că te văd pe tine însuţi. Ei mi-au găsit sufletul într-o stare de foarte mare apăsare, dar l-au mângâiat atât de bine, încât am uitat de cucuta de la voi539, pe care negustorii de vise şi datornicii de vise o răspândesc, învinuindu- mă pe mine ca să câştige pe cei pe care i-au plătit. Cât despre scrisori, câteva le-am scris şi voi trimite şi altele mai târziu, dacă vrei. Numai de ar fi de ceva folos pentru cei care le primesc ! EPISTOLA 212 Către Hilarios Scrisă în anul 375 I îţi poţi închipui care a fost impresia mea sau ce am simţit când m-am dus până la Dazimon şi când am auzit că Înţelepciunea Ta plecase cu câteva zile înainte de sosirea mea. Nu numai admiraţia pe care Ţi-o port încă din copilărie, de pe băncile şcolii540 chiar, m-a făcut totdeauna să preţuiesc mult conversaţia cu Tine, dar această cinstire se explică şi dintr-un alt motiv, anume că nimic nu există azi atât de vrednic de a fi cunoscut, cum este un suflet îndrăgostit de adevăr şi care are darul de a judeca bine lucrurile, adică tocmai ceea ce credem că se păstrează la Tine. în schimb, dintre ceilalţi, pe cei mai 537. In. 14, 27. 538. In. 13,34. 539. „Cucuta” din epistola de faţă e amărăciunea creată de calomniile celor din Neocezareea (a se vedea epist. 204-210). Probabil o aluzie la otrava primită de Socrate când a fost condamnat la moarte de către „ingraţii” atenieni. 540. Hilarios pare a fi retor în Neocezareea. In tinereţe fusese coleg cu Sfântul Vasile. 330 SFÂNTUL VASILE CEL MARE mulţi îi văd împărţiţi ca la alergările de cai, unii mizând pentru aceştia, alţii pentru aceia şi aclamându-i pe cei din partida lor. Dar Tu, care Te ridici deasupra fricii, a linguşelii şi a oricărui simţământ josnic, e firesc să priveşti adevărul cu un ochi sănătos. Pe de altă parte, văd că nu eşti câtuşi de puţin îngrijorat de situaţia Bisericilor, pentru că mi-ai trimis chiar şi o scrisoare pe această temă, după cum declarai în ultima epistolă. M-aş bucura să aud cine a primit să mi-o aducă, pentru a cunoaşte pe cel care mi-a făcut necaz. De fapt, eu n-am ajuns încă să citesc vreo scrisoare care mi-a fost adresată de Tine541 în legătură cu aceste lucruri. II Aş da orice ca să putem avea o convorbire, prin care să Te fac să înţelegi motivele mele de supărare (căci, după cum ştii, chiar şi numai istorisirea lor aduce uşurare celor întristaţi542) şi ca să răspund la întrebările puse, neîncrezându- mă în caracterele fără suflet, ci făcând eu însumi şi prin propriile mele mijloace o expunere clară şi amănunţită, în stare să lămurească deplin problema. Cuvintele însufleţite au o mai mare putere de convingere decât scrisorile şi nu sunt atât de uşor de atacat şi expuse calomniei. De acum nu mai rămâne nimic pentru nimeni care să nu fi fost încercat; pentru că şi cei cărora le acordasem cea mai mare încredere, care, după părerea mea, aşa cum îi vedem printre oameni, erau ceva mai mari ca să poată face parte dintre oameni, ei bine, zic, şi aceştia au pus sub numele meu unele scrieri aparţinând altcuiva543, fără să se uite la conţinutul lor, numai şi numai ca să mă învrăjbească cu fraţii, ca şi cum n-ar exista de acum altceva mai neliniştitor pentru cei evlavioşi decât numele meu ! Căci, după ce m-am silit încă de la început să rămân necunoscut (cum nu ştiu să fi făcut altcineva din cei pe care î-au încercat suferinţele atât de mult ca pe mine), iată că acum, dimpotrivă, ca şi cum aş fi dorit să devin celebru faţă de toţi oamenii, în toate colţurile pământului, poate şi ale mării, aceşti oameni nu fac altceva decât să vorbească despre mine. Cei care practică impietatea la limitele ei extreme şi care introduc în Biserici învăţătura necreştinească a neasemănării544 au pornit război împotriva mea, iar cei care ţin calea de mijloc, spun ei, şi care, plecând tot de la aceleaşi principii, nu admit concluziile logice, pentru că, chipurile, ar răni urechile mulţimii, nu mă pot suferi nici ei, ci mă împroaşcă 541. încă un caz de pierdere a scrisorilor, căci serviciul poştal aproape nu exista. 542. E lucru ştiut că o bucurie, dacă e împărtăşită altuia, devine mai mare, iar o durere împărtăşită altcuiva face să scadă suferinţa. O astfel de experienţă a fost adeseori exprimată de Sfântul Vasile în epistolele sale. 543. Aluzie Ia acuza de apolinarism adusă de Eustaţiu. 544. Arienii de toate trei nuanţele: omousieni („de o fiinţă asemănătoare”), omei („asemănător în general” ), dar mai ales anomei („nici nu se aseamănă” ). Din categoria acestora din urmă face parte Eunomie, împotriva căruia a scris Sf. Vasile multe pagini în multe din operele sale. EPISTOLE 331 cu toate injuriile posibile şi nu se dau înapoi de la nici un plan rău, cu toate că, prin ajutorul Domnului, aceste planuri au început să se clatine. Cum dar să nu mă întristeze acest fel de lucruri ? Cum să nu-mi devină dureroasă viaţa ? Cred că singura mângâiere în necazurile mele e şubrezenia sănătăţii mele545, care mă face să cred că nu voi rămâne prea multă vreme în această viaţă nenorocită. Dar în această privinţă am spus destule. în suferinţele Tale trupeşti Te îndemn şi eu să Te comporţi curajos şi vrednic de Dumnezeu, Cel care ne-a chemat. Dacă vede că primim cu recunoştinţă necazurile de acum, fie că va înlătura pricinile suferinţelor, cum a făcut cu Iov, fie că ne va răsplăti cu marile cununi ale răbdării în starea care urmează pentru noi după această viaţă. EPISTOLA 213 Fără adresă, către un bărbat plin de pietate* Scrisă în anul 375 I Domnul, Care mi-a dat grabnic sprijin în necaz să-Ţi dea şi Ţie ajutor pentru uşurarea sufletească pe care mi-ai făcut-o prin faptul că m-ai cercetat prin scrisoarea recentă, aducând drept răsplată pentru mângâierea smereniei mele o adevărată şi mare bucurie duhovnicească ! Mă aflam într-o stare sufletească destul de rea când am văzut la o mare întrunire o sălbatică şi totalmente iraţională nepăsare din partea poporului şi o veche şi greu de îndreptat pornire spre rău a conducătorilor lui346. Dar, îndată ce Ţi-am văzut scrisoarea şi comoara de iubire ce se cuprindea în ea, am înţeles că Acela ce orânduieşte treburile noastre a făcut să rămână o dulce mângâiere pentru cei care trăim în amărăciune. De aceea mă adresez şi eu Sfinţiei Tale, aducându-Ţi obişnuita solicitare, ca să nu încetezi să Te rogi pentru sărmana mea viaţă, ca nu cumva, cufundat în mirajul vieţii acesteia, să uit de Dumnezeu, „Cel ce ridică din pulbere pe cel sărac”547; sau, suferind de vreo trufie, să „cad în osânda diavolului”548; ori, neglijându-mi obligaţiile, să fiu surprins de Stăpân pe când dorm; sau, încărcându- mă cu fapte păgubitoare549, să rănesc conştiinţa împreună-sluj itorilor mei; ori, stând mereu în apropierea celor beţivi, să sufăr, potrivit dreptei ju545. „Singura mângâiere în necazuri e boala mea” - iată o idee formulată antinomic, dar care a fost pentru Sfântul Vasile o adevărată lege de conduită în toată viaţa.

• Adresantul pare a fi fost episcop, oricum prieten al Sfântului Vasile.

546. Nepăsarea mulţimii şi răutatea conducătorilor bisericeşti supărau cel mai mult pe sfânt. 547. Ps. 112, 7. 548. 1 Tun. 3, 6. 549. Mt. 24, 48-51. 332 SFÂNTUL VASILE CEL MARE decăţi a iui Dumnezeu, toate ameninţările adresate slugilor nevrednice. Drept aceea, Te rog să mă pomeneşti în rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fiu treaz în toate, să nu fac de ruşine şi de ocară numele lui Hristos odată cu revelarea tainelor inimii noastre la marea zi a arătării Mântuitorului nostru Iisus Hristos. II Ştii că din pricina uneltirii ereticilor aştept din clipă în clipă să fiu chemat la tabăra militară, sub pretextul păcii. îndată ce a auzit acest lucru, episcopul în cauză550 mi-a scris să ne îngrijim a ne deplasa până în Mesopotamia şi, după ce-i voi fi adunat pe episcopii ce împărtăşesc doctrina mea <ortodoxă> şi care conduc Bisericile de acolo, să pornim către împărat. Cât priveşte persoana mea, nici nu poate fi vorba ca organismul meu să suporte o astfel de călătorie pe timpul iernii. De altfel, nici nu pare necesară o astfel de întreprindere în afară, poate numai dacă Tu m-ai sfătui totuşi să fac acest lucru551. Voi aştepta deci şi din partea Cuvioşiei Tale un sfat care să-mi confirme părerea. De aceea, Te rog ca să-mi dai de ştire prin unul din fraţii de încredere ce anume să cred de cuviinţă din partea Desăvârşirii Tale, care indicaţie ar fi cea mai inspirată de Dumnezeu. EPISTOLA 214 Către corniţele Terenţiu* Scrisă în primăvara anului 375 I Când am auzit că Onorabilitatea Ta ai fost contrâns să iei din nou slujbă obştească, la început m-am tulburat, pentru că, trebuie să spun adevărul, m-am gândit cât de potrivnică este ea firii Tale, întrucât Ţi-ai luat odată rămas bun de la treburile obşteşti, dedicându-te numai purtării de grijă a sufletului tău; aşa încât m-am gândit că numai de silă Te-ai mai putea reîntoarce la cele dinainte. Dar apoi, din motive superioare, am socotit că poate Domnul, voind să aducă o mângâiere pentru nenumăratele dureri care căzuseră asupra Bisericilor noastre, va fi rânduit ca Excelenţa Ta să intre din nou în treburile obşteşti. Atunci am început să nădăjduiesc din nou că măcar înainte de a pleca din viaţa aceasta îmi va fi dat să o întâlnesc personal pe Respectabilitatea Voastră. 550. Maurinii cred că acest episcop ar fi Meletie. 551. Şi din aceste cuvinte reiese că destinatarul era o persoană deosebită.

• Corniţele Terenţiu se pensionase de vârstă, dar la insistenţele împăratului Valens a primit

să revină în activitate, între altele pentru pacificarea bisericească din Antiohia. Deşi ortodox convins, el a ajuns să promoveze în scaunul antiohian pe Paulin, iar nu pe Vleletie, pentru care insista atât de mult Sfântul Vasile. Paulin adusese o recunoaştere din partea papei Damasus. EPISTOLE 333 II Dar iată că acum s-a răspândit la noi alt zvon, şi anume că Te afli în Antiohia şi că rezolvi anumite treburi cu cei mai înalţi demnitari imperiali, în afară de zvonul acesta, a ajuns până la mine şi informaţia că fraţii partidei lui Paulin poartă discuţii cu Statornicia Ta <ortodoxă> în vederea unirii cu noi; iar când zic „noi”, înţeleg partida omului lui Dumnezeu, adică a lui Meletie, episcopul. Mai aud că ei pun în circulaţie şi epistola apusenilor, care reclamă pentru ei supravegherea peste episcopia Bisericii Antiohiei, prezentând în lumină falsă pe preaminunatul Meletie, episcopul adevăratei Biserici a lui Dumnezeu. Şi nici nu mă mir, întrucât cei de acolo nu cunosc deloc situaţia de aici, iar cei de aici, care socot că o cunosc, o prezintă mai mult în interesul lor, decât al adevărului. Şi acest lucru nu-i cu totul nefiresc, fie pentru că nu cunosc adevărul, fie pentru că vor să ascundă cauza pentru care preafericitul episcop Atanasie a ajuns să scrie către Paulin. Dar pentru că Desăvârşirea Ta ai oameni care sunt în stare să istorisească cu amănunte tot ce s-a întâmplat între episcopi552 pe vremea domniei lui Jovian553, Te rugăm să ajuţi să se aducă informaţii din partea acestora. întrucât nu învinuiesc pe nimeni, doresc s-avem dragoste pentru toţi şi mai ales pentru cei din rândurile credincioşilor apropiaţi de noi, felicitându-i pe cei care au primit scrisoarea din Roma. Şi chiar dacă prin această scrisoare se aduce o mărturie puternică şi hotărâtă în favorul destinatarilor, ne rugăm ca ea să spună adevărul şi să fie confirmată prin fapte. Dar acesta nu-i un motiv care m-ar putea convinge vreodată fie să nu-1 recunosc pe Meletie şi să uit de Biserica de sub ascultarea lui, fie să socot de puţină importanţă problemele de la care a plecat dihonia de la început şi să cred că acestea n-au multă importanţă pentru dreapta evlavie. Căci, după mine, nu numai că n-aş consimţi să cedez vreodată pentru că cineva dintre oameni a primit o epistolă şi se mândreşte pentru aceasta, - numai pentru atât eu nu mă voi retrage -, ci chiar dacă ar veni această scrisoare din cer şi dacă ea nu ar fi de acord cu învăţătura cea adevărată a credinţei, nici atunci eu n-aş putea primi pe un astfel de om în comuniune cu sfinţii554. III Pentru că, o minunate omule, adu-Ţi aminte că falsificatorii adevărului, cei care au introdus schisma ariană în credinţa sănătoasă a Părinţilor, nu aduc nici un alt argument că nu primesc învăţătura pioasă a Părinţilor decât termenul „deofiinţă”, pe care-1 tălmăcesc rău şi contrar întregii credinţe, spunând 552. între Atanasie şi Meletie. A se vedea epist. 89. 553. Domneşte doar 8 luni (363-364). 554. Se ştie că Paulin fusese hirotonit de episcopul Lucifer de Cagliari în anul 362, deci ia 2 ani după Meletie, care, e adevărat, se afla în exil atunci. De aceea, Sfântul Vasile nu putea accepta să nu se spună cum a început „dihonia”. 334 SFÂNTUL VASILE CEL MARE că Fiul lui Dumnezeu e desemnat de noi ca fiind de aceeaşi fiinţă după ipostas555. Dacă le vom da vreun prilej să fim arătaţi de ei, care, mai mult din simplitate, decât din răutate, spun aceste lucruri sau altele asemănătoare acestora, nu facem nimic altceva decât să le dăm nezdruncinate argumente împotriva noastră şi să întărim şi mai mult erezia lor. Ei au doar o singură grijă în discuţiile lor despre Biserică, nu cum să-şi formuleze părerile lor, ci cum să le atace pe ale noastre. Ce ar putea fi mai primejdios decât această uneltire şi mai în măsură să clatine credinţa mulţimilor decât faptul că unii din noi ar susţine că ipostasul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh este numai unul singur ? Chiar dacă subliniază cu grijă deosebirea dintre Persoane, ei fac acest lucru după a formulare care ne aminteşte pe cea a lui Sabelios. Acesta spunea, într-adevăr, că după ipostas Dumnezeu e numai Unul, pe când Scriptura îl prezintă deosebit ca Persoană, potrivit însuşirilor specifice ale fiecărei înfăţişări sub care se prezintă: uneori îi dăm nume de Tată, când împrejurarea indică o astfel de Persoană, altădată numele se potriveşte Fiului, şi anume atunci când coboară să poarte grijă de noi sau pentru alte astfel de lucruri providenţiale, şi, în sfârşit, altădată îl leagă de Persoana Duhului, atunci când prilejul indică numele acestei Persoane. Dacă auzi chiar şi în Biserica noastră pe unii oameni zicând că Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt Unul prin subiect, <adică au un singur ipostas>, dar ei înţeleg totodată că există separat trei Persoane deosebite, atunci cum să nu pară că aduc dovadă destul de limpede şi de necontestat că numai cele spuse de ai noştri sunt adevărate ? IV Or faptul că ipostasul şi fiinţa nu sunt unul şi acelaşi lucru, cred că ne-au dat să-l înţelegem chiar şi fraţii din Apus atunci când, simţind îngustimea limbii lor, au tradus în limba din Elada termenul de „fiinţă”, căci, dacă ar exista o deosebire cât de mică de nuanţă, ea s-ar fi păstrat prin deosebirea clară şi de neconfundat a termenilor. Dacă s-ar simţi nevoia să-mi spun şi eu pe scurt părerea despre această temă, aş zice cam aşa: raportul dintre ceea ce-i comun şi particular e acelaşi ca şi cel dintre fiinţă şi ipostas, pentru că fiecare din noi participăm la „fiinţă” prin ceea ce avem în comun, în schimb, însuşirile individuale sunt specifice fiecăruia în parte. De aceea şi aici termenul „fiinţă” este comun tuturor Persoanelor treimice, cum e cazul cu bunătatea, cu dumnezeirea şi cu orice s-ar mai putea înţelege, pe când însuşirile specifice le are fiecare separat: cea de părinte, de fiu sau de putere sfinţitoare. De aceea, dacă s-ar spune că Persoanele sunt fără ipostas, o astfel de afirmaţie e ceva absurd, iar dacă am accepta 555. Neînţelegerile între partida lui Meletie şi a lui Paulin aveau şi rădăcini dogmatice legate de termenul „deofiinţă”. Sfântul Vasiîe acuză pe partizanii lui Paulin de ignoranţă şi de rea credinţă. EPISTOLE 335 ca adevărate toate trei ipostasele, atunci atâtea mărturisim câte şi numărăm, în chipul acesta, prin învăţătura despre „deofiinţime” se asigură şi unitatea dumnezeirii, dar şi recunoaşterea Treimii, adică existenţa concomitentă a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Prin aceasta, vreau totuşi să fie convinsă şi Onorabilitatea Ta de un lucru, şi anume că atât Domnia Ta, cât şi oricare altul din cei care sprijină adevărul şi nu dispreţuiesc pe bărbaţii care luptă pentru evlavie, sunteţi datori să aşteptaţi ca iniţiativa de unire şi de pace să fie luată de conducătorii Bisericilor, pe care eu îi socot „stâlp şi întărire ai adevărului”556 şi pe care-i respect cu atât mai mult, cu cât unii dintre ei sunt surghiuniţi pentru că li se aplică despărţirea ca pedeapsă557. Drept aceea, Te rugăm să rămâi nepărtinitor faţă de noi şi liber de orice prejudecată, pentru ca să ne putem mângâia măcar cu gândul că Dumnezeu ni Te-a dăruit ca pe un toiag şi ca o întărire în toate. EPISTOLA 215 Către preotul Dorotei' Scrisă în anul 375 Îndată ce am găsit prilej, am trimis scrisoarea pe adresa preaminunatului bărbat care e corniţele Terenţiu, gândindu-mă că aş provoca mai puţine bănuieli dacă în problemele amintite i-aş scrie prin mijlocirea unor persoane străine, dar, în acelaşi timp, vrând ca nici să nu lipsească cu totul din această acţiune preaiubitul frate Akakios. Am predat, aşadar, epistola perceptorului de impozite din ordinul prefecţilor, care călătoreşte cu poşta publică, cerându-i ca mai întâi scrisoarea să-ţi fie predată ţie. în legătură cu călătoria spre Roma, nu ştiu cum de nu a înştiinţat-o mai întâi pe înţelepciunea Ta că, în timpul iernii, drumul e cu totul impracticabil, pentru că ţinutul din Constantinopol şi până la graniţele noastre e plin de duşm a n i 5 “’ 8 . Dacia ar trebui să meargă pe mare, acum ar fi momentul. Numai de-ar primi preaiubitul de Dumnezeu şi frate al meu, Grigorie, să călătorească pe mare şi dacă ar accepta să conducă el delegaţia în problemele acestea! Oricum, nu văd pe cineva care să-l poată însoţi, iar pe el îl ştiu cu totul lipsit de experienţă în problemele bisericeşti559. Cred însă că însoţirea cu un bărbat 556. / 77;». 3, 15. 557. între alţii, aceasta era situaţia lui Meletie al Antiohiei, Eusebiu de Samosata, Grigorie de Nyssa etc.

• Dorotei, diacon şi mai apoi preot, era omul de legătură între Sfântul Vasile şi Meletie,

precum şi între aceştia şi cei din Apus. 558. Aluzie la pericolul infiltraţiilor şi incursiunilor gotice, mai ales că aceştia erau în genere adepţi ai arianismului. 559. E vorba de Sf. Grigorie de Nyssa, despre care Sf. Vasile cel Mare ne vorbeşte tot cam în astfel de termeni şi în alte epistole: 58, 170, 171, 200. 336 SFÂNTUL VAS ÎLE CEL MARE cu simţăminte nobile va trezi respect şi va fi de foarte mare folos, Dacă e vorba de un om mândru şi îngâmfat, aşezat pe un tron înalt560 şi din pricina aceasta neascultător faţă de cei care-i spun de jos adevărul, ce ar putea câştiga obştea din discuţiile unui om ca Grigorie, care habar n-are de linguşirile nedemne de un om liber ? EPISTOLA 216 Către Meletie, episcopul de Antiohia Scrisă în anul 375 Multe alte călătorii pe care le-am făcut în ultimul timp m-au îndepărtat de patrie. Am fost plecat până în Pisidia pentru ca, împreună cu episcopii din acele părţi, să punem în rânduială problemele legate de fraţii din Isauria561. De acolo drumul m-a dus până în Pont, pentru că Eustaţiu produsese destule tulburări în Dazimon, convingându-i pe mulţi <credincioşi> de acolo să se rupă de Biserica noastră562. M-am repezit şi până la căsuţa fratelui nostru, <Petru>, care, pentru că e în apropiere de Neocezareea563, a oferit locuitorilor de acolo motiv de multă tulburare, iar pentru mine obiect de adâncă jignire564. întrucât unii <oameni ai lui Eustaţiu> au luat-o la fugă565, deşi nu-i urmărea nimeni, s-a crezut că noi am dori să intrăm cu forţa în oraş, doritori de a obţine chiar şi nechemaţi osanalele lor. La întoarcere m-a prins o ploaie straşnică, aşa că m-am îmbolnăvit rău atât din pricina ploilor, cât şi de deprimarea pe care mi-a provocat-o scrisoarea primită de la Răsărit566, prin care mă înştiinţau că pentru partizanii lui Paulin fuseseră aduse din Apus anumite scrisori, ca semne ale unei oarecare autorităţi, încât aderenţii acestei partide se făleau şi se mândreau din pricina aceasta. în acest sens se propunea chiar o mărturisire de credinţă, care dacă ar fi bine primită, apusenii ar fi dispuşi să se unească cu Biserica noastră. Mai mult, ni s-a comunicat totodată că a fost câştigat pentru cauza lor un om minunat, Terenţiu, căruia îndată i-am şi scris ca să-şi tempereze elanul şi să-l informez pe cât mi-a fost posibil, corect, despre viclenia lor567. 560. E vorba de papa Damasus. 561. Isauria era atunci sub jurisdicţia îui Amfilohiu de Iconium. 562. Acelaşi înrăit intrigant Eustaţiu a alungat pe episcopii ortodocşi şi din ţinuturile maritime (din Amasia şi Zila). 563. Mănăstirile de pe valea Irisului, în care trăise în tinereţe Sfântul Vasile, erau acum în grija fratelui mai tânăr, Petru, episcop de Sebasta. 564. Activând pe linie strict ortodoxă, Petru a stârnit gelozia şi ura lui Atarvios şi Eustaţiu, cf. epist. 204, 207, 210. 565. Cf. epist. 210. 566. Este impresionant ce călătorii grele a făcut Sfântul Vasile. 567. Cf. epist. 215. EPISTOLE 337 întorcându-mă din călătorie (fusesem plecat până în Pont, pentru problemele de ordin bisericesc şi ca să-mi vizitez rudele568), am adus înapoi un trup cu totul zdruncinat şi un suflet destul de zbuciumat569, dar când am luat în mâini scrisoarea Cuvioşiei Tale am uitat deodată totul, pentru că mi-a fost dat să văd semnele celui mai plăcut glas dintre toate şi ale mâinii celei mai dragi. Dacă m-a putut înviora în aşa măsură până şi o scrisoare de a Ta, îţi poţi închipui câtă valoare acord eu unei întâlniri cu Tine ! Să dea <Dumnezeu> Sfântul ca să nu aibă loc într-un moment greu şi ca Tu să fii cel care mă vei chema ! Dacă ai putea ajunge până la casa lui Eufimiade, n-ar fi deloc greu să ne întâlnim acolo, căci atunci aş scăpa de povara treburilor de aici şi m-aş grăbi cât mai repede să-l îmbrăţişez pe cel drag mie. De altfel, există încă un temei care mă sileşte să mă deplasez până la Nazianz, pricina retragerii neaşteptate a preaiubitului de Dumnezeu episcop Grigorie, despre care habar n-am de ce s-a retras570. Referitor la omul despre care am mai stat de vorbă cu Desăvârşirea Ta şi pentru care ai sperat să fie acum gata, trebuie să ştii că, pe lângă o boală mai veche, el a mai dat recent şi într-o grea suferinţă la ochi, aşa încât, atât din pricina acestei vechi boli, cât şi a celei mai noi, el a devenit cu totul neindicat pentru orice fel de slujbă care i s-ar fi putut încredinţa. De altfel, momentan nici nu găsesc aici altul. Poate că ar fi mai bine (cu toate că au lăsat problemele în grija noastră) ca oamenii să-şi găsească pe cineva dintre ei. Trebuie să ne gândim că ei au rostit acele cuvinte din curtoazie, pe când în inima lor ei voiau ceea ce au discutat de la început, ca să le fie pus în frunte unul de-al lor. Dacă există cineva printre cei de curând încreştinaţi, indiferent dacă va fi pe placul lui Macedonie sau nu, să-l propună ei. Pregăteşte-1 Tu pentru a-1 avea unde ne va fi de nevoie, căci Domnul, Care-Ţi dă ajutor în toate, îţi va da har şi pentru acest lucru571. 568. între ei Macrina cea tânără, retrasă în monahism, şi Petru, episcop de Sebasta. 569. Despre suferinţele fizice, dar mai ales morale de care se plânge Sfântul Vasile, putem să vedem în diferite descrieri. A se vedea îndeosebi epist. 210,214 şi 216, unde se referă îndeosebi la amărăciunile provocate de nestatornicia de caracter a episcopului Atarvios din Neocezareea, precum şi de „încurcătura” creată de hirotonia lui Paulin pentru scaunul din Antiohia, a cărei schismă durează vreo 40 de ani. 570. Bătrânul episcop Grigorie, tatăl lui Grigorie Teologul, murise în anul 374. în urma acestui fapt, fiul său, care fusese hirotonit fără voie ca episcop de Sasima, a „fugit” neaşteptat şi din Nazianz. 571. Probabil că se face aluzie la completarea vreunui scaun episcopal vacant, la care arienii erau foarte vigilenţi. Pentru numerotarea canoanelor Sfântului Vasife, a se vedea epist. 188 şi 199. EPISTOLA 217 Către Amfilohiu, despre canoane Scrisă în anul 375 338 SFÂNTUL VASILE CEL MARE LI Canoanele privitoare la clerici au fost înşirate în general, fără să se facă specificări deosebite, precizând doar că pentru cei căzuţi se prevede o singură pedeapsă, şi anume: depunerea din serviciu, fie că au vreun grad ierarhic, fie că rămân într-un serviciu fără hirotonie572. LII Femeia care în călătorie n-a purtat grijă de fătul ei şi a avut putinţa să-l salveze, fie socotind că astfel îşi ascunde păcatul, fie că avea o intenţie cu totul sălbatică şi neomenească, să fie judecată pentru ucidere. Dar dacă ea n-a putut purta grijă de făt şi dacă acesta a murit din pricina singurătăţii şi pentru că n-avea cele necesare, mama să fie iertată573. LIII Văduva sclavă poate că n-a săvârşit greşeală prea mare dacă a fost silită la o a doua căsătorie prin răpire. Pentru aceasta nici nu va trebui s-o învinuim, căci nu aparenţele se judecă, ci intenţia. Fireşte că îi rămâne pedeapsa dată pentru a doua căsătorie574. LIV Despre categoriile deosebite de ucidere involuntară ştiu că am scris nu de mult Cucerniciei Tale şi nu pot spune nimic mai mult. Rămâne să chibzuieşti dacă măreşti pedepsele date, după particularităţile fiecărui caz în parte, sau chiar le ierţi de tot575. LV Cei care pleacă să lupte împotriva tâlharilor, dacă sunt mireni îi oprim de la împărtăşania cu Cel Bun, iar dacă sunt clerici îi depunem din treaptă: „Tot cel ce scoate sabia de sabie va muri”, zice Scriptura ~76. LVI Omul care a ucis în chip voluntar, dar apoi s-a căit, timp de douăzeci de ani va fi lipsit de împărtăşania cu cele Sfinte, iar cei douăzeci de ani vor fi împărţiţi 572. După cum spune can. 16 al Sinodului I Ecumenic, prin „clerici” se înţelegeau persoanele active în cadrul Bisericii, indiferent dacă erau hirotoniţi ori erau numai hirotesiţi. Pedeapsa dată acestora (celor insubordonaţi) era caterisirea (cf. can. 32). 573. A se vedea cele spuse de Sfântul Vasile şi în can. 33. 574. Idei apropiate şi în can. 22, 38, 40, 42. 575. Cf. can. 43, 56, 57. 576. Mt, 26, 52. Dispoziţie mult prea aspră şi oarecum în contradicţie cu cele spuse de Sf. Atanasie cel Mare în canonul 1. A se vedea aici, mai sus, epist. 188, can. 12. EPISTOLE 339 pentru el în chipul următor: patru ani trebuie să se „tânguiască”, stând în picioare afară, la uşile lăcaşului de rugăciune, cerând credincioşilor care intră să se roage pentru el, mărturisindu-şi astfel fărădelegea. După trecerea celor patru ani, va fi primit printre „ascultători”, ieşind împreună cu aceştia vreme de cinci ani. Vreme de şapte ani va ieşi împreună cu cei care se prosternează făcând mătănii. Vreme de patru ani va sta numai în picioare, împreună cu cei credincioşi, dar nu va putea fi împărtăşit. După ce se vor fi împlinit toate acestea, se va împărtăşi cu cele Sfinte577. LVII Omul care a ucis fără voie va fi exclus vreme de zece ani de la Sfintele Taine. Cei zece ani vor fi împărţiţi pentru el în chipul următor: doi ani se va tângui, trei ani va rămâne printre ascultători, patru ani va fi printre cei care se prosternează, un an va sta numai în picioare; după aceea va fi admis la cele Sfinte578. LVIII Cel ce a săvârşit adulter va fi exclus vreme de cincisprezece ani de la Sfintele Taine: patru ani va fi printre plângători, cinci ani va fi ascultător, patru ani va fi cu cei care se prosternează, iar ultimii doi ani va sta în picioare, fără să poată lua împărtăşania5 79. LIX Desfrânatul va fi lipsit vreme de şapte ani de împărtăşania cu cele Sfinte: doi ani va fi printre plângători, alţi doi ani printre ascultători, alţi doi printre cei care se prosternează, iar un an va sta în picioare. în al optulea an va fi primit la împărtăşanie580. LX Cea care a depus vot de feciorie şi şi-a călcat făgăduinţa va petrece în pocăinţă un răstimp egal cu cea care a săvârşit adulter. Tot aşa vor fi pedepsite şi cele care, după ce s-au legat să ducă viaţă de călugăriţă, îşi calcă legământul581. LXI Cel care a furat şi se căieşte şi-şi denunţă el însuşi păcatul va fi oprit numai de la participarea la Sfintele Taine vreme de un an. Dacă va fi denunţat 577. Mai pe larg, N. Milaş, op. cit., 1, 2, p. 56 (can. 8, 11, 43). 578. Cf. can. 2, 8, 11 ,4 3 ,5 4 şi 56. 579. Idei similare în can. 37, 77. 580. Urmează deci toate treptele catehumenatului, cf. can. 21, 22, 26, 79, 80. 581. Sfântul Vasile a mai vorbit despre probleme asemănătoare în can. 6, 18, 19, 20,44. 340 SFÂNTUL VASILE CEL MARE de altul, atunci va fi exclus vreme de doi ani. în tot acest răstimp el va face mătănii şi va sta în picioare, după care poate fi primit la împărtăşanie582. LXII Bărbatul care comite imoralitate asupra altui bărbat va fi pedepsit cu acelaşi timp de pocăinţă ca şi pentru adulter583. LXIII Cel care mărturiseşte că a comis fapte ruşinoase cu animale va petrece acelaşi timp de pocăinţă^84. LXIV Cel care şi-a călcat jurământul timp de zece ani nu se va putea împărtăşi. Doi ani va petrece cu cei care se tânguiesc, trei ani cu cei ascultători, patru ani cu cei care se prosternează, iar un an va trebui să rămână numai în picioare, după care va putea fi primit la împărtăşanie385. LXV Cel care-şi mărturiseşte păcatul vrăjitoriei sau al otrăvirii va petrece în pocăinţă acelaşi număr de ani ca şi ucigaşul şi va fi tratat ca unul care şi-a recunoscut această ultimă nelegiuire-'*86. LXVI Cel care jefuieşte mormintele va fi exclus de la împărtăşanie vreme de zece ani: doi ani va fi între tânguitori, trei ani între ascultători, patru ani între cei care se prosternează, iar un an va rămâne în picioare, apoi va fi îngăduit la împărtăşanie587. LXVII împerecherea fratelui cu sora va fi pedepsită cu acelaşi număr de ani ca şi uciderea588. LXVIII Cei care într-un grad de rudenie oprit pentru căsătorie sunt prinşi în flagrant delict de păcătuire vor suferi pedepsele adulterului589. 582. A se vedea cele spuse de N. Milaş, op. cit., II, 2, pp. 113-114. 583. A se vedea ce a mai prevăzut Sfântul Vasile şi în can. 7. 584. Cf. can. 6 al Sfântului Vasile. 585. Cf. can. 29 şi 82 ale Sfântului Vasile. 586. Despre vrăjitori ne mai vorbeşte Sfântul Vasile şi în can. 72 şi 83. 587. A se vedea aici şi can. 7 al Sf. Grigorie de Nyssa. 588. Cf. şi can. 75 al Sfântului Vasile. 589. Despre căsătoria între rude ne mai vorbeşte Sfântul Vasile şi în can. 75, 76, 79, 87. EPISTOLE 341 LXIX Citeţul care se va împreuna cu logodnica sa înainte de căsătorie va fi admis să citească după o oprire de un an, dar va rămâne citeţ fără să poată înainta în grad. Dacă se uneşte pe ascuns, fără căsătorie, va fi suspendat din funcţie. Acelaşi regim se aplică şi slujitorului590. LXX Diaconul care şi-a spurcat buzele591 şi care a recunoscut că a comis acest păcat şi înainte va fi suspendat din slujbele sale, dar va fi primit să participe la Sfânta împărtăşanie deodată cu ceilalţi diaconi. Acelaşi lucru e valabil şi pentru preoţi. Dacă vreunul e prins în flagrant delict de păcat mai greu, va fi depus, indiferent ce grad are. LXXI Cel care e conştient că a săvârşit oricare dintre păcatele amintite şi care nu le-a mărturisit, ci a fost dovedit de altcineva că le-a săvârşit, va fi pedepsit cu acelaşi răstimp de pocăinţă cu care a fost pedepsit cel care a comis acele fapte. LXXII Cel care se predă vrăjitorilor sau unora ca aceştia va fi pedepsit cu acelaşi răstimp de pocăinţă ca şi ucigaşii592. LXXIII Oricine s-a lepădat de Hristos şi a călcat taina mântuirii trebuie să plângă de-a lungul întregii sale vieţi şi-i dator să facă pocăinţă, urmând să fie învrednicit de împărtăşanie abia în clipa când ar fi să părăsească această viaţă pe urma credinţei în bunătatea lui Dumnezeu593. LXXIV Dacă cineva din cei care au căzut în păcatele amintite mai înainte se îndreaptă, făcând pocăinţă, cel căruia i-a fost încredinţată de Dumnezeu puterea de a lega şi a dezlega, văzând căinţa păcătosului, poate să se facă mai îngă590. Cf. şi can. 6, 32, 51 şi 57. 591. Sfântul Vasile nu precizează în ce constă această „spurcare” a buzelor - prin atingerea fizică de ceva necurat ori prin simpla pronunţare a unor cuvinte „păgâneşti” . Unii canonişti înclină pentru prima eventualitate. A se vedea ce a mai recomandat Sfântul Vasile şi în can. 32, 51, 69. 592. Idei similare şi în can. 81 şi 83. 593. Can. 62 apost., 2 Sin. I Ec.; 3, 12 Ancira etc. 342 SFÂNTUL VASILE CEL MARE duitor întru a-i micşora durata pocăinţei chiar fără a-1 osândi, fiindcă istoria cuprinsă în Scriptură ne învaţă că cei care fac o pocăinţă mai aspră dobândesc îndată mila lui Dumnezeu594. LXXV Cel care s-a spurcat cu sora tatălui său sau a mamei sale să n-aibă voie să intre în casa de rugăciuni până ce nu renunţă la purtarea lui nedreaptă şi de neiertat. După ce va fi ajuns să-şi dea seama de grozăvia păcatului, să petreacă trei ani în rândul celor care se tânguie, stând în picioare la uşa lăcaşurilor de rugăciune şi rugând poporul care intră pentru rugăciune să-i fie milă de el şi să adreseze nenumărate rugi Domnului. După aceea, să-l primească pentru un răstimp de trei ani, dar numai între cei ascultători, ascultând adică citirile din Scripturi, precum şi cuvântul de învăţătură, şi să-l scoată apoi, fără să-l judece vrednic de a sta împreună cu ceilalţi la rugăciune. Mai târziu, dacă va cere-o cu lacrimi şi se aruncă la picioarele Domnului cu frângerea inimii şi cu smerenie adâncă, să i se dea voie să facă mătănii sau prosternări vreme de alţi trei ani. Apoi, după ce va fi dovedit „roade vrednice de pocăinţă” 395, să fie primit în al zecelea an la rugăciunea credincioşilor, dar fără să se poată împărtăşi. După ce va mai fi stat la rugăciune în picioare încă alţi doi ani, împreună cu credincioşii, să fie, în sfârşit, socotit vrednic de comuniunea Binelui. LXXVI Acelaşi canon şi pentru cei care iau pe cumnatele lor596. LXXVII Cel care-şi lasă femeia cu care se unise în chip legiuit şi care-şi aduce apoi alta se supune, după hotărârea Domnului, osândei adulterului. Părinţii noştri au lăsat anumite canoane, prin care au hotărât ca cei vinovaţi să stea un an în rândul celor care se tânguiesc, doi ani între ascultători şi trei ani între cei care se prosternează. în al şaptelea an să stea în picioare împreună cu credincioşii şi aşa să se învrednicească de aducerea (jertfei liturgice, n.tr.) dacă se vor pocăi cu lacrimi597« 594. Cum a spus-o în aceste trei epistole trimise Sfântului Amfilohiu (188, 199 şi 217), Sfântul Vasile subliniază că esenţială este nu „durata pocăinţei, ci modul în care se face ea”. De acum, acest clasic dascăl al „iconomiei” care a fost Sfântul Vasile, chiar dacă prevede canoane excepţional de grele (mai ales pentru mentalitatea creştină de astăzi), totuşi uneori uimeşte în egală măsură prin umanismul şi indulgenţa lui. 595. Mt. 3, 8. A se vedea ce a mai propus Sfântul Vasile în can. 67. 596. Cf. can. 26, 21, 68, 75, 78, 79 ale Sfântului Vasile. 597. Can. 48 apost. Să fie o contrazicere între canonul 58 al Sfântului Vasile şi între acesta ? Acolo se prevedeau 15 ani, aici doar 7 drept pedeapsă. EPISTOLE 343 Lxxvm Aceeaşi regulă să se aplice şi faţă de cei care iau în căsătorie două surori, chiar dacă nunţile lor au loc la timpuri diferite598. LXXIX Cei care s-au înnebunit cu patima după mamele lor vitrege sunt supuşi aceluiaşi canon, la fel şi cei stăpâniţi de patima nebunească după surorile lor599. LXXX Părinţii au trecut sub tăcere poligamia600, socotind-o faptă dobitocească şi cu totul străină de neamul omenesc. Mie mi se pare că ea e un păcat întrucâtva mai mare decât desfrânarea. De aceea, e lucru firesc ca acei vinovaţi să fie supuşi canoanelor, adică să stea, pe rând, între plângători un an, între cei care se prosternează trei ani şi abia după aceea să fie primiţi la împărtăşanie. LXXXI întrucât în decursul năvălirii barbarilor mulţi au stricat credinţa în Dumnezeu făcând jurăminte păgâneşti601 şi gustând din anumite mâncăruri nepermise care fuseseră aduse în templele idolilor, unde domneşte magia, să fie şi ei pedepsiţi după canoanele pe care le promulgaseră deja mai de demult Părinţii noştri. Şi anume, cei care au îndurat o constrângere completă, fiind supuşi torturilor, nefiind în stare să rabde atâtea suferinţe după ce fuseseră maltrataţi spre a fi siliţi să se lepede de Hristos, să fie excluşi trei ani: ca ascultători doi ani, ca prosternaţi trei ani, apoi să fie admişi la împărtăşanie. în schimb, cei care fără să fi fost constrânşi au trădat credinţa în Dumnezeu, au mâncat la masa demonilor602 şi au făcut jurăminte ca şi păgânii, după ce se vor fi rugat trei ani ca prosternaţi şi după ce vor fi stat în picioare alţi trei ani, petrecând cu credincioşii la rugăciune, să fie admişi la comuniunea Binelui. LXXXII în legătură cu cei care şi-au călcat jurământul, dacă au fost necredincioşi faţă de jurământ sub puterea silei şi a constrângerii, să fie supuşi unor pedepse mai uşoare, ca să poată fi primiţi după şase ani. Dar dacă au trădat credinţa 598. Cf. can. 23 şi 87 ale Sfântului Vasile. 599. Cf. can. 67 şi 75 ale Sfântului Vasile. 600. Prin „poligamie” Sfântul Vasile se referă la căsătoria a IlI-a ori ia mai mult decât atât. A se vedea aici, mai sus, can. 4. 601. E vorba de apostaţi, de primejdia cărora s-a ocupat sinodul din Ancira, din 315, în can. 1-9. Prin „barbari” se face aluzie probabil la invaziile perşilor ori ale goţilor. 602. A idolilor. 344 SFÂNTUL VASILE CEL MARE fără să fi suferit constrângeri, vor sta între plângători doi ani, între ascultători doi ani, apoi se vor ruga vreme de cinci ani fără să poată aduce jertfa liturgică603, după care vor fi primiţi la comuniunea de rugăciune. După ce vor fi arătat, desigur, căinţă sinceră, ei vor fi duşi să se împărtăşească cu Trupul lui Hristos604. LXXXIII Cei care consultă pe ghicitori şi se iau după obiceiurile păgânilor sau care primesc în casele lor pe unii oameni pentru descoperirea unor leacuri şi pentru o purificare trebuie să cadă sub canonul celor şase ani: un an ca plângători, alt an ca ascultători, trei ani ca prosternaţi, apoi un an stând la rugăciuni în picioare, împreună cu cei credincioşi, după care vor fi admişi la împărtăşanie605. LXXXIV Scriu toate aceste reguli ca să putem pune la încercare roadele pocăinţei, căci nu judec lucrările după durată, ci sunt atent la felul pocăinţei606. Dacă păcătoşii nu vor să se despartă de năravurile lor, dacă vor să fie mai curând robii plăcerilor trupeşti decât robi ai Domnului şi dacă nu se învoiesc să trăiască după Evanghelie, atunci nu mai există nici un semn comun între noi şi ei. După mine, în mijlocul unui „norod neascultător şi împotrivă grăitor” m-am învăţat s-aud ceea ce ne spune Domnul: „Mântuieşte-ţi sufletul tău !”607, Deci noi nu primim să mergem la pierzanie împreună cu unii ca aceştia, ci, temându-ne de dreapta Judecată şi având mereu înaintea ochilor ziua cea înfricoşată a răsplătirii Domnului, noi nu vrem să pierim deodată cu păcatele altora608. Căci dacă nu ne-au învăţat pe noi cele înfricoşate ale Domnului şi nici bătăile atât de mari nu ne-au făcut să înţelegem că din pricina fărădelegilor noastre ne-a părăsit pe noi Domnul şi ne-a lăsat pe mâna barbarilor, că poporul a fost dus în robie la vrăjmaşi şi s-a dat risipirii609, pentru că cei care purtau numele lui Hristos nu s-au ruşinat să facă astfel de fapte, dacă n-au recunoscut şi dacă n-au vrut să înţeleagă faptul că din toate aceste pricini a 603. Comparându-se cele prevăzute la can. 64 al Sfântului Vasile (unde avem 2+3+4+1 = 10), aici avem 11 ani (2+2+5+2 = 11 ani). 604. A se vedea şi cele propuse prin can. 10, 17, 29 şi 64 ale Sfântului Vasile. 605. Cf. can. 65, 72. 606. Is. 65, 2 (ed. 1914). 607. Fac. 19, 17. 60B. A se vedea mai sus cele spuse în can. 74. Oricât de ascetic e formulat crezul Sfântului Vasile, el exprima totuşi o alternativă curajoasă, dar şi încrezătoare în biruinţa binelui. 609. Aluzie clară la politica de dezbinare şi de destrămare pentru a putea birui pe care o ducea împăratul Valens, în faţa căruia însuşi Sfântul Vasile dăduse dovadă de mult curaj şi de demnitate. EPISTOLE 345 venit peste noi urgia lui Dumnezeu, atunci ce mai avem comun cu astfel de oameni ? Ci totuşi suntem doritori să-i îndrumăm zi şi noapte în public şi în particular, dar să nu primim să fim duşi împreună cu răutăţile lor, ci mai vârtos să ne rugăm să-i câştigăm şi să-i scoatem din cursa vicleanului, iar de nu vom putea face acest lucru, atunci să ne sârguim măcar să ne mântuim sufletele de osânda cea veşnică. EPISTOLA 218 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în primăvara anului 375 Nevoia pentru care a venit la noi fratele Elian a fost rezolvată de el singur, fără să fi fost nevoie de nici un ajutor din partea noastră. în schimb, prin aceasta el ne-a făcut două bucurii: în primul rând, prin faptul că ne-a adus o epistolă de la Cuvioşia Ta, iar în al doilea rând, pentru că mi-a dat prilejul să-Ţi răspund la scrisoare. De aceea, prin venirea lui salut iubirea Ta cea adevărată şi de neuitat şi Te rog să mă pomeneşti în rugăciunile Tale acum când, mai mult decât oricând altădată, am nevoie de ajutorul Tău, pentru că starea organismului meu, care s-a înrăutăţit mult în urma drumului în Pont610, e o urmare a insuportabilei mele boli. E mult de când tot voiam să fac cunoscut înţelepciunii Tale (şi n-am uitat acest lucru ca şi cum un motiv mai important mi-ar fi distras atenţia de la el), acum însă îţi atrag atenţia să trimiţi în Lycia un bărbat serios, care să observe de aproape care sunt adepţii credinţei celei drepte611. Căci poate n-ar trebui să-i trecem cu vederea, dacă sunt adevărate toate câte mi le-a istorisit cineva dintre credincioşii care au venit de acolo, că, îndepărtându-se cu totul de doctrina asiatică612, au de gând să treacă în scris la comuniunea cu noi. Dacă ar fi vorba să meargă cineva pe la ei, atunci să caute în Korydaloi pe Alexandru, episcop provenit dintre călugări, în Limyra să ia contact cu Diatim, în Kyroi să-i caute pe preoţii Tatian, Polemon şi Macarie, în Patara pe episcopul Evdemon, în Telmeson pe episcopul Ilarion, iar în Felon pe episcopul Lolian. Pe aceştia şi pe alţii încă mult mai numeroşi ni i-a citat un prieten, declarând că au credinţă sănătoasă, de aceea am dat mulţumire lui Dumnezeu pentru informare, văzând că în ţinuturile Asiei mai există încă destui care nu s-au 610. Despre acest drum în jurul Neocezareei Pontului ne vorbesc mai multe epistole. A se vedea, între ele, nr. 216, 217, dar mai ales 204, 207, 210 etc. Cazul lui Atarvios şi în general al credincioşilor din Neocezareea l-a urmărit mult pe Sfântul Vasile. A se vedea şi indicele lucrării noastre. 611. Aceeaşi problemă centrală urmărită de Sfântul Vasile: organizarea unui front comun antiarian. 612. E vorba de pnevmatomahi, care nu admiteau divinitatea Sfântului Duh. 346 SFÂNTUL VASILE CEL MARE spurcat cu rătăcirea ereziei. Aşadar, dacă este posibil, să o cercertăm, aşteptând, fără să trimitem scrisoarea; odată ce ne-am convins, vom trimite o scrisoare şi ne vom sili să invităm pe unul dintre ei pentru a se întâlni cu noi613. Fie ca toate cele ce privesc Biserica cea preaiubită nouă din Iconium să meargă în bună rânduială şi la timpul lo r ! Prin Tine, salutăm totodată pe toţi clericii şi colaboratorii Cuvioşiei Tale. EPISTOLA 219 Către clerul din Samosata Scrisă în anul 375 I Domnul, Cel care rânduieşte toate cu măsură, nu ne pune la încercări mai mult decât îngăduie puterile noastre, ci încearcă ocazional pe cei ce luptă pentru credinţă, fără să îngăduie să fie ispitiţi mai greu decât le este puterea; El amestecă cu măsură lacrimile cu băutura614 celor care trebuie să arate dacă în timpul suferinţelor păstrează pentru Dumnezeu recunoştinţa la care are drept; în schimb, şi-a arătat bunăvoinţa mai ales în hotărârea pe care a luat-o în legătură cu voi, neîngăduind vrăjmaşilor să trimită asupra voastră o prigoană a cărei asprime pe unii i-ar putea doborî sau le-ar clătina credinţa cea întru Hristos. Deci, tocmai prin faptul că v-a scos în faţă nişte vrăjmaşi uşor de înfrânt, Dumnezeu v-a pregătit - pentru biruinţa pe care o veţi dobândi asupra lor - răsplata răbdării. Dar vrăjmaşul comun al vieţii voastre, care se luptă cu propriile voastre meşteşugiri împotriva bunătăţii lui Dumnezeu, când vă vede că respingeţi ca un zid puternic atacurile lui exterioare, îşi dă silinţa să scornească între voi prilejuri de ceartă şi de urâtă neînţelegere. La început, relele acestea par mărunte şi uşor de vindecat, dar cu vremea ele cresc, fiind nutrite de duşmănie, şi, printr-un proces firesc, se schimbă într-un rău cu neputinţă de vindecat. Aşa se face că m-am hotărât să vă încurajez prin această scrisoare. Dacă ar fi fost cu putinţă, aş fi venit eu până acolo şi m-aş fi rugat eu însumi pentru voi. Dar pentru că împrejurările nu îngăduie acest lucru, vă trimit aceste rânduri ca o ramură de măslin, aşa încât, gândindu-vă la încurajările mele, să puneţi capăt tuturor vrăjmăşiilor care se pot ivi între voi615 şi să-mi trimiteţi, cât mai în grabă, vestea bună că aţi lăsat deoparte învinuirile reciproce. 613. E şi aceasta o dovadă a lărgirii câmpului de acţiune a Sfântului Vasile. Provinciile vestice ale Asiei Mici stăteau mai mult în legătură cu Arhiepiscopia din Constantinopol, unde arienii şi acum şi pnevmatomahii erau foarte răspândiţi. 614. Ps. 79, 6. 615. Poate că vrăjmăşiile s-au manifestat mai cu putere în Samosata, după plecarea episcopului lor în exil (374). EPISTOLE 347 Un lucru vreau să-l ştie înţelepciunea voastră: în faţa lui Dumnezeu se dovedeşte a fi mare cel care se pleacă smerit înaintea aproapelui său şi care nu se ruşinează să-şi ia răspunderea în faţa învinuirilor, chiar dacă ele nu sunt adevărate, numai să dăruiască Bisericii lui Dumnezeu marele folos al păcii. Să se producă între voi o bună competiţie, <anume> care să fie primul în măsură să fie chemat fiu al lui Dumnezeu, procurându-şi această demnitate prin facerea sa de pace. De altfel, preaiubitul de Dumnezeu episcop616 v-a descris lucrurile aşa cum se cuvine şi vă scrie din nou ceea ce crede că trebuie să vă scrie din partea lui. Dar nici eu, căruia mi-a fost dat să fiu mai apropiat de voi, nu pot să nu mă îngrijesc de problemele voastre617. De aceea, când preaevlaviosul frate ipodiacon Teodor a venit şi a spus că Biserica voastră este în suferinţă şi în tulburare, întristându-ne brusc şi fiind răniţi de o adâncă durere în inimă, n-am putut păstra tăcerea. V-am îndemnat deci ca, lăsând deoparte orice dezbatere judecătorească, să statorniciţi iar pacea dintre voi, ca să nu oferiţi motiv de bucurie vrăjmaşilor şi să nu trădaţi fala Bisericii, care se trâmbiţează acum în toată lumea, că toţi, ca şi cum aţi fi stăpâniţi de un singur suflet şi de o singură inimă, trăiţi într-un singur trup618. întreg poporul lui Dumnezeu, oameni aflaţi în demnităţi şi magistraturi politice, ca şi întreg corpul clerical, îi salutăm prin Evlavia Voastră şi-i îndemnăm să rămână aşa cum i-am ştiut. Nu le cerem nimic în plus, pentru că încă de mai înainte am făcut imposibilă orice întrecere din pricina faptelor bune pe care le-au săvârşit înainte. EPISTOLA 220 Către cei din Beroia" Scrisă în anul 375 Domnul a lăsat drept mângâiere celor care n-au ocazia să se vadă faţă către faţă comunicarea prin scrisoare, prin care poţi fi luminat nu atât în cele exterioare, cât mai ales în stările interioare sufleteşti. îndată ce am primit scrisoarea Evlaviei Voastre, am şi înţeles care-i situaţia la voi şi am pus la inimă dragostea ce v-o purtăm, fără a avea nevoie de un timp prea lung pentru a face din aceasta un obicei. Ne-am aprins de dragoste pentru frumuseţea sufletului vostru după chiar această dispoziţie sufletească prezentă în scrisori. Pe lângă aceste lucruri scrise, de acest fel fiind ele, iscusinţa fraţilor mijlocitori <între noi> ne-a arătat încă şi mai clar situaţia de la voi. 616. Eusebiu de Samosata. 617. Deci, după plecarea în exil a lui Eusebiu, grija de Biserica Samosatei a luat-o Sfântul Vasile. 618. Aşadar, atât timp cât a fost episcopul în mijlocul lor, ei au fost uniţi.

• Deşi la mare distanţă (Beroia, azi localitatea Halip din Siria), totuşi Sfântul Vasile caută să-l

întărească în credinţă (în anul 374) pe episcopul Teodot (epist. 185), iar acum pe fruntaşii comunităţii. II 348 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Căci preaiubitul şi preaevlaviosul co-slujitor al nostru, preotul Acacios619, mi-a spus mai multe, istorisindu-mi lupta zilnică şi stăruinţa voastră puternică în credinţa dreaptă, fapt care a sădit în noi atâta admiraţie şi atâta dor de a ne bucura de frumuseţile existente la voi, încât ne rugăm la Domnul să ne ofere ocazia pentru a face cunoştinţă prin proprie experienţă cu lucrurile de la voi. Şi nu mi-a vorbit numai de slujba de la altar, ci şi de pacea şi înţelegerea care domnesc între tot poporul <de credincioşi>, de nobleţea caracterului celor ce vă conduc oraşul şi rânduielile după voia lui Dumnezeu. Ferice de Biserica în care nu se află decât astfel de oameni şi să ne rugăm ca această linişte să fie respectată şi mai departe, astfel încât calităţilor pe care le-aţi demonstrat în timpul luptei, să le daţi o continuare, bucurându-vă de ele în vreme de răgaz. Căci se cuvine ca experienţele greu suportabile din viaţă să producă plăcere celor ce-şi aduc aminte de ele. Deocamdată, vă îndemnăm să nu vă pierdeţi curajul, să nu deznădăjduiţi faţă de continuarea relelor ! Aproape sunt cununile şi aproape-i ajutorul Domnului. Statornicia lucrurilor omeneşti e de scurtă durată. „Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui ca floarea câmpului. Se usucă iarba, floarea se vestejeşte, dar cuvântul Domnului rămâne în veci”620. Să ne legăm de porunca ce rămâne, să dispreţuiţi aparenţa care trece. Pilda voastră a întărit multe Biserici. Fără să vă daţi seama v-aţi strâns bogată răsplată, pentru că aţi întărit în râvnă tocmai pe cei neexperimentaţi. Bogat este Răsplăti torul şi în stare să vă dea vrednice răsplăţi pentru nevoinţele cu care v-aţi luptat. EPISTOLA 221 Către cei din Beroia* Scrisă în anul 375 V-am cunoscut, preaiubiţilor, încă de mai înainte, după credinţa voastră cea renumită şi după cununa cu care ÎI mărturisiţi pe Hristos. Poate că va zice cineva dintre voi: „Cine a putut transmite acest lucru atât de departe ?”. însuşi Domnul a făcut acest lucru, El Care, pe cei ce cred drept în El aşezându-i ca un sfeşnic, face ca lumina să strălucească în toată lumea621. Nu-i oare un obicei să fie proclamaţi biruitori cei care au alergat mai repede şi calitatea muncii n-o dau oare cei destoinici ? Dacă pentru astfel de vrednicii şi pentru altele de 619. Acest preot cult stătea în legătură cu Epifaniu, episcopul Ciprului. Din păcate, mai târziu el va fi amestecat în lupta dusă împotriva Sf. Ioan Hrisostom. 620. îs. 40, 6-8.

• încă o dovadă prin care se arată cât de departe mergea dorinţa Sfântului Vasile de a păstra

unitatea de credinţă şi de simţire ortodoxă până şi în ţinuturile Siriei, din care iacea parte şi episcopia de Beroia. El încurajează poporul într-o vreme când le lipsea episcopul. A se vedea şi epistolele 185 şi 220. 621. Mt. 5, 15. EPISTOLE 349 felul lor rămâne neştearsă amintirea, cum nu-i va face vestiţi Domnul în toată lumea pe cei ce cred drept în Hristos, despre care însuşi Domnul zice: „Eu preamăresc pe cei ce Mă preamăresc pe Mine”622, împrăştiind dimpreună cu razele soarelui bucuria luminii lor care străluceşte ? Aţi sporit şi mai mult dorinţa mea de a vă vedea, pretinzându-mi şi în scris, şi anume printr-o astfel de scrisoare, în care, nemulţumindu-vă numai cu luptele anterioare pentru credinţă, aţi zugrăvit minunat o şi mai bogată şi înfloritoare tărie sufletească pentru credinţa cea adevărată. De aceea, ne bucurăm alături de voi şi ne rugăm ca Dumnezeu, Cel peste toate, ale Căruia sunt şi lupta şi alergarea şi cununa, să vă insufle râvnă, să vă dea putere sufletului şi să ducă lucrarea la deplina aprobare din partea Lui. EPISTOLA 222 Către locuitorii din Chalkis!î Scrisă în anul 375 Scrisoarea credincioşiilor voastre m-a găsit în vreme de restrişte, dar m-a înviorat aşa cum cele câteva înghiţituri de apă turnate pe gâtul cailor de cursă îi liniştesc, cai care, în scurta şi rapida lor respiraţie, înghit în amiaza mare praful din terenul stadionului623. Am răsuflat, aşadar, şi noi uşuraţi când am trecut peste o etapă de prigoană şi acum am mai prins curaj în urma celor ce ne-aţi scris şi ne-am întărit, aducându-ne aminte şi de luptele voastre, aşa că în felul acesta vom reuşi să ducem şi noi, cu dârzenie, lupta care ne stă în faţă. Pârjolul ereziei care a pustiit cea mai mare parte a Răsăritului a început să se facă simţit şi în ţinuturile apropiate de noi, mistuind totul în calea sa şi ameninţând acum să aprindă şi Bisericile din Capadocia, pe care le-a emoţionat până la lacrimi fumul ţinuturilor învecinate624. Acum flăcările stau gata să se întindă şi la noi. O, de le-ar întoarce Dumnezeu cu suflarea gurii Sale şi de-ar stinge flacăra acestui pârjol rău ! Dar cine ar fi atât de fricos şi atât de laş sau atât de neiniţiat în strădaniile atletice, încât să nu se simtă mai întărit în luptă prin aclamaţiile voastre şi să nu dorească a fi încununat ca biruitor deodată cu voi ? Căci voi aţi preluat cei dintâi echipamentul pentru a intra în arena luptelor pentru dreapta credinţă, respingând nenumăratele atacuri ale ereticilor şi îndurând dogoarea apăsătoare a ispitelor, atât voi, conducătorii Bisericii, cărora v-a fost încredinţată grija 622. II Rcg. 2, 30.

• Localitate situată în preajma Antiohiei (Siria).

623. Nu-i primul caz când Sf. Vasile ia imagini din viaţa sportivă. Astfel, în epist. 154 şi 164 se vorbeşte despre „antrenor” (âXEÎKtrig). Se ştie cât de adânc a dezvoltat Sf. Grig. de Nyssa expresia paulină a „epectazei” (Filip. 4, 13. Viaţa Ini Moine, în „P.S.B.”, 29, 21 şi urm). 624. Chiar dacă pare forţată (Y. Courtonne. op. cit., III, 6), plasticitatea imaginii nu se poate tăgădui. Căldura cu care Sfântul Vasile îndrumă la păstrarea unităţii de credinţă este impresionantă. 350 SFÂNTUL VASILE CEL MARE altarelor, cât şi fiecare din mulţime, ca şi dintre cei puternici. Căci se petrec la voi lucruri intr-adevăr minunate şi vrednice de toată lauda prin faptul că sunteţi una întru Domnul, atât cei care conduc, cât şi cei care-i urmează în chip unanim. Drept aceea, sunteţi mai tari în faţa atacurilor vrăjmaşe, nelăsând în faţa lor nici o spărtură la vreunul din voi. De aceea, ne rugăm zi şi noapte împăratului veacurilor să păzească poporul integru în credinţă, dar să păzească şi integritatea clerului care-1 conduce şi care poartă grijă cu trezvie de toate mădularele trupului Bisericii. Când ochii îşi împlinesc datoria, atunci lucrarea mâinilor se face cu destoinicie, mişcarea picioarelor e la adăpost de orice păşire greşită şi nici o parte a trupului nu-i lipsită de grija cuvenită. De aceea, vă rugăm ca, în ceea ce faceţi şi veţi face, să fiţi strâns uniţi unii cu alţii, cei care aţi primit grija de suflete să staţi lângă ei şi să-i ocrotiţi ca pe fiii voştri iubiţi, iar poporul să vă păstreze respectul şi cinstea cuvenită părinţilor, încât în această minunată comportare a Bisericii să se menţină, pe de o parte, puterea şi statornicia credinţei în Hristos, iar pe de altă parte, să se mărească numele lui Dumnezeu şi să sporească şi să se înmulţească binele dragostei. Când vom auzi de acestea ne vom bucura şi noi de creşterea voastră în Hristos şi, dacă ni se va rândui să mai rămânem încă cu trupul în lumea aceasta, fie ca vreodată să vă vedem în pacea lui Dumnezeu ! Or, dacă ni se va cere să plecăm de aici, atunci fie ca să vă vedem întru strălucirea sfinţilor, încununaţi împreună cu cei ce s-au distins întru răbdare, prin mărturii de fapte bune. EPISTOLA 223 Către Eustaţiu, episcop de Sebasta Scrisă în anul 375 I „Vreme este să taci şi vreme este să grăieşti”, zice cuvântul Eccleziastu- Iui625. Aşa şi acum. După ce a trecut destulă vreme de tăcere, a sosit vremea să deschid şi eu gura ca să descopăr adevărul despre unele fapte care nu se cunosc. Pentru că şi marele Iov şi-a dus multă vreme suferinţa în tăcere, dovedindu- şi bărbăţia tocmai în stăruinţa cu care şi-a îndurat cele mai insuportabile dureri, dar, după ce răbdase atât de mult în tăcere şi şi-a dus chinul, păstrându-1 ascuns în adâncul inimii, până la urmă totuşi şi-a deschis gura şi a dat apoi la lumină ceea ce toţi ştiu626. 625. Puţine persoane din cele cu care a avut contact Sfântul Vasiîe i-au provocat atâtea decepţii şi atâtea supărări ca Eustaţiu, deşi, chiar şi după ce se dovedise că în ascuns îmbrăţişase arianismul, Sfântul Vasile n-a ezitat să încerce a-1 primi în comuniune. Poate să fi fost şi o lipsă de tact în modul de a proceda al sfântului ? E greu de spus. 626. Iov 3 ,1 . EPISTOLE 35 î Şi iată că a sosit acum şi pentru noi al treilea an de tăcere, clipa bine venită, invidiind fala proorocului atunci când zice: „făcutu-m-am ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări”627, Destul am lăsat închisă în adâncul inimii durerea pe care mi-a provocat-o defăimarea oamenilor. Pentru că, într-adevăr, defăimarea îl înjoseşte pe om şi îl tulbură cu totul pe cel sărman. Or, dacă din defăimare izvorăşte un rău atât de mare încât doboară chiar şi pe omul desăvârşit (căci la acest bărbat trebuie să ne gândim atunci când vorbim de om), pe cei săraci, adică cei lipsiţi de învăţăturile înalte, după cum spune proorocul când zice: „poate că aceştia sunt nişte bieţi nenorociţi pentru că nu cunosc legea lui Dumnezeu, de aceea să mergem la cei mari”628 (prin cuvântul „sărman” înţelegându-se cei lipsiţi de minte şi mai ales gândindu-se la cei nedesăvârşiţi încă pentru omul cel lăuntric şi neajunşi încă la măsura deplină a vârstei bărbatului desăvârşit)629, ei bine, despre aceştia spune Scriptura că sunt purtaţi dintr-un loc într-altul şi se clatină întruna. E mai bine să sufăr durerea în tăcere, nădăjduind până la urmă că defăimătorilor li se vor îndrepta faptele. Pentru că aveam impresia că cele spuse împotriva mea nu veneau din răutate, ci din necunoaşterea adevărului. Dar pentru că văd că duşmănia lor creşte cu vremea tot mai mult şi că nu le pare deloc rău pentru cele vorbite până acum şi nu numai că nu se gândesc să repare cele petrecute, ci încă le întăresc şi mai mult ca să-mi distrugă reputaţia între fraţi, de aceea tăcerea nu-mi mai apare ca cea mai indicată. Mi-a venit în minte acum spusa proorocului Isaia, acolo unde grăieşte: „Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea, dar oare voi tăcea tot timpul ? chinuitu-m-am ca o femeie în durerile facerii”630. Fie ca să am acum parte de amândouă: pe de o parte, de răsplată pentru tăcere, iar pe de alta, de puterea de a demasca erezia, pentru ca în felul acesta să se poată seca amarul mincinoaselor învinuiri care se porniseră împotriva mea şi ca să pot spune şi eu cu psalmistul: „valuri înspăimântătoare au trecut peste sufletul meu”631, iar cu ceva mai înainte se spunea aşa: „de n-ar fi fost Domnul cu noi atunci când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, poate că de vii ne-ar fi înghiţit pe noi şi apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletele noastre”. II După ce mi-am cheltuit mulţi ani din viaţă cu lucruri deşarte şi întreaga tinereţe mi-am risipit-o cu truda zadarnică de a dobândi învăţăturile înţelepciunii (lumeşti, n.tr.), despre care Scriptura spune că-i nebunie faţă de înţelepciunea cea adevărată632, m-am trezit, în sfârşit, ca dintr-un somn adânc şi 627. Ps. 37, 14. 628. Ier, 5, 4-5. 629. Ef. 4, 13. 630. îs. 42, 14. 631. Ps. 123, 1-5. 632. ¡Coi: 1, 20. 352 SFÂNTUL VASILE CEL MARE mi-am îndreptat privirea spre minunata lumină a adevărului evanghelic, apoi, convingându-mă de zădărnicia înţelepciunii prinţilor acestui veac şi a măririlor lui trecătoare, mi-am deplâns amarnic lamentabila mea viaţă633, rugându-mă <la Cel de Sus> să-mi fie hărăzită o bună îndrumare spre cunoaşterea dogmelor dreptei credinţe. în primul rând, mi-am dat silinţa să-mi îmbunătăţesc obiceiurile, care mi se pervertiseră în urma îndelungatului contact cu oamenii care nu duceau o viaţă prea bună. Citind Evanghelia şi înţelegând că cel mai bun prilej pentru desăvârşire este să-ţi vinzi averile şi să împărţi bunurile cu fraţii aflaţi în lipsuri, iar în viaţa pământească să nu te îngrijorezi deloc şi să nu te laşi robit de lucrurile din lumea aceasta, mi-am dorit să găsesc pe cineva dintre fraţii care apucaseră mai de timpuriu pe acest drum, pentru ca împreună cu el să pot trece mai uşor peste frământările valului adânc al acestei vieţi scurte. Şi, într-adevăr, am aflat mulţi oameni de aceştia în Alexandria şi îndeosebi în celelalte ţinuturi ale Egiptului, pe alţii în Palestina, în Celesiria şi în Mesopotamia. M-am minunat de înfrânarea lor în mâncare şi băutură, le-am admirat stăruinţa în tot felul de munci, am rămas uimit de râvna lor pentru rugăciune, văzând cum înlătură somnul şi cum îşi impun să se abţină de la orice nevoie a firii, păstrându-şi în toată vremea mintea slobodă şi înălţată deasupra patimilor, în foame şi sete, în frig şi în goliciune, fără să poarte grijă de trup şi fără să se gândească prea mult la el şi să-i ducă prea mult grija, lăsându-mi impresia că ar petrece într-un trup străin, ca şi cum şi-ar avea cetăţenia în cer. Şi tot minunându-mă de aceste lucruri şi fericind într-una viaţa acestor oameni, întrucât ei arătau că într-adevăr purtau tot timpul în trup omorârea lui Iisus634, mi-am dorit din toată inima să păşesc şi eu pe urmele lor pe cât îmi va sta în putinţă. III Când am văzut apoi că şi în patrie la noi există astfel de oameni care imită pilda lor, am crezut că acum am găsit şi eu un ajutor care să mă ducă la mântuire, socotind cele ce vedeam drept mărturie a celor nevăzute. Iar pentru că ideile fiecăruia din noi sunt ceva nevăzut, aflate în partea ascunsă a fiecăruia dintre noi, am crezut că ar fi potrivit, în semn de smerenie, să port o îmbrăcăminte mai umilă, şi anume o haină aspră, un brâu şi sandale de piele netăbăcită. Şi cu toate că mulţi căutau să mă dezbare de legăturile cu oamenii aceştia, totuşi eu nu le-am dat atenţie, pentru că am văzut că ei preferă să ducă mai curând o viaţă austeră decât una plină de plăceri, aşa încât curând am ajuns 633. în smerenia lui, Sfântul Vasile se condamnă mai mult decât trebuia şi decât spunea Sf. Grigorie Teologul despre petrecerea lor la Atena. A se vedea şi cele spuse de Sf. Grigorie de Nyssa, Viaţa Sfintei Macrina, p. 17. 634. îi Cor. 4, 10. EPISTOLE 353 şi eu zelos aderent al felului lor de vieţuire (aşa cum organizase Eustaţiu însuşi, n.tr.)635. în acest scop, nu răbdam să li se aducă nici cea mai mică învinuire636 privitoare la credinţa lor, deşi mulţi spuneau că ei n-au concepţie sănătoasă despre Dumnezeu, că l-au avut ca dascăl tocmai pe căpetenia rătăcirii actuale (adică pe Arie, n.tr.), dar pentru că pe atunci niciodată n-am auzit cu urechile mele aşa ceva, îi consideram calomniatori pe cei ce purtau aceste vorbe. Mai târziu (în anul 370, n.tr.), eu am fost chemat la cârma Bisericii. Sub pretext că-mi ajută şi colaborează frăţeşte, ei au ajuns să urmărească şi să supravegheze activitatea mea, fapt pe care l-am trecut sub tăcere, fie ca să nu se creadă că spun lucruri de necrezut acuzându-mă pe mine, fie ca, dacă aş spune lucruri de crezut, să nu dau prilej credincioşilor să nu mai aibă încredere în mine. Cam aşa ceva mi s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost mai tare purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Căci puţin a lipsit ca să ajung să bănuiesc pe toată lumea şi să nu mai cred de acum în nici un om, atât de rănit îmi era sufletul de pe urma uneltirilor comise la adresa mea. Multă vreme se părea că există o aparenţă de comunicare între noi. Am avut, e drept, o dată sau de două ori discuţii mai aprinse despre dogme, dar tot nu credeam că vom ajunge pe poziţii opuse. însă, când ei au băgat de seamă că în legătură cu credinţa în Dumnezeu noi ne foloseam de aceleaşi vorbe pe care le auziseră dintotdeauna de la noi, lucrurile s-au schimbat. Căci chiar dacă situaţia noastră era regretabilă, măcar pentru asta am curajul să mă laud în Domnul: că niciodată n-am susţinut opinii lunecoase despre Dumnezeu, nici n-am gândit în alt fel, încât să trebuiască mai târziu să-mi schimb opiniile. Dimpotrivă, am păstrat în mine, adâncind-o, aceeaşi învăţătură pe care am primit-o de la fericita mea mamă şi de la bunica mea, Macrina. Această credinţă n-am modificat-o nici mai târziu, când m-am mai maturizat, ci doar am adâncit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o părinţii încă de la început637. Ca şi sămânţa, care din mică se face mare prin creştere, dar în esenţa ei rămâne aceeaşi şi soiul ei nu se schimbă, ci prin dezvoltare ea se desăvârşeşte, tot aşa înţeleg că şi învăţătura mea despre Dumnezeu a sporit pe măsură ce am crescut... Drept aceea, să-şi cerceteze fiecare conştiinţa şi să se gândească la scaunul de judecată al lui Hristos. Şi 635. N-am putut adânci legăturile Sfântului Vasile cu Eustaţiu de Sebasta ca îndrumător pe teren ascetic. Amănunte la J. Gribomont, Monahismul in sec. IV, în „Studia Patristica”, II. 636. Deşi au fost destule. A se vedea Milaş, Canoanele (din Gangra etc.); V. Stefanidis, Istoria Bisericească, Atena, 1959, p. 160 ş.u„ în limba greacă. Devenind un mare admirator al monahismului, Sfântul Vasile exagerează atunci când vorbeşte dispreţuitor despre şcoala păgână pe care a urmat-o. Dacă n-ar fi frecventat şcolile păgâne scrierile lui n-ar fi atât de valoroase, cf. Y. Courtonne, op. cit., III, 12. 637. Ca şi în epistolele 204, 207 şi 210, Sf. Vasile cel Mare face referire la tradiţia curată a învăţăturii creştine, pe care, prin mijlocirea bunicilor săi, a primit-o direct de la Sf. Grigorie Taumaturgul. 354 SFÂNTUL VASILE CEL MARE abia după aceea să spună cei care au împuiat urechile lumii, acuzându-ne de învăţătură eronată, inclusiv prin scrisorile publice alcătuite împotriva noastră, dacă a auzit vreodată de la noi ceea ce susţinem acum. Iată motivul care m-a silit să iau condeiul în mână şi să mă apăr. IV Sunt acuzat că hulesc pe Dumnezeu, cu toate că nu se poate dovedi aşa ceva nici din scrisul meu de până acum, nici din cuvântările pe care le-am ţinut în mod deschis prin diferite biserici. Nu s-a putut găsi nici un singur martor care să fi auzit de la mine vreo astfel de hulă, nici măcar în vreo convorbire intimă. Atunci de unde sunt eu acuzat, dacă nu am scris nici o impietate, nici în chip păgubitor nu ţin predici şi nici în convorbiri particulare cu cei care mă vizitează acasă ? O, ce dramă nouă ! „Cutare, spune el, a scris în Siria, acum mai bine de douăzeci de ani, ceva situat câtuşi de puţin pe linia dreptei pietăţi. Fiind în comuniune cu acest om, acuzaţiile aduse lui sunt şi ale tale”638. „Dar, omule, prieten al adevărului, dacă ai învăţat că minciuna e fiica diavolului639, cum ai putut ajunge la convingerea că scrisoarea aceea a fost scrisă de mine ? Dacă n-ai trimis pe nimeni la mine, nici nu m-ai întrebat şi nici nu te-ai informat de la mine, care puteam să-ţi spun adevărul, şi dacă scrisoarea este a mea, atunci de unde a reieşit că scrierea, pe care spui că o ai acum în mână, este din acelaşi an cu a mea ? Cine ţi-a spus că scrierea ar fi de acum douăzeci de ani ? Cine ţi-a băgat în cap că opera respectivă provine într-adevăr de la acel om căruia zici că i-aş fi scris eu ? Şi chiar dacă el ar fi autorul şi eu i-aş fi scris, iar timpul scrisorii mele ar coincide cu al lui, în ce constă dovada că eu mi-am însuşit ideile lui, pe care susţii că le-aş mai avea încă ?”. V Intreabă-te pe tine însuţi: de câte ori n-ai venit la noi în mănăstire, pe malul râului Iris, pe când se afla cu mine fratele Grigorie, cel iubit de Dumnezeu, care ducea aceeaşi viaţă de retragere ca şi mine ? Ei bine, m-ai auzit tu pe atunci vorbind vreodată de aşa ceva sau ai prins măcar vreo aluzie cât de mică în acest sens ? (Şi câte zile am petrecut împreună cu prietenii în satul de dincolo de râu, la mama mea, şi am discutat împreună zile şi nopţi de-a rândul ? A putut reieşi de undeva că aş fi avut astfel de idei ? Iar când, mai târziu, am 638. Apolinarie, episcopul Laodiceii siriene, fusese ortodox în tinereţe. Mai târziu a început să predice o doctrină eronată, prin care ataca integritatea firii umane în Persoana Mântuitorului. în tinereţe, Sfântul Vasile recunoaşte că a scris o scrisoare pur inofensivă, exprimând doar salutări lui Apolinarie. Când a auzit de rătăcirea lui, Sfântul Vasile l-a condamnat. 639. In. 8, 44. EPISTOLE 355 cercetat împreună cu răposatul episcop Silvanus640, oare n-am discutat pe drum împreună tot aceleaşi lucruri ?)641. Şi la Eusinoe, în timp ce era vorba ca Tu şi cu mulţi episcopi să plecaţi spre Lampsac642, până v-aţi luat rămas bun de la mine, oare nu tot despre probleme de doctrină am discutat ? Oare tahigrafii tăi n-au fost cu mine tot timpul, când am dictat scrierea643 contra ereziei pnevmatomahilor ? Oare nu erau tot în preajma noastră şi cei mai intimi ucenici ai tăi ? Oare nu mi-am exprimat destul de clar ideile atunci când ne întâlneam cu fraţii şi când petreceam cu ei în rugăciune toată noaptea şi când vorbeam şi ascultam mereu cele referitoare la Dumnezeu fără să mă cert şi să ridic glasul ? Atunci cum e cu putinţă că această lungă experienţă care ne leagă pe toţi să atârne în faţa ta mai puţin la cântar decât o simplă bănuială proastă şi exagerată ? Şi cine oare ar putea fi mai mult decât tine martor al concepţiilor mele teologice ? Ceea ce am discutat noi despre credinţă la Calcedon oare nu se acoperă pe întregul cu ceea ce am vorbit la Heracleea şi, mai înainte, în suburbia Cezareei ? Oare nu stau toate acestea în strânsă legătură unele cu altele ? După cum am mai spus, e firesc ca, prin trecerea timpului, să se simtă în cuvântările mele un plus de adâncime şi de dezvoltare, dar nici într-un caz nu poate fi vorba de o schimbare din mai rău în mai bine, nici de o completare a lipsurilor printr-un plus de cunoştinţe. De ce nu te gândeşti şi la aceea că tatălui nu i se pot pune în socoteală păcatele fiului, nici fiului pe ale tatălui, ci că fiecare din ei va muri în păcatele lui ?644 Or, cel pe care-1 calomniezi nu-i pentru mine nici tată, nici fiu, nu mi-a fost nici dascăl, nici ucenic. Dacă nelegiuirile părinţilor se atribuie copiilor, atunci e mult mai corect să-ţi atribui ţie ideile lui Arie, al cărui ucenic ai fost645, şi dacă cineva (adică tot tu) l-a zămislit pe ereticul Aeţiu646, nelegiuirea fiului să cadă pe capul tatălui acestuia. Dar dacă nici de una din acestea nu pot fi învinuit, atunci cel mai drept lucru ar fi să nu mi se ceară socoteală despre legături cu anumiţi oameni cu care nici n-am avut de a face, indiferent dacă aceia au greşit sau nu ori dacă ei vor fi scris sau nu aceste lucruri condamnabile. Şi apoi să mi se îngăduie să pun la îndoială cele spuse împotriva lor, întrucât toată experienţa mea stă mărturie cât de porniţi sunt acuzatorii spre calomnie. 640. De Tars. 641. Textul cuprins aici între paranteze se află numai în Codicele Marcianus 61 din Veneţia, care datează din sec. al Xl-lea şi care ne-a păstrat textul a 272 epistole ale Sfântului Vasile. 642. E vorba de sinodul din anul 364, la care însuşi Eustaţiu şi-a dobândit din nou „reabilitarea”, cf. epist. 245. 643. Tratatul Despre Duhul Stânt, cf. epist. 231. 644. lez. 18, 20. 645. Eustaţiu apare deci ucenic al lui Arie. 646. Căpetenia arienilor extremişti, care nu găsesc că ar fi existat măcar vreo asemănare între Tatăl şi între Fiul (av6(ioio<;). 356 SFÂNTUL VASILE CEL MARE VI Dar chiar şi dacă s-au înşelat, calomniindu-mă şi crezând că aş împărtăşi opiniile celor care au redactat acele scrieri647 în spirit sabelian pe care le răspândesc aceştia, nici atunci n-ar merita să fie iertaţi, întrucât aruncă asupra mea, fără dovezi sigure, tot felul de blasfemii şi jignesc întruna atât pe unii oameni care nici măcar n-au trăit împreună cu ei, ca să nu mai vorbesc de mine, care am trăit în cea mai strânsă prietenie cu ei. E şi aceasta o dovadă că nici aceştia nu sunt conduşi tocmai de Duhul Sfânt şi au şi ei păreri greşite. Pentru că cine umblă să strice prietenia cu semenii săi, unul ca acela trebuie să-şi bată mult timp capul, pierzând nopţi întregi fără somn şi prin multe lacrimi amare trebuind să caute adevărul lui Dumnezeu. Căci şi căpeteniile acestei lumi, atunci când e vorba să osândească la moarte pe un răufăcător, dau la o parte vălul şi-i cheamă pe cei mai experimentaţi spre a investiga mai bine cazul, jertfind mult timp în acest sens, pe de o parte, pentru că aşa cere seriozitatea legii, iar pe de altă parte, cu gândul că toţi suntem oameni, făcând cunoscut (prin poziţia pe care o ocupă în faţa lumii întregi, adeseori prin destule gemete şi prin plâns) că ei promulgă sentinţele sub obligaţia de a aplica legea, iar nu pentru plăcerea lor proprie. Or, cu cât mai mare trebuie să fie atenţia şi schimbul de păreri la cei care caută să strice prietenia şi frăţia statornicită între unii oameni timp atât de îndelungat ? Şi cine face acest lucru ? De altfel, nu există decât o singură scrisoare, şi aceea îndoielnică! Drept aceea, ei nu pot spune că-mi recunosc semnătura după felul scrisului, întrucât nici nu au la mână un original, ci doar o copie. Şi mai spun atunci că le-a fost suficientă o scrisoare, şi încă una veche ? Pentru că până acum au trecut douăzeci de ani, de când s-a scris acelui tânăr64?\ Iar de atunci încoace se vede că nu am mai avut nici un singur martor al convingerilor mele şi al vieţii mele decât - vezi Doamne - pe cei care mă acuză acum ! VII Dar nu această scrisoare e pricina dezbinării dintre noi. Alta a fost cauza neînţelegerilor, cauză pe care mi-e ruşine s-o amintesc şi pentru care aş fi păstrat tăcere pentru totdeauna dacă acţiunile lor recente n-ar fi făcut necesară, spre folosul tuturora, darea pe faţă a întregii lucrături. Aceşti faimoşi oameni au fost de părere că, intrând în comuniune cu mine, îşi primejduiesc noua lor situaţie de conducători! Şi întrucât le-am luat-o înainte cu o mărturisire de credinţă, pe care eu însumi le-o întinsesem s-o semneze, nu pentru că n-aş fi avut încredere în crezul lor, ci - cum spun - pentru că aş fi vrut să înlătur îndoiala pe care o aveau mulţi din fraţii de aceeaşi credinţă cu noi, ei bine, de teamă că din pricina mărturisirii aceleia nu vor mai fi recunoscuţi de către 647. Se vede că au circulat şi acuze scrise !a adresa Sfântului Vasile. 648. Erau deci încă laici, atât Sfântul Vasile cât şi Apoiinarie. EPISTOLE 357 conducătorii actuali ai arienilor649, ei au rupt relaţiile cu mine, pretextând şi motivul rupturii: această scrisoare care a fost plăsmuită şi pe care eu aş fi scris-o (lui Apolinarie, n. tr). Dovada cea mai limpede despre cele spuse aici este faptul că, denunţându- mă şi punându-mi în socoteală toate câte au vrut, ei au expediat scrisoarea respectivă pretutindeni încă înainte de a mi-o fi făcut cunoscută mie. Şi de fapt scrisoarea sosise la ceilalţi tocmai cu şapte zile înainte de a o primi eu, desigur, ei având instrucţiunea să o trimită de la uniî la alţii, urmărind ca în felul acesta epistola să fie răspândită în cel mai scurt timp în toată ţara. Aşa mi-au fost raportate lucrurile încă din primele zile de către cei care mi-au istorisit cu cea mai mare claritate întreaga afacere, dar am socotit de cuviinţă să păstrez tăcerea până când Cel ce descoperă chiar şi cele ascunse ale conştiinţelor dă la lumină uneltirile lor prin mărturiile cele mai limpezi şi mai incontestabile. EPISTOLA 224 Către preotul Genethlios Scrisă în anul 375 I Am primii scrisoarea Cuvioşiei Tale şi am lăudat titlul pe care l-ai dat cărţii scrise de ei: „Carte de părăsire”650. Ce justificare şi-au pregătit alcătuitorii pentru când vor da faţă înaintea scaunului de judecată al lui Hristos nu pot înţelege. Toată vina au pus-o pe mine, copleşindu-mă cu vorbe grele, au scornit câte le trece prin minte, dar nu din cele câte le cuprinde adevărul. îşi atribuie multă smerenie, iar pe mine mă afundă într-un noian adânc de îngâmfare, poate pentru că n-am primit pe cei trimişi de ei, toate sau în orice caz cele mai multe din cuvintele lor fiind numai minciuni, căci, ca să nu vorbesc exagerat, ei caută să-i convingă pe oameni, iar nu pe Dumnezeu, umblând să placă mai mult oamenilor decât lui Dumnezeu, Căruia nimic nu-I place mai mult decât adevărul. Apoi, pe lângă învinuirile aduse împotriva mea, acei indivizi au adăugat şi nişte teze eretice, ţinând ascuns pe acel scriitor nelegiuit al lor651, cu scopul ca cei mulţi, mai ales cei care au mai puţină ştiinţă, să creadă învinuirea adusă împotriva mea, cu atât mai mult cu cât tezele sunt scoase tocmai din actul de acuzare alcătuit în scris împotriva mea. într-adevăr, cei 649. între aceştia, loc de frunte avea Euzoios, episcopul Antiohiei, sprijinit pe faţă de împăratul Valens.

• Epistola ne vorbeşte despre conflictul dintre Sfântul Vasile şi Eustaţiu de Sebasta. Reiese

că preotul Genethlios luase apărarea lui Eustaţiu, de aceea Sfântul Vasile se apără; cf. epist. 223. 650. Mt. 19, 7. 651. Apolinarie. 358 SFÂNTUL VASILE CEL MARE care şi-au dat toată iscusinţa ca să mă calomnieze au trecut cu vederea numele autorului acelor învăţături primejdioase, lăsând să se încetăţenească în cei mai simpli bănuiala că eu aş fi cel care am cugetat şi am scris aceste lucruri. Deci, cunoscând aceste fapte, te rog să nu te tulburi, ci să reduci la tăcere zgomotele lor, care totuşi îi impresionează pe unii, cu toate că ştiu că apărarea mea e greu de primit, din pricina părerilor susţinute de vorbele rele şi duşmănoase care au fost răspândite împotriva mea chiar şi de unele persoane vrednice de crezare. ÍI Aşadar, pentru că textele răspândite şi atribuite mie nu sunt ale mele, socot că, chiar dacă furia lor împotriva mea întunecă cugetele lor ca să vadă în interesul lor, totuşi, dacă sunt întrebaţi, nu-mi închipui s-ajungă la un grad atât de mare de împietrire, încât să îndrăznească să exprime cu gtira lor şi să spună că scrierile respective sunt ale mele. Şi dacă ele nu sunt scrise de mine, de ce sunt învinuit de lucruri străine de mine ? Vor spune poate că eu ţin legături cu Apolinarie şi am în mine aceste învăţături rătăcite. Să le fie cerute dovezi pentru acest lucru ! Dacă ştiu să cerceteze inima omului, s-o declare şi veţi putea proba adevărul lor în toate privinţele ! Dacă dovedesc comuniunea mea cu el după cele văzute şi cunoscute clar de toţi, să arate fie epistola canonică trimisă de mine către el sau de el către mine, fie legăturile dintre clericii lui şi ai mei, dacă am primit pe cineva cândva de la ei la rugăciunea de comuniune! Dacă vor prezenta o epistolă pe care i-am adresat-o, de la un laic către alt laic, acum douăzeci şi cinci de ani - şi aceea nu ca scrisă de mine, ci una contrafăcută, Dumnezeu ştie de către cine -, veţi cunoaşte nedreptatea lor după aceea că nici un episcop nu e osândit dacă a scris în chip neatent şi nepăsător, ca într-o viaţă de laic, cu atât mai mult că nu era vorba de o epistolă cuprinzând probleme de credinţă, ci era o simplă scrisoare, cuprinzând salutări prieteneşti652. Dar poate că se ştie că şi ei au scris împotriva elinilor şi iudeilor şi, cu toate acestea, n-au fost osândiţi. într-adevăr, până azi nimeni n-a mai fost osândit pentru lucruri asemănătoare celor pentru care sunt osândit eu de către cei care „strecoară ţintarul”653. Faptul că nici n-am scris acele lucruri şi nici nu consimt cu ele, ci chiar îi anatematizez pe cei care menţin o astfel de cugetare, aceea a confundării ipostaselor, cu care s-a înnoit şi cea mai nelegiuită erezie, a lui Sabeliu, sigur că e cunoscut înaintea lui Dumnezeu, Care cunoaşte şi inimile, dar e cunoscut şi de întreaga frăţietate a celor care au ajuns la cunoaşterea smereniei noastre. Iar cei care acum sunt cei mai înverşunaţi vrăjmaşi ai mei să-şi cerceteze şi ei conştiinţa şi să înţeleagă că eu sunt departe de asemenea învăţături încă de la vârsta copilăriei mele. 652. Se uza cu răutate de orice mijloace ca să fie denigrat Sfântul Vasile. 653. Mt. 23, 24. EPISTOLE 359 ni Care anume e cugetarea noastră adevărată, dacă ar căuta cineva s-o afle, acela o va recunoaşte după alt text, pe care şi-au pus mâna şi au subscris ei înşişi654. Vrând să tăgăduiască această semnătură, ei caută s-o ascundă printr-o calomnie îndreptată împotriva mea. Cu alte cuvinte, ei nu recunosc că le-a părut rău că au semnat textul care Ie fusese înmânat de mine, ci mă învinovăţesc pe mine cu acuze de impietate, crezând că vor scăpa de faptul că îndepărtarea lor de mine a fost doar un pretext, în timp ce, în realitate, ei s-au îndepărtat de credinţa pe care o mărturisiseră adesea înaintea multora, iar ultima oară o primiseră din mâna mea, semnând ceea ce poate fi uşor dovedit de toţi, aşa încât, prin acea scrisoare, toţi pot să cunoască adevărul. Intenţia lor se dă pe faţă dacă va citi cineva mărturisirea pe care au dat-o lui Ghelasie655, după ce odată îmi dăduseră mie semnătura, şi se poate vedea cât de diferită este acea mărturisire faţă de aceasta656. Aşadar, cei care se schimbă atât de uşor faţă de ceea ce a fost înainte să nu cerceteze paiul <din ochiul> altora, ci să-şi scoată mai întâi gunoiul din ochii lor657. Mai deplin mă voi apăra de toate aceste învinuiri şi mă voi lămuri în consecinţă în altă epistolă, care va mulţumi pe cei doritori de informaţii mai bogate. Pentru moment, primind aceste scrisori de la noi, voi să alungaţi orice supărare din sufletul vostru şi întăriţi-vă dragostea faţă de noi, căci prin ea doresc foarte mult unirea cu voi. Ar fi cea mai mare supărare şi cea mai nemângâietoare durere în inima mea dacă ar spori atât de mult duşmăniile împotriva mea, încât să răcească dragostea şi să ne înstrăineze unul de altul. EPISTOLA 225 Către Demostene (ca din partea corpului episcopal)" Scrisă în decembrie, anul 375 Mare ne e recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi faţă de împăraţi, care ne poartă de grijă, ori de câte ori vedem conducerea patriei noastre încredinţată 654. Mărturisirea de credinţă semnată şi de Eustaţiu, v. epist. 125. 655. Episcop al Cezareei Palestinei. 656. Se pare că diferenţele constau mai mult în vorbe decât în realitate, cum reiese şi din cele spuse în epist. 99, unde e vorba de o problemă similară, privitoare la cearta dintre Vasile şi Eustaţiu. 657. Ml 1, 3-5.

• Se cunoaşte scena celebră dintre împăratul Valens şi Sfântul Vasile (descrisă de Sf.

Grigorie Teologul în cuvântarea XLIII), cu care ocazie a ţinut să se amestece şi un mare sfetnic împărătesc, cu numele Demostene, despre care Sfântui Vasile a obiectat că „ar face mai bine să-şi vadă de sosurile, sale decât să se amestece în discuţii teologice”. Demostene fusese înainte mare bucătar împărătesc. Aceasta s-a petrecut prin anul 370. De astă dată, un alt Demostene era vicar sau guvernator general peste întinsa provincie a Pontului, iar acesta voia să alunge pe Sfântul Vasile din scaun, dar poporul l-a apărat. în schimb, el a pus la cale arestarea Sf. Grigorie de Nyssa, de care ni se relatează în scrisoarea nr. 237. Scrisoarea de faţă e un protest demn, dar şi presărat cu ironie reţinută. 360 SFÂNTUL VASILE CEL MARE unui om care înainte de toate este creştin, iar apoi drept în modul de manifestare şi păzitor strict al legilor după care noi ne ghidăm viaţa omenească, în chip special, ne-am mărturisit această bucurie faţă de Dumnezeu şi faţă de împăratul nostru cel iubit de Dumnezeu cu ocazia numirii Tale în serviciu. Căci, simţind că unii din cei cărora nu le place liniştea au de gând să urnească la luptă împotriva mea tocmai onorabilul Tău tribunal, am aşteptat să fiu citat de Excelenţa Ta, ca să Te informez în legătură cu dreptatea cauzei, desigur poate că marea Ta înţelepciune ar vrea să ia asupra sa şi judecarea problemelor bisericeşti. Or, dacă pe mine m-a trecut cu vederea acest tribunal, în schimb, pe fratele şi împreună-slujitorul meu, Grigorie6 ’8, Atotputernicia Ta, întărâtat de denunţul lui Filohares, a poruncit să fie adus în faţa Ta, de aceea s-a supus poruncii, căci, cum ar fi fost cu putinţă să facă altfel ? Dar fiind măcinat de o boală de plămâni şi suferind din cauza degerăturilor, fiind mistuit şi de o slăbiciune renală, devenită cronică, a trebuit neapărat să fie transportat într-o localitate mai liniştită în vederea refacerii trupeşti şi pentru domolirea suferinţelor insuportabile, bineînţeles că aflându-se încă tot sub arest militar. Pentru motivele acestea, venim toţi (cei de la conducerea Bisericii, n.tr.) să o rugăm pe Excelenţa Ta să nu se tulbure din pricina faptului că Grigorie a amânat a se prezenta personal înaintea Ta, întrucât în urma amânării acesteia n-au fost atinse nici interesele stăpânirii şi n-au avut de suferit nici obligaţiile bisericeşti, Iar dacă e vorba de o sumă de bani care, chipurile, ar fi fost irosită, aici sunt intendenţii banului sacru659, pregătiţi să dea socoteală oricui va voi <acest lucru>, dezvăluind astfel calomnia celor care au cutezat să abuzeze de auzul Tău cel sigur. Dacă cumva e vorba de alte temeiuri canonice care necesită neapărată cercetare, iar Excelenţa Ta dispune să se reia ascultarea şi judecarea lui, atunci va fi nevoie să fim şi noi prezenţi, cu toţii, întrucât, dacă s-ar simţi vreo defecţiune în darea sentinţei, atunci toţi cei care l-am hirotonit suntem răspunzători, iar nu numai cel care la insistenţele noastre a primit forţat demnitatea episcopală660. Drept aceea, Te rugăm să ai grijă ca ascultarea să aibă loc în cuprinsul patriei noastre661 şi să nu ne convoci pe pământ străin şi nici să nu ne sileşti să ne întâlnim cu episcopi cu care încă nu ne-am pus de acord în problemele bisericeşti. Totodată, Te mai rugăm să nu hărţuieşti peste măsură bătrâneţea şi neputinţa noastră. Să ştii că oricâte cercetări ai face, prin vrerea lui Dumnezeu, 658. Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile, 659. Adică ţinând de resortul demnitarului (comes sacromm hrrgirionum), 660. Se ştie că atât Grigorie Teologul, cât şi Grigorie de Nyssa au primit cu rezervă hirotonia în episcop. 661. Adică în cadrul provinciei Capadocia. Nevrând să împlinească această dorinţă - nu era sigur de reuşită -, Demostene a convocat un sinod format mai mult din episcopi semiarieni în oraşul Ancira, din provincia Galatia. EPISTOLE 361 la instalarea acestui episcop nu s-a călcat nici o dispoziţie canonică nici mare, nici mică682. Ne rugăm, aşadar, ca sub dregătoria Ta să se ajungă la înţelegere şi la pace între fraţi. Dacă aceasta nu se realizează, cu greu poate avea loc şi întrunirea noastră. Căci şi din cei cu pregătire mai redusă, mulţi suferă din pricina dezbinării dintre ei şi ceilalţi. EPISTOLA 226 Către asceţii de sub ascultarea sa Scrisă în anul 375 I Sfântul Dumnezeu ne poate hărăzi chiar şi bucuria de a ne întâlni, dacă dorim să vă vedem mereu şi să auzim cele privitoare la voi, pentru că odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea voastră, prin ţinerea poruncilor lui Dumnezeu. întrucât acest lucru nu-i cu putinţă acum, găsim necesar să vă cercetăm prin nişte fraţi preabuni şi temători de Dumnezeu şi să stăm de vorbă cu dragostea voastră prin scrisori. în acest scop, v-am trimis pe preaevlaviosul şi preacinstitul frate şi împreună-lucrător al Evangheliei, Meletie, preotul, care va descrie dorinţa pe care o nutresc pentru voi şi grija pe care o am pentru sufletele voastre, ziua şi noaptea îndreptând rugăciune către Domnul pentru buna voastră reputaţie, încât şi noi să avem îndrăzneală la ziua Domnului nostru Iisus Hristos prin mântuirea voastră, iar voi să străluciţi în splendoarea sfinţilor, când opera voastră va fi adeverită prin dreapta judecată a lui Dumnezeu. Totodată, multe griji îmi provoacă greutatea ceasului de faţă, când toate Bisericile au fost zdruncinate şi toate sufletele sunt vânturate ca prin ciur. Căci unele guri s-au deschis în mod necruţător împotriva celor de o credinţă cu noi, iar minciuna este preferată fără sfială, adevărul e tăinuit. Cei acuzaţi sunt osândiţi fără să fie judecaţi, cei care acuză sunt ascultaţi fără cercetare. Drept aceea, şi eu, cu toate că am auzit că împotriva mea circulau multe epistole care mă stigmatizau, mă înfierau şi mă osândeau în multe privinţe, la care eram pregătit să Ie răspund aşa cum se cuvine la tribunalul adevărului, m-am hotărât să păstrez tăcerea, ceea ce am şi făcut. într-adevăr, e acum al treilea an de când, mereu lovit de răutăţi, sufăr biciuirile acuzaţiilor663, 662. în anul 376, Demostene a convocat tocmai în Nyssa un sinod format din episcopi semiarieni, care-1 depun pe Sf. Grigorie de Nyssa şi-l înlocuiesc cu un candidat arian. Când a murit şi episcopul Teodot al Nicopolei (din Armenia Mică), Demostene a încercat să pună şi acolo un arian, dar nu i-a reuşit. Cât despre ingerinţa organelor statale în problemele bisericeşti (ca în epist. 94), desigur că era un abuz. 663. E vorba de calomniile răspândite de Eustaţiu de Sebasta împotriva Sfântului Vasile, despre care ne vorbesc şi epist. 223 şi 224. Sfântul Vasile ţinea mult să-i informeze pe monahi despre adevărata stare de lucruri. 362 SFÂNTUL VASILE CEL MARE mulţumindu-mă faptul că-L am pe Domnul, cunoscătorul celor ascunse, drept martor al delaţiunii, întrucât văd că mulţi au tălmăcit tăcerea mea ca pe o confirmare a calomniilor lor şi nu şi-au putut închipui că eu tac din răbdare, ci pentru că nu puteam să deschid gura în favoarea adevărului, m-am hotărât să vă scriu, făcând apel la dragostea voastră cea întru Hristos să nu primiţi nicidecum ca adevărate uneltirile care vin numai dintr-o parte, pentru că, după cum stă scris, legea nu judecă pe nimeni dacă nu-1 ascultă mai întâi664 şi nu ştie ce face el. II Şi cu toate acestea, pentru orice judecător cu conştiinţa curată, faptele însele sunt suficiente ca să arate care-i adevărul, aşa încât chiar şi din tăcerea mea voi puteţi să vă daţi seama cum stau lucrurile. Căci cei care mă învinuiesc de învăţătură eretică s-au dovedit acum pe faţă că fac parte din ceata ereticilor; cei ce mă osândesc că aş fi propovăduit doctrinele altora se arată acum a fi ei înşişi duşmani ai propriilor lor mărturisiri pe care ni le-au lăsat în scris. Ştiţi ce obicei au cei care se pretează la astfel de lucruri: ei sunt gata să treacă totdeauna de partea celor mai tari, călcându-şi în picioare prietenii mai slabi, slujindu-i pe cei de la putere. Cei care scriau acele faimoase epistole împotriva lui Eudoxios665 şi a aderenţilor lui, pe care le trimiteau tuturor grupărilor de fraţi, care se jurau că se vor feri să intre în comuniune cu ei, fapt pe care-1 considerau prăpăd pentru suflete, şi care, din aceeaşi pricină, n-au mai recunoscut hotărârile publicate în legătură cu caterisirea lor, pe motiv că ele ar fi fost luate de nişte eretici - aşa cum se sileau ei să ne convingă -, tocmai aceşti oameni au uitat totul şi s-au dat de partea lor. Şi nici nu le rămâne altă posibilitate de tăgăduire, căci şi-au arătat pe faţă gândul atunci când, la Ancira, au primit cu entuziasm să intre în comuniune cu ei, deocamdată doar în ascuns, numai prin casele lor, căci în public încă nu fuseseră primiţi de aceia. întrebaţi-i acum dacă mai e ortodox acel Vasilide666, care se află în comuniune cu Ekdikios667, şi în cazul acesta pentru ce la reîntoarcerea din Dardania ei distrugeau altarele de prin ţinuturile Gangrei, înlocuindu- le cu mese de-ale lor ? De ce se năpustesc până acum asupra Bisericilor din Amasia şi Zel ai668 instituind acolo, prin forţă, alţi preoţi şi diaconi <decât cei Iegiuiţi> ? Dacă păstrează comuniunea cu ei pe motiv că aceia ar fi ortodocşi, de ce îi atacă în calitate de eretici ? Iar dacă-i consideră eretici, 664./«. 7,51. 665. Mutat din Antiohia pe scaunul Constantinopolului, Eudoxios era socotit căpetenia arienilor omei, despre care ne vorbesc hotărârile sinoadelor de la Rimini şi Seleucia, din anul 359. 666. Episcop de Gangra. 667. Deşi fusese numai preot, arienii l-au pus (cu ajutorul vicarului Demostene) episcop în Pamassos (Pont), îndepărtându-1 pe Ipsis. 668. Orăşele în nordul Pontului; cf. epist. 251. EPISTOLE 363 de ce nu evită comuniunea cu ei ? Nu-i limpede chiar şi pentru mintea unui copil, preacinstiţi fraţi, că astfel de oameni veşnic au în vedere numai interesul lor personal669, atât când calomniază, cât şi atunci când caută să atragă pe cineva de partea lor ? De aceea, dacă s-au îndepărtat de noi, lucrul nu se datorează faptului că nu le-am fi răspuns (ceea ce îi supără cel mai mult, zic ei) şi nici pentru că n-am fi primit pe horepiscopii pe care spun că ni i-au trimis. Cei care uneltesc astfel de lucruri vor trebui să dea odată socoteală înaintea Domnului. A fost trimis şi un oarecare curier, Eustaţiu670, care, după ce a predat scrisoarea la cohorta Vicarului, a mai zăbovit încă trei zile în oraş, iar pe când s-a gândit să plece spre casă se făcuse seara târziu, iar eu dormeam când s-a apropiat de casa mea. întrucât ar fi înţeles că nu sunt treaz, omul a plecat fără ca a doua zi să mă mai caute, ba, întrucât îşi făcea datoria superficial, s-a întors la ale lui. Aceasta-i nelegiuirea pe care aş fi săvârşit-o eu, iar aceşti oameni binevoitori nu-şi vor fi închipuit că slujba care făcuse din mine un rob al dragostei ar putea contrabalansa o greşeală atât de mare671, căci mânia lor împotriva mea a crescut atât de mult din pricina acestui păcat, încât ar fi vrut să mă alunge, dacă ar fi fost în puterea lor, din toate Bisericile pământului! III Cu toate acestea, în realitate nu acesta a fost motivul dezbinării, ci, întrucât îşi închipuiau că ar câştiga stima lui Euzoios672 dacă s-ar despărţi de noi, au născocit ei acele pretexte, pentru ca, prin lupta dusă împotriva mea, să poată intra în graţia acelora care batjocoresc şi astăzi mărturisirea niceeană, poreclindu-ne pe noi „omousieni”, întrucât în acea mărturisire noi recunoaştem că Fiul Cel Unul-Născut e de aceeaşi fiinţă cu Tatăl, dar nu ca şi cum fiinţa s-ar fi împărţit în două (Doamne fereşte !), căci nu acesta a fost gândul acelui sinod iubit de Dumnezeu, ci (Părinţii, n.tr.) susţineau doar că ceea ce este Tatăl ca fiinţă, acelaşi lucru trebuie atribuit şi Fiului. Acest lucru este ceea ce ne-au dat ei să înţelegem atunci când s-au folosit de cuvintele „Lumină din Lumină”. Or credinţa niceeană este tocmai cea care a fost adusă de aceştia din Apus şi care a fost predată şi sinodului din Tiana şi prin ea au fost primiţi şi ei673. Pentru ca să-şi justifice schimbările de atitudine ei se folosesc de un truc viclean: după cum obişnuiesc medicii, care atunci când dau peste o boală 669. Aceste ambiţii mărunte erau într-adevăr o situaţie care-1 amăra pe marele ierarh capadocian poate mai mult chiar decât lupta deschisă dusă de arieni împotriva ortodocşilor. 670. Probabil unul din oamenii lui Eustaţiu de Sebasta. 671. Sfântul Vasile vorbeşte aici ironic. 672. Prieten vechi al lui Arie, Euzoios a ajuns episcop în Antiohia după ce arienii îl alungaseră pe Sfântul Meletie. 673. Nefiind primiţi de credincioşi în eparhiile lor, Eustaţiu şi alţi doi colegi au fost nevoiţi să călătorească în Apus, de unde au adus un „certificat de ortodoxie” de la papa Liberiu, pe care l-au predat sinodului din Tiana (367) ca să-i recunoască. 364 SFÂNTUL VASILE CEL MARE diferită îşi schimbă şi ei limbajul, aşa fac şi oamenii aceştia, schimbă definiţiile după cum cer împrejurările şi le aplică odată într-un înţeles, altă dată în alt înţeles. Cât e de şubredă această născocire nu se cade s-o spun eu, o puteţi vedea şi voi înşivă. Domnul vă va da atâta înţelegere ca să recunoaşteţi care din ele este învăţătura cea dreaptă şi care cea strâmbă şi pervertită. Dacă ar trebui să compui o dată o anumită formulă de credinţă, altă dată alta, după cum ar cere-o împrejurările, atunci înseamnă că s-a făcut o afirmaţie mincinoasă când apostolul a vorbit despre „un Domn, o credinţă, un botez”674. Dar dacă aceste cuvinte sunt adevărate, atunci nimeni să nu vă înşele cu astfel de „vorbe deşarte” ! Mă învinuiesc că aş propovădui lucruri noi în legătură cu Sfântul Duh. Cereţi să vă spună în ce constă această noutate ! Eu mărturisesc numai ceea ce am primit, şi anume că Mângâietorul a fost rânduit deopotrivă alături de Tatăl şi de Fiul şi că nu e pus în rândul făpturilor create. Căci, într-adevăr, totdeauna am crezut în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, după cum ne 'şi botezăm în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt. De aceea, niciodată să nu socotim că Mângâietorul e de altă fiinţă decât Tatăl şi decât Fiul675, căci mintea noastră luminată de Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi-L contemplă pe Tatăl ca şi cum L-ar vedea într-o oglindă. De aceea, noi nu suntem cei care născocim astfel de nume, ci pe însuşi Duhul Sfânt îl numim şi Mângâietorul şi nu îndrăznim să-I stricăm mărirea care I se cuvine. Iată dar care este cu adevărat învăţătura noastră. N-au decât să ne acuze cei care ne aduc astfel de învinuiri! Persecutorul nostru să persecute ! Cei care fac să sporească şi mai mult credinţa noastră prin învinuirile pe care ni le aduc să se pregătească pentru judecată, <cum ne spune Scriptura>: „Domnul este aproape”676, lucru în privinţa căruia să nu ne facem nici o grijă. IV Dacă cineva trimite scrisori prin Siria, faptul nu contează pentru noi677. Scriptura ne spune: „Din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit”678. Să mă judece dar cuvintele mele, dar nimeni să nu mă osândească din pricina rătăcirilor altora şi să nu-mi pună în faţă scrisori pe care le-am scris cu douăzeci de ani mai înainte spre a dovedi că astăzi stau în comuniune cu cei care au scris cândva aceste lucruri regretabile. Căci încă înainte de a fi fost scrise ele, eu, care eram pe atunci laic, am scris unor laici încă înainte de a se fi trezit vreo bănuială împotriva lor. Din ceea ce am scris 674. £/. 4, 5. 675. Se ştie că tocmai în timpul acesta compusese Sfântul Vasile (ia cererea Sf. Arafilohiu de Iconium) tratatul său Despre Duhul Sfânt, A se vedea epist. 150 şi indicele de la sfârşitul acestei lucrări. 676. Filip. 4, 5. 677. E vorba de acuza adusă Sfântului Vasile că ar sprijini apolinarismul (cf. epist. 129, 131,224,265). 678. A/r. 12, 37. EPISTOLE 365 nu era nimic privitor la credinţă, cu atât mai mult n-am scris ceva potrivnic credinţei, aşa cum răspândesc acum ştiri cei care vor să mă calomnieze, ci am scris doar simple cuvinte de salut, care ar împăca pretenţiile oricărui om dornic să adreseze unui cunoscut un astfel de cuvânt amical. Mă feresc şi-i afurisesc ca nelegiuiţi pe cei atinşi de rătăcirea lui Sabelios, precum şi pe cei care apără învăţăturile lui Arie. Pe cel care zice că Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt una şi care-şi închipuie că aici există o singură realitate sub mai multe numiri şi că nu există decât un singur ipostas pe care-1 desemnează aceste trei nume, noi îl socotim că face parte din rândul iudeilor679. Tot astfel, dacă spune cineva că Fiul Se deosebeşte de Tatăl în privinţa substanţei sau dacă înjoseşte cineva Duhul Sfânt, coborându- L în rândul făpturilor, pe unul ca acesta îl anatematizez şi eu şi cred că el se apropie de rătăcirea păgânilor. Iar că epistolele mele ar închide gura celor care mă ponegresc, aşa ceva e cu neputinţă: mai curând e probabil să fi fost întărâtaţi tocmai de apologiile mele şi în chipul acesta să fi pornit împotriva mea cele mai mari şi mai îngrozitoare atacuri. Totuşi nu vă va fi greu să vă păziţi urechile de astfel de răutăţi, pe cât veţi putea să vă păziţi şi inima întreagă, fără să o lăsaţi de mai înainte pradă calomniilor, cerând să se dea seama de orice acuză mi se aduce. Dacă găsiţi în mine adevăr, nu daţi loc minciunii; numai dacă simţiţi că apărarea mea e slabă, atunci să credeţi că cei care mă acuză spun adevărul. Ei veghează necontenit să-mi facă rău; nu aşa ceva aştept de la voi. Trăind ca nişte negustori, ei vor parcă să-şi sporească averea, calomniindu- mă. Vă îndemn, deci, rămâneţi pe la casele voastre, trăind demn, împlinind în linişte voia Domnului. în orice caz, feriţi-vă de contactul cu astfel de oameni, a căror viclenie duce chiar la pierzania celor ce-i ascultă. Astfel, veţi păzi întreagă dragostea faţă de mine, veţi ţine neştirbită şi credinţa Părinţilor şi vă veţi dovedi bineplăcuţi ai Domnului, ca prieteni ai adevărului680. EPISTOLA 227 Către clericii din Coloneea* Scrisă în anul 375 Ce poate fi atât de bine şi de plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ca dragostea cea desăvârşită, despre care am învăţat de la înţeleptul dascăl 679. E vorba de erezia lui Sabelios; iudeii într-adevăr nu primeau învăţătura despre dogma Sfintei Treimi. 680. Se vede că între monahi făcuseră vâlvă calomniile lui Eustaţiu, de aceea Sfântul Vasile le atrage atenţia acestora.

• După moartea episcopului Teodot, unii credincioşi din Nicopole au vrut un episcop

arian, Fronton. Văzând acest lucru, episcopul Pimen din Satala, care fusese hirotonit de Sfântul Vasile, a intervenit repede şi a instalat ca episcop de Nicopole pe Eufroniu, care-şi avea reşedinţa în Coloneea. Credincioşii din Coloneea s-au supărat. Sfântul Vasile caută să-i mângâie, spunând că acest gest va fi salvator şi pentru unii şi pentru alţii. 366 SFÂNTUL VASILE CEL MARE <Pavel> că este „împlinirea legii”681 însăşi ? De aceea, aprob cu căldură ardoarea afecţiunii pe care o arătaţi păstorului vostru682. Nu-i lucru uşor de suportat nici pentru copilul iubitor de părinţi să-şi piardă părintele, dar nici pentru Biserica lui Hristos să plece din sânul ei păstorul şi dascălul ei. De aceea, prin deosebita preţuire pe care o arătaţi episcopului vostru, ne faceţi dovada unei frumoase şi bune intenţii. Iar această atitudine afabilă şi demnă faţă de părintele vostru duhovnicesc este acceptabilă numai când se îndeplineşte cu măsură şi în limite rezonabile, iar dacă depăşeşte aceste margini, atunci ea nu mai e vrednică de o astfel de apreciere. în legătură cu de Dumnezeu iubitul şi împreună-slujitorul frate al nostru Eufroniu, s-a îndeplinit o bună rânduială de către cei încredinţaţi cu conducerea treburilor bisericeşti, care s-a dovedit necesară împrejurărilor de azi şi folositoare pentru Biserica în care a fost transferat, ba chiar şi pentru cei de la care a fost luat. Căci să nu socotiţi că o astfel de faptă are doar o însemnătate omenească şi nici să nu credeţi că schimbarea lui a pornit doar din calculele pământeşti ale unor oameni care cugetă numai la lucruri trecătoare, ci să fiţi convinşi că aceste lucruri le-au săvârşit, cu conlucrarea Duhului Sfânt, oameni care au luat asupra lor răspunderea pentru Bisericile lui Dumnezeu. Acceptaţi această idee şi daţi-vă silinţa s-o duceţi la îndeplinire. Primiţi, aşadar, cu linişte şi bucurie cele întâmplate, cu convingerea că cei care nu primesc câte se lucrează în Biserică de către aleşii Iui Dumnezeu se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu. Să nu intraţi în litigiu cu mama voastră, Biserica din Nicopole ! Nu iritaţi pe cei care şi-au asumat grija sufletelor voastre ! De altfel, prin noua rânduială instaurată la Nicopole vor fi împlinite şi cerinţele voastre sufleteşti683. Dacă însă vreo furtună s-ar abate peste Nicopole, atunci, chiar dacă aţi avea mii de paznici, prăpădul s-ar întinde şi în scaunele mai mari, ca şi în cele mai mici. Când cei ce locuiesc pe văile râurilor văd pe unii oameni că-şi pregătesc stăvilare, atunci înţeleg că iau măsuri prin care să oprească valurile să iasă din matcă; tot aşa înţelegem că şi cei care au luat asupra lor greul îngrijirii de Biserici, deodată cu asigurarea altora se asigură şi pe ei, luând măsuri care să-i scutească de orice tulburare, pe când alţii rămân să sufere restriştea războiului. De altfel, se cade să gândiţi şi că primejdia nu s-a depărtat cu totul de voi, în schimb acum s-a năpustit asupra altora. Nu suntem atât de invidioşi, încât pe Cel care poate să dea şi altora harismele să-L silim să oprească acest har numai pentru voi şi să-l monopolizeze numai pentru ţinutul vostru. După cum nu-i de laudă cel care împrejmuieşte un izvor şi opreşte curgerea apei lui, tot aşa nu-i străin de patima invidiei nici cel care opreşte să se lăţească şi mai 681. Rom. 13, 10. 682. Eufroniu. 683. Nicopole era capitala regiunii. Dacă arienii ar fi fost lăsaţi de capul lor aici, atunci nenorocirea ariană ar fi cuprins toată regiunea, iar răul s-ar fi abătut şi asupra Coloneei. EPISTOLE 367 departe învăţătura cea bună. Să poarte grijă, aşadar, Eufroniu şi de trebuinţele Nicopolei, grijile voastre să-i fie încredinţate ca un adaos pe lângă cele ale Nicopolei. Câte unui bărbat i se dă să poarte sarcini mai multe, în timp ce pentru voi grija lui nu s-a împuţinat întru nimic. Totuşi, m-a supărat mult şi am avut impresia că s-au spus lucruri dincolo de limită atunci când aţi afirmat: „Dacă nu vom reuşi altfel în dorinţa noastră, ne vom adresa tribunalelor şi vom încredinţa cauza noastră unor oameni al căror scop principal este să vadă nimicirea Bisericilor”684. De aceea, feriţi-vă de a vă lăsa duşi de nişte oameni conduşi de judecăţi nesănătoase, căutând scăpare pe la tribunale lumeşti, ca nu cumva să vină de aici o nenorocire, şi atunci greul celor întâmplate va cădea pe capul celor care au provocat astfel de lucruri. Ci primiţi sfatul pe care vi-I dau cu dragoste părintească şi să credeţi că rânduiala făcută de preaiubiţii de Dumnezeu episcopi s-a produs după voia lui Dumnezeu. Să mă aşteptaţi şi pe mine, căci, dacă va vrea Domnul, voi veni să vă dau personal câte o povaţă cu mângâieri care n-au fost cu putinţă de dat evlaviei voastre în scris, iar atunci mă voi sili să vă împărtăşesc şi faptic îndemnurile necesare. EPISTOLA 228 Către conducătorii comunităţii din Coloneea51 Scrisă în anul 375 Am primit scrisoarea trimisă de preacinstitele voastre persoane şi am adus mulţumiri Preasfântului Dumnezeu că, deşi aveţi destule griji cu problemele administrative, totuşi nu socotiţi lucru nepotrivit să vă ocupaţi şi de treburi bisericeşti, ci, dimpotrivă, pe cât a fost posibil, fiecare din voi a purtat grijă de ele ca şi cum ar fi fost problemele lui proprii şi ca şi cum viaţa lor ar depinde de ele. Mi-aţi scris, între altele, arătându-mi neplăcerea provocată de retragerea preaiubitului de Dumnezeu episcop Eufroniu, pe care nu vi-1 mai lasă cei din Nicopole. într-adevăr, dacă ar fi vorba să răspundem acuzei aduse de voi, atunci s-ar putea spune că el şi-a reluat ceea ce fusese al lui, iar dacă am răspunde nobilei voastre obiecţii, v-am spune, cu un glas care s-ar asemăna cu al iubitei voastre mame, că aveţi acum, în chip obştesc, un părinte, care va împărtăşi din harul lui în două părţi, repartizându-1 cu dreptate pentru amân684. „Cauza” reprezenta readucerea din nou a lui Eufroniu la Coloneea. Se vede că unii din preoţi ar fi vrut mai bucuros să li se destrame Biserica, decât să le plece episcopul.

• După cum s-a putut deduce din mai multe epistole (195,227, 229,240 etc.), ca să contracareze

acţiunea prozelitistă a arienilor, Sfântul Vasile şi-a dat consimţământul ca episcopul Eufroniu din Coloneea (Armenia Mică) să ia în administrare şi episcopia din Nicopole, centrul politic al regiunii. în această epistolă, Sfântul Vasile arată conducătorilor Coloneei că, propriu- zis, ei nu şi-au pierdut episcopul, ci vor fi doar administraţi împreună cu cei din Nicopole. 368 SFÂNTUL VASÎLE CEL MARE două eparhiile: nici pe aceia nu-i va lăsa să îndure neplăceri în urma mutării lui la vecini, dar nici pe aceştia nu-i va lăsa să sufere de lipsa ocrotirii trebuitoare. Ţinând seama, aşadar, de greutăţile vremurilor şi înţelegând cu înţeleaptă judecată nevoia de îndreptare a lucrurilor, primiţi pe episcopii care au adoptat acest mod de a restabili Bisericile Domnului nostru Ii sus Hristos, daţi-vă părerea între voi despre câte se cade să le discute bărbaţii care au pentru aceasta deplină pricepere a lucrurilor şi care ştiu să primească şi mărturii de la cei care le vor binele. Pentru că voi, cei care vă aflaţi la marginile Armeniei, e firesc să nu cunoaşteţi multe din problemele care ne frământă astăzi, pe când noi, care ne aflăm în cauză şi care suntem asurziţi zilnic şi din toate părţile, când auzim de Biserici distruse, ne aflăm angajaţi adânc în luptă, ca nu cumva duşmanul comun, pizmuind îndelungata pace, în care decurge viaţa voastră, să poată semăna neghinele lui chiar şi în ţinuturile voastre şi astfel să cadă şi ţara armenilor pradă lui. ^ Acum însă liniştiţi-vă la gândul că primiţi să vă folosiţi împreună cu vecinii voştri aşa-zicând de unele şi aceleaşi vase. Ceva mai încolo, dacă va da Dumnezeu să vă cerceteze, veţi primi o mângâiere şi mai deplină, dacă credeţi că aşa ceva vi se va părea necesar. EPISTOLA 229 Către clericii din Nicopole* Scrisă în anul 375 I Orice lucrare săvârşită chiar şi numai de unul sau doi oameni credincioşi suntem siguri că se împlineşte prin conlucrarea Duhului Sfânt. Pentru că atunci când nu-şi pun înaintea ochilor nici o socoteală omenească şi când cei credincioşi pornesc la lucru nu cu scopul de a gusta plăceri, ci cu intenţia de a săvârşi ceea ce e plăcut lui Dumnezeu, e limpede că Cel care îndreptează inimile lor este Domnul68-’. Când oamenii înduhovniciţi preiau iniţiativa unei lucrări şi poporul lui Dumnezeu îi urmează de bună voie, cine se mai îndoieşte că planurile s-au realizat cu colaborarea Domnului nostru lisus Hristos, Care Şi-a vărsat sângele Său pentru Biserici ? Prin urmare, şi voi aţi socotit bine că preaiubitul frate şi împreună-slujitor Pimeniu v-a fost trimis de Dumnezeu, venind la voi, pe de o parte, la momentul potrivit, iar pe de altă parte, venind tocmai ca să vă încurajeze. Eu nu-1 felicit numai pentru că a luat o hotărâre bună, ci admir şi curajul acestei hotărâri, întrucât, ferindu-se să tot amâne mereu lucrurile, nu numai că a

• în toate cele patru epistole - 227, 228, 229 şi 230 - Sfântul Vasile insistă către autorităţile

civile şi bisericeşti din Nicopole şi Coloneea de a păstra unitatea sufletească. 685. Mi. 18, 19. EPISTOLE 369 oprit pe loc râvna uneltitorilor, nemailăsând vreme potrivnicilor să reacţioneze şi a năruit uneltirile celor care pun la cale curse viclene, ci şi-a realizat planul îndată, cu o dreaptă hotărâre. Dea Domnul ca prin harul Lui să-l păstreze împreună cu casa lui, încât Biserica să rămână aceeaşi cu sine, prin venirea, după episcopul anterior, a unui bărbat tot atât de cinstit, şi să nu dea teren celui rău, care, mai mult decât oricând altădată, se întristează de stabilitatea Bisericilor. II Cât despre fraţii din Coloneea, eu i-am încurajat mereu prin scrisori, de aceea voi sunteţi datori să arătaţi şi mai multă înţelegere pentru starea în care se află decât să-i iritaţi, ca şi cum i-aţi dispreţui din pricina micimii oraşului lor, nici să nu-i provocaţi la ceartă prin dispreţul vostru. Pentru că, prin firea lor, oamenii certăreţi ajung parcă să judece şi mai puţin, rezolvându-şi rău multe din necazurile lor, din pricina supărării pe care o au cu vrăjmaşii lor. Nimeni nu-i atât de mic încât să nu poată dea prilejul unor mari nenorociri celor care aleargă după astfel de ocazii. Şi spunem acest lucru nu doar în chip teoretic, din presupuneri, ci fiindcă avem experienţa propriilor noastre nenorociri, care să dea Dumnezeu, ca prin rugăciunile voastre, să se îndepărteze de noi. Rugaţi-vă ca să sosesc şi eu cu bine la voi, iar atunci să ne bucurăm de actualul păstor şi să ne mângâiem unii pe alţii pentru plecarea din viaţă a părintelui nostru comun686. EPISTOLA 230 Către dregătorii oraşului Nicopole" Scrisă în anu! 375 Hotărârile privitoare la Biserică se iau de către cei cărora le-a fost încredinţată conducerea Bisericii şi ele sunt confirmate de popor. Astfel, prima latură, care ţine de resortul preaiubiţilor de Dumnezeu episcopi, s-a împlinit, în privinţa celeilalte, cade în sarcina voastră să vă legaţi cu toată puterea dragostei voastre de episcopul care v-a fost dat şi să respingeţi cu tărie încercările venite din afară687. într-adevăr, nimic nu influenţează atât de mult nici 686. Teodot.

• Cu prilejul instalării lui Eufroniu (ca urmaş al lui Teodot), Sfântul Vasile Uimite fruntaşilor

din Nicopole epistola de faţă, prin care subliniază responsabilitatea comună a clericilor şi mirenilor pentru bunul mers al vieţii bisericeşti, în epistola 227, Biserica din Nicopole e numită „mama Bisericii din Coloneea” (de unde venea acum Eufroniu, ca administrator al ambelor eparhii). Se recomandă totodată celor din Nicopole să nu-i dispreţuiască pe cei din Coloneea pe motiv că Nicopole e centru mai deosebit. Un alt adevăr subliniat în epistolele 227-230 e colaborarea strânsă dintre autorităţile civile şi cele bisericeşti. 687. Adică ale partidei ariene, „încercări” sprijinite de episcopi ca Eustaţiu, dar în primul rând datorate împrejurărilor politice, considerate a fi „din afară” faţă de Biserică. 370 SFÂNTUL VASILE CEL MARE pe dregători, nici pe ceilalţi care vă invidiază pentru situaţia paşnică în care vă aflaţi, cât influenţează unanimitatea în dragoste faţă de episcopul care v-a fost dat şi tăria rezistenţei voastre. Ceea ce-i face <pe uneltitorii invidioşi> să piardă nădejdea de succes a oricărei acţiuni e să vadă că nici clerul, nici poporul nu acceptă inovaţiile lor. Faceţi deci în aşa fel ca părerea ce o aveţi despre bine să fie generalizată în întreg oraşul. Adresaţi mulţimilor şi tuturor celor ce locuiesc la ţară sfaturi cuviincioase, întărindu-i în bunele lor intenţii, pentru ca să se facă cunoscută tuturor oamenilor sinceritatea dragostei voastre pentru Dumnezeu. O, dacă aş fi socotit vrednic să vin vreodată pe la voi şi să vă vizitez Biserica hrănitoare a pietăţii, pe care o cinstim ca pe o metropolă a ortodoxiei, pentru că din timpuri străvechi e guvernată de oameni foarte cinstiţi şi aleşi de Dumnezeu, ataşaţi cuvântului credincios, în conformitate cu învăţătura creştină ! Şi episcopul care v-a fost desemnat voi l-aţi apreciat, iar noi l-am cinstit ca vrednic. Numai să vă păziţi prin darul lui Dumnezeu. Surpaţi planurile' viclene ale duşmanilor şi puneţi în inimi tăria şi perseverenţa de a păstra bunele lucruri ce vi s-au dat în suflete. EPISTOLA 231 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în anul 375 Rareori găsesc prilej de a scrie Cuvioşiei Tale, iar pentru aceasta nu puţin mă întristez. E ca şi cum adeseori aş putea să Te văd şi să mă bucur de Tine, dar numai arareori aş face-o. însă, şi dacă aş vrea să-Ţi scriu nu pot, pentru că nu găsesc pe nimeni care să meargă spre voi688. Altfel, nimic n-ar împiedica scrisorile mele să-Ţi ofere un adevărat jurnal al vieţii pe care o duc, descriind dragostei Tale toate prin câte trec zilnic. Căci, într-adevăr, e mare uşurare să-Ţi împărtăşesc problemele noastre de fiecare zi, mai ales că ştiu că şi Frăţia Ta pentru nimic nu Te străduieştî atâta ca pentru acest lucru. Iată, de pildă, şi scrisoarea de acum, aproape că mi-o ia din mână Elpidios, care stă gata să ajungă la stăpânul său spre a nimici defăimările ţesute pe nedrept de nişte duşmani de-ai lui. Prin această scrisoare trimit şi eu Evlaviei Tale salutări dragi şi Ţi-1 recomand pe acest bărbat ca pe un om vrednic de a fi ajutat atât pentru dreptatea cauzei lui, cât şi pentru mine. Dar chiar şi dacă nu avem altă mărturie în favoarea lui, pentru faptul că a ţinut mult să-Ţi aducă această scrisoare de la mine, merită să-l numeri între familiarii Tăi, să-Ţi aminteşti de noi, dar să Te rogi şi pentru Biserică. Să ştii că preaiubitul de Dumnezeu frate al meu a luat calea străinătăţii, pentru că nu mai putea îndura supărările oamenilor neruşinaţi. Cetatea Doara 688. Folosind prilejul că emisarul Elpidios (epist. 138) mergea spre Iconium ca să-şi caute dreptatea într-o afacere personală, Sfântul Vasile scrie lui Amfilohiu, însă şi mai rar, deşi ar fi vrut s-o facă mai des. EPISTOLE 371 e şi ea în frământare, pentru că balena cărnoasă689 tulbură adânc treburile acestei localităţi. Duşmanii ţes împotriva noastră comploturi la Curte, după cum aud că se spune, dar până acum mâna lui Dumnezeu este cu noi, Roagă-Te ca nici de aici încolo să nu ne părăsească. Fratele e acum la adăpost de grijă; Doara şi-a regăsit bătrânul său catârgiu, altul nu mai are, Domnul va risipi planurile inamice. Dacă aş reuşi să Te văd, m-aş izbăvi de toate supărările prin care am trecut şi de cele care mă mai aşteaptă. De aceea, într-o zi, când îţi va fi cu putinţă, atâta vreme cât mai sunt pe pământ, învredniceşte-Te să mă vezi. Cartea „Despre Duhul Sfânt” a fost scrisă de mine şi acum e gata după cum ştii, dar fraţii care se află lângă mine m-au oprit să o trimit scrisă pe hârtie, spunându-mi că au instrucţiuni de la Nobleţea Ta să fie scrisă pe pergament690. Şi ca să nu pară că mă împotrivesc poruncilor pe care le-ai dat, am aşteptat până acum şi Ţi-o voi trimite mai târziu, dacă aflu pe cineva în stare să o aducă până acolo. Fii sănătos şi bine dispus, rugându-Te la Domnul pentru noi, să avem parte de Tine atât eu, cât şi Biserica lui Dumnezeu, prin iubirea de oameni a Sfântului! EPISTOLA 232 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în anul 376 în fiecare zi când primesc o scrisoare de la Cuvioşia Ta pentru mine e zi de bucurie, cel mai mare dintre praznice. Dar când vin pe deasupra şi semne de praznic, ce nume să-i dai acestei sărbători a sărbătorilor, cum obişnuiau în Legea veche să numească sabatul jubiliar ? Mulţumesc lui Dumnezeu că m-ai înştiinţat că eşti sănătos şi că, graţie păcii de care se bucură Biserica Ta, ai putut petrece praznicul mântuirii la care am fost făcuţi părtaşi691. în ceea ce mă priveşte, unele veşti proaste m-au tulburat adânc, căci n-am putut rămâne neîndurerat din pricina osândirii la exil a fratelui preaiubit de Dumnezeu692. Roagă-Te pentru el, ca să dea Dumnezeu să-şi vadă în sfârşit Biserica vindecată de rănile grozăviilor eretice şi să ne învrednicească de vizite cât mai dese atât timp cât mai suntem încă pe pământ. Fă o faptă demnă de valoarea Ta şi de urările cele mai calde pentru noi. Trebuie admirat şi gândul binecuvântărilor prin care ai cerut pentru mine, în chip tainic, o 689. E vorba de vicarul Demostene, fost bucătar la curtea imperială, acelaşi care a căutat să-l aresteze şi pe Sf. Grigorie de Nyssa (cf. epist. 225). Cetatea Doara (viitoarea Anastasiopolis) era între cele mai întărite cetăţi spre Orient. Sfântul Vasile pare a face aici aluzii la un candidat pentru episcopia de Doara, dar poporul nu l-a primit. 690. Despre acest tratat se mai vorbeşte şi în alte epistole. 691. Şi în Capadocia - ca şi în alte provincii - Crăciunul se prăznuia pe atunci tot la 6 ian. Abia la sfârşitul sec. al IV-Iea începe să se generalizeze data de 25 dec. 692. Grigorie de Nyssa. A se vedea şi epist. 225 şi 231. 372 SFÂNTUL VASILE CEL MARE bătrâneţe robustă. Ai arătat că la lumina opaiţelor Te îndemni la muncă până noaptea târziu, garantându-Ţi vigoarea prin bunătăţile unei hrăniri substanţiale. Eu, dragul meu, nu mai am vârsta de a putea mânca astfel de bunătăţi, sănătatea dinţilor fiind serios afectată atât de timp, cât şi de boală. Cât priveşte întrebările puse, răspunsurile sunt deja în memorie693, atât cât mi-a fost mie posibil şi după cum timpul a dat <aceste răspunsuri>. EPISTOLA 233 La întrebarea lui Amfilohiu Scrisă în anul 376 I Cunosc obiecţia, pentru că am auzit-o şi eu însumi, dar tot 'aşa de bine cunosc şi constituţia oamenilor. Ce să răspundem dar în această privinţă ? <Mai întâi, să răspundem> că bun lucru este mintea omului şi că tocmai prin ea suntem chip al Creatorului694. <Să mai spunem apoi> că şi lucrarea minţii este un lucru tot atât de bun, dar că, aflându-se în continuă mişcare, mintea adeseori plăsmuieşte şi imagini fantastice despre lucruri inexistente ca şi cum ele ar exista, după cum adeseori mintea reuşeşte să ajungă direct la adevăr. După concepţia noastră, care credem în Dumnezeu, în mintea omului sunt prezente două puteri, una rea şi demonică, în stare să ne atragă spre cădere, iar cealaltă dumnezeiască şi bună, în stare să ne ridice spre asemănare cu Dumnezeu. Când mintea rămâne acasă la ea, atunci e în stare să sesizeze până şi lucrurile cele mai mici, însuşindu-şi-le; în schimb, dacă se dă pe mâna seducătorilor, atunci îşi pierde puterea de judecată şi se îndeletniceşte cu închipuiri nebuneşti. în astfel de situaţie ea poate crede că lemnul nu-i lemn, ci e Dumnezeu, după cum poate spune că aurul nu-i ban, ci obiect de adoraţie divină. Dacă însă raţiunea se îndreaptă spre lucruri dumnezeieşti şi primeşte în sine din darurile Duhului, atunci ajunge să înţeleagă adevărurile dumnezeieşti în măsura în care îi îngăduie acest lucru puterile firii. 693. E vorba de epistolele dogmatice 233-236. 694. Un respect nelimitat îl lega pe ucenic de dascăl, pentru că Amfilohiu totdeauna declara că vede în Sfântul Vasile pe dascălul şi părintele său. Intre scrisorile pe care le publicăm aici, cea de sub numărul 150 ne dă interesante amănunte din biografia spirituală a ucenicului printr-o scrisoare pe care dascălul i-o adresează ca şi cum i-ar veni din partea fostului lui coleg de retorică, Heraclide. în altă scrisoare, Sfântul Vasile îi adresează un cuvânt la instalarea lui ca episcop de Iconium (nr. 161). Cele mai valoroase epistole pe care i le-a trimis dascălul - toate la cererea acestuia - au fost tratatul Despre Duhul Sfânt, apoi cele trei epistole canonice (188, 199 şi 217), în sfârşit cele patru tratate privind puterea de cunoaştere a omului, raportul între fiinţa şi energiile divine, precum şi alte probleme speciale, toate expuse clar şi succint în epistolele 233, 234, 235 şi 236. EPISTOLE 373 Căci aş zice că trei sunt stările sub care se prezintă viaţa omenească şi tot atâtea sunt şi lucrările minţii noastre. Anume, fie că sunt rele aplecările noastre, şi atunci şi mişcările minţii sunt rele, cum e cazul cu desfrânarea, furtul, închinarea la idoli, calomniile, certurile, mâniile, zavistiile, trufiile şi altele de felul lor, după cum le-a enumerat Apostolul Pavel printre lucrările cărnii69“', Una de mijloc, <adică a doua>, este activitatea sufletului care nu are în sine nimic condamnabil, dar nici lăudabil, precum însuşirea acestor priceperi meşteşugăreşti, pe care le mai socotim de mijloc sau neutre, pentru că, în sinea lor, ele nu înclină nici spre virtute, nici spre păcat. Căci ce rău poate fi cârmuirea corăbiilor pe mare ori îndeletnicirea de lecuire a bolilor696 de către doctori ? în ele însele acestea nu-s virtuţi, ci doar intenţia celor care le practică ar putea să le facă să încline spre una sau spre cealaltă. în schimb, mintea care se contopeşte cu dumnezeirea Duhului e deja capabilă de contemplarea marilor viziuni şi percepe frumuseţile divine cel puţin atât cât îi îngăduie harul şi acceptă constituţia ei să primească. II Astfel încât, lăsând deoparte acele chestiuni de dispută, ei să scruteze adevărul nu cu viclenie, ci cu evlavie. Pentru că puterea de judecată a minţii tocmai de aceea ni s-a dat, ca să cunoaştem adevărul. Iar adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeul nostru. De aici şi datoria primordială a minţii de a căuta să cunoaştem pe Dumnezeu, şi anume o astfel de cunoaştere câtă este îngăduită unor mărunte existenţe pământeşti faţă de măreţia nesfârşită a dumnezeirii. Căci, cu toate că ochii sunt făcuţi ca să perceapă cele văzute, totuşi nu sunt în stare să le prindă pe toate dintr-o singură privire. Tăria cerului nu poate fi cuprinsă în întregime dintr-o singură privire, întrucât de jur împrejurul nostru ne înconjoară o privelişte nesfârşită, aşa că, într-adevăr, multe lucruri, ca să nu zicem majoritatea lor, ne rămân încă necunoscute. Aşa sunt natura aştrilor, mărimea lor, distanţa până la ele, mişcarea lor, întâlnirea lor la orizont, intervalul dintre unul şi altul, precum şi alte aspecte, ba am putea aminti chiar şi structura firmamentului, adâncimea de la sfera concavă la suprafaţa convexă, <adică începând din adâncurile de margine ale tăriei cereşti şi până la suprafaţa ei convexă697>. Şi cu toate acestea, din pricina 695. Gal. 5, 19. 696. Atât Sfântul Vasile, cât şi Grigorie de Nyssa, consideră medicina o „îndeletnicire”, o meserie. 697. <In Hmaemeron Sfântul Vasile vorbeşte de suprafaţa concavă şi de suprafaţa convexă a firmamentului, pentru a explica pasajul din Facere 1, 7. întrucât el vrea totdeauna să înţeleagă în sens literal cuvintele biblice, se vede obligat să admită că firmamentul, care prezintă ochilor noştri o suprafaţă convexă, are deasupra o suprafaţă concavă (n. Yv. Courtonne, cu trimitere la teza sa, Saint Basile et !’Hellénisme, p. 68)>. 374 SFÂNTUL VASILE CEL MARE lucrurilor pe care nu le cunoaştem, noi nu putem spune că nu poate fi văzută tăria cerului, ci, dimpotrivă, spunem că cerul e vizibil, deşi noi nu reuşim să vedem decât o mică parte din el. Tot aşa trebuie înţelese lucrurile şi când vorbim despre cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă puterea minţii e tulburată de diavol, atunci omul va ajunge să se închine la idoli ori se va întoarce spre alt fel de fărădelegi. Dacă însă îşi va deschide cugetul spre ajutorul Duhului Sfânt, atunci va ajunge să cunoască adevărul şi să recunoască pe Dumnezeu. în această viaţă îl va cunoaşte însă numai „în parte”, cum zice Apostolul, mai deplin abia în viaţa de dincolo, „când va veni ceea ce e desăvârşit şi când se va desfiinţa ceea ce este în parte”698. Prin urmare, puterea de judecată a omului ni s-a dat atât ca privilegiu, cât şi ca scop folositor de a cunoaşte pe Dumnezeu, şi anume până acolo să meargă cu cunoaşterea, până unde i s-a îngăduit. EPISTOLA 234 La o altă întrebare a lui Amfilohiu Scrisă în anul 376 I Te închini cui ştii, sau cuiva pe care nu-1 cunoşti ? Dacă răspunzi: „mă închin celui pe care-1 cunosc”, atunci ţi se poate riposta imediat: „ce fel de fiinţă are cel căruia te închini ?”. Iar dacă vei mărturisi că nu-i cunoşti fiinţa, ţi se va putea întoarce întrebarea: „atunci cum cinsteşti pe cineva pe care nu-1 cunoşti ?”. Noi însă spunem despre cunoaştere că poate fi înţeleasă în multe feluri. E drept că spunem că noi cunoaştem mărirea şi puterea lui Dumnezeu, înţelepciunea, bunătatea şi purtarea de grijă pe care o are faţă de noi, precum şi dreptatea cu care judecă El toate, dar însăşi fiinţa lui Dumnezeu n-o putem cunoaşte; aşa încât felul cum a fost pusă întrebarea constituie o cursă. Pentru că, dacă afirmă cineva că nu cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu, prin aceasta el nu vrea să spună că n-are nici o cunoştinţă despre El, pe motivul că ideea de Dumnezeu decurge din multele însuşiri pe care le-am enumerat mai sus. „Dar - îţi va spune - Dumnezeu e simplu, chiar dacă toate cele enumerate adineauri ţin strâns de fiinţa Lui”. Iată un sofism care ascunde mii de absurdităţi. Căci e discutabil dacă toate cele enumerate sunt sau nu numiri ale uneia şi aceleiaşi fiinţe, dacă se acoperă între ele, pe de o parte, frica de Judecata Lui cu iubirea de oameni, dreptatea cu puterea de creaţie, atotştiinţa cu răsplătirea, mărirea Lui cu pronia Lui, sau dacă nu cumva desemnăm prin fiecare din acestea însăşi fiinţa Lui. Pentru că, dacă afirmăm aşa ceva, atunci nu trebuie să ne mai întrebăm dacă cunoaştem într-adevăr fiinţa lui Dumnezeu, ci 698. // Cor. 13, 3. EPISTOLE 375 să ne întrebăm dacă cunoaştem pe Dumnezeu ca neînduplecat în dreptatea Lui ori ca îndelung milostiv în iubirea Lui. Aceasta într-adevăr putem mărturisi că o cunoaştem. Dacă însă ei susţin că fiinţa Lui este cu totul altceva, atunci să nu ne mai înşele pe noi înşine făcând caz de simplitatea lui Dumnezeu. Pentru că, într-adevăr, s-a spus că una este fiinţa lui Dumnezeu şi cu totul altceva însuşirile pe care le-am enumerat. Căci lucrările sunt diferite, pe câtă vreme fiinţa e simplă, iar noi putem afirma că din lucrări îl cunoaştem pe Dumnezeu, pe când de fiinţa Lui nu suntem în stare să ne apropiem, pentru că lucrările Lui sunt cele care coboară spre noi, dar fiinţa Lui rămâne inaccesibilă. II „Dar, va obiecta cineva, dacă nu-I cunoşti fiinţa, atunci nu-L cunoşti nici pe El însuşi”. Răspunde-i că nici tu, care zici că-I cunoşti fiinţa, prin aceasta nu poţi spune că L-ai cunoscut pe El însuşi. Pentru că dacă un om muşcat de un câine turbat vede figura câinelui reflectată într-o fântână, acel om nu vede altceva decât tot un câine, dar sănătos; în schimb, e de plâns acel om dacă şi-ar închipui că a văzut tot un câine turbat, ceea ce nu-i adevărat. Deci, să nu mai lauzi un astfel de om pentru judecata lui, ci să-i plângi de milă pentru nebunia lui. Şi să ştii că miroase a joacă copilărească vorba de adineauri, „dacă nu cunoşti fiinţa lui Dumnezeu, înseamnă cu tu cinsteşti ceva ce nu cunoşti”. în realitate putem răspunde: „eu ştiu că Dumnezeu există, în ce constă însă fiinţa Lui, acest lucru trece dincolo de puterea mea de înţelegere”. Cum mă voi mântui atunci ? Prin credinţă, căci credinţa e suficientă pentru a ne convinge că există Dumnezeu, dar nu ce este Dumnezeu în sinea Lui, iar El va răsplăti după cuviinţă celor care-L caută. Căci, în fond, cunoaşterea fiinţei dumnezeieşti constă tocmai în simţământul că fiinţa lui Dumnezeu n-o putem cunoaşte, dar închinarea nu stă în legătură cu cât cunoaştem din fiinţa lui Dumnezeu, ci cu convingerea că El există. III Dar să continuăm şi cu seria altor întrebări: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”699. Ce a descoperit din Tatăl Cel Unul-Născut ? Fiinţa sau puterea ? Dacă a descoperit puterea, atunci atâta cunoaştem, cât ne-a descoperit. Dacă aceasta a fost fiinţa Lui, atunci spune-mi unde a putut numi fiinţa Lui „nenaştere ?” /0°. Şi în acest caz, când ar fi putut aduce Avraam închinare cuiva care nu se născuse ? Oare nu când a crezut în El ? Şi când a crezut ? Oare nu când a fost chemat ? Şi care este împrejurarea când Scriptura spune 699. în sensul celor spuse de In. 1,18. 700. Cum afirma Eunomiu. 376 SFÂNTUL VASILE CEL MARE că el şi-a dat seama că se află în faţa lui Dumnezeu701 ? Iar ucenicii când I s-au închinat ? Oare nu când au văzut făptura supunându-I-se ? Din faptul că marea şi vânturile s-au plecat înaintea Lui, I-au recunoscut dumnezeirea. Aşadar, cunoaşterea izvorăşte din lucrări, iar din cunoaştere s-a născut închinarea. „Crezi că eu pot face aceasta ?”702. „Cred, Doamne, şi s-a închinat Lui”703. în chipul acesta închinarea urmează credinţei, iar credinţa se întăreşte prin putere. Şi dacă susţii că oricine crede, acela şi cunoaşte, şi anume cunoaşte din ceea ce crede cu adevărat, tot aşa poţi spune şi invers: prin ce cunoşti, prin aceea să crezi. Or noi cunoaştem pe Dumnezeu după puterea Lui, iar dacă credem în Cel pe care-L cunoaştem, atunci şi închinarea o aducem tot Celui în care credem. EPISTOLA 235 La o altă întrebare a lui Amfilohiu Scrisă în anul 376 I Care-i mai întâi, cunoaşterea sau credinţa ? în orice caz, în ştiinţele omeneşti, noi susţinem că credinţa este cea care precedă cunoaşterea, pe când în domeniul teologiei creştine, chiar dacă ar spune cineva că cunoaşterea trebuie să premeargă, noi nu-1 contrazicem, dar să fie vorba de o cunoaştere care corespunde puterii de înţelegere a omului. Pentru că în domeniul ştiinţei trebuie mai întâi să crezi că o literă anumită se cheamă „a”, iar dacă înveţi cum se scrie şi cum se pronunţă, atunci vei pricepe şi sensul exact al valorii ei, Când vorbim însă de credinţa în Dumnezeu, ceea ce premerge întâi este ideea despre existenţa lui Dumnezeu, iar aceasta o deducem din lucrurile create. Faptul că Dumnezeu e înţelept, e Puternic, e Bun şi că are toate celelalte însuşiri îl deducem uşor din comparaţia cu lumina creaturilor, pentru că aşa îl cunoaştem şi ca Stăpân al nostru, al tuturor. Şi întrucât Dumnezeu e Ziditorul întregii lumi, iar noi facem parte din lume, urmează că Dumnezeu e şi Creatorul nostru. Acestei cunoaşteri îi urmează apoi credinţa, iar din această credinţă izvorăşte închinarea. II Acum însă, întrucât cuvântul „cunoaştere” are multe semnificaţii, cei ce-i batjocoresc pe oamenii mai simpli şi fac paradă din cuvintele mai puţin obişnuite, punând tot felul de întrebări, sunt asemenea celor ce fac exhibiţii prin teatre, aruncând în sus pietre şi prinzându-le una după alta. Deşi terme701. Fac. 18,2. 702. Mt. 9, 28. 703. In. 9, 38. EPISTOLE 377 nul „cunoaştere” se aplică multor [lucruri], iar ceea ce este în sine [un lucru] poate fi cunoscut după număr, mărime, putere, modul existenţei, momentul naşterii şi după fiinţă, totuşi aceştia concentrează totul într-o întrebare şi ne presează să mărturisim ce este fiinţa în sine, iar când văd că noi nu ne pripim să le răspundem, ne pecetluiesc cu învinuirea ruşinoasă a lipsei de evlavie. Ceea ce însă mărturisim e faptul că, în realitate, cunoaştem despre Dumnezeu atât cât se poate cunoaşte, dar că e cu neputinţă să ştim ceea ce trece dincolo de puterea noastră de judecată. Aşa încât, dacă mă întrebi ce-i nisipul şi eu voi răspunde că ştiu, atunci desigur că vei râde de mine dacă ai cere să-ţi spun îndată şi câte fire de nisip sunt, pentru că prima ta întrebare s-a referit la aspectul sub care se prezintă nisipul, pe câtă vreme cealaltă întrebare era în legătură cu numărul firicelelor de nisip. Acest sofism seamănă cu ceea ce întreba cineva în felul acesta: „Cunoşti pe Timotei ?”704. Ei bine, dacă-1 cunoşti, atunci îi cunoşti şi firea, căci doar ai recunoscut că-1 cunoşti. In realitate, eu pot spune şi că-1 cunosc şi că nu-1 cunosc pe Timotei, dar în amândouă aceste feluri cunoaşterea mea e diferită. Căci felul în care-1 cunosc nu-i acelaşi cu felul în care nu-1 cunosc, ci unul e aspectul sub care pot spune că-1 cunosc şi cu totul altul e cel sub care nu-1 cunosc. Cu alte cuvinte, pe Timotei îl cunosc numai după înfăţişare şi după alte note similare, fiinţa lui lăuntrică însă n-o cunosc. Căci, în final, tot în acelaşi fel spun că şi pe mine într-un fel mă cunosc, dar în alt fel nu. III Să-mi explice, dar, în ce sens a zis Sfântul Pavel că „acum cunoaştem doar în parte ?”. Cu alte cuvinte, cunoaştem numai parţial fiinţa Lui ori poate numai părticele din ea ? Aşa ceva nu-i corect, pentru că Dumnezeu nu Se împarte. Dar atunci cunoaştem întreaga fiinţă a lui Dumnezeu ? Cum să mai poată fi înţelese cuvintele: „când va veni ce e desăvârşit, atunci va înceta tot ce este în parte”705 ? De ce sunt osândiţi închinătorii la idoli ? Oare nu pentru că L-au cunoscut pe Dumnezeu, dar nu I s-au închinat ca unui Dumnezeu ?706 Iar la rândul lor, galatenii cei „lipsiţi de minte” oare de ce au fost luaţi peste picior de Sfântul Pavel când le-a spus: „acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iar la stihiile cele slabe şi sărace”707 ? Şi în Iudeea cum era cunoscut Dumnezeu ? Se ştia oare în Iudeea cum era în fond fiinţa Lui ? Iată ce zice proorocul: „boul îşi cunoaşte stăpânul”708, ceea ce vrea să însemne, 704. Aristotel, Metafizica 993 b, trad. D. Bădărău, Bucureşti, 1965, p. 95. Discuţiile acestea erau pricinuite de erezia anomeilor, care nu admiteau nici o asemănare între Tatăl şi Fiul. Tot astfel, ei nu ştiau să facă deosebire între fiinţă şi persoană. 705. / Cor. 13, 10. 706. Rom. 1,21. 707. Gal. 4, 9. 708. /.v. 1, 3. 378 SFÂNTUL VASILE CEL MARE după puterea ta, că boul a cunoscut fiinţa stăpânului său, iar mai departe, „şi măgarul, ieslea domnului său”, cu alte cuvinte că şi acest animal cunoştea fiinţa şi esenţa ieslei. <Apoi conchide>: „dar pe Mine Israel nu Mă cunoaşte” 709. Se vede că, după părerea ta, Israel de aceea e osândit, pentru că n-a înţeles deloc ce e fiinţa lui Dumnezeu. Iată, şi în alt loc spune: „Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc’”710, cu alte cuvinte: „nu cunosc fiinţa Ta”. Aşadar, cum am spus, cunoaşterea e un cuvânt cu multe înţelesuri. El conţine şi cunoaşterea Creatorului şi explicarea minunilor Lui, ţinerea poruncilor Lui şi strânsa familiaritate cu El. Dar aceşti oameni nu pot avea astfel de pretenţii, ei mărginesc cuvântul „cunoaştere” numai la o singură semnificaţie, aceea de cugetare asupra fiinţei lui Dumnezeu. Or, iată cum grăieşte Scriptura: „aşează-le toate spre mărturie acolo unde Mă voi arăta ţie”711. Nu crezi oare că „Mă voi arăta” vrea să spună „îmi voi descoperi fiinţa Mea” ? Sau „cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi”71-, Dacă fiinţa celor care sunt ai Săi o cunoaşte, oare pe a celor fără de lege n-o cunoaşte ?”. „A cunoscut Adam pe femeia sa””713. Fiinţa ei ascunsă a cunoscut- o ? Şi despre Rebeca spune că era „fecioară”, pe care încă nu o cunoscuse un bărbat ' 14. Şi iarăşi: „cum va fi aceasta, de vreme ce nu ştiu de bărbat ?”715. Nimeni n-a cunoscut fiinţa Rebecăi ? Spune cumva Maria: „n-am cunoscut fiinţa a nici unui bărbat” ? E ştiut doar că Scriptura foloseşte aici cuvântul „a cunoscut-o” în înţeles de împreunare între soţi, în căsătorie. Iar cuvintele: „Se va arăta Domnul din locaşul Său cel sfânt’’7'6 înseamnă că Se va descoperi celor ce se închină Lui. Iar aceea că „a cunoscut Domnul pe cei ce sunt ai Săi” înseamnă că i-a primit între casnicii Săi, pentru faptele lor bune. EPISTOLA 236 Către Amfilohiu, episcop de Iconium Scrisă în anul 376 I Mulţi sunt cei care au cercetat acel cuvânt din Evanghelie unde se spune că despre ziua sau ceasul sfârşitului lumii nu ştie nici Domnul nostru Iisus Hristos717. Acest cuvânt ni-1 aruncă mereu în faţă enomeii ca să înjosească 709. ls, i, 3. 710. Ps. 78, 6. 711. leş. 25,21. 712. l i Tim. 2, 19. 713. Fac. 4, 1. 714. Fac. 24, 16. 715. Lc. 4 ,3 1 . 716. // Tim. 2, 19. 717. Mt. 24,36. Anomeii erau arieni extremişti, care afirmau că între Tatăl şi Fiul nu-i nici o asemănare (avopoioc;). Cel mai cunoscut eretic anomeu a fost Eunomiu, împotriva căruia au scris tratate atât Sf. Vasile cel Mare, cât şi Sf. Grigorie de Nyssa. A se vedea şi epist. 210. EPISTOLE 379 mărirea Unuia-Născut Fiul lui Dumnezeu şi ca să arate că Fiul nu-i deofiinţă cu Tatăl, ci că fiinţa Lui ar fi de o vrednicie mai mică decât a Tatălui, pe motivul, vezi Doamne, că dacă nu cunoaşte toate, atunci nici n-ar putea să aibă aceeaşi fire, nici să fie socotit ca având asemănare deplină cu Cel ce ştie toate prin puterea de a cunoaşte mai dinainte toate şi de a vedea tot ce se va întâmpla în viitor. Aceasta este şi întrebarea pe care înţelepciunea Ta mi-ai pus-o ca nouă. Şi-Ţi voi răspunde cu ceea ce am auzit în copilărie de la părinţi şi ce am primit ca de la sine înţeles din dragostea faţă de bine şi care, chiar dacă nu va zgudui neruşinarea vrăjmaşilor lui Hristos, - căci ce argument ar putea fi mai puternic decât elanul lor ? celor ce-L iubesc pe Domnul şi care ţin asigurarea credinţei ca fiind superioară unor simple mărturii logice, cred că le va oferi suficientă putere de convingere. Desigur că şi noi suntem de părere că termenul „nimeni” pare o expresie universală, pentru ca prin ea nu se exclude nici un om; totuşi acest lucru nu se aplică atunci când avem în vedere textul Sfintei Scripturi, după cum am mai spus-o, în legătură cu pasajul „nimeni nu este mai bun decât unul Dumnezeu” 718. Căci, atunci când zice aceste vorbe, Fiul o spune fără să Se excludă pe Sine, ci, întrucât Tatăl e cel dintâi Bine, atunci prin expresia „nimeni” trebuie înţeles „mai întâi”. Tot aşa trebuie înţeles contextul: „nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul decât Tatăl”719. Aici nici pe Duhul nu-L declară <Fiul> neştiutor, ci mărturiseşte că Tatăl e cel dintâi căruia-i aparţine cunoaşterea propriei naturi. Tot aşa credem că expresia „nimeni nu ştie” a fost pronunţată <de Fiul> pentru că primele cunoştinţe despre lucrurile existente şi viitoare aparţin Tatălui, Care socotim că face să se întrevadă pentru oameni cauza primă <a lucrurilo r^ Căci altfel cum s-ar împăca această vorbă cu toate celelalte mărturii ale Sfintei Scripturi şi cu concepţiile noastre în general, întrucât noi credem că Cel Unul-Născut este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, iar nu chipul unei făpturi trupeşti, ci imaginea dumnezeirii înseşi şi a însuşirilor neschimbătoare, care se pot concepe ca aparţinând numai fiinţei dumnezeieşti: un chip al puterii şi al înţelepciunii veşnice, căci însuşi Hristos e numit „puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu”720. Desigur că o parte din înţelepciune ţine de cunoaşterea pe care El n-a exprimat-o întreagă, cu toate că aceasta nu poate fi în lume nicicând desăvârşită. Dar cum să fi fost cu putinţă să nu fi comunicat Tatăl acea zi şi acel ceas al sfârşitului lumii tocmai Aceluia prin care au fost făcute veacurile şi cele mai mici răstimpuri ale veacurilor ? Sau cum ar fi putut să lipsească pe Ziditorul tuturor de cunoaşterea unor mici amănunte pe care El le-a zidit ? Şi cum să nu ştie de sfârşitul lumii tocmai Acela care spune că la sfârşitul ei vor apărea cutare sau cutare semne ? Căci acolo unde zice: „şi încă nu este sfârşitul”721, n-o spune ca şi cum S-ar îndoi, ci o spune 718. Mc, 10, 18. 719. Mi. 11,27. 720. / Cor. 1,30. 721. Mt. 24, 6. 380 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ca unul care o ştie precis. Şi tot aşa, cu bună credinţă grăieşte Domnul şi atunci când face amintiri despre latura cea omenească. Căci cuvintele Domnului: „dă-Mi să beau”722, <din convorbirea cu samarineanca>, se referă la potolirea cerinţelor trupeşti, deşi Cel care a cerut acest lucru nu era trup neînsufleţit, ci dumnezeire îmbrăcată în trup viu. Aşa încât, în împrejurarea de care discutăm, nimeni nu greşeşte faţă de învăţătura creştină atunci când raportează „neştiinţa” aceasta la Cel care, în planul iconomiei de mântuire a lumii, a luat totul asupra Sa şi Care a crescut „în înţelepciune şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor”723. II Şi apoi, aşa iubitor de nevoinţe cum eşti, ar fi potrivit pentru Tine dacă ai tălmăci şi ai confrunta între ele textele evanghelice de la Matei cu cele de la Marcu. Pentru că numai ele par a spune acelaşi lucru în acest loc. La'Matei textul sună aşa: „iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl”724, pe câtă vreme la Marcu citim: „iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer şi nici chiar Fiul”725. Ce trebuie să observăm aici ? Mai întâi că Matei nu pomeneşte nimic despre neştiinţa Fiului şi totuşi ei consună peste tot cu Marcu în conţinut atunci când zice: „ci numai Tatăl”. însă trebuie să subliniem că acest cuvânt e spus în opoziţie cu îngerii şi că Fiul intenţionat n-a fost socotit ca fiind de acelaşi grad de neştiinţă cu slugile Sale. Căci Domnul nu minte atunci când grăieşte: „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt”726. Deci, una din cele pe care le are Fiul este şi cunoaşterea acelei zile şi a acelui ceas. De aceea şi trece sub tăcere Domnul în locul de la Matei persoana Sa ca pe un lucru de la sine înţeles şi zice numai că îngerii din cer nu ştiu, insinuând deodată cu cunoaşterea Tatălui şi pe a Sa proprie, aşa cum spune şi în alt loc: „Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl” . Or, dacă Tatăl cunoaşte pe Fiul întreg, în mod desăvârşit, încât pătrunde şi toată înţelepciunea care sălăşluieşte în Acesta, fără îndoială, în aceeaşi măsură şi [Tatăl] este cunoscut de către Fiul, împreună cu toată înţelepciunea ce locuieşte în El şi cu cunoaşterea mai dinainte a celor viitoare. Aceeaşi tălmăcire o dăm şi textului de la Matei: „decât numai Tatăl”. în schimb, textul de la Marcu, întrucât pare a exclude pe Fiul de la cunoaştere, trebuie explicat aşa: nimeni nu ştie, nici îngerii iui Dumnezeu şi chiar nici Fiul, ci numai Tatăl, ceea ce înseamnă că pricina cunoaşterii din partea Fiului îşi are izvorul în Tatăl. Şi această tălmăcire n-ar putea părea 722. In. 4, 7. 723. Lc. 2, 52. 724. Mt. 24, 36. 725. Mc. 13, 32. 726. In. 16, 15. 727. In. 10, 15. EPISTOLE 381 forţată pentru cel ce o face cu bună credinţă, pentru că aici nu mai întâlnim, ca la Matei, cuvântul „numai”. De aceea, înţelesul pasajului de la Marcu e următorul: acea zi şi acel ceas nu le ştie nimeni, nici îngerii lui Dumnezeu, nu le cunoaşte nici chiar Fiul, ci numai Tatăl, pentru că de la Tatăl I s-a dat şi Lui cunoaşterea. Se poate vorbi despre Fiul într-un chip în care ni se îngăduie să ne exprimăm despre dumnezeirea Sa, ca una care-i de aceeaşi fiinţă şi de aceeaşi cunoaştere cu înţelepciunea şi mărirea cuvenită dumnezeirii. III în legătură cu regele Iehonia, proorocul Ieremia spune că a fost surghiunit din pământul Iuda, spunându-i-se cuvintele: „dispreţuit a fost ca un vas netrebnic şi el şi sămânţa lui au fost aruncaţi, încât nimeni din sămânţa lui nu va mai şedea pe tronul lui David şi nu va mai domni peste Iuda”728. Cuvintele sunt simple şi limpezi, pentru că atunci când Nabucodonosor a pustiit Ierusalimul, regatul încetase deja să mai existe, iar suveranii nu mai domneau ca mai înainte, după succesiune din tată în fiu, ci moştenirea lui David fusese detronată şi îşi ducea acum zilele în robia babilonică. în schimb, cei care se vor întoarce iarăşi, împreună cu Salatiil şi cu Zorobabel, vor stăpâni norodul în chip popular; căci pe atunci stăpânirea trecuse în mâna preoţimii, pentru că numele preoţesc şi regesc s-au contopit într-unul singur. De aceea, în cele privitoare la Dumnezeu, suveranul are cuvânt suprem atât ca rege, cât şi ca mare preot. Dar până la venirea lui Hristos n-a încetat deloc prestigiul numelui preoţesc, cu toate că Domnul nu S-a aşezat pe tronul lui Iehonia, care fusese numit tron regesc. Evident că tronul desemnează aici demnitatea regală. Desigur că Ţi-aduci aminte din istorie că lui David i-au fost supuse Iudeea întreagă, Idumeea, ţara moabitenilor şi toate ţinuturile Siriei, precum şi părţile mai apropiate şi mai depărtate până spre Mesopotamia şi spre cealaltă parte, până spre <Nil>, fluviul Egiptului. Or, dacă nimeni din urmaşi nu s-a mai arătat având un astfel de prestigiu, atunci cum să nu corespundă adevărului cuvântul profetului că nici unul din seminţia lui Iehonia nu va mai şedea pe tronul lui David ? Căci se vede că nici un alt urmaş n-a mai atins vechiul prestigiu (al tronului davidic, n.tr.). Totuşi, numele lui Iuda n-a încetat până ce a venit Cel căruia I-a fost rezervat. Dar Acesta nu S-a aşezat pe un tron material, pentru că statul evreiesc trecuse deja asupra lui Irod, fiul lui Antipater din Ascalon, şi asupra fiilor lui, care au împărţit Iudeea în patru principate atunci când a venit guvernator Pilat şi când conducerea supremă a statului roman o avea împăratul Tiberiu (de la Roma). Dar sub numele „tronului lui David”, pe care S-a aşezat Domnul, se înţelege împărăţia care nu se va mai lua de la El7-9; pentru că „El e aşteptarea neamurilor”, nu numai a celei mai mici ţărişoare din lume. Căci, zice <profetul>, va fi „o mlădiţă care 728. Ier. 22, 28-30. 729. îs. 11, 10. 382 SFÂNTUL VASILE CEL MARE se va ridica din rădăcina lui lesei”, întocmai ca un steag pentru popoare, şi spre ea vor căuta toate neamurile. „Căci Eu, Domnul, te-am chemat întru dreptatea Mea, ca să fii popor spre luminare neamurilor”730. „Acela va zidi casă numelui Meu şi Eu voi întări scaunul domniei lui în veci”731. Aşa a rămas deci Dumnezeu - cu toate ca n-a luat sceptru de domnie peste Iuda - mare arhiereu, cât şi împărat peste întreg pământul, întărindu-I-se binecuvântarea lui Iacob prin cuvintele: „şi se vor binecuvânta prin neamul Tău toate seminţiile pământului”732 şi toate popoarele îl vor preamări pe Hristos. IV Lăudăroşilor encratiţî733, care puneau strania întrebare: „de ce nu mâncăm şi noi de toate ?”, va trebui să le răspundem că şi nouă ne este silă de murdăriile noastre. Căci, după mine, tot atât valorează dacă mănânci legume ori dacă mănânci came, în schimb însă, când e vorba de ceea ce-i mai de folos, atunci tot aşa de stricăcioase ne-ar putea fi şi legumele ca şi celelalte, după cum şî la carne putem face deosebire între primejdios şi folositor. Cucuta e şi ea tot o legumă, după cum carne e şi carnea de vultur. Totuşi, nici un cunoscător nu consumă măselariţa şi nu se atinge de carnea de câine, decât numai în caz de necesitate extremă. Cine mănâncă însă ori din una, ori din cealaltă, nu comite nici un păcat. V în privinţa celor care spun că problemele vieţii omeneşti sunt dirijate de destin, să nu ne mai întrebi pe noi de argumente, ci combate-i cu armele propriei Tale oratorii, căci răspunsul la astfel de întrebări ar fi prea obositor pentru sănătatea mea şubrezită de acum. în privinţa scufundării de la botez, nu ştiu ce Ţi-a putut trece prin minte să pui o astfel de întrebare din clipa în care Tu însuţi ştii că acea scufundare întreită simbolizează cele trei zile (cât a stat Mântuitorul în mormânt). Căci nici n-ai putea scufunda copilul de trei ori fără să-l şi scoţi afară din apă tot de atâtea ori. Cuvântul (pdyo»; (= mâncăcios) se accentuează pe prima silabă. VI „Fiinţa” şi „persoana” se deosebesc atât de mult una de alta, pe cât se deosebeşte generalul de particular, cum e, de pildă, cazul cu fiinţa vie a unei mulţimi de oameni sau numai a unui individ singuratic. De aceea, mărturisim că există o singură fiinţă în divinitate, pe câtă vreme în categoria existenţelor 730. Îs. 42, 6. 731. II Rcg. 7, 13. 732. Fac. 22, 18. 733. Cf. epist. 199, nota 440. EPISTOLE 383 particulare nu facem nici o deosebire, doar să luăm persoana ca ceva particular, aşa că despre Tatăl, despre Fiul şi despre Duhul Sfânt dobândim o noţiune precisă şi limpede. Pentru că dacă nu contemplăm notele specifice ale Fiecăruia, cum sunt paternitatea, înfierea şi sfinţirea, ci mărturisim pe Dumnezeu după însuşirea generală a fiinţei, atunci nu-i cu putinţă să explicăm în mod sănătos credinţa. Trebuie dar să adăugăm fiinţei ceea ce-i comun tuturor celor trei Persoane, exprimându-ne crezul în felul următor: dumnezeirea e comună, paternitatea e ceva specific, iar împreunându-le pe amândouă spunem: cred în Dumnezeu-Tatăl. Tot aşa trebuie să procedăm şi când vom mărturisi despre Fiul, împreunând ceea ce-i general cu ceea ce-i particular, şi când putem spune: cred în Dumnezeu-Fiul. Şi tot aşa vom mărturisi şi despre Duhul Sfânt, făcând legătura între general şi special, spunând: cred şi într-un Duh Sfânt dumnezeiesc. Aşa că peste tot devine clar că în mărturisire se păstrează unitatea în divinitate, pe de o parte, şi specificul Persoanelor prin separarea însuşirilor atribuite fiecăreia, pe de altă parte. Iar cei care zic că fiinţa şi ipostasul ar fi unul şi acelaşi lucru vor trebui să mărturisească cum că numai feţele sau Persoanele sunt diferite şi dacă vor refuza să mărturisească existenţa a trei ipostase, atunci va apărea clar că ei nu se ruşinează a urma învăţătura rea a lui Sabelios, care nu caută să distingă în mod corect noţiunea de persoană de cea de fiinţă, ci susţine că există una şi aceeaşi Persoană, care apare după necesitate sub înfăţişări diferite. VII în sfârşit, mă vei întreba cum privim noi întâmplările obişnuite şi indiferente, dacă sunt dirijate de un destin orb sau de dreapta pronie a lui Dumnezeu ? Răspundem: sănătatea sau boala, bogăţia sau sărăcia, cinstea sau ruşinea nu fac buni pe cei la care se află ele şi nu fac parte din lucrurile care sunt bune de la natură, ci cele dintâi, întrucât ele ne aduc în viaţă o oarecare plăcere, sunt de preferat contrarelor lor şi prezintă o oarecare valoare. Desigur, aceste stări sunt lăsate unora ca preţ al dreptăţii, cum a fost cazul cu Avraam sau Iov şi alţii de felul lor. Pentru cei răi însă, ele au fost lăsate ca îndemn spre îmbunătăţirea vieţii lor, aşa încât cel care şi după o astfel de dovadă de bunătate a lui Dumnezeu tot mai persistă încă în răutate îşi va atrage în mod neîndoielnic osânda. Desigur că omul drept, chiar dacă are bogăţii, nu-şi leagă inima de ele, nici nu le caută atunci când nu le are. Căci el nu-i lăsat să se bucure de cele ce i s-au dat, cât mai ales să le dăruiască. Nici unul din cei inteligenţi nu doreşte în chip nebun încurcăturile pe care le provoacă împărţirea averilor străine, afară doar de cei cărora le place să fie lăudaţi de toată mulţimea admiratorilor şi susţinătorilor şi mai ales aceştia să fie dintre oamenii de vază. Cei drepţi însă socotesc boala ca pe o luptă, în urma căreia se aşteaptă să primească mari coroane pentru răbdarea lor. Dar a socoti pe altcineva decât pe Dumnezeu drept cârmaci în astfel de cazuri e un lucru nu numai nebunesc, ci şi lipsit de pietate. 384 SFÂNTUL VASILE CEL MARE I Am scris Cuvioşiei Tale o scrisoare, care trebuia să-Ţi fie înmânată de vicarul de Tracia734. Ţi-am mai scris şi alte scrisori, pe care trebuia să Ţi le predea un oarecare prepozit la trezoreria Filipopolei şi care pleca din ţara noastră în Tracia. L-am rugat la plecare să ia aceste scrisori. Dar nici vicarul n-a putut lua asupra-şi sarcina de a-Ţi aduce scrisoarea. în timp ce mă aflam în vizită prin eparhie, acest om a sosit seara în oraş, iar a doua zi de dimineaţă a şi pomit-o la drum, aşa că slujitorii Bisericii noastre n-au ştiut de venirea lui şi astfel scrisoarea a rămas aici. Cât despre acel prepozit, poate că sub presiunea unor împrejurări oarecare, independent de voinţa lui, a plecat fără să poată lua scrisorile şi fără să mă vadă. Nu mi-a fost cu putinţă să găsesc alt comisionar, aşa că am rămas dezolat pentru că n-am putut scrie şi nici nu pot să primesc de la Cuvioşia Ta nimic. Şi totuşi aş fi dorit, dacă mi-ar fi fost cu putinţă, să-Ţi comunic lucrurile care survin în fiecare zi, iar acum sunt atâtea lucruri foarte importante, încât am nevoie de scrierea unui adevărat jurnal, şi să ştii că l-aş fi alcătuit, tot dacă şirul neîntrerupt de evenimente nu mi-ar fi stricat planurile. II Ne-a sosit un vicar nou735. Acesta e primul şi cel mai mare dintre relele noastre. Omul are sentimente eretice, nu ştiu, dar (cred că e ignorant în ale credinţei şi n-are nici cel mai mic interes şi nici cea mai modestă pricepere pentru astfel de probleme, căci îl văd ocupându-se zi şi noapte cu totul de alte lucruri în sufletul şi în trupul său), în orice caz, e prietenul ereticilor, cărora le arată cam atâta înţelegere pe câtă ură ne arată nouă. A convocat un sinod de călcători ai credinţei în Galatia736, în mijlocul iernii, şi l-a alungat pe Hypsis ca să-l pună în loc pe Ekdikios737. A ordonat ca fratele meu738 să fie ridicat de un agent necunoscut, pe motiv că e acuzat; apoi, după ce şi-a făcut de lucru un timp şi cu treburi de-ale armatei, s-a întors din nou, spumegând a mânie şi ucidere, şi a strâns la casa sfatului pe toţi clericii Bisericii din Cezareea. A stat apoi mai multe zile la Sebasta ca să claseze pe oameni; a chemat ca 734. Acolo, în Tracia, unde a stat Eusebiu în surghiun 4 ani, nu e sigur dacă vicarul sau guvernatorul adjunct pentru regiunile rurale i-a înmânat scrisoarea. 735. E vorba de fostul bucătar imperial, Demostene, cel care a căutat să-l aresteze pe Sf. Grigorie de Nyssa (cf. epist. 225). 736. Sinodul s-a ţinut în decembrie 375 la Ancira, capitala Galatiei. 737. Episcop în Parnassos, cf. epist. 226. 738. Grigorie de Nyssa a fost judecat în lipsă şi destituit din scaun. EPISTOLA 237 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anu! 376 EPISTOLE 385 senatori pe unii din cei cu care stăteam şi eu în comuniune şi i-a condamnat la servicii publice, în timp ce pe aderenţii lui Eustaţiu îi trata cu cele mai mari onoruri. Din nou a rânduit să se convoace la Nyssa un sinod, la care să participe cei din Galatia şi Pont. Aceştia s-au conformat, au venit şi, întrunindu-se, au trimis pe cineva la Biserici. N-aş vrea să calific pe acest ultim personaj, dar îşi poate închipui Inteligenţa Ta de ce e în stare acest individ, pus în slujba unor astfel de intenţii omeneşti. Iată, de pildă, în clipa când scriu, aceeaşi echipă a luat-o spre Sebasta ca să se întâlnească cu Eustaţiu şi, împreună cu el, să întoarcă lucrurile pe dos la Nicopole, acum când răposatul Teodot abia de câtva timp îşi doarme somnul de veci. Până acum, locuitorii acestui oraş au respins curajos şi vitejeşte cele dintâi asalturi ale vicarului. El se străduise să-i convingă să-l accepte pe Eustaţiu şi prin el să primească episcop, dar, din clipa în care a văzut că nu vor, se străduieşte cu insistenţă să-l pună pe un altul, pe care ei nu-1 vor. După cât se vorbeşte, pe curând trebuie să ne aşteptăm la un nou sinod, la care e vorba să fiu şi eu chemat, fie numai ca să fiu şi eu de faţă, fie pentru ca să-şi aplice metoda739. Iată dar cum stăm cu Bisericile. Cât priveşte sănătatea mea, e mai bine să tac decât s-o mai descriu, pentru că, pe de o parte, m-aş întrista dacă aş spune adevărul, iar pe de altă parte, nu m-aş putea împăca să mint. EPISTOLA 238 Către preoţii din Nicopole* Scrisă în anul 376 Am primit scrisoarea Evlaviilor Voastre, dar n-am aflat din ea nimic mai mult decât ştiam. Pentru că în toată vecinătatea mai întâi a ajuns vestea prin care s-a popularizat ruşinea celui care a căzut pe capul vostru şi al credincioşilor voştri. Prin deşarta lui poftă, acest om şi-a atras dispreţul cel mai ruşinos şi din pricina amorului său propriu şi-a pierdut şi răsplata. Şi această mărire, a cărei poftă l-a făcut să se vândă cu preţul fărădelegii, n-a putut-o gusta, din pricina urii îndreptăţite a celor ce se tem de Domnul. Prin decizia luată, el a dat o mărturie foarte limpede despre sentimentele care l-au însufleţit toată viaţa: niciodată n-a trăit în nădejdea bunurilor făgăduite de Domnul, 739. „Omul” lui Eustaţiu era Fronton, dar până la urmă se ştie că rezistenţa populaţiei ortodoxe s-a dovedit biruitoare, datorită, între altele, transferării în Nicopole a episcopului Eufroniu; cf. epist. 229, 247.

• în anul 375, când Eustaţiu de Sebasta a venit cu vicarul Pontului, Demostene, şi l-a

aşezat cu sila în Nicopole pe Fronton, poporul a fost nevoit să plece afară din oraş, ca să-şi ţină acolo slujbele (cf. epist. 195, 228, 229, 230, 240, 246, 247). Sfântul Vasile se adresează preoţilor, mângâindu-i şi încurajându-i. 386 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ci din profiturile pe care le putem trage din lucrurile omeneşti, iar cât despre cuvintele credinţei, acestea erau la el o aparenţă de evlavie. Pe toţi pe care-i întâlnea în drum, căuta să-i înşele. Şi faptul acesta cu ce vă putea întrista ? V-a putut oare face mai răi decât eraţi înainte ? Doar o singură ruptură s-a făcut în obştea voastră. Şi chiar dacă au mai plecat după aceea încă doi sau trei, aceştia erau doar nişte ticăloşi, ajunşi să stoarcă acum milă din cauza căderii lor. însă, prin ajutorul lui Dumnezeu, tot corpul comunităţii voastre a rămas întreg, mădularele netrebnice au căzut, restul n-a fost mutilat. Iar dacă vă simţiţi îndureraţi pentru faptul că aţi fost alungaţi în afara zidurilor cetăţii, cel puţin aici, în câmp, petreceţi sub ocrotirea lui Dumnezeu, căci şi îngerul păzitor al Bisericii a plecat împreună cu voi. Culcă-se acum ei singuri în casele goale şi pregătească-se acum de judecată din pricina împrăştierii poporului. Chiar dacă a ieşit de aici destulă strâmtorare, am credinţa în Domnul că ea nu va fi fără de folos pentru voi. Cu cât vin peste vo^ mai multe încercări, cu atât mai măreaţă va fi răsplata Dreptului Judecător, Care vă aşteaptă. Nu vă supăraţi pentru necazurile prezente740 şi nu vă lipsiţi de nădejde, încă puţin, foarte puţin timp, Apărătorul vostru va veni şi nu va întârzia741. EPISTOLA 239 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 376 I Ne-a hărăzit Domnul şi de data aceasta, prin mijlocirea preadoritului şi preaevlaviosului frate copreot al nostru, Antioh, să putem saluta, mai întâi, pe Preasfinţia Ta şi să-Ţi cerem să rămâi credincios obiceiului de a Te ruga pentru noi, iar în al doilea rând, să oferi relaţiilor noastre o oarecare mângâiere epistolară după această lungă absenţă. De câte ori îţi faci rugăciunea îţi punem la inimă ca prima şi cea mai importantă dintre cererile adresate Domnului să-Ţi fie aceasta: să ne scape de oamenii nesimţiţi şi vicleni742, căci atât de mult au pus ei stăpânire peste popor, încât acum nu mai vedem înaintea ochilor altceva decât imaginea ducerii în robie a poporului iudeu. Cu cât decad şi se vlăguiesc mai mult Bisericile, cu atât mai mult vedem înflorind în oameni pofta de dominare. Or, tocmai pe mâna oamenilor slabi, a sclavilor născuţi din sclavi, a încăput acum şi vrednicia episcopatului, încât se explică de ce nici un slujitor adevărat al lui Dumnezeu n-ar mai dori să stea alături de astfel de exemplare disperate, cum e cazul şi cu cel trimis de Anysios, omul 740. Avac, 2, 3. 741. Evr. 10, 37. 742. Multă amărăciune şi mult adevăr se exprimau în aceste cuvinte; nesimţirea şi viclenia apăsau mas greu decât tirania! EPISTOLE 387 lui Evipios, şi al lui Ekdikios din Parnassos743. Cine l-a aşezat pe acesta ca episcop, acela şi-a pregătit, spre nefericirea Iui, o otrăvitoare merinde de drum spre viaţa de dincolo. Aceştia sunt indivizii care au alungat şi pe fratele meu din episcopatul de Nyssa, pentru ca să aşeze în locul lui un om, sau mai bine zis un sclav, care nu valorează doi bani, dar care se poate lua la întrecere, pentru pustiirea Bisericii, cu cei care l-au aşezat. In orăşelul Doara tot ei au trimis un om josnic, slujitorul unor oameni fără căpătâi, care a fugit de la stăpânii săi744. Prin aceasta, ei voiau să facă pe plac unei femei fără Dumnezeu, care se folosise până atunci de Gheorghe după bunul ei plac, iar acum îl avea pe acesta ca succesor al aceluia, aruncând astfel ruşine asupra deplorabilului nume al episcopatului. Oare, nenorocirea venită peste cei din Nicopole cine ar putea-o deplânge cum se cuvine ? Nemernicul Fronton se prefăcuse mai întâi că ia apărarea adevărului, dar până la urmă a trădat ruşinos şi credinţa şi s-a trădat şi pe el însuşi, iar drept plată a trădării a câştigat un nume necinstit. E drept că a primit de la ei vrednicia de episcop, aşa crede el, dar în ochii tuturor oamenilor el a ajuns, prin lucrarea lui Dumnezeu, un obiect de ruşine generală pentru toată Armenia. Şi totuşi obrăznicia lor n-are margini şi nu se pot plânge nici de colaboratori de aceeaşi valoare. Celelalte întâmplări din Siria le cunoaşte fratele Antioh mai bine decât mine şi le va istorisi mai bine. II Despre atitudinea celor din Occident Tu ai fost cel dintâi informat, căci fratele Dorotei Ţi-a descris-o. Ce fel de scrisori va trebui să-i dăm acum, când pleacă ? Poate îşi va potrivi drumul deodată cu bunul Sanctissim, om foarte zelos, care străbate întreg Orientul şi care se gândeşte să adune de la toţi episcopii mai importanţi semnături şi scrisori745. Ce va trebui să scriem prin intermediul lor sau cum să ne punem de acord cu cei ce scriu, eu însumi nu ştiu, dar dacă dai curând peste oameni care vin spre noi, învredniceşte-Te să ne anunţi şi pe noi. Mi-a venit în minte o vorbă a Iui Diomede: „n-ar fi trebuit să te rogi de el, pentru că e un om arogant. Căci, într-adevăr, firile mândre se încarcă de obicei cu dispreţ atunci când vrei să fii atent cu ele’'746. 743. A se vedea şi cele spuse în epist. 92, 226 etc. 7 4 4 .C f.ep ist.2 3 1 . 745. Dorotei şi Sanctissim erau delegaţii Orientului trimişi în Apus. Cf. epist. 120, 121, 129, 215 etc. 746. Homer, Iliada, I, 698. Ne putem închipui câtă durere se strânsese în sufletul Sfântului Vasile ca să descrie în astfel de cuvinte atitudinea cu totul nefrăţească şi lipsită de înţelegere a episcopilor apuseni, cărora s-a adresat de atâtea ori şi cu atâta căldură. Cf. epist. 70,90, 212, 243, 263 <(n. T. Bodogae). Vasile este dur faţă de fraţii săi din Biserica latină. Era într-adevăr vorba de orgoliu la aceştia atunci când nu răspundeau la toate cererile Răsăritului ? Vasile era, la rândul său, lipsit cu totul de acest păcat ? Lectura corespondenţei sale atestă la el o mândrie care uneori era foarte aproape de orgoliu (n. Y. Courtonne, op, ci!., III, p. 61, n. 1)>. 388 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Dacă Domnul ne va sta în ajutor, ce nevoie am avea să-l mai cerem de la alţii ? Iar dacă mânia lui Dumnezeu ar mai persista, atunci ce ajutor ne-ar mai putea aduce îngâmfarea Occidentului ? Oamenii aceştia nu cunosc adevărul, nu au răbdare să-i lămureşti, dar, fiind câştigaţi de mai înainte prin bănuieli false, ei fac acum ceea ce făcuseră mai de demult pentru Marcel, adică intraseră în luptă cu cei care se sileau să le explice adevărul şi când colo tocmai prin aceştia au întărit erezia. în ceea ce mă priveşte, aş fi vrut să-i scriu personal corifeului lor747, nu sub formă de scrisoare colectivă. N-aş fi scris nimic despre problemele bisericeşti, decât prin aluzii le-aş fi dat să înţeleagă că ei nu cunosc adevărul în legătură cu cele ce se petrec la noi, nici nu apucă drumul prin care să-l cunoască, doar aş fi făcut în general observaţia că nu trebuie să se lege de oameni care au fost umiliţi de încercări, dar nici să confunde demnitatea cu orgoliul, păcat care şi numai acesta ajunge ca să creeze duşmănie contra lui Dumnezeu. EPISTOLA 240 Către preoţii din Nicopole Scrisă în anul 376 I Aţi făcut bine şi că ne-aţi scris, dar şi că aţi făcut-o printr-un astfel de om, care chiar şi fără scrisoare ar fi fost în stare să ne aducă o mângâiere deplină în grijile prin care trecem şi să ne lămurească precis cum stau la voi lucrurile. Erau multe ştiri pe care am fi vrut să le aflăm de la cineva care le cunoaşte bine, din pricina zvonurilor care circulau dintr-o parte şi din alta şi care au ajuns până la noi, dar preadoritul şi preacinstitul frate Teodosie, copreotul, ni le-a descris pe toate şi ne-a lămurit748 cu măiestrie. De aceea, câte le sfătuim în cugetele noastre, acelea vi le şi descriem evlaviei voastre, şi anume că ceea ce s-a întâmplat la voi, aceea s-a întâmplat la mulţi alţii; şi nu numai acum, ci şi în vremurile trecute au existat nenumărate exemple de astfel de fapte. Unele au fost consemnate în istorii; altele le-am moştenit de la cei care le ştiu din tradiţia orală. Să ne gândim numai la persoane singuratice sau la oraşe întregi: prin câte încercări nu le-a fost dat să treacă pentru numele Domnului celor ce nădăjduiau în E l ! Dar acum totul a trecut, nu 747. Este vorba de papa Damasus. 748. Auzind că din pricină că li s-a răpit Biserica, cu ocazia instalării episcopului arian Fronton, preoţii din Nicopole s-au îndreptat spre noul episcop, Sfântul Vasile cere preoţim» să-şi regăsească vechea ortodoxie. Le cere, totodată, să stea alături şi să-i ajute pe fraţii lor din Coloneea, al căror episcop, Eufroniu, i-a părăsit, trecând la Nicopole. Propriu-zis, la protestul enoriaşilor, Sfântul Vasile a fost nevoit să-i lase pe Eufroniu să gireze amândouă eparhiile (epist. 227, 228). EPISTOLE 389 mai există lucru întunecat care să poată ascunde o suferinţă veşnică. Aşa cum grindina, furtunile şi alte flageluri pe care firea le dezlănţuie vatămă şi nimicesc obiectele moi, pe care le distrug uşor, iar când întâlnesc obiecte tari, mai curând suferă ele pagubă, decât să le facă lor vreo stricăciune, tot aşa şi grelele încercări pornite împotriva Bisericii se dovedesc a fi mai slabe decât tăria de neclintit a credinţei în Hristos. Căci, după cum norul care aduce grindină trece repede şi după cum torentul ocoleşte prăpăstiile (cel dintâi a făcut loc seninului pe cer, pe când cel de-al doilea a dispărut în hăurile adâncului, lăsând doar uscat drumul pe unde s-a scurs), tot aşa şi furtunile care ne chinuie acum nu peste mult încetează de parcă n-ar fi fost; cu o condiţie: să nu privim numai spre prezent, ci prin nădejde să ne îndreptăm privirile spre viitorul apropiat. II Aşadar, fraţilor, dacă încercarea e grea, să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu este încoronat dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit de praf. Dar poate că acestea nu-s decât jocuri diavoleşti fără importanţă: oamenii care au fost trimişi împotriva noastră sunt supărători pentru că sunt nişte slujitori ai celui rău, dar sunt şi de dispreţuit, pentru că Dumnezeu a legat neputinţa de răutatea lor. De aceea, să ne ferim de a cădea în osândă grea pentru plângeri mai mărunte, pentru că şi prin cele mai mici dureri ne putem provoca mari suferinţe. Or, numai un singur lucru trebuie să ne doară: pierderea celui749 care, pentru o mărire trecătoare (dacă trebuie numită „mărire” ruşinea cu care se acoperă înaintea tuturor), s-a lipsit de cinstea veşnică a celor drepţi. însă voi sunteţi fii de mărturisitori şi fii de martiri, care au rezistat păcatului până la sânge. Fiecare din voi să se folosească de pildele din familia sa, ca să se poată împotrivi cu tărie în lupta pentru credinţa pioasă. Nimeni dintre voi n-a fost sfâşiat în bătăi, nimănui nu i s-a confiscat casa, n-am fost siliţi să plecăm în surghiun, n-am cunoscut temniţa. Ce suferinţă teribilă am îndurat noi ? Sau poate că e un cuvânt supărător faptul că n-am suferit nimic şi că n-am fost socotiţi vrednici să suferim pentru patimile lui Hristos ? Dacă vă întristaţi când vedeţi că un necunoscut ocupă casa de rugăciune, atunci închinaţi- vă în aer liber Stăpânului cerului şi al pământului, gândiţi-vă că cei unsprezece ucenici au fost închişi în foişor, pe când cei care-L răstigniseră pe Mântuitorul îşi săvârşeau în faimosul lor templu slujbele cultului iudaic. Iuda a ales mai bine moartea prin spânzurare, decât o viaţă trăită în ruşine, arătându-se probabil superior celor care au înfruntat toate condamnările omeneşti şi care pentru acest motiv nu simt nici o jenă săvârşind fapte atât de ruşinoase. 749. Fronton. 390 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Aveţi grijă să nu fiţi înşelaţi de minciunile lor în timp ce spun că-şi fac mărturisire de dreaptă credinţă. Astfel de oameni mai degrabă îl negustoresc pe Hristos, ei nu mai sunt creştini, căci preferă numai ceea ce le este folositor în această lume, în locul vieţii trăite după adevăr: când cred că au dobândit această putere deşartă, atunci se alătură duşmanilor lui Hristos; când văd popoarele tulburându-se, atunci se prefac din nou că s-au întors la dreapta credinţă /S0. Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor şi n-aş putea număra în rândul preoţilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima treaptă de nişte mâini necurate, spre surparea credinţei. Aşa judec eu lucrurile. Dacă aveţi vreo părtăşie cu noi, cugetaţi ca noi; dar dacă nu primiţi sfat decât de la voi înşivă, atunci fiecare e stăpân pe propriul lui cuget, iar noi suntem străini de acest sânge751. Dacă vă scriu aceste lucruri, n-o fac pentru că nu mai cred în voi, ci, făcându-vă cunoscută părerea mea, vreau să spulber nehotărârea multora, ca nu cumva să fie atraşi la comuniunea cu ei, iar după ce au primit de la ei punerea mâinilor, să nu ne silească - odată ce pacea va fi revenit după aceste triste evenimente - să-i mai numărăm în ceata slujitorilor de lucruri sfmte. Salutăm prin voi pe toţi clericii, atât pe cei care locuiesc în oraş, cât şi pe cei aflaţi în parohii la ţară, şi, împreună cu ei, pe tot poporul care se teme de Domnul. EPISTOLA 241 Către Eusebiu, episcop de Samosata Scrisă în anul 376 Nu scriu Cuvioşiei Tale ca să Te plictisesc şi nici pentru că aş vrea ca, insistând adesea asupra greutăţilor noastre, să-Ţi mai dau şi eu de lucru cu scrisorile mele, ci ca să ne procurăm noi înşine o mângâiere prin plângerile noastre, căci odată ce ţi-ai mai revărsat aleanul te simţi parcă mai mângâiat sufleteşte. De aceea, vreau să îndemn şi cugetul Tău mărinimos să se roage cât mai intens pentru binele Bisericilor. Căci Moise petrecea mereu în rugăciuni pentru poporul său, iar când a pornit lupta împotriva lui Amalec, nu şi-a lăsat în jos mâinile de dimineaţa până seara, ci mâinile sfântului au rămas aşa până la sfârşitul bătăliei732. 750. Aşa pare că s-a întâmplat şi în Nicopole: o parte din preoţii hirotoniţi de Fronton (şi probabil că şi el) s-a întors la ortodoxie pentru că a văzut că poporul rămăsese ataşat ortodoxiei. 751. Ml. 27,24. 752. leş. 17, 10-13. Ca să încurajeze pe episcopul Eusebiu aflat în exil, Sfântul Vasile îi aminteşte de lupta dusă împotriva amaleciţilor, când, ca să biruiască iudeii, mâinile lui Moise au fost ţinute în sus de Or şi de Aaron, până ce aceştia (iudeii) au învins. III EPISTOLE 391 I Dumnezeu Cel Sfânt a făgăduit celor ce nădăjduiesc în El că vor găsi scăpare de orice supărări. Cu toate că şi noi suntem prinşi într-un ocean nesfârşit de nenorociri, fiind izbiţi de valurile ameţitoare ale duhurilor răutăţii, rezistăm în „Hristos, Cel care ne întăreşte”753, şi nu slăbim sârguinţa pentru binele Bisericii, nici nu pierdem nădejdea că ne-am prăpădit în acest vifor al furtunilor care ne învăluie, ci ne păstrăm pe cât putem râvna, ştiind că nici <Iona>, cel ce fusese înghiţit de chit, nu şi-a pierdut nădejdea, ci a strigat către Dumnezeu şi s-a învrednicit astfel de mântuire. Tot aşa şi noi, deşi am ajuns până la capătul răutăţilor, totuşi nu pierdem nădejdea în Dumnezeu, ci ne întoarcem în toarte părţile, aşteptând de undeva ajutorul. Iată de ce ne întoarcem din nou cu gândul spre Voi, preacinstiţi fraţi, căci ne-am aşteptat că în vremuri de restrişte, cum sunt cele de azi, să Vă arătaţi cu înţelegere faţă de noi, dar când ne-aţi dezminţit nădejdile, atunci am zis în sinea noastră: „am aşteptat pe cel ce m-ar milui, şi nu era, şi pe cei ce m-ar mângâia, şi nu i-am aflat“754. Dar când pătimirile noastre sunt atât de mari, încât vestea lor a ajuns până la marginile lumii pe care o cunoaştem, şi dacă e drept <ce scrie apostolul> că, „dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună”7^5, atunci de bună seamă că s-ar cuveni ca îndelungata noastră pătimire să trezească şi sensibilitatea Voastră. Căci nu apropierea geografică, ci unirea în Duh este aceea care formează legătura frăţească dintre noi şi pe care am crezut c-o aflăm în dragostea Voastră. II De ce dar n-am primit din partea Voastră nici o scrisoare de mângâiere, nici vreo vizită frăţească şi nimic altceva din cele ce s-ar cuveni să se vadă

• După ce în urma epistolelor anterioare (90 şi 92) nu primise nici un răspuns, Sfântul

Vasile încearcă la începutul anului 376 să convingă totuşi pe episcopii apuseni să vină în ajutor Bisericilor orientale. Epistola 242 pare a fi adresată episcopului Romei, pe când cea cu nr. 243 e adresată episcopilor din Galia şi Italia. Din amândouă epistolele se desprinde mâhnirea Sfântului Vasile că nu primeşte ajutorul solicitat. 753. Filip. 4, 13. 754. Ps. 68, 24. 755. 1 Cor. 12, 26. EPISTOLA 242 Către cei din Apus* Scrisă în anul 376 392 SFÂNTUL VASÏLE CEL MARE pentru noi în virtutea legii dragostei ? Căci iată suntem în al treisprezecelea an de când s-a dezlănţuit contra noastră războiul eretic, iar în răstimpul acesta au căzut peste Bisericile noastre mai multe suferinţe decât cele de care-şi aduc aminte oamenii să fi avut loc de când a început a se propovădui Evanghelia lui Hristos71 Ci. Nu vom căuta acum să Vi le descriem amănunţit pe fiecare, pentru ca nu cumva sărăcia cuvintelor noastre să minimalizeze mărimea relelor. Pe de altă parte, credem că nu aveţi nevoie de lămuriri, pentru că e vreme multă de când ştirea despre realitatea faptelor va fi ajuns la Voi. Iată, pe scurt, în ce constă nenorocirea Bisericilor noastre: trebuind să-şi părăsească lăcaşurile de rugăciune, mulţimile se adună prin locuri pustii. Să vedeţi ce privelişte de plâns: femei, copii, bătrâni şi alţi vieţuitori, cu sănătatea şubredă, sunt puşi să îndure sub cerul liber uraganul cumplit al ploilor, al ninsorilor, al vânturilor, al îngheţurilor iernii sau arşiţa fierbinte,a verii; şi toată pătimirea aceasta din pricină că nu vor să primească dospitura stricată a învăţăturii lui Arie. III Cum ar fi cu putinţă să se exprime în cuvinte toată această dureroasă stare de lucruri, dacă nici măcar nenorocirile noastre şi ceea ce poate fi văzut la faţa locului n-au putut trezi compasiunea Voastră ? De aceea, Vă rugăm, măcar de acum, să îndndeţi mâna spre Bisericile deja îngenuncheate ale Răsăritului şi să trimiteţi oameni care să le întărească în gândul răsplăţii pregătite celor ce suferă cu răbdare pentru Hristos. Cuvântul pe care ne-am obişnuit să-l auzim nu-i atât de lucrător ca un glas care vine din străinătate ca să aducă mângâiere, mai ales când cei ce-o fac sunt cunoscuţi ca oameni de rară cinste, aşa cum din darul lui Dumnezeu Vă cunoaşte toată lumea, pentru că Voi V-aţi păstrat credinţa neatinsă de nici o pată, păstrând neîntinată comoara Crezului apostolic. Din păcate, situaţia de la noi e cu totul alta. în Răsărit am avut oameni care, din dorinţa după mărire şi, mai ales, dintr-o aroganţă care desfigurează cu totul sufletul creştinului, au încurajat unele inovaţii în exprimarea dogmatică şi urmarea a fost că Bisericile au căzut în anarhie, iar în ele s-a infiltrat, ca prin nişte vase poroase, corupţia eretică. De aceea, iubiţii şi preadoriţii noştri, fiţi doctorii celor bolnavi şi dascălii celor sănătoşi, vindecaţi ce-i bolnav şi pregătiţi alifia dreptei evlavii pentru partea sănătoasă. 756. Persecuţia ariană a durat în Orient treisprezece ani. Suferinţele îndurate de ortodocşi sunt cele mai grele din istoria Bisericii. Păstorii erau alungaţi şi locaşurile de cult răpite de arieni, poporul era silit să se roage pe câmp şi în pustie. Cf. epist. 92, 238 etc. EPISTOLE 393 EPISTOLA 243 Către episcopii Italiei şi Galiei. Despre starea şi confuzia Bisericilor"’ Scrisă în anul 376 I Celor într-adevăr preaiubiţi de Dumnezeu şi preadoriţi fraţi şi coliturghisitori

de aceleaşi sentimente cu noi, episcopilor din Gallia şi Italia,

Vasile, episcopul Cezareei din Capadocia. Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit să numească întreaga Biserică Trupul Său, ne-a făcut pe fiecare în parte mădulare unul altuia şi ne-a îngăduit tuturor - fiecare din locul unde se găseşte - sa stăm între noi în legături de dragoste. De aceea, cu toată depărtarea spaţială, noi suntem sub acest raport apropiaţi unul de altul, încât nu poate zice, de pildă, capul către picioare că „eu n-am nevoie de voi”757. Cred, aşadar, că nici Voi nu veţi căuta să Vă descotorosiţi de noi, ci mai degrabă veţi căuta să participaţi cât mai mult la supărările cu care am fost loviţi pentru păcatele noastre, aşa cum şi noi ne bucurăm de pacea cu care V-a învrednicit Dumnezeu pe Voi. Am mai implorat de multe ori dragostea Voastră pentru milă şi pentru ajutor. Se vede că măsura pedepsei noastre nu s-a umplut, încât nu V-a fost îngăduit să ne săriţi în ajutor. în chip deosebit vrem ca tulburările de la noi să binevoiţi a le aduce şi la cunoştinţa împăratului care cârmuieşte peste ţinuturile Voastre758, iar dacă aşa ceva va fi greu de realizat, atunci cel puţin să vină de la Voi câţiva fraţi să ne cerceteze şi să mângâie pe cei îndureraţi, şi în felul acesta să vadă cu ochii lor strâmtorările din Răsărit, pe care nu le-ar putea aprecia deplin numai după auzite, pentru că nici o descriere nu le-ar putea reda exact. II S-a abătut peste noi o grea prigoană, preacinstiţi fraţi, poate cea mai grea din câte au fost. Păstorii sunt persecutaţi pentru ca să se împrăştie turma. Lucrul cel mai dureros e că cei urmăriţi acceptă mai curând martirajul, dar poporul nu-i onorează pe aceşti luptători ca pe nişte mucenici, pentru că şi cei ce-i persecută s-au ascuns sub numele de creştini. Singura vină care se pedepseşte fără cruţare astăzi este respectarea strictă a tradiţiilor Sfinţilor Părinţi. Din pricina aceasta, cei temători de Dumnezeu sunt alungaţi din ţară şi exilaţi

• Apelul fierbinte făcut la începutul anului 376 descrie situaţia grea în care se zbateau

Bisericile Orientului. „Până nu e prea târziu”, spunea Sfântul Vasiîe, ajutaţi-ne să salvăm „comoara credinţei”. 151.1 Con 12, 21. 758. în Apus domnea pe atunci Graţian (375-383). 394 SFÂNTUL VASILE CEL MARE prin pustiuri. în faţa judecătorilor de astăzi nu mai sunt respectate nici cărunteţele, nici practicarea dreptei evlavii, nici trăirea după poruncile Evangheliei, chiar dacă ea s-a urmat cu credincioşie din copilărie până la vârsta bătrâneţelor. <în viaţa de toate zilele> nici un răufăcător nu este condamnat fără dovezi, pe când episcopii sunt arestaţi pentru simple denunţuri şi pedepsiţi fără să se fi adus nici o mărturie despre vina lor. Există şi din aceia care nu i-au cunoscut nici pe acuzatori, nici n-au fost duşi la vreun tribunal, ba nici măcar nu li s-a făcut vreun denunţ formal, au fost luaţi cu forţa în miez de noapte, alungaţi peste graniţă şi lăsaţi în prada sorţii şi a morţii prin suferinţele pustiei. Urmările acestor stări de lucruri sunt cunoscute de toţi, chiar dacă nu vom vorbi despre ele: surghiunirea preoţilor, alungarea diaconilor şi nimicirea clerului întreg. Căci ori te închini la idoli, ori dacă nu, eşti dat usturimii biciului, <cum zice proorocul>759: „E numai un oftat în popor, numai un plâns neîncetat, acasă şi în public, toţi îşi plâng unul altuia nenorocirile. Nimeni nu poate avea inimă atât de împietrită, după ce şi-a pierdut tatăl, să poată duce fericit viaţa de orfan. Vaiete în oraş, vaiete la ţară, plâns pe străzi, plâns în pustie, numai bocete şi jale auzi peste tot’ i60. Au dispărut de tot bucuria şi buna dispoziţie duhovnicească, s-au cernit serbările noastre în doliu. Au fost închise lăcaşurile de rugăciuni, la altare abia am mai auzit câte o sfântă slujbă. Nu se mai adună creştinii, nu mai există dascăli în fruntea lor, nu se mai ţin şcoli ziditoare de suflet, nici serbări de hram, nu se mai aud imne de noapte, nu mai întâlneşti acele fericite tresăltări sufleteşti prilejuite de participarea la slujbele bisericeşti şi de împărtăşirea din darurile duhovniceşti ale Tainelor, care înalţă atât de mult sufletele celor care cred în Domnul. Am putea şi noi zice cu proorocul: „Azi nu mai avem nici împărat, nici prooroc, nici îndrumător, nici jertfă sau tămâie, nici loc pentru a aduce roade în faţa Domnului şi să aflăm milă înaintea Lui”761. in Iată, Vă scriem aceste lucruri ca unor oameni care le cunosc; căci nu există un colţ de pământ pe lumea aceasta unde să nu se fi auzit de încercările prin care trecem. Dar nici să nu credeţi că Vi le spunem ca să Vă învăţăm ori să Vă cerem milă. Ştim că nu ne-aţi putea uita nicicând, după cum nici o mamă nu uită pe copiii purtaţi în pântecele ei762. Facem acest lucru mai mult cu gândul la cei apăsaţi de dureri şi care găsesc de obicei puţină uşurare prin gemetele lor. Căci am putea zice că descărcăm şi noi astfel ceva din greul tristeţii prin aceea că Vă împărtăşim cu drag nenumăratele noastre supărări. 759. Plâng. Ier. 1, 11 ş.u. 760. Am. 8, 10. 761. Cânt. celor 3 tineri, 14. 762. Cf. Is. 49, 15. EPISTOLE 395 Poate Vă veţi hotărî odată şi Voi să Vă rugaţi mai fierbinte pentru noi, înduplecându- L pe Domnul să Se împace cu noi. Căci dacă ar fi numai pe noi această obidă apăsătoare, ne-am fi hotărât s-o ascundem în tăcere şi să ne bucurăm singuri, ştiind că suferim pentru Hristos, căci, <cum spunea apostolul>, nu sunt vrednice a sta în cumpănă suferinţele veacului acestuia cu mărirea viitoare care ni se va arăta763. Acum însă ne este teamă să nu se întindă şi mai mult această nenorocire, cum se întinde pârjolul focului prin materia inflamabilă, care, după ce a mistuit în vecini, se aruncă şi mai departe. Intr-adevăr, pecinginea ereziei se întinde tot mai departe şi ne temem că, după ce va înghiţi Bisericile noastre, va trece şi în partea sănătoasă a diocezelor Voastre. Poate că noi am fost lăsaţi cei dintâi pradă dinţilor fioroşi ai duşmanilor lui Hristos, pentru că la noi vor fi fost prea mari păcate. Sau poate, mai probabil, de aceea ne încearcă pe noi mai întâi duşmanul nostru al tuturor, pentru că la noi s-a început prima oară să se vestească împărăţia lui Dumnezeu şi de aici a pornit apoi peste tot pământul, de aceea a ajuns acum ca şi sămânţa apostaziei să înceapă tot din aceste părţi, iar de aici să pornească apoi mai departe. Căci <acest duşman> are de gând să aducă întunericul răutăţii tocmai peste cei luminaţi de lumina cunoştinţei lui Hristos. Priviţi deci, ca adevăraţi ucenici ai lui Hristos ce sunteţi, suferinţele noastre ca şi cum ar fi şi ale Voastre ! Căci nu pentru bani, pentru onoruri sau pentru alte bunuri pământeşti ducem noi acest război, ci pentru avutul nostru obştesc, pentru comoara credinţei celei adevărate lăsate de Părinţi, pentru asta stăm noi şi astăzi pe câmpul de luptă. Luaţi dar parte la durerea noastră, o iubitorilor de fraţi, întrucât e drept că la noi s-a închis gura celor evlavioşi, dar au rămas slobode limbile neruşinate ale celor ce rostesc nedreptăţi împotriva lui Dumnezeu. Stâlpii şi întăririle adevărului au fost daţi la o parte, iar noi (peste care se trece cu dispreţ din cauza păcătoşeniei noastre) n-avem îndrăzneala să grăim deschis. Luptaţi dar şi pentru alte popoare şi nu Vă uitaţi numai la situaţia Voastră, ca unii care spuneţi că sunteţi bine adăpostiţi de aceste furtuni în golfurile Voastre, pe care darul lui Dumnezeu Vi le-a apărat până acum de furia acestor vânturi ale rău tăţii! Daţi o mână de ajutor şi Bisericilor bântuite de furtună, pentru ca să nu suporte naufragiul credinţei, fiind singure şi părăsite de to ţi! Deplângeţi-ne, pentru că Cel Unul-Născut e defăimat şi nu se află nimeni care să-I ia apărarea! Duhul Sfânt e dispreţuit şi cel care ar putea să-i înfrângă pe hulitori e alungat. închinarea la mai mulţi dumnezei s-a întărit. După părerea ereticilor, există un Dumnezeu mare şi unul mic. Prin cuvântul „Fiu” nu s-ar înţelege, zic ei, o fiinţă deopotrivă cu Tatăl, ci una mai mică, iar Duhul Sfânt - după ei - nu ţine nici El de desăvârşirea Treimii şi nu ţine în nici un fel de dumnezeire, ci ar fi doar una din făpturile aduse de Tatăl ori de Fiul aşa fără temei şi la întâm763. Cf. Rom. 8, 18. 396 SFÂNTUL VASILE CEL MARE plare. „Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvor de lacrimi”764, ca să deplâng multe zile acest popor, care, prin aceste nelegiuite învăţături, e împins spre pierzanie. Urechile oamenilor simpli au fost amăgite şi obişnuite cu nelegiuirile ereziei. Copiii Bisericii sunt educaţi cu învăţături stricate. Ce trebuie să facem ? Ereticii botează, dau muribunzilor merindea pentru drumul veşniciei, îi vizitează pe bolnavi, mângâie pe cei în suferinţă şi în lipsuri, dau ajutor de tot felul şi împart darul Sfintelor Taine. Prin toate aceste lucruri săvârşite de ei, se naşte în aceste popoare o legătură de armonie cu ei, aşa că, în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da libertate, n-ar mai fi nici o nădejde ca pe cei prinşi în această îndelungată înşelăciune să-i mai putem întoarce din nou la calea adevărului. V De aceea, am fost nevoiţi să alergăm mai mulţi dintre ai noştri lafcuvioşia Voastră, pentru ca în parte să-şi expună fiecare starea de fapt a lucrurilor. Acum însă tocmai în aceasta stă dovada situaţiei noastre grele în care ne aflăm şi care nu ne îngăduie nici măcar să facem o călătorie până la Voi, căci şi numai pentru foarte scurt timp dacă unul din noi ar lipsi din parohia lui, poporul ar cădea în mâna uneltirilor ereticilor. Totuşi, în loc de mai mulţi, cu ajutorul Domnului, măcar pe acesta l-am trimis, pe preaevlaviosul şi iubitul frate şi împreună-slujitor, preotul Dorotei, care va putea întregi prin cuvintele sale tot ce nu este scris în această scrisoare, căci el a urmărit tot ce n-am scris aici şi e un zelos apărător al dreptei credinţe. Primiţi-1, Vă rog, cu pace şi trimiteţi- 1 curând înapoi. Fie ca el să ne aducă o veste bună cu referire la devotamentul şi sprijinul pe care-1 arătaţi fraţilor Voştri ! EPISTOLA 244 Către Patrofil, episcopul Bisericilor din Egeea* Scrisă în anul 375 I Ţi-am citit scrisoarea pe care ai trimis-o prin fratele nostru, împreună-slujitorul Strategios, şi am făcut-o cu plăcere. Cum ar fi putut fi altfel, după ce fusese scrisă de un om cuminte şi de o inimă învăţată să se manifeste cu iubire faţă de toţi, după cum spune porunca Domnului ? Şi am înţeles acum şi cauza pentru care ai tăcut atâta vreme. Păreai nedumerit şi îngrozit că acest Vasile, 764. Ier, 9, 1.

• Acest Patrofil era îndurerat din pricina neînţelegerilor dintre bătrânul Eustaţiu de Sebasta

şi Sfântul Vasile. în această epistolă, Sfântul Vasile arată nestatornicia .şi duplicitatea lui Eustaţiu. Până la urmă Patrofil se convinge de vinovăţia lui Eustaţiu (cf, şi epist. 250). EPISTOLE 397 care din tinereţe fusese sluga plecată a aceluia765, care în anumite împrejurări a făcut cutare şi cutare lucru, a venit acum să se lupte cu toţi oamenii, numai ca să facă jocul acestui personaj, căci s-a schimbat de atunci cu totul şi a preferat războiul în locul dragostei, şi mai ştiu eu câte altele ai mai scris, în care-Ţi arătai surprinderea faţă de această întoarcere neaşteptată a lucrurilor766. Şi chiar dacă Te-ai pornit la luptă contra mea, totuşi nu m-am supărat, căci nu-s chiar atât de refractar la avertizări, încât să mă supăr de observaţiile frăţeşti ale colegilor mei. Departe de a fi tulburat de cele ce ai scris, ele m-au făcut mai curând să râd, pentru că, în timp ce existau atât de multe şi de puternice motive care păreau să întărească până acum prietenia noastră, iată că acum Tu însuţi, pentru pricini despre care abia acum s-a aflat şi de la Tine, ai luat condeiul şi ai scris în aşa fel încât până şi Tu Te-ai speriat. Ţi s-a întâmplat, cu alte cuvinte, acelaşi lucru ca multor oameni care nu caută să cerceteze starea lucrurilor, pentru că nu au de-a face decât cu oameni care nu se silesc să caute adevărul, ci judecă deosebirea dintre indivizi fără să-şi aducă aminte de îndemnul Scripturii, care zice: „Nu-i bine să te uiţi la faţă omului atunci când judeci”767. II Dar pentru că Dumnezeu nu Se uită la faţa omului, eu n-am să uit să-Ţi comunic şi Ţie apărarea pe care am pregătit-o pentru judecata cea mare (a lui Dumnezeu). în ceea ce mă priveşte, cred că între noi n-a existat nici un fel de pricină mare sau mică de neînţelegere, doar că oameni care ne urau (şi asta pentru motive pe care numai ei Ie cunosc, fapt despre care nu aflu necesar să scriu nici o vorbă) puneau la cale tot felul de uneltiri. Le-am respins nu o dată sau de două ori, dar acuzele nu se mai sfârşeau şi ar fi fost fără rost să mă apăr de fiecare dată, pentru că eu locuiam departe, iar cei ce puneau la cale minciunile acestea puteau răni direct oamenii cu inimile mai simţitoare şi care nu învăţaseră să-şi astupe de tot una din cele două urechi, până când puteam reveni eu acolo. Mai mult, cred că nu Ţi-a rămas nici Ţie necunoscut faptul că creştinii din Nicopole au cerut adeseori mărturii care să-i determine să-şi dea deplina lor adeziune. Iată pentru ce m-am hotărât să recurg la serviciile documentului scris. M-am gândit că în felul acesta voi obţine dintr-o dată două rezultate: în primul rând, aş fi convins pe nicopolitani să nu mai nutrească sentimente duşmănoase faţă de acest om768, iar în al doilea rând, aş fi închis gura defăimătorilor, întrucât conglăsuirea credinţei ar fi îndepărtat denunţurile atât dintr-o parte, cât şi din cealaltă. 765. Eustaţiu de Sebasta. 766. De această ruptură mai sunt vinovaţi şi alţii; cf. epist. 204. 767. Den!. 1, 17; P/; 18,5. 768. Eustaţiu. 398 SFÂNTUL VASÎLE CEL MARE Mărturisirea de credinţă a şi fost redactată769, a fost adusă de mine şi a fost şi iscălită, dar tocmai atunci s-a decis să se mai convoace un sinod, căruia i s-a fixat şi data, pentru ca şi fraţii de pe teritoriul eparhiei mele să se poată întruni şi să se pună de acord şi ei, iar în felul acesta comuniunea să fie de acum înainte adevărată şi sinceră. Noi am venit la întrunire în ziua fixată, iar dintre fraţii de pe teritoriul eparhiei mele, unii sosiseră deja, pe când ceilalţi soseau unul după altul, bucuroşi şi plini de dorinţă, aşa cum e firesc să alerge cei ce vor să facă într-adevăr pace. Trimisesem şi o circulară, ba şi curieri să anunţe că ne-am prezentat deja, căci tocmai în eparhia mea fusese fixat locul unde să-i primim pe toţi participanţii. In schimb, de partea cealaltă n-a sosit nimeni, nici curierii, nici altcineva care să anunţe sosirea celor aşteptaţi. Oamenii pe care-i trimiseserăm s-au întors descriind marea tristeţe şi murmurele celor de acolo, care erau convinşi de acum că eu aş fi promulgat o credinţă nouă şi afirmau că sunt hotărâţi să nu mai dea voie episcopului lor să mai treacă pe la mine. A venit şi cineva aducând o scrisoare cu declaraţii de devotament faţă de persoana mea, dar care nu amintea nimic de ceea ce se stabilise la început. în sfârşit, fratele Teofil, om vrednic de tot respectul şi stima mea '0, trimiţând pe cineva din anturajul lui, a făcut cunoscute câteva lucruri mărunte, pe care s-a văzut obligat să le şi descrie şi pe care, se vede, trebuia să le aud şi eu. Nu m-a învrednicit însă nici el să-mi scrie, nu atât pentru că se temea de mărturia scrisului, cât mai ales din grija de a nu fi nevoit să vină să mă salute ca episcop al locului. Oricum, expresiile lui erau dure şi porneau dintr-o inimă înfierbântată. După toate acestea m-am retras, desigur ruşinat şi cu inima strânsă, fără să mai pot spune ceva celor care mă asaltau cu întrebări. N-a mai trecut mult şi am plecat în vizită în Cilicia, iar când m-am întors de acolo, curând au sosit şi scrisorile prin care se întrerupea orice comuniune între noi. III Cauza acestei rupturi era faptul, spune <Eustaţiu în epistola sa>, că eu scrisesem cândva lui Apolinarie7' 1 şi că stau în comuniune cu confratele nostru, preotul Diodor. Pe Apolinarie nu l-am socotit niciodată ca duşman, ba există unele fapte pentru care chiar îl respect ca om. Dar niciodată eu n-am fost legat de el în aşa măsură încât să se poată aduce de aici o învinuire, mai ales că eu însumi am avut motive să-l condamn ca unul care i-am citit câteva din scrierile proprii. Cu toate acestea, eu nu-mi aduc aminte să-i fi cerut vre769. E vorba de textul din epist. 125. 770. Exprimare ironică. 771. Aceeaşi acuză de care se vorbeşte şi în alte epistole (223, 224, 226). Sfântul Vasile precizează că, într-adevăr, trimisese cu vreo douăzeci de ani înainte o epistolă cu salutări prieteneşti lui Apolinarie. în schimb, când e vorba de erezia lui Apolinarie, el însuşi a combătut-o în scris. EPISTOLE 399 odată vreo carte despre Duhul Sfânt, nici să fi primit vreo altă carte de-a lui pe care mi-ar fi trimis-o. în schimb, aud spunându-se că el a fost unul din cei mai fecunzi scriitori, dar că numai o mică parte din operele sale au ajuns să fie citite. Personal, nici n-am avut răgazul să cercetez astfel de lucrări, căci sunt şi cam dificil când e vorba să receptez scrieri mai noi, mai ales că organismul meu nu-mi îngăduie să depun efort mai mare nici măcar la citirea şi adâncirea Sfintei Scripturi. Aşa încât ce legătură are cu mine faptul că cineva a scris o carte care nu-i pe placul altcuiva ? Cu toate acestea, dacă cineva trebuie să fie învinuit dintr-o astfel de pricină, atunci să-mi dea şi mie socoteală cel ce mă acuză de legături cu Apolinarie: de ce acuzatorul meu a stat în legătură cu Arie, care i-a fost dascăl, şi cu Aeţiu772, care i-a fost ucenic ? Or, eu în nici un fel n-am avut nici ca dascăl, nici ca ucenic, pe omul căruia i se impută acuzaţii ce se revarsă asupra mea. Cât despre Di odor, pe acesta l-am moştenit ca ucenic de la preafericitul Silvan şi-l iubesc şi acum şi-l preţuiesc pentru farmecul tipic al cuvântului lui, în stare să facă mai buni pe mulţi din cei ce-I întâlnesc773. IV Sub impresia acestei scrisori, cum era şi firesc, şi uluit de schimbarea atât de stranie şi de neaşteptată, n-am mai fost în stare nici să răspund, pentru că inima mea mi s-a sfâşiat, limba mi-a paralizat, mâna mi-a amorţit şi încercam un sentiment vulgar, să mi se ierte că spun un adevăr, parcă simţeam că încep să urăsc pe toată lumea, că mă uit la toţi cu neîncredere şi că cred chiar că bunătatea iubirii nici n-ar exista realmente în firea omului, că ea ar fi doar un cuvânt frumos care adaugă cel mult un plus de podoabă la cei ce folosesc astfel de expresii, în timp ce în inima omului n-ar exista deloc o astfel de dispoziţie 774. Or, dacă un om ca el, care şi-a scrutat cu grijă viaţa începând din pruncie şi până la adânci bătrâneţi, s-a putut amărî atât de uşor pentru astfel de motive, fără să aibă nici o consideraţie faţă de poziţia în care mă aflam eu şi fără să aprecieze că ar fi mai de importanţă un trecut bazat pe experienţă <ortodoxă> decât o calomnie ieftină, întocmai cum pe un mânz neîmblânzit, care n-a învăţat încă să-şi ducă în spinare călăreţul, o uşoară bănuială îl face să se tragă înapoi, să se răsucească şi să trântească la pământ pe cel de care se bucurase înainte, atunci ce trebuie să cred de ceilalţi, de-a căror prietenie aveam atâta siguranţă şi care mi-au dat atâtea mărturii de bună purtare ? în sufletul meu tot depanam aceste gânduri şi le întorceam de pe-o faţă pe alta, dar ele mă muşcau şi mă sfâşiau tot mai tare prin amintirea trecutului. Iată de ce n-am răspuns nimic la această scrisoare şi nu din mândrie am tăcut - să nu 772. Căpetenia arienilor anomei sau eunomieni. 773. Semnificativă apropiere ! Cf. şi epist. 160. 774. Pe bună dreptate, pasajul acesta miroase prea mult a retorică, cf. Y. Courtonne, op. cit., III, pp. 77-78. 400 SFÂNTUL VASILE CEL MARE bănuieşti aşa ceva, frate dragă, pentru că eu nu mă mărturisesc înaintea oamenilor, ci vorbim în Hristos, ca în faţa lui Dumnezeu ci din uluire, din dezorientare şi din neputinţa de a spune ceva pe măsura supărării pe care o încercam. V In vreme ce mă găseam în starea aceasta, mi-a sosit şi altă scrisoare, adresată de formă unui oarecare Daziza, dar, în realitate, vizându-i pe toţi oamenii, după cum o dovedeşte repeziciunea cu care s-a răspândit şi care a fost atât de uimitoare, încât în câteva zile a făcut ocolul întregului Pont şi a străbătut şi Galatia. Unii ziceau chiar că ar fi ajuns şi în Bithynia, iar vestitorii acestor noutăţi „fericite” ar fi atins şi Helespon-tul! De bună seamă că vei fi aflat fel de fel de lucruri ce se scriau la adresa mea în scrisoarea către Daziza, pentru că nu Te-au situat destul de departe de prietenia lor, încât să Te lase nerăsplătit de astfel de onoruri775. In cazul că această scrisoare nu Ţi-a căzut încă în mână, am să Ţi-o expediez. Din ea vei mai afla că sunt învinuit şi de înşelăciune şi de uneltiri, că eu aş fi cauza ruinei Bisericii şi a pierzaniei sufletelor ! Şi ai să mai vezi de aici, totodată, încă o cauză pe care ei o cred cea mai întemeiată dintre toate: că aş fi preferat în chip viclean această mărturisire de credinţă nu pentru a face un serviciu celor din Nicopole, ci cu intenţia de a le stoarce cu forţa o adeziune ! La toate acestea, las pe Dumnezeu să judece. De unde aveau ei vreo dovadă clară despre ceea ce aveam eu în adâncul inimii mele ? Şi iată ce m-a mirat şi mai mult la ei: din clipa în care am iscălit textul mărturisirii pe care le-am prezentat-o, s-au arătat atât de dornici de dezbinare, încât, în dorinţa de a convinge pe cei ce-i acuzau, au început să amestece faptele reale cu cele inexistente, nemaigândindu-se că ei cu mâinile lor au prezentat sinodului din Tiana textul mărturisirii aduse de la Roma776, care există la noi în arhivă şi care cuprinde credinţa Părinţilor. Au uitat până şi propria lor cuvântare, pe care au ţinut-o atunci când, păşind în mijlocul sinodului, au deplâns înşelăciunea care i-a făcut să accepte tomosul redactat de grupul lui Eudoxios777. Intr-adevăr, ca mijloc de justificare pentru greşeala comisă, ei s-au gândit că, odată plecaţi spre Roma; 78, au şi primit credinţa Părinţilor ca să repare prin 775. Oricât de nestatornic va fi fost Eustaţiu, totuşi faptul că a putut găsi înţelegere la destui episcopi (ca să nu mai vorbim de cei mari ai zilei) dovedeşte că susceptibilităţile şi amărăciunile Sfântului Vasile se dovedesc exagerate. Y. Courtonne, ibidem. 776. La sinodul din Roma din anul 366, Eustaţiu a semnat, împreună cu alţi episcopi, formula niceeană; o copie după această mărturisire s-a păstrat la Roma, alta (cu semnătura papii) a fost prezentată la sinodul din Tiana, iar la data scrierii acestei epistole (376) ea se păstra în arhivă la Cezareea CapadocieL 777. Eudoxios, episcop al Constantinopolului (începând din 360), era aderent al partidei semiariene a „omeilor”, cei care semnaseră formula de la Rimini-Seleucia din anul 359. 778. Fragmentul ilustrează prestigiu! de care se bucura încă de atunci scaunul Romei, chiar şi „până în îndepărtatul Orient“ (Y. Courtonne, op. cit., III, p. 79, n. 1). EPISTOLE 401 îmbunătăţirea propusă paguba făcută Bisericii prin pactizarea cu răul. Dar cei ce au făcut cele mai multe călătorii pentru credinţă şi care au ţinut această predică înţeleaptă ne insultă acum că am umbla, chipurile, pe căi piezişe şi ca şi cum sub haina dragostei am unelti acţiuni viclene ! Or până şi zvonurile care circulă acum arată că ei sunt cei care au osândit credinţa de la Niceea. Au participat şi la Cizic şi s-au întors şi de acolo cu un alt simbol de credinţă. VI Dar de ce să vorbesc teoretic despre nestatornicie când faptele însele îmi dau mărturii şi mai puternice despre deturnarea lor tocmai către contrarul lor ? Aceşti oameni n-au voit să se plece nici în faţa hotărârii luate împotriva lor de 500 de episcopi779 şi nici n-au consimţit să renunţe la pretenţia de a conduce ei Bisericile, cu tot numărul mare al celor ce căzuseră de acord cu propunerea de a-i depune din scaun. Şi aceasta pentru că - zice Eustaţiu - episcopii nu primiseră părtăşia Duhului Sfânt, Biserica nu mai conducea cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ci puseseră mâna pe cele mai de frunte scaune prin puterea lumească, iar pentru ca să-şi satisfacă pofta lor de mărire deşartă, recunosc acum ca episcopi numai pe foştii lor supuşi, hirotoniţi între timp de ei înşişi. întreabă-i Tu însuţi, deşi ei dispreţuiesc pe toţi oamenii ca neavând nici ochi, nici urechi şi nici inimă înţelegătoare ca să poată pricepe urmarea celor petrecute, şi cere-le, zic, să-Ţi spună ce convingeri mai au în inima lor ? Cum pot fi deodată episcopi atât cel depus de Evippios780, cât şi cel instituit de el, căci şi unul şi altul sunt lucrarea aceleiaşi mâini ? Dacă Evippios n-a avut darul proorocului Ieremia să „piardă şi să dărâme, să smulgă şi să sădească” 781, atunci el nu avea îndreptăţirea nici să scoată pe unul şi nici să pună pe altul. Căci dacă-i dai una din puteri, trebuie să i-o dai şi pe cealaltă. Dar se ştie, pe cât se pare, că scopul lor e numai unul: să-şi urmărească peste tot doar interesul lor, să-i considere prieteni numai pe cei care le sprijină dorinţele şi să judece ca duşman şi să nu cruţe de nici o calomnie pe cel care li se opune dorinţelor. VII Şi care sunt acum uneltirile lor îndreptate împotriva Bisericii ? Ele sunt îngrozitoare din pricina nestatorniciei celor care le aplică şi jalnice din pricina celor ce le suportă. Din fiii şi nepoţii lui Evippios, chemaţi la Sebasta tocmai din străinătate printr-o solie demnă de încredere, au început să câştige acum încrederea poporului. Aşa au ajuns ei să se facă stăpâni pe altare şi să devină plămădeala <rea> care dospeşte acum în Biserică. Ei sunt şi cei care 779. La sinodul din Constantinopol din anul 360. 780. Episcop arian, cu care Sfântul Vasile a rupt comuniunea. 781. Ier. 1, 10. 402 SFÂNTUL VASILE CEL MARE ne urmăresc pe noi, pentru că apărăm deofiinţimea Fiului cu Tatăl. Cât despre Eustaţiu, el care, începând de la Roma până la Tiana, a purtat pretutindeni pe o foaie de hârtie cuvântul „deofiinţă”, iată-1 acum în cârdăşia lor, cu toate că multă vreme nu fusese primit în mult dorita lor comuniune, fie pentru că ei se temeau de uneltirea celor ce se puseseră de acord împotriva lui, fie pentru că ţineau la prestanţa şi la autoritatea lor. Din cine era format grupul lor782, cum şi-au obţinut fiecare din ei hirotonia şi cu ce anume s-au ocupat în tinereţele lor înainte de a ajunge la poziţia actuală, cred că istorisirea acestor isprăvi nu voi mai avea timp să o fac pentru fiecare din ei, căci am învăţat să mă rog să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti783. Dacă vrei să le cunoşti, vei putea să le afli, iar dacă nu, în orice caz, ele nu vor rămâne ascunse de Judecătorul <Dumnezeu>. VIII f Cu toate acestea, sentimentele pe care le-am încercat n-aş fi vrut să nu le fac cunoscute Iubirii Tale. Anul trecut, pe când căzusem la pat cu o febră din cele mai rebele şi care mă dusese până în preajma porţilor morţii, din care numai bunătatea lui Dumnezeu m-a mai scăpat, am rămas foarte abătut în convalescenţă când meditam la multele necazuri spre care mă întorceam şi mă tot gândeam în sinea mea: ce se mai ascunsese în adâncurile înţelepciunii lui Dumnezeu, potrivit căreia mi s-au mai dăruit iarăşi zile de viaţă în trup ? Când am auzit de toate cele pe care Ţi le-am relatat, m-am gândit că Dumnezeu poate îmi va hărăzi să văd odată Bisericile izbăvite de zdruncinătura provocată mai înainte de ruptura celor cărora li se încredinţase totul pe urma demnităţii lor prefăcute. Dar poate că Domnul aşa a vrut să-mi mai lungească puterile sufleteşti şi să le facă cel puţin mai treze pentru viitor, pentru ca să nu mă mai îngrijorez de cele omeneşti, ci să-mi întremez puterile cu ajutorul poruncilor evanghelice, pe care nici vremea, nici lucrurile omeneşti şi nici chiar loviturile vieţii nu pot să le schimbe, ci rămân aceleaşi şi se perpetuează veşnic în forma în care au fost propovăduite de gura cea nemincinoasă şi fericită (a Domnului, n.tr.). IX Oamenii sunt ca norii, care se lasă duşi de vânt, odată într-o direcţie, altădată într-alta, după schimbările vremii, dar cei despre care am vorbit sunt cu mult mai schimbători decât ce mi-a fost dat să cunosc în viaţă. înţeleg că în anumite împrejurări oamenii pot relata ceva similar despre cei cu care au trăit, în orice caz însă, mie nu mi-a fost dat până acum să cunosc prin experienţă 782. Grupul semiarian, adunat într-un sinod ilegal condus de Eustaţiu. 783. Ps. 16, 4. EPISTOLE 403 proprie ori prin mărturia altora o nestatornicie în ale credinţei aşa cum este cea observată la ei. La început au pornit-o pe urmele lui Arie, după aceea au trecut de partea lui Hermoghen784, ale cărui idei erau cu totul opuse rătăcirii lui Arie, după cum o dovedeşte însăşi credinţa pe care acest om o propovăduia de la început la Niceea. Dar Hermoghen a murit şi ucenicii lui şi-au schimbat iarăşi credinţa, trecând de partea lui Eusebiu785, corifeul partidei arienilor, după cum spun cei care l-au cunoscut personal. Căzând din această vrednicie (puţin importă din ce motive), ei s-au întors iarăşi în patrie şi şi-au tăinuit mai departe sentimentele ariene. Ajunşi la episcopat, ca să trecem peste cele întâmplate între timp, câte feluri de mărturisiri de credinţă n-au semnat ? Una în Ancira786, alta în Seleucia787, a treia şi cea mai cunoscută în Constantinopol788, alta în Lampsac789, apoi în localitatea Nike din Tracia790, iar mai nou cea din Cizic791, despre care nu cunosc amănunte, dar după câte aud, aici s-a trecut sub tăcere termenul „deofiinţă”, în schimb s-a pus în circulaţie cuvântul „asemănător după fiinţă”, semnând împreună cu Eunomiu cunoscutele blasfemii împotriva Duhului Sfânt. Aceste mărturisiri de credinţă pe care le-am înşirat, chiar dacă nu se contrazic una cu alta, toate dovedesc aceeaşi instabilitate de gândire, pentru că autorii lor nu rămân niciodată credincioşi propriilor lor exprimări. Acestea sunt adevărate, mii de alte lucrări neamintite le-am trecut sub tăcere. întrucât aceşti indivizi vor fi ajuns şi până la voi, îţi cerem să ne scrii la rândul Tău, prin aducătorii prezentei scrisori (mă gândesc la împreună-slujitorul nostru Strategios), dacă ai rămas acelaşi faţă de noi ori dacă şi Tu Te-ai schimbat în urma întâlnirii cu ei. Căci se pare că nici ei nu se vor fi putut stăpâni să nu vorbească, dar nici Tu, care mi-ai scris astfel de lucruri şi care faţă de ei nu vei fi vorbit cu deplină sinceritate. Dacă ai rămâne şi pe mai departe în comuniune cu noi ar fi un lucru minunat şi ar fi cel mai de dorit. Dacă Te-au câştigat ei pentru cauza lor, lucrul ar fi desigur întristător. Şi cum n-ar fi regretabilă despărţirea de noi a unui astfel de frate ? Oricum, în lipsă de altceva mai bun, cel puţin am fost destul de instruiţi de către acei <oameni>, încât să suportăm astfel de pierderi. 784. Hermoghen a fost episcop de Cezareea înainte de Dianios. în Sinodul din Niceea (325) el a fost secretar şi cel care a dat citire Simbolului niceean. 785. Episcop ai Nicomediei şi apoi al Constantinopolului, Eusebiu a fost căpetenia arienilor sub împăratul Constantin. 786. în anul 358. 787. în anul 359 pentm răsăriteni, iar pentru episcopii apuseni la Rimini. 788. în anul 360. 789. în anul 364. 790. Aici s-a semnat formula ariană de la Rimini. 791. Anii 375-376, cf. epist. 251. 404 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cu toate că am primit mai demult epistola Dragostei Tale, am aşteptat să găsesc o persoană mai de încredere pentru a-Ţi răspunde, iar ea să completeze cele ce le voi fi uitat eu. întrucât acum m-a cercetat preaiubitul şi preaevlaviosul Strategios, fratele nostru, am crezut de cuviinţă să-l folosesc drept curier pe el, pentru că îmi cunoaşte şi părerile, dar, în acelaşi timp, poate să aducă şi un serviciu real şi evlavios în problemele noastre. Să ştii dar, preadorite şi preacinstite, că dragostea ce-Ţi port e un semn de mare preţuire, pe care din punctul de vedere al dispoziţiei sufleteşti nu m-am gândit nici o clipă s-o împuţinez, cu toate că au avut loc, între timp, multe şi mari prilejuri de adevărate supărări, Dar, în ciuda tuturor acestora, am luat hotărârea de a nu vedea numai părţile rele, ci, întocmai ca la un cântar, să le am în vedere mai curând pe cele bune decât pe cele rele. întrucât lucrurile au fost schimbate de către cei de la care s-ar fi aşteptat mai puţin s-o facă, să mi se îngăduie şi mie nu să-mi schimb părerea, ci să-mi modific atitudinea. Ce-i foarte adevărat este că eu voi rămâne pe aceeaşi poziţie, în vreme ce alţii sunt cei care mereu trec de la o părere la alta, acum chiar părăsindu-ne pe faţă şi trecând la vrăjmaşi. Cât de mare preţ puneam noi pe comuniunea mea cu ei, atâta vreme cât făceau parte din gruparea cea sănătoasă, nu-Ţi este necunoscut nici Ţie. Acum însă, dacă nici pe aceia nu-i urmăm, ba fugim şi de cei care au aceleaşi păreri cu ei, pe bună dreptate vom obţine iertarea, ca unii care n-am pus nimic mai presus de adevăr şi de siguranţa lor. EPISTOLA 246 Către locuitorii din Nicopole Scrisă în anul 376 Când văd că răul merge fericit înainte, iar evlavia voastră, obosită, renunţă la luptă, descurajându-se în faţa dezastrelor care nu mai încetează, încep să-mi pierd şi eu curajul. Când, dimpotrivă, mă gândesc la puternica mână a

• O nouă mostră de „iconomie” sau de pogorământ folosit de Sfântul Vasile ca să-l câştige

pe om prin bunăvoinţă. Teofil, episcop de Castavala (Cilicia) avusese păreri semiariene, dar a reuşit să aducă de la papa Liberiu scrisoarea de recomandare ortodoxă (ca şi Silvan al Tarsului şi Eustaţiu de Sebasta) şi astfel în anul 365 toţi trei au fost confirmaţi în post. Sub influenţa Sfântului Vasile, spre deosebire de ceilalţi doi, Teofil declară că a rămas surprins de revenirea la arianism a lui Eustaţiu, aşa încât Sfântul Vasile îi scrie aceste rânduri pline de încurajare şi de înţelegere. Epistola de faţă a fost dusă la destinaţie de acelaşi curier ca şi cea de sub nr. 244.

• Până în clipa din urmă Sfântul Vasile avea nădejdea că ortodoxia se va restabili. Cu

acest gând încurajează şi pe locuitorii Nicopolei din Armenia Mică. EPISTOLA 245 Către episcopul Teofil* Scrisă în anul 375 EPISTOLE 405 lui Dumnezeu şi când ştiu că El poate îndrepta din nou pe cei zdrobiţi în nenorociri şi „iubeşte pe cei drepţi, risipeşte pe cei mândri, coboară pe cei puternici de pe tronuri”792, atunci mă schimb şi eu, nădejdea mă face mai sprinten şi ştiu că prin rugăciunile voastre Domnul ne va arăta iarăşi pacea în curând. Numai să nu slăbiţi în rugăciuni, ci, dimpotrivă, precum sunteţi dascăli prin cuvinte, în aceleaşi lucruri să vă arătaţi tuturor, prin fapte, pilde luminoase. EPISTOLA 247 Către locuitorii din Nicopole* Scrisă în anul 376 Câte gemete şi plânsete n-am încercat, auzind parcă cu urechile mele istorisirea acestor nenorociri, când am citit scrisoarea sfinţiilor voastre: lovituri şi insulte, jaful locuinţelor, depopularea oraşului, stricarea patriei întregi, prigoana Bisericii şi surghiunul preoţilor, năvălirea lupilor şi împrăştierea turmei! Dar când am încetat să mai gem şi să mai plâng, mi-am întors privirea către Domnul din ceruri. Să ştiţi că sunt convins că ajutorul va veni curând şi că nu suntem părăsiţi pentru totdeauna. Ce-am suferit, am suferit din cauza păcatelor noastre, dar Dumnezeul milei îşi va arăta bunătatea prin dragostea Lui mare pe care o are faţă de Biserici şi iubirea Sa de oameni. Totuşi, n-am încetat să merg la mai-marii zilei, rugându-i ori scriindu-le celor de la curte care ne iubesc ca să oprească mânia celui pornit cu turbare împotriva noastră. Cred că de osândirea lui793 nu se mai îndoieşte nimeni, afară de cazul că vremurile atât de tulburi ca acelea de azi794 nu mai oferă nici un răgaz pentru aşa ceva celor din fruntea statului. EPISTOLA 248 Către Amfîlohiu, episcop de Iconium Scrisă în anul 376 Dacă voi lua în considerare numai dorinţele proprii, mă voi mâhni, pentru că mă aflu la o distanţă atât de mare de Evlavia Ta; în schimb, dacă am în 792. Ps. 145, 8; Le. 1, 52.

• în epist. 240 Sfântul Vasile scria preoţilor din Nicopolea Armeniei că „nimeni dintre

voi n-a fost schingiuit, nimănui nu i s-a confiscat averea, n-aţi fost nevoiţi să vă expatriaţi ori să fiţi întemniţaţi” . Acum scrie contrariul (n. Y. Courtonne, op. cit., III, p. 85, n.r.). Explicaţia se pare că ne-o dă faptul că între timp apăruse „pârjolul” legat de numele vicarului Demostene, care a căutat să-l aresteze şi pe Sf. Grigorie de Nyssa, umblând cu armata după el, căutând să forţeze clerul să accepte arianismul. Sfântul Vasile îi mângâie şi încurajează pe credincioşi, deciarându-le că şi e! va interveni în acest sens (n. T. Bodogae). 793. Probabil are în vedere pe împăratul Valens, care devenise odios din cauza prigoanei duse împotriva Bisericii, încât toţi îl osândeau în public; cf. epist. 74-76. 794. Aluzie la primejdia invaziei goţilor. 406 SFÂNTUL VASILE CEL MARE vedere viaţa paşnică pe care o duci, atunci aduc mulţumită lui Dumnezeu, pentru că Te-a îndepărtat măcar pe Evlavia Ta de văpaia care a devastat mai mult eparhia mea. Căci Dreptul Judecător, după faptele mele, mi-a dăruit un „înger al Satanei”795, care mă bate fără încetare şi sprijină în chip fanatic erezia, pornind un război atât de cumplit împotriva mea, încât nu cruţă nici sângele celor care cred în Dumnezeu. Oricum, Dragostea Ta, nu Te-ai înşelat când ai spus că acel Asclepios, care a fost crunt bătut de arieni, a murit în urma rănilor, mai bine spus, a preferat să se mute la viaţa veşnică, decât să intre în comuniune cu cei de felul lui Doic796. Nu uita, aşadar, că toate celelalte merg cam după acelaşi calapod: aşa stăm, de pildă, cu prigoana preoţilor şi a dascălilor şi multe altele pe care pot să le facă astfel de oameni care folosesc autoritatea politică după bunul lor plac797. Prin puterea rugăciunilor Tale, Domnul va pune odată capăt acestor abuzuri, dând şi credincioşilor răbdare ca să îndure după cuviinţă greul nădăjduirii în El. Ca unul care judeci drept lucrurile, scrie-mi cât mai des despre problemele pe care le ai. Dacă ai găsi pe cineva care să poată duce cu toată încrederea cartea pe care am compus-o798, fă-mi plăcerea şi trimite-1 încoace, pentru ca, încurajat şi de critica pe care mi-o vei face, s-o putem trimite astfel şi în mâna altora. Să dea Domnul ca prin darul Lui să fii, de dragul meu şi al Bisericii Lui, sănătos, voios şi cald rugător la Dumnezeu ! EPISTOLA 249 Fără adresă, pentru un om evlavios Scrisă în anul 376 Felicit pe acest frate că n-a avut parte de tulburările de la noi799 şi că se poate întâlni cu Evlavia Ta. Bună hrană de drum pentru veacul viitor şi-a ales în viaţa dusă laolaltă cu cei ce se tem de Domnul! Eu îl încredinţez Vredniciei Tale şi prin intermediul lui îţi cer să te rogi şi pentru mizerabila noastră viaţă, pentru ca, odată trecuţi prin aceste grele încercări, să începem să slujim Domnului aşa cum ne-o cere Evanghelia. 795. II Cor. 12, 7. 796. Doic era cel care păstra catârii lui Saul, devenit acum împărat al israeliţilor. Acest grai simbolic ne duce cu gândul Ia lupta arienilor şi a pnevmatomahilor care se înteţise. 797. în fond, aceasta a fost arma cea mai tare a arienilor, mai ales acum, când prigoana condusă de Valens a atins culmea. 798. E vorba de tratatul Despre Duhul Sfânt, despre care se mai aminteşte şi în alte scrisori, între altele nr. 231. Sfântul Vasile i-a trimis-o lui Amfilohiu ca să-şi dea părerea asupra ei, mai ales că acesta sugerase compunerea ei. 799. Atât epistola aceasta, cât şi cele două anterioare, fac aluzie la prigoana lui Valens. EPISTOLE 407 Către Patrofil, episcopul Egeii* Scrisă în anul 376 Am primit abia aseară târziu răspunsurile la epistolele de mai înainte, dar oricum le-am primit prin preaiubitul Strategios şi am dat slavă lui Dumnezeu că rămâi neschimbat în dragostea faţă de mine. Câte ai găsit de bine să-mi scrii despre aceeaşi problemă sunt o dovadă despre buna Ta intenţie, şi anume că judeci sănătos şi-mi dai sfaturi folositoare. în orice caz, întrucât presimt că scrisoarea mea ar fi şi de data aceasta mai lungă dacă aş vrea să răspund la fiecare punct din cele scrise de înţelepciunea Ta, mă mulţumesc să-Ţi spun doar atât: dacă binele păcii se mărgineşte doar la ideea despre pace, atunci e ridicol să alegem pe cutare sau pe cutare şi numai pe ei să-i numărăm în ceata celor paşnici, iar pe cei mai numeroşi să-i excludem de la binele comuniunii. Dar dacă unirea cu cei socotiţi periculoşi face - sub apărare paşnică - jocul vrăjmaşilor împotriva celor ce acceptă să se împace, atunci priveşte cu ce fel de oameni s-au amestecat cei care m-au urmărit cu ură nedreaptă şi care ţin de partida celor ce nu comunică cu mine. Nu-i nevoie să Ţi-i înşir pe nume. Aceştia au fost convocaţi de ei în Sebasta şi au luat în posesia lor bisericile, au liturghisit la altar şi au împărtăşit tot poporul din aceeaşi cuminecătură, proclamându-se episcopi în prezenţa clerului aflat acolo, însoţiţi fiind de ei în toată ţara ca nişte sfinţi şi participanţi la comuniunea cu ei. Dacă trebuie să preferăm gruparea oamenilor lor, ar fi ridicol să începem de la unghii şi să nu ne îndreptăm îndată spre cap. Fireşte că dacă n-ar fi trebuit nici să socot şi nici să ocolesc pe cineva eretic, atunci Te rog să-mi spui Tu pentru ce Te înstrăinezi şi eviţi comuniunea cu unii ? Iar daca aceştia sunt de evitat, potrivit expunerii dogmatice amănunţite, judecând lucrurile cu toată seriozitatea, să-mi spună aceşti oameni, pedanţi în toate, din ce partidă sunt cei pe care i-au chemat lângă ei din Galatia ? Dacă vei socoti că aceste lucruri trebuie să ne întristeze, să-i faci răspunzători de ele pe cei care au produs şi dezbinarea. Dacă crezi că ei n-au aici nici un amestec, să mă ierţi că nu accept să fac parte din aluatul dascălilor rătăciţi, aşa încât, dacă găseşti de cuviinţă, părăseşte argumentele forţate şi osândeşte cu toată îndrăzneala pe cei care nu umblă drept după adevărul Evangheliei.

• Patrofil era prieten atât cu Sfântul Vasile, cât şi cu Eustaţiu de Sebasta. De aceea, s-a

întristat când a văzut răcirea celor doi ierarhi, iar într-o scrisoare către Sfântul Vasile îşi exprimă nedumerirea, oferindu-şi bunele oficii pentru împăcarea lor. Răspunsul Sfântului Vasile e cuprins pe larg în epist. 244, la care Patrofil răspunde acum din nou. Se declară prieten cu Sfântul Vasile, dar iarăşi atinge problema împăcării. EPISTOLA 250 408 SFÂNTUL VASILE CEL MARE I în ciuda numărului mare de treburi care m-au absolvit şi a miilor de griji care mi-au copleşit sufletul, niciodată n-am alungat din memorie grija pe care o nutresc iubirii voastre şi cer lui Dumnezeu să rămâneţi mereu în credinţa în care v-aţi hotărât şi să vă făliţi în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Căci e greu azi şi numai arareori se poate găsi vreo Biserică deplin sănătoasă, căreia vremurile din urmă să nu-i fi adus vreo pagubă şi care să fi păstrat întreagă şi neschimbată învăţătura apostolică. Aşa v-aţi arătat voi în vremurile de azi, cu ajutorai Celui care în fiecare neam cinsteşte pe cei vrednici de chemarea Sa. Şi să vă dea Domnul bunătăţile Ierusalimului celui de sus, pentru că aţi pus pe capul celor mincinoşi învinuirile cele mincinoase, răspândite împotriva mea, şi pentru că n-aţi lăsat pe aceşti oameni să intre în inimile voastre800 ! Ştiu şi am convingerea întru Domnul că răsplata voastră va fi mare pentru fapta aceasta. Căci înţelepţeşte aţi socotit în voi înşivă - şi acesta e şi adevărul - că cei care mi-au făcut rău în loc de bine şi mi-au arătat ură în loc de iubirea pe care le-o arătam au dovedit astfel că şi calomniile pe care le ţes împotriva mea pleacă de la faptul că şi-au dat ei înşişi adeziunile lor scrise la învăţătura cea dreaptă. II Dar ei n-au căzut numai în această situaţie contradictorie, în care ne acuză că noi am fi de vină că am luat sub formă de învinuire propriile lor semnături, ci, destituiţi fiind de toţi cei întruniţi la Constantinopol, ei n-au acceptat nici destituirea pronunţată de aceşti Părinţi, socotind adunarea lor drept „sinod al nelegiuiţilor”, refuzând să-i numească episcopi, ca nu cumva, în chipul acesta, să se confirme sentinţa dată împotriva lor. Şi au şi declarat pentru ce motiv nu-i recunosc de episcopi: pentru că, ziceau ei, erau în fruntea unei periculoase erezii. Or n-au trecut nici şaptesprezece ani de când s-au petrecut aceste lucruri. Iar căpeteniile celor care i-au destituit erau tocmai Eudoxios, Evippios, Gheorghe, Akakios şi ceilalţi care fac parte din cei pe care voi nici nu-i cunoaşteţi. De unde se vede că cei care au pus stăpânire astăzi pe Biserici sunt tocmai urmaşii acelora, unii fiind hirotoniţi în locul lor, alţii promovaţi de ei înşişi801. 800. Una din mângâierile cele mai mari aie Sfântului Vasiie este cea exprimată aici: poporul n-a vrut să primească inovaţiile ariene. 801. Ca şi în alte epistole, Sfântul Vasile face un scurt rezumat al frământărilor ariene. Poate că, în fond, Eustaţiu şi ceilalţi descrişi aici se încăpăţânau legându-se mai mult de termeni, decât de dogma însăşi. Poate de aceea i-a şi urgisit poporul. A se vedea şi epist. 226,244 şi altele. EPISTOLA 251 Către creştinii din Evesa Scrisă în anul 377 EPISTOLE 409 III Să ne spună cei care mă învinuiesc pe mine ca eretic cum puteau fi eretici aceşti oameni, despre care nu acceptau să-i destituie, şi cum se face că ar fi ortodocşi ceilalţi, care au fost promovaţi de ei şi care păstrează încă aceleaşi credinţe ca şi părinţii lo r ! Dacă Evippios e ortodox, cum se face atunci că Eustaţiu, care a fost destituit de el, nu-i laic ? Şi dacă acelaşi Evippios e eretic, cum se face că se află azi în comuniune cu Eustaţiu, care a fost hirotonit tocmai de mâna lui ? Dar acestea sunt doar jocuri de copii puse la cale împotriva Bisericilor lui Dumnezeu, spre folosul acelor oameni care n-au altceva de lucru decât să-i învinuiască pe oameni, pentru ca apoi tot pe ei să-i instaleze din nou, Altarele lui Vasilide Paflagonianul au fost răsturnate de Eustaţiu pe când străbătea ţinutul respectiv, ceea ce nu l-a oprit să slujească el însuşi la aceleaşi mese, iar azi pe acelaşi Vasilide îl cheamă ca să şi le preia ! Tot Eustaţiu l-a afurisit pe preaevlaviosul frate Elpidios, din pricină că acesta se unise cu cei din Amasia, iar acum îi roagă pe cei din Amasia să-i ofere şi ei comuniunea. Predicile lui <Eustaţiu> împotriva lui Evippios ştiţi şi voi înşivă cât de înfricoşătoare erau, iar acum, pe cei care împărtăşesc părerile lui Evippios, acelaşi Eustaţiu îi preamăreşte pentru dreapta atitudine a lor, cu singura condiţie ca să-l ajute în râvna cu care se luptă ca să fie recunoscut iarăşi! Cât despre mine, eu sunt învinuit nu pentru că aş fi săvârşit vreo nedreptate, ci pentru că Eustaţiu a crezut că în felul acesta îşi atrage stima celor din Antiohia. Cei pe care i-au rechemat anul trecut din Galatia, în nădejdea că prin ei vor putea să-şi asigure deplina exercitare a vredniciei episcopale, erau oameni pe care-i cunosc şi cei care au avut foarte puţin de lucru cu ei. Cât despre mine, să nu-mi dea vreodată Dumnezeu răgaz să enumăr faptele acestor oameni! Şi cu toate acestea, cei din suita celor apropiaţi de Eustaţiu şi care erau cei mai de încredere ai lui, străbăteau întreaga ţară cu onoruri şi cu ceremoniile obişnuite episcopilor, fiind introduşi în oraş cu alai mare şi ţinând adunări cu mare răsunet şi cu autoritate suverană. Le-a fost încredinţată turma, le-a fost dat altarul. Toţi cei de azi ştiu că după ce s-au repezit până la Nicopole, totuşi n-au putut face nimic din cele ce au făgăduit: cei de acolo ştiau în ce chip „s-au întors” ei şi cum s-a ajuns la acest pas. în realitate, ei totdeauna caută să facă totul numai în interesul lor propriu. Dacă spun că şi-au schimbat părerile, atunci să ne arate căinţa lor consemnată în scris, anatema împotriva crezului celor din Constantinopol, despărţirea de eretici şi să renunţe de a-î mai înşela pe cei simpli. Acestea le cerem. IV Oricât de mici şi de umili am fi, iubiţi fraţi, noi suntem mereu aceiaşi prin harul lui Dumnezeu, ca unii care nu ne-am schimbat odată cu evenimentele de astăzi. N-avem o credinţă în Seleucia, alta în Constantinopol, alta în 410 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Zele, alta în Lampsac, alta în Roma; iar cea care circulă acum nu-i deosebită de cele dinainte, ci e una şi aceeaşi credinţă. Precum am primit de la Domnul aşa ne botezăm, ne botezăm precum credem, precum credem aşa ne închinăm Domnului, nici nu despărţim Sfântul Duh de Tatăl şi de Fiul, nici nu-L punem în faţa Tatălui, după cum nici nu spunem că Duhul e mai bătrân decât Fiul, aşa cum încearcă să dovedească gurile celor ce hulesc802. Cine este atât de îndrăzneţ încât să tăgăduiască ceea ce a aşezat Dumnezeu şi să scornească pentru numele dumnezeieşti o altă ordine personală ? Dar nici nu spun că Duhul e creatură din clipa în care El e pomenit împreună cu Tatăl şi cu Fiul şi nici nu îndrăznim să numim cu nume de slujitor pe Cel rânduit să comande. Vă îndemn dar să vă aduceţi aminte de ameninţarea Domnului, Care a zis: „Orice păcat şi orice hulă se vor ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul de acum şi nici în cel ce va să vie”803, de aceea să vă feriţi de învăţăturile periculoase împotriva Duhului. Ţineţi-vă tari în credinţă, aruncaţi-vă privirile în jurul vostru pe pământ şi convingeţi-vă cât este de neînsemnată această grupare bolnavă. Tot restul Bisericii, care, de la o margine până la cealaltă a lumii, a primit Evanghelia, e în această învăţătură sănătoasă şi nesmintită, <pe care o apărăm>. Ne rugăm ca ea să nu fie ruptă din comuniune şi ne mai rugăm ca, împreună cu voi, să ne luăm partea în ziua de judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să dea fiecăruia după faptele lui. EPISTOLA 252 Către episcopii din provincia Pontului Scrisă în anul 376 Cinstea dată martirilor804 trebuie să fie recunoscută cu râvnă de toţi cei care-şi pun nădejdile în Domnul, şi îndeosebi Voi, care mărturisiţi virtutea şi care, prin rânduielile Voastre binevoitoare faţă de vestiţii Voştri tovarăşi de robie, arătaţi sentimente bune, pentru care sunteţi puşi la încercare de dragul Stăpânului nostru comun. Dar râvna Voastră îşi are rost în chip deosebit într-o anumită înrudire pe care viaţa petrecută într-o aspră disciplină o are cu cei pe care puterea sufletească i-a îndemnat să pornească spre desăvârşire. întrucât Eupsihie şi Damas şi cei împreună cu ei sunt mucenici vestiţi, a căror pomenire se face în fiecare an în oraşul nostru şi chiar şi în tot ţinutul din jur, Biserica Vă cheamă la pomenirea lor, pe Voi, podoaba acestui ţinut, şi Vă cere, 802. Mereu aceeaşi formulă trinitară, pe care o întâlnim şi în tratatul Despre Duhni Sfânt, dar şi în multe din epistole. 803. Mi. 12,31-32. 804. Despre cultul acestor mucenici martirizaţi sub Iulian Apostatul ne vorbeşte Sfântul Vasile în mai multe epistole: 100, 142, 200. Cu ocazia pomenirii lor, episcopii prezenţi ţineau şi întruniri cu scop bisericesc. EPISTOLE 411 prin graiul nostru, să reluaţi obiceiul pe care-1 aveaţi altădată, de a ne vizita. Convinşi că Vi se cere o mare lucrare în sânul unui popor care caută să fie luminat de Voi şi că răsplăţi mari sunt pregătite în cinstirea cu care înconjuraţi pe martiri, primiţi invitaţia mea şi faceţi-mi această plăcere, iar cu preţul unei mici oboseli gustaţi o mare binefacere. EPISTOLA 253 Către preoţii din Antiohia" Scrisă în anul 376 Preaiubitul şi preaevlaviosul fratele nostru Sanctissim, împreună-slujitoral, descriind dragostea şi prietenia celor din Apus faţă de noih05, va uşura, pe de-o parte, lupta pe care o duceţi pentru Bisericile lui Dumnezeu, iar pe de alta, vă va înălţa şi vă va pune în mişcare, arătând în chip vioi, cu cuvintele lui proprii, câtă râvnă cer împrejurările de astăzi. Fiecare din ceilalţi ne-au raportat pe jumătate care sunt părerile bărbaţilor de acolo şi starea lucrurilor; în schimb, fiind în stare să priceapă gândurile oamenilor şi să tâlcuiască cu precizie starea lucrurilor, Sanctissim vă va spune toate şi vă va îndruma în toate privinţele râvna voastră cea bună. Aşadar, aveţi material care se potriveşte cu dorinţa pe care aţi manifestat-o totdeauna privitor la grija pe care o arătaţi în folosul Bisericilor lui Dumnezeu. EPISTOLA 254 Către Pelaghie, episcop în Laodiceea Siriei " Scrisă în anul 376 O, dacă mi-ar da Dumnezeu cândva prilejul să întâlnesc personal pe Cuvioşia Ta cea binecredincioasă şi atunci, tot ce am uitat să punem în scrisoare, să completăm prin propria prezenţă ! Căci ca am început târziu să vă scriem şi de multe lucruri simţim că trebuie să ne scuzăm. întrucât se află aici preaiubitul şi preaevlaviosul frate Sanctissim, preotul806, acela îţi va istorisi toate, atât cele ale noastre, cât şi pe cele ale Apusului. Sigur că noutăţile de acolo Te vor bucura, în schimb, când va descrie tulburările care s-au înstăpânit la noi, s-ar putea să mai adauge şi altă supărare şi tulburare pe lângă cele câte le ai deja în inima Ta bună.

• Probabil se adresează preoţilor rămaşi fideli Sfântului Meletie.

805. în sfârşit, iată şi un cuvânt de apreciere pozitivă a celor din Apus, faţă de lipsa de înţelegere şi de mândria pe care le-au arătat în toate încercările de până acum. E drept, deocamdată numai vorbe.

• Episcopul Pelaghie semna şi în anul 372 memoriul adresat apusenilor (epist. 92).

806. Sanctissim colecta subscrieri de la diferiţi episcopi (epist. 239, 255, 256 etc). 412 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cu toate acestea, nu-i fără folos să vă întristaţi - sunteţi în stare să-L îmblânziţi şi pe Domnul. Grija ce mi-o vei arăta se va revărsa peste noi şi ştiu că vom obţine ajutor de la Dumnezeu dacă vom avea conlucrarea rugăciunilor voastre. Dacă Te vei ruga deci împreună cu noi, ca să fim scăpaţi de atâtea griji şi pentru un adaos de putere a trupului, Domnul ne va îndruma spre realizarea dorinţei noastre şi va îngădui să ne întâlnim cu Demnitatea Ta. Epistola 255 Către Vitus, episcop în Carrhae " Scrisă în anul 377 O, dacă s-ar putea să trimit Evlaviei Tale în fiecare zi câte o epistolă ! Pentru că, din clipa în care am cunoscut dragostea Ta, aş dori foarte mult să fiu lângă Tine, iar dacă nu, măcar să-Ţi scriu şi să primesc epistolă, ca să pot să Te informez despre mine şi să aud cum o duci şi Tu. Întrucât n-avem câte am vrea, ci numai câte ne dă Domnul, suntem datori să primim cu recunoştinţă şi numai atâtea. Mulţumesc deci Bunului Dumnezeu că mi-a dat prilejul să scriu Evlaviei Tale în legătură cu sosirea preaiubitului şi preaevlaviosul nostru frate, preotul Sanctissim, care, îndurând multă oboseală în drumul lui, îţi va istorisi în amănunt toate câte a aflat în Apus. De aceea, suntem datori să ne arătăm mulţumitori faţă de Domnul şi să-L rugăm să ne dea şi nouă aceeaşi pace şi să ne primim unii pe alţii cu voie bună. Să saluţi din partea mea întreaga frăţietate cea întru Hristos. EPISTOLA 256 Episcopul Vasile scrie către preadoriţii şi preaevlavioşii preoţi Akakios, Aetios, Pavel şi Silvan şi către diaconii Silvinos şi Lucios şi alţi fraţi călugări' Scrisă în anul 376 Am auzit că o grea prigoană s-a pornit din nou împotriva voastră, şi anume că, îndată după Paşti, cei care au „postit ca să se certe şi să se sfădească” 807 s-au năpustit asupra corturilor voastre, aruncând în foc truda voastră, ca să vă pregătească astfel în ceruri lăcaş nefăcut de mână omenească, iar pentru ei înşişi strângând sub formă de comoară tocmai focul de care s-au

• Prieten devotat al Sfântului Vasile, episcopul Vitus va participa şi la şedinţele Sinodului

II Ecumenic, cf. P. Hristu, op. cit., III, 352.

• In anul 376, ereticii au provocat prigoane împotriva ortodocşilor din Beroia Siriei,

îndeosebi împotriva grupurilor de monahi. Sfântul Vasile îi mângâie cu această scrisoare. Se pare că primul dintre cei amintiţi aici, Akakios, va fi ales mai târziu episcop în Beroia Siriei, fiind amestecat mai târziu în polemica dusă împotriva Sf. Ioan Hrisostomul. 807. is. 58, 4. EPISTOLE 413 folosit pentru vătămarea voastră. Văzând cele întâmplate, am suspinat adânc, plângând, fraţilor, nu pentru viaţa trupurilor voastre - Doamne fereşte ci pentru cei care ajunseseră atât de cufundaţi în păcat, încât şi-au întins propria lor răutate până într-acolo ! M-am aşteptat să vă văd alergând repede spre smerenia mea, ca spre un adăpost mai înainte pregătit, având nădejdea că Domnul îmi va da să mă mai mângâi puţin îmbrăţişându-vă în aceste suferinţe neîntrerupte, pentru ca, întâmpinând vrednicele voastre sudori, pe care le picuraţi în folosul adevărului, să le adun eu pe zăbavnicul meu trup şi astfel să m-ajute să fiu şi eu părtaş măcar întru puţin laurilor pregătiţi vouă de Judecătorul cel Drept. întrucât ideea acestui demers nici măcar nu v-a trecut prin minte şi nici nu v-aţi gândit că aţi putea primi de la mine vreo mângâiere, aş dori să găsesc măcar prilejuri mai dese ca să vă scriu, şi atunci, ca şi cei care-i aclamă pe alergători, aş striga şi eu prin scrisorile mele cuvinte de încurajare în buna voastră luptă. Dar până şi acest lucru mi-a fost greu din două pricini: cea dintâi e că nu ştiam unde locuiţi, a doua, pentru că nu-s mulţi cei care să plece de la noi la voi. Dar Domnul ni l-a adus de curând pe preaevlaviosul preot Sanctissim, fratele nostru, prin care salut dragostea voastră şi vă cer să vă rugaţi pentru mine în bucurie şi veselie, pentru că „plata voastră este multă în ceruri”808. Iar pentru că puteţi vorbi deschis către Dumnezeu, să nu încetaţi zi şi noapte să strigaţi către El ca să domolească această furtună din Biserici, pentru ca păstorii să fie redaţi popoarelor lor şi ca Biserica să-şi revină la vrednicia care i se cuvine. Sunt convins că dacă se va afla un glas care să înduplece pe Dumnezeul bunătăţii, El nu Se va lăsa aşteptat prea multă vreme cu milele Sale şi, deodată cu încercarea aceasta, ne va da şi tăria ca să putem răbda toate809. Salutaţi din partea mea pe toţi fraţii în Hristos. EPISTOLA 257 Către călugării maltrataţi de arieni Scrisă în anul 376 I Câte am frământat eu însumi în inima mea, după ce am auzit vorbindu-se despre suferinţa cu care aţi fost încercaţi de către vrăjmaşii lui Dumnezeu, m-am gândit că ar fi bine să vi le istorisesc şi vouă prin scrisoarea aceasta, într-o vreme socotită vreme de pace, voi v-aţi dobândit o fericire care-i pregătită celor „prigoniţi din pricina numelui”8'0 lui Hristos, căci nu fiindcă un nume plăcut şi binevenit a fost dat lucrătorilor răului, ci pentru că trebuie să vedem în faptele lor altceva decât fapte duşmănoase. Eu cred că-i mai de 808. Mt. 5, 12. 809. Cf. / Con 10, 13. 810. Mt. 5, 11. 414 SFÂNTUL VASILE CEL MARE temut războiul ce ni-1 fac cei din neamul nostru, pentru că de duşmanii declaraţi e uşor să te păzeşti811, în schimb suntem expuşi inevitabil la tot felul de neplăceri din partea celor care trăiesc printre noi. Tocmai dintr-o astfel de pricină au pornit şi relele care au dat peste voi. Şi părinţii voştri au fost prigoniţi, dar de către cei care se închinau la idoli. Le-a fost răpită şi lor viaţa, casele le-au fost nimicite, ei înşişi erau surghiuniţi de cei care se luptau cu noi pe faţă împotriva numelui lui Hristos. In schimb, cei care ne prigonesc azi pe noi nu ne urăsc mai puţin decât aceia, iar ca să înşele mulţimea, ei se dau drept purtători ai numelui lui Hristos, pentru ca nici cei care suferă cu adevărat prigoane să n-aibă mângâierea deplină că de fapt numai „mărturisesc” pentru credinţă, căci chiar dacă mulţimea mai neînvăţată recunoaşte şi ea că ni se face nedreptate, totuşi ea nu socoteşte drept martiraj moartea pe care noi o îndurăm pentru adevăr. Iată de ce sunt convins că Dreptul Judecător ne pregăteşte mai mare răsplată decât celor care sufereau atunci martiriul; aceia se puteau justifica prin aprobarea oamenilor şi, în acelaşi timp, aşteptau şi răsplata lui Dumnezeu, pe când noi nu primim de la popor ca recunoaştere cinstea cuvenită pentru faptele noastre bune. E firesc, aşadar, ca în viaţa viitoare să fie rezervată o răsplată mult mai bogată muncilor îndurate pentru evlavie. II De aceea, vă cerem să nu vă pierdeţi curajul la vremuri de restrişte, ci să vă reînnoiţi în dragostea de Dumnezeu şi râvna voastră să crească cu fiecare zi, bineştiind că prin voi trebuie salvat restul credinţei, pe care Domnul o va afla la venirea Sa pe pământ852. Nu trebuie să vă tulburaţi dacă unii episcopi au fost alungaţi din Bisericile lor. Dacă s-au ivit şi trădători printre clerici, nu trebuie să se clatine încrederea noastră în Dumnezeu. Nu numele sunt cele care ne mântuiesc pe noi, ci cugetele şi adevărata voastră dragoste faţă de Creatorul nostru. Gândiţi-vă că în capcanele care I-au fost întinse Mântuitorului nostru, arhiereii, cărturarii şi bătrânii erau cei care unelteau aceste curse, că nu întâlneai decât câţiva oameni din popor care să primească cuvântul cu suflet sincer, că nu numărul mare al mulţimii s-a mântuit, ci doar cei aleşi de Dumnezeu. Să nu vă speriaţi de mulţimea poporului care, ca şi apele mării, se lasă dusă de vânturi în toate direcţiile. De-ar rămâne numai unul să se mântuiască, aşa ca Lot în Sodoma813, acela ar trebui să rămână până la Dreapta Judecată cu o nădejde neclintită în Hristos, pentru că Domnul niciodată nu-i va părăsi pe sfinţii Săi. Rugaţi-vă sincer pentru nenorocitul meu suflet. 811. în amărăciunea sa faţă de lupta din culise dusă împotriva ortodocşilor şi mai ales a monahilor, Sfântul Vasile face o asemănare cu lupta dusă de persecutorii păgâni împotriva martirilor de pe vremuri, numai că cea de acum e mult mai amară la gust, pentru că persecutorii de acum se dau drept „creştini”. 812. Cf. Le, 18,8. 813. Fac. 19, 1-38. EPISTOLE 415 I Ceea ce era de aşteptat de mult timp, după prooroeia Domnului, se confirmă acum prin realitatea faptelor, anume că, „din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci”814, fapt care a ajuns dominant la noi, dar care e contrazis de scrisoarea adusă de la Demnitatea Ta. într-adevăr, ea e un semn real şi neobişnuit al dragostei cu care Ţi-ai adus aminte de mine, un om atât de modest şi de mică vrednicie, căruia i-ai mai trimis să-l viziteze şi câţiva fraţi, purtători vrednici ai unor scrisori irenice. Nimic nu-i mai rar decât o astfel de privelişte astăzi, când toţi suntem priviţi cu bănuială din toate părţile. Oamenii de azi nu mai au inimă, nicăieri nu auzi de compătimire, de lacrimi vărsate pentru vreun frate aflat în suferinţă. Nici prigoanele dezlănţuite împotriva celor ce luptă pentru adevăr, nici Bisericile <nenumărate> care o duc numai într-un geamăt, nici şirul lung de greutăţi care ne învăluie nu sunt în stare să ne mişte şi să provoace înţelegere pentru cel din jurul nostru. Ne insultăm la căderi, mărim şi mai mult rănile, facem şi mai grele pătimirile provocate de eretici într-o vreme când noi, care lăsăm să se înţeleagă că avem în credinţă aceleaşi vederi, ne îndepărtăm unul de altul pentru cine ştie ce fleacuri mărunte. Şi atunci cum să nu admiri pe cel care arată în astfel de împrejurări o dragoste curată şi deschisă faţă de aproapele său şi care tocmai de dincolo de atâtea mări şi ţări - care despart trupurile noastre - ne bucură sufletele cu atâta solicitudine ? II Ceea ce am mai admirat la Tine e faptul că ai privit cu durere dezbinarea fraţilor de pe Muntele Măslinilor815 şi vrei să încerci o împăcare între ei. Nu Ţi-au scăpat nici uneltirile urzite de alţi tulburători, ci Te-ai angajat şi în această privinţă cu o nouă sarcină, lucrare pe care iarăşi am aprobat-o. Dar ceea ce n-am crezut că poate pleca de la Tine ca demn de înţelepciunea Ta a fost faptul că ai încredinţat îndreptarea acestor lipsuri unor oameni ca noi, care nu prea suntem conduşi de harul lui Dumnezeu, pentru că trăim printre păcate şi acum nu mai avem nici o destoinicie în cuvinte816, pentru că ne-am înde814. Mt. 24, 12. 815. E vorba de erezia lui Apolinarie, care tăgăduia integritatea firii umane a Mântuitorului şi care a izbucnit mai întâi între nişte călugări pe Muntele Măslinilor. 816. Iarăşi o modestie din partea Sfântului Vasîîe. Cunoştinţa sa cu bătrânul Epifanie al Ciprului (f 403) se va fi făcut prin Diodor din Tars, ascuns la Antiohia din pricina arienilor. Acolo venise şi Epifanie să-i ajute pe ortodocşi să-şi aleagă un păstor bun în locul lui Vitalie, hirotonit de ereticul Apolinarie. Din păcate, nici el n-a reuşit în planul său. EPISTOLA 258 Către episcopul Epifanie Scrisă în anul 377 416 SFÂNTUL VASILE CEL MARE părtat sufleteşte de orice înţelepciune deşartă şi pentru că n-am ajuns încă să stăpânim deplin nici dogmele adevărului. Am răspuns deci preaiubiţilor noştri fraţi de pe Muntele Măslinilor (Elaion), lui Palladios al nostru şi italianului Inochentie, în legătură cu ceea ce ni le scriseseră, şi anume că la Simbolul Credinţei din Niceea noi n-avem voie nici să adăugăm ceva, nici să prescurtăm, în afară de doxologia legată de Duhul Sfânt, pentru că despre Duhul Sfânt Părinţii noştri n-au făcut menţiune decât în treacăt, întrucât până atunci problema în sine nu fusese încă adusă în discuţie. Cât despre dogmele atinse în Simbolul Credinţei privitoare la întruparea Domnului, noi nici nu le-am pus în discuţie şi nici nu am argumentat acceptarea lor, pentru că depăşesc puterea noastră de înţelegere, întrucât, după cum ştim, în momentul în care ne atingem de simplitatea credinţei, atunci nu vom mai putea pune capăt discuţiilor, pentru că veşnic principiul contradicţiei ne va duce tot mai departe şi vom tulbura continuu cugetele oamenilor de rând prin introducerea celor mai stranii idei. III în ceea ce priveşte Biserica din Antiohia (mă gândesc la cea care a păstrat aceleaşi vederi cu ale noastre), de ne-ar hărăzi Dumnezeu bucuria s-o vedem odată unificată ! Ea e deosebit de expusă intrigilor duşmanului, care vrea să se răzbune pe ea pentru motivul că aderenţii ei aici au luat pentru prima dată numele de creştini817, în Antiohia, erezia face dezbinare nu numai între ortodocşi şi arieni, ci chiar şi în interiorul dreptei credinţe înseşi. în ceea ce ne priveşte, întrucât preavenerabilul episcop Meletie a fost cel dintâi care a vorbit deschis pentru adevăr şi a susţinut această frumoasă luptă încă din vremea împăratului Constanţiu, întrucât Biserica mea l-a avut în comuniune şi l-a iubit în mod deosebit pentru rezistenţa lui statornică şi neclintită, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu am păstrat până acum legătura cu el şi, de va vrea Dumnezeu, o voi păstra şi de acum înainte. Chiar şi preafericitul papă Atanasie, atunci când a venit de la Alexandria, dorea fierbinte să se realizeze comuniunea cu Meletie, dar, din pricina unor sfetnici răi, unirea dintre ei s-a amânat un timp, ceea ce-ar fi fost bine să nu se fi întâmplat. N-am primit niciodată în comuniune pe nimeni altul din cei care au mai încercat ulterior818, nu pentru că i-am fi socotit nevrednici, ci pentru că n-am avut nici un motiv să-l osândim pe acesta819. Cu toate că am auzit vorbindu-se multe pe socoteala fraţilor acestora, eu nu le-am dat crezare, pentru că acuzaţii nu se găseau de faţă cu acuzatorii, cum cere Scriptura: „Nu cumva Legea noastră judecă pe om dacă 817. Fap. 11,26. 818. PePaulin. 819. Adică pe Meletie. în epist. 89 Sfântul Vasile spune lui Meletie: „Venerabilul Atanasie ar fi vrut să se unească cu noi şi a făcut tot ce a fost cu putinţă din partea lui, dar s-a întristat că atunci a trebuit să plece fără a fi putut restabili comuniunea”. EPISTOLE 417 nu-1 ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut ?”820. Iată de ce nu putem să le scriem, preacinstite frate, şi nu trebuie să fim siliţi s-o facem. Dar după cum zici Tu, n-ar trebui nici să ne unim cu unii, nici să ne ferim de ceilalţi, ci mai bine să aducem la starea de dinainte elementele dezbinate. De aceea, întâi şi întâi roagă-Te. în al doilea rând, îndeamnă-i să-şi lase la o parte ambiţiile şi, ca să redea Bisericii puterea ei şi să îngenuncheze orgoliul duşmanilor, să caute să se unească între ei. Mult mi-a mângâiat sufletul şi adaosul precis în care ai explicat deplin lucrurile, teologhisind că e necesar să mărturisim existenţa a trei ipostasuri (sau Persoane, n.tr.). Să înveţe dar de la Tine fraţii antiohieni, cu toate că şi până acum au ştiut-o, căci e limpede că Tu n-ai fi ales comuniunea cu ei dacă nu Te-ai fi asigurat dinainte despre ei. IV Poporul maguseilor821, despre care Te-ai învrednicit să-mi ceri informaţii în altă scrisoare, e foarte răspândit pretutindeni în părţile noastre, pentru că s-a infiltrat prin colonişti aduşi demult din Babilonia. Ei au obiceiuri aparte, n-au legături cu alţi oameni şi e cu totul imposibil să stai de vorbă cu ei, pentru că sunt robiţi de diavol spre a face voia lui. La ei nu există nici cărţi, nici dascăli care să-i înveţe dogmele, ci sunt crescuţi în tradiţii nebuneşti, iar nelegiuirea se transmite din tată în fiu. în afară de aceste obiceiuri, pe care Ie poate constata oricine, ei se feresc ca de un lucru necurat să înjunghie vreun animal, cerând străinilor să le sugrume vitele de care au nevoie în alimentaţie, în schimb, se bălăcesc în căsătorii nelegitime, focul e cinstit ca zeitate şi altele de acest fel. în privinţa genealogiilor magilor, începând cu Avraam, nimeni până acum nu ni le-a istorisit, în schimb maguseii pun ca protopărinte al neamului lor un oarecare Zarnuas. Altceva nu mai pot scrie Preacinstitei Tale Persoane despre ei822. EPISTOLA 259 Către călugării Palladios şi Inochentios* Scrisă în anul 377 Cât de mult vă iubesc eu, trebuie să o deduceţi după dragostea pe care mi-o arătaţi şi voi mie. Mereu am dorit să fiu un făcător de pace, dar, pentru 820. In. 7,5 1 . 821. Din Arabia. 822. Se vede că Sfântul Epifanie căuta să-şi îmbogăţească informaţiile despre credinţa maguseilor, despre care şi scrie în Panarion, Migne, P.G. 42, 797.

• Aproape nu e scrisoare în care să nu ceară Sfântul Vasile să se facă rugăciuni pentru el.

Cu atât mai mult cere acest lucru de la monahi. A se vedea şi epist. 258. 418 SFÂNTUL VASILE CEL MARE că nu am reuşit, m-am întristat. Cum n-ar fi aşa ? Şi totuşi din pricina aceasta nu pot urî pe nimeni, căci ştiu că de multă vreme tocmai binele păcii este cel care ne-a fost răpit. Dacă dihonia neînţelegerilor vine din altă parte, să dea Dumnezeu ca să se astâmpere odată şi cei care le-au po rn it! De bună seamă, eu nu vă pot cere să veniţi mai des pe la mine, dar nici să nu credeţi că ne-aţi deranja dacă aţi da pe la noi. Ştiu că oamenii care şi-au ales viaţa dusă în sărăcie şi care îşi procură cu mâinile lor cele necesare nu pot lipsi mult timp de la casele lor. Dar, oriunde aţi fi, aduceţi-vă aminte şi de mine şi rugaţi-vă cel puţin să fim în pace cu noi înşine şi cu Dumnezeu, fără ca să ne tulbure vreun gând oarecare. EPISTOLA 260 Către episcopul Optim1 Scrisă în anul 377 I întotdeauna îmi place să mă uit la copii, atunci când văd în purtarea lor cuminţenie şi statornicie care se ridică deasupra vârstei lor, iar familiaritatea pe care o au cu Evlavia Ta ne lasă să nădăjduim de la ei ceva deosebit în viitor. Dar când i-am mai văzut şi venind la mine cu o scrisoare de la Tine, mi-au fost de două ori dragi. Când am citit şi această scrisoare şi am văzut în ea întreaga Ta purtare de grijă faţă de Biserici, precum şi interesul pentru lectura Sfintelor Scripturi, am dat slavă lui Dumnezeu, rugându-L să reverse din bunătăţile Sale peste cei care-mi aduceau o astfel de scrisoare, precum şi asupra celui care mi-a scris-o. II Mi-ai cerut să-Ţi spun care poate fi înţelesul acelui cuvânt des repetat de toată lumea în diferite prilejuri: „tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi” 8“3. Prin aceasta mi-ai dat să înţeleg, de la început, că Tu ţii strict porunca dată de Pavel lui Timotei824 - încă o dovadă clară că-Ţi place citirea Scripturilor -, apoi m-ai înviorat şi pe mine, bătrânul amorţit de vârstă, de boală şi de mulţimea supărărilor care s-au abătut asupra mea, copleşindu-mi viaţa, cu

• Episcop în Antiohia Pisidiei, Optim era bun prieten cu Grigorie Teologul. Se vede că

el obişnuia să pună întrebări acestor mari dascăli, la care dădea uneori răspunsuri copilăroase. De aici aluzia discretă de la începutul acestei epistole. Tema acestei lungi epistole e răspunsul dat în legătură cu „pedepsirea de şapte ori” (resp. înşeptită) pentru cel care va ucide pe Cain {Fac. 4, 15) şi despre păcatul lui Lameh (Fac. 4, 23-24), Sfântul Vasile adânceşte ideea că ispăşirea răului e o normă de drept imprescriptibil. 823. Fac. 4, 15. 824. 1 Tim. 4, 13. EPISTOLE 419 mintea Ta mi-ai încălzit din nou fiinţa, care era asemenea cu cea a animalelor care se ascund în vizuină, şi prin aceasta m-ai readus parcă la starea de veghe şi la lucrările vieţii. Citatul amintit se poate tâlcui simplu de tot, dar, în acelaşi timp, el se poate înţelege şi în chip deosebit. înţelesul cel mai simplu care poate fi tâlcuit uşor, de oricine, e acesta: Cain trebuie pedepsit de şapte ori pentru cele ce a făcut. într-adevăr, nu-i cazul ca un judecător conştiincios să stabilească răsplăţi absolut egale pentru faptele săvârşite, în schimb, trebuie ca acela care a dat dovadă de o nelegiuire atât de mare să-şi plătească datoria cu dobândă, ca el să devină mai bun în urma pedepselor şi să înveţe şi alţii din exemplul lui. întrucât dar a fost hotărât pentru Cain ca să plătească de şapte ori ca pedeapsă pentru greşelile lui, acela care-1 va ucide va anula, zice Scriptura, această hotărâre dată în legătură cu el de judecata cea dumnezeiască. Acesta-i înţelesul aşa cum se vede el la prima lui lectură. ni întrucât cugetarea oamenilor sârguincioşi e făcută să scruteze adâncurile, ea se întreabă cum se poate împăca dreptatea cu acest „înşeptit”, adică dacă e vorba de şapte ispăşiri pentru păcatul săvârşit ori dacă nu-i decât un singur păcat ? Or Scriptura dă ca limită pentru iertarea păcatelor numărul de şapte. „Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui ? (întreabă Petru pe Domnul, n.tr.). Oare de şapte ori ?”. La care Mântuitorul îi răspunde: „Nu zic ţie de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte”82'. Deci, Mântuitorul n-a trecut la alt număr, spre a arăta limita iertării, ci a rămas la acelaşi număr, înmulţindu-1 însă de şapte ori. Tot aşa după şapte ani evreul putea să se elibereze din robie826. Şapte săptămâni de ani aduceau, după ei, vestitul jubileu, în timpul căruia pământul respecta sabatul, datoriile erau anulate, robii eliberaţi8-7, şi astfel, aşa-zicând, se începea o viaţă nouă de la început, timp în care cea veche îşi primea sfârşitul în cel de al şaptelea număr. Aceste obiceiuri erau simboluri ale veacului, care-şi face revoluţia în cicluri de câte şapte zile ale săptămânii, în drumul căruia suntem cuprinşi şi noi: în acest an păcatele se iertau după binevoitoarea înţelegere a Stăpânului nostru Bun, ca să nu fim daţi pedepsei fără de sfârşit a veacului viitor. Aşadar, cuvântul „de şapte ori” se foloseşte din pricina înrudirii Iui şapte cu lumea aceasta, pentru că oamenii îndrăgostiţi de această lume trebuie să-şi afle pedeapsa mai ales în obiectele care i-au făcut să-şi aleagă o viaţă păcătoasă. 825. Mi. 18, 21-22. Nu trebuie uitat că Sfântul Vasile citează totdeauna după textul Septuagintei. în textul ebraic, înţelesul versetului din Fac. 4, 5 e acesta: dacă va ucide cineva pe Cain, acela va fi pedepsit de 7 ori, ca şi cum ar fi comis 7 ucideri. Cf. Y. Courtonne, op. cit., Iii, pp. 106-107. 826. Cf. Dent. 15, 12. 827. Cf. Lev. 25, 10. 420 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Cât despre ispăşiri, dacă vrei să vorbim despre păcatele săvârşite de Cain, vom da iar de numărul şapte, iar dacă se desemnează pedepsele pe care Judecătorul le-a rânduit pentru el, nu ne-am înşela nici în ceea ce priveşte înţelesul cuvântului „ispăşire” , în ceea ce a îndrăznit Cain să facă, primul păcat este invidia din pricina preferinţei al cărei obiect era Abel; al doilea e viclenia cu care s-a adresat fratelui său când a zis: „Să ieşim la câmp”828, a treia e uciderea, care e o potenţare a răului, a patra constă în faptul că e vorba tocmai de uciderea unui frate, ceea ce-i o nelegiuire şi mai mare; a cincea ne prezintă pe Cain ca fiind primul om ucigaş, care a lăsat lumii întregi o pildă atât de nenorocită; a şasea greşeală a lui Cain o formează faptul că i-a pus pe părinţi în doliu, iar cea de a şaptea e faptul că L-a minţit pe Dumnezeu, întrucât la întrebarea Domnului: „Unde este Abel, fratele tău ?”, el a răspuns: „nu ştiu !”829. Aşadar, şapte vini trebuiau ispăşite de Cain pentru uciderea comisă de el. Când Domnul i-a zis: „Blestemat să fie pământul care s-a căscat ca să primească sângele fratelui tău”830 şi apoi continuă: „Gemând şi tremurând vei fi pe pământ”831, Cain a replicat: „Dacă mă scoţi azi de pe faţa pământului, mă voi ascunde şi de la faţa Ta şi voi fi gemând şi tremurând pe pământ şi oricine mă va afla mă va omorî”832 La acestea, a răspuns Domnul: „Nu aşa tot cel ce va omorî pe Cain de şapte ori se va pedepsi”833. Cain credea că orice prim venit îl va prinde uşor, pentru că nu mai avea siguranţa pe care ţi-o dă pământul (acest pământ care fusese blestemat din pricina lui), şi că e lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, fiind supărat pe el din pricina nelegiuirii pe care o săvârşise. Astfel, era convins că nu mai are de aşteptat nici un ajutor, nici de pe pământ, nici de la cer: „şi va fi că tot cel ce mă află mă va omorî”, însă Scriptura combate greşeala lui Cain, spunând: „Nu aşa”, adică „tu nu vei fi omorât”. Şi, într-adevăr, moartea e un câştig pentru cei pedepsiţi, pentru că le aduce scăpare de chinuri. Dar întrucât cuvântul „ispăşire” e luat în două înţelesuri, desemnând totodată atât păcatul pentru care a fost pedepsit, cât şi modul pedepsirii lui, să vedem dacă într-adevăr sunt şapte feluri de chinuri date celui care s-a purtat atât de rău. IV Cele şapte păcate ale lui Cain au fost numărate în capitolul precedent al acestei scrisori. De astă dată vom căuta să vedem dacă suferinţele care i-au fost date ca pedeapsă sunt într-adevăr în număr de şapte. Şi iată că aşa stau lucrurile. începând cu întrebarea Domnului: „unde este fratele tău, Abel ?”, întrebare pe care i-a pus-o Stăpânul iubitor de oameni nu pentru că voia să 828. Fac. 4, 8. 829. Fac. 4, 9. 830. Fac. 4, 11. 831. Fac. 4, 12 (ed. 1914). 832. Fac. 4, 14 (ed. 1914). 833. Fac. 4, 15 (ed. 1914). EPISTOLE 421 afle acel loc, Dumnezeu a vrut să-î dea prilejul lui Cain să exprime părerea de rău, aşa după cum o arată chiar cuvintele Lui, Atunci când el a tăgăduit că ar şti, Dumnezeu l-a convins îndată, spunându-i: „glasul sângelui fratelui tău strigă după Mine din pământ”834, încât cuvintele „unde este fratele tău, Abel” i-au dat ucigaşului prilej de a lua cunoştinţă de păcatul săvârşit, fără ca să aducă lui Dumnezeu o informaţie nouă. Dacă nu s-ar fi întâmplat să-l caute Dumnezeu, Cain ar fi avut pretext să spună că ar fi fost părăsit şi că nu i s-ar fi lăsat nici un prilej pentru pocăinţă. De aceea s-a prezentat însuşi doctorul, pentru ca bolnavul să aibă la cine alerga. însă Cain nu numai că-şi ascunde rana, ci-şi mai adaugă una atunci când minte, spunând: „nu ştiu, au doară eu sunt păzitorul fratelui meu ?”835. Şi iată, de acum înainte el începe să-şi numere pedepsele: „Blestemat să fie pământul din pricina ta”8j6. Prima pedeapsă. Un fel de destin tainic îl aşteaptă pe Cain şi-l sileşte să lucreze pământul, încât, chiar dacă ar mai vrea-o, el n-ar mai avea posibilitatea să se odihnească, iar un cui al suferinţei îl ţine mereu ţintuit de pământul pe care l-a urât şi care a ajuns blestemat din cauza lui, pentru că se murdărise cu sângele fratelui. „Vei lucra pământul”; groaznică pedeapsă, să-ţi petreci viaţa cu cei pe care tu îi urăşti, să locuieşti împreună cu un vrăjmaş, cu un duşman care nu te lasă să te odihneşti! „Vei lucra pământul”, cu alte cuvinte, pornit cu înverşunare la scormonirea pământului, tu să nu mai ai odihnă şi libertate nici noaptea, nici ziua să nu mai scapi de oboseli, iar ceea ce-i şi mai josnic decât un stăpân fără milă - să simţi în chip tainic nevoia de a pomi la lucru. „Şi când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale”837. Chiar şi atunci când această robotă nesfârşită ţi-ar da un rezultat oarecare, munca în sine n-ar fi o pedeapsă chiar atât de grea pentru cel ce s-ar încrâncena şi s-ar obosi fără încetare, întrucât truda omului e fără sfârşit, iar oboseala pe care ţi-o provoacă pământul e şi ea de multe ori fără rod (întrucât nici ea nu-şi dă roadele sale), urmează cea de-a treia pedeapsă: sterilitatea muncilor: „Şi vei fi gemând şi tremurând pe acest pământ”838. Şi acum se adaugă încă două la cele trei pedepse: geamătul continuu şi tremuratul trupului din pricină că mădularele nu-şi au sprijinul care provine din putere, întrucât s-a folosit rău puterea trupului, s-a primejduit întreaga alcătuire a Iui, aşa încât se clatină şi tremură, nefiind în stare nici pâinea să şi-o ducă cu uşurinţă Ia gură şi mai neputincios când ia băutura, pentru că mâna sa nelegiuită, după ce a săvârşit fapta aceea urâtă, nu mai este în stare să-i vină în ajutor nici pentru trebuinţele proprii şi pentru necesităţile trupului său839. 834. Fac. 4, 10. 835. Fac. 4, 9. 836. Fac. 4, 11. 837. Fac. 4, 12. 838. Fac. 4, 12 (ed. 1914). 839. Această osândă trebuie luată mai mult în sens moral. 422 SFÂNTUL VASILE CEL MARE O altă pedeapsă este aceea pe care Cain însuşi o dă pe faţă atunci când spune: „de mă izgoneşti acum de pe pământ, mă voi ascunde de la faţa Ta”840. Ce înseamnă „dacă mă izgoneşti de pe pământ” ? înseamnă că îl scoate din uşurinţele pe care pământul i le dă. Cain nu era încă mutat în alt loc, în schimb se înstrăinase de bunurile de pe el. „Mă voi ascunde de la faţa Ta”. Cea mai grea pedeapsă pentru cei înţelepţi este despărţirea de Dumnezeu. „Şi se va întâmpla că oricine mă va întâlni mă va ucide”. Cain face o presupunere care decurge din cele precedente: dacă sunt izgonit de pe pământ şi dacă mă ascund departe de faţa Ta, înseamnă că voi fi omorât de cel dintâi trecător. Ce zice Domnul ? „Nu, nu va fi aşa”. Şi a pus un semn pe Cain: aceasta-i cea de-a şaptea pedeapsă, aceea de a nu fi ascuns şi de a putea fi cunoscut de toată lumea, printr-un semn clar, că el e autorul acestor fapte nelegiuite. Pentru cine judecă drept, ruşinea e cea mai aspră dintre pedepse. Ea va rămâne în picioare şi la Dreapta Judecată - aşa am înţeles -, pentru că unii vor^învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. V Urmează acum o altă întrebare de acelaşi fel, şi anume despre cuvintele spuse de Lameh femeilor sale: „am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea”841. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh „de şaptezeci de ori câte şapte”842. Despre Cain cred unii că a fost omorât de Lameh, că ar fi supravieţuit până la acea generaţie ca să sufere o pedeapsă şi mai îndelungată. Acest lucru nu-i adevărat. Se vede, într-adevăr, că Lameh a săvârşit două omoruri, după cum ne-o spune el însuşi: „am ucis un bărbat şi un tânăr, pe bărbat pentru rană, pe tânăr pentru vânătaie, căci una e rana şi altceva e vânătaia; una e bărbatul şi altceva e tânărul”. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh „de şaptezeci de ori câte şapte”. E drept ca eu să sufăr 490 de pedepse, dacă Dumnezeu a pronunţat pentru Cain o dreaptă judecată, dându-i şapte pedepse. Căci după cum acela n-a învăţat de la altul să ucidă, tot aşa n-a văzut nici alt ucigaş suferind pedeapsă, pe când eu mereu aveam sub ochi pe acest om gemând şi tremurând, pentru că pe mine, care dovedeam marea mânie a lui Dumnezeu, totuşi pilda lui nu m-a făcut mai înţelept. Drept aceea, am meritat să execut 490 de pedepse. Unii au ajuns la o astfel de tălmăcire, care nu-i nici ea potrivnică învăţăturii Bisericii, pentru că de la Cain şi până la potop au trecut şapte rânduri de oameni şi îndată a venit peste ei pedeapsa, pentru că păcatul se răspândise foarte tare. însă păcatul lui Lameh n-avea nevoie de potop pentru a fi 840. Fac. 4, 19. 841. Fac. 4, 23-24. Desigur că acest număr nu vrea să fie înţeles în sens literal, ci simbolic, moral. 842. Ml. 18,28. EPISTOLE 423 vindecat, ci numai de Cel „care ridică păcatul lumii”843. Numără dar neamurile de la Adam până la vremea lui Hristos şi vei găsi, după genealogia dată de Luca, cum că Domnul, <Mântuitorul>, S-a născut în cea de a şaptezecea generaţie. Aşadar, am lămurit aceste probleme după cum am putut. Desigur c-am lăsat la o parte multe amănunte care ar mai fi putut fi explicate, dar n-am vrut să prelungesc lucrurile mai mult decât ar fi încăput într-o scrisoare. Pentru înţelepciunea Ta este îndeajuns ceea ce ne spune Scriptura când zice: „Dă sfat celui înţelept şi el se va face şi mai înţelept”; şi: „înţeleptul care a primit un cuvânt îl va aproba şi va mai adăuga încă”844. VI în schimb, cuvintele spuse de Simeon Măriei au un înţeles care n-are nimic complicat şi nici adânc. „Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria: Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri; şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi”845. M-am mirat văzându-Te că laşi afară, ca fiind destul de limpezi, cuvintele amintite, ca să Te opreşti numai la aceste vorbe: „prin inima ta va trece sabie”. Ca să explici cum a putut fi pus un astfel de suflet spre pedeapsă şi spre înviere şi să spui care-i semnul împotrivirii, aşa ceva nu-mi pare mai puţin greu decât să răspunzi, de pildă, la cea de a treia întrebare: cum va trece sabia prin sufletul Măriei ? VII Cred că Mântuitorul e pentru cădere şi pentru înviere, dar nu pentru că unii cad şi alţii se ridică, ci tocmai pentru că din noi cade ce e mai rău şi învie ceea ce-i mai bun846. Arătarea Domnului e în stare să nimicească patimile trupului şi să trezească însuşirile proprii sufletului. Dacă Pavel spune: „Când sunt slab, atunci sunt tare”847, înseamnă că acelaşi om poate fi totodată şi slab şi tare, adică slab din pricina trupului, dar e tare cu sufletul. Aşa şi Mântuitorul, nu le dă unora prilejuri de cădere, iar altora de înviere. Cei care cad, e limpede că din poziţia lor verticală, pe care o aveau înainte, din aceasta cad, pe când necredinciosul nicicând nu stă drept, ci mereu se târăşte pe jos ca şarpele. Deci păcătosul nu stă într-o anumită poziţie din care să poată cădea, întrucât el deja se târăşte pe jos din pricina necredinţei. De aici şi prima binefacere: cel care petrece în păcat cade şi moare ca să trăiască apoi pentru 843./«. 1,29. 844. Inţ. Sin 21, 16. 845. Lc. 2, 34-35. 846. Desigur nu cad şi nici nu învie aceiaşi, ci după ce vor primi sau nu pe Mântuitorul Cel vestit de prooroci. 847.11 Cor. 12, 10. 424 SFÂNTUL VASILE CEL MARE dreptate şi să învieze, căci credinţa în Hristos ne dăruieşte amândouă harurile. Să cadă, aşadar, ceea ce-i mai rău, pentru ca în locul lui să aibă prilej să învieze binele ! Dacă nu părăsim desfrâul, atunci nici înţelepciunea nu înviază. Dacă nu părăsim nebuniile, nici cuminţenia nu se va ivi. Aşa trebuie înţelese cuvintele: „spre căderea şi învierea multora”. VIII „Ca un semn care va stârni împotriviri”. Ştiu că în Scriptură crucea e numită „semn”. „Moise, zice Scriptura, a făcut un şarpe şi l-a pus pe stâlp”848, adică pe o cruce. Avem aici un semn, care ne arată ceva neaşteptat şi nevăzut: propriu-zis şi iudeii îl vedeau, dar era înţeles numai de minţile pătrunzătoare. Şi astfel oamenii nu încetează nici azi să se certe când vine vorba de întruparea Mântuitorului. Unii declară că El a luat asupră-Şi un trup, alţii spun că venirea Lui a fost netrupească; unii afirmă că a avut un trup supuş'suferinţei, alţii că nu Se preocupa decât în aparenţă de misiunea pe care trupul Său trebuia s-o ducă la îndeplinire; unii spun că a avut un trup pământesc, alţii un trup ceresc; unii că a existat din veşnicie, alţii că abia prin Maria Şi-a luat începutul. Iată de ce s-a putut zice: „cu un semn care va stârni împotriviri”. IX Scriptura ne vorbeşte de sabia cuvântului, în stare să pună la încercare şi să deosebească gândurile, care „pătrund până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheietură şi măduvă”849. Or, din momentul Patimilor, orice suflet a fost supus la un fel de îndoială, după cuvântul Domnului, Care zice: „voi toţi vă veţi sminti întru Mine”850. Iată de ce Simeon a proorocit despre Maria: „când te vei ridica în picioare lângă cruce, când vei vedea ce se întâmplă şi vei auzi glasuri, atunci, după mărturia lui Gavriil, după tainica cunoaştere a zămislirii dumnezeieşti, după marea descoperire a minunilor, atunci vei avea un fel de tulburare în sufletul tău. Pentru că trebuia ca Domnul să guste moarte pentru noi toţi şi, odată ajuns victimă de ispăşire pentru lume, să îndrepteze pe toţi oamenii prin sângele Său. Tu dar, care ai învăţat de sus cele despre Domnul, vei simţi o oarecare îndoială, ca un fel de sabie”851, „ca să se descopere gândurile din multe inimi”852. Iată ce vor să ne spună şi aceste cuvinte: după „smintirea” legată de crucea lui Iisus va veni de la Mântuitorul, pentru ucenici şi chiar şi pentru Maria, o vindecare rapidă, care le va întări inimile ca să creadă în El. Aşa l-am văzut şi pe Petru, care, după ce 848. Num. 21,9 (ecl. 1914). 849. Evi: 4, 12. 850. Ml 26,31. 851. Interpretarea mesianică a cuvintelor spuse de Simeon Măriei e redată liber, pe înţeles omenesc. 852. Lc. 2, 35. EPISTOLE 425 „s-a smintit”, s-a legat mai tare de credinţa în Hristos. Deci, ceea ce era omenesc a fost respins drept slăbiciune, pentru ca astfel să iasă la lumină şi mai tare puterea Domnului. EPISTOLA 261 Către locuitorii din Sozopole Scrisă în anul 377 I Am citit, preacinstiţi fraţi, scrisoarea pe care mi-aţi scris-o în legătură cu ceea ce se petrece la voi. M-aţi făcut astfel părtaş şi pe mine la grijile voastre, ca să port şi eu grijă de lipsurile voastre şi de râvna de care daţi dovadă, lucruri pentru care am adus slavă lui Dumnezeu. Dar, totodată, am gemut de supărare când am înţeles că, în afară de tulburarea pe care arienii au provocat-o în Biserici şi de încurcăturile pe care aceia le-au făcut în învăţătura de credinţă, la voi şi-a făcut apariţia un grai şi mai neobişnuit, în stare să arunce pe fraţi într-o nelinişte şi mai mare, după cum ne-aţi scris, pentru că unii oameni introduc o doctrină nouă, cu care urechile credincioşilor nu sunt obişnuite şi pe care - spun ei - au scos-o din învăţăturile Scripturii. Ne-aţi scris că sunt la voi câţiva care tăgăduiesc, pe cât le stă în putere, chiar planul iconomiei mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, respingând însuşi harul acestei mari „taine a creştinătăţii”853. E drept că veacurile trecute nu ne-au spus multe despre acest lucru, dar el a fost descoperit la vremea sa, atunci când, trecând prin toate treptele dragostei pe care o nutrea faţă de neamul omenesc, Domnul Iisus ne-a învrednicit până la urmă de însăşi venirea Lui printre noi. A venit în sprijinul creaturii, mai întâi prin patriarhi, a căror viaţă a fost dată ca pildă şi regulă de urmat pentru cei ce voiau să păşească pe urmele sfinţilor şi care, voind să ajungă la desăvârşire prin fapte bune, trebuiau să dovedească aceeaşi râvnă ca şi aceia. Mai târziu, le-a dat o lege drept ajutor, iar îngerii au primit poruncă s-o aplice prin mâna lui Moise. Au venit apoi prooroci, ca să vestească mântuirea ce urma să vină, apoi judecători, regi, drepţi, ca să săvârşească minuni sub forme ascunse. în urma tuturor, în zilele din urmă, S-a arătat El însuşi în trup, „născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea”8-4. II însă, dacă venirea Domnului n-ar fi avut loc în trup, atunci Mântuitorul n-ar fi plătit morţii preţul răscumpărării noastre şi n-ar fi nimicit puterea morţii. într-adevăr, dacă ceea ce fusese supus puterii morţii ar fi fost altceva 853. / Tun. 3, 16. 854. Gal. 4, 4-5. 426 SFÂNTUL VASILE CEL MARE decât ceea ce a luat asupra Sa Domnul, atunci moartea n-ar fi încetat de a-şi arăta mai departe lucrarea şi n-am fi avut nici un folos din suferinţele îndurate prin trupul purtător de dumnezeire, n-ar fi omorât păcatul în trup, noi n-am fi fost înviaţi în Hristos, noi care eram morţi în Adam; ceea ce căzuse n-ar fi fost reînnoit, ceea ce fusese doborât n-ar fi fost ridicat din nou; ceea ce devenise străin de Dumnezeu, prin înşelăciunea diavolului, n-ar fi fost din nou înrudit şi înfiat de Dumnezeu855. Toate aceste daruri sunt nimicite de cei care spun că Domnul a venit cu trup ceresc856. Dar ce nevoie mai era de Sfânta Fecioară dacă trupul purtător de Hristos n-ar fi trebuit să fie luat din lutul lui Adam ? Şi cine ar fi atât de îndrăzneţ încât să reînnoiască acum, prin ajutorul unor termeni sofistici şi, desigur, cu mărturii scoase din Scriptură, învăţătura lui Valentin, peste care liniştea s-a aşezat de mult ? Căci această învăţătură neevlavioasă despre felul arătării Sale nu-i nouă: prima dată ea a luat naştere de la acel nebun Valentin, care, cu ajutorul câtorva expresii scoase din Apostol, a alcătuit pentru el nişte scornituri blestemate. El zicea că Domnul nu S-a făcut rob El însuşi, ci S-a îmbrăcat doar „în chip de rob”, după care a mai spus şi că El S-a născut numai cu trup aparent857, aşa încât nu pe omul însuşi l-a luat ca să se îmbrace în el. Cam aluzii de felul acesta susţin azi şi acei oameni de la voi, iar aceste noi blasfemii mă întristează cumplit. ni Să susţii că simţămintele omului trec şi la dumnezeirea însăşi e un gest al unor oameni care nu păstrează nimic din şirul logic al gândirii şi care nu ştiu că una sunt afecţiunile cărnii şi alta afecţiunile trupului însufleţit şi, în sfârşit, cu totul altceva cele ale unui suflet care dispune şi de un trup. însuşirea tipică a cărnii este să fie tăiată, micşorată, desfăcută, aceea a cărnii însufleţite e să se obosească, să simtă durere, să flămânzească, să înseteze, să fie biruită de somn; în sfârşit, specificul sufletului care are şi trup constă în griji, în nelinişti, în îngrijorări şi în alte afecţiuni de acest fel. Unele sunt fireşti şi nedespărţite de fiinţa vie, altele provin dintr-o voinţă pervertită, iar ele se furişează alături de cele dintâi spre a duce o viaţă dezordonată şi nedeprinsă cu 855. Interesantă şi umană viziune, prin care Hristos a respectat slăbiciunile firii, pregătind omenirea, rând pe rând, pentru primirea Sa. Despre pregătirea omenirii în vederea mântuirii lumii au vorbit frumos Sfântul Irineu prin ideea „recapitulării în Hristos”, Ipolit prin „înalta iconomie dumnezeiască”, Clement Alexandrinul prin ideea „coborârii în trup a Mântuitorului”, Origen prin „funcţiunea revelatoare a Cuvântului întrupat”, dar mai ales Sf. Atanasie prin ideea „factorului psihic” hotărâtor în doctrina despre întruparea Cuvântului. A se vedea A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne, Paris, 1973, p. 140 ş.u. A se vedea P.S.B., voi. 15, 87 şi urm. 856. Cum afirma Apolinarie de Laodiceea. 857. Despre erezia gnostică a lui Valentin vorbeşte adeseori Origen în scrierile sale. A se vedea P.S.B., 6-9 la „indice” . EPISTOLE 427 virtutea. De aici se vede că Domnul accepta simţirile firii ca să dea siguranţa unei întrupări reale, nu numai aparente, dar că toate simţămintele viciate, care tulbură puritatea vieţii noastre, El le-a respins ca nevrednice de dumnezeirea Sa cea nepătată838. De aceea s-a spus că S-a născut „întru asemănarea trupului păcatului”859. De aceea, chiar dacă a luat asupra Sa trupul nostru cu afecţiunile lui fireşti, El n-a săvârşit păcat. După cum moartea, care ne-a fost transmisă prin trupul lui Adam, a fost înghiţită de dumnezeire, tot aşa şi păcatul a fost suprimat de dreptatea care era în Iisus Hristos. Când vom învia, vom lua un trup care nu va fi supus morţii şi nici păcatului. Iată, fraţilor, care sunt tainele Bisericii şi care sunt tradiţiile Părinţilor. Conjur pe orice om temător de Dumnezeu şi care aşteaptă judecata lui Dumnezeu să nu se lase dus de învăţături felurite <heterodoxe>. Dacă învaţă cineva altceva, dacă nu se pleacă în faţa cuvintelor sănătoase ale credinţei şi dacă, respingând vestirile Duhului, dă mai multă cinste propriei sale învăţături decât cuvintelor evanghelice, puneţi-vă în gardă împotriva unui astfel de om. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim într-o zi, ca să putem completa, stând de vorbă, tot ce ne-a scăpat în această scrisoare ! într-adevăr, aveam multe lucruri de spus şi n-am scris decât o mică parte din ele, pentru că nu voiam să trec măsura unei scrisori. Suntem convinşi, totodată, că pentru cei ce se tem de Dumnezeu ajunge avertismentul pe care vi l-am dat în aceste câteva cuvinte. EPISTOLA 262 Către călugărul Urbikios* Scrisă în anul 377 Bine ai făcut că mi-ai scris, căci ai arătat o roadă a dragostei deloc de neglijat. Fă-o cât mai des ! Să nu crezi că pentru aceasta îţi trebuie vreo scuză. Ne cunoaştem bine şi ştiu că între oameni există pentru fiecare o egalitate de onoare, pe care ne-o dă natura: întâietăţile la noi nu se bazează pe naştere, nici pe mulţimea banilor, nici pe alcătuirea trupească, ci pe superioritatea temerii faţă de Dumnezeu. în acest caz, ce te opreşte să te temi mai mult de Stăpân şi să fii în această privinţă mai mare decât mine ? Scrie-mi, aşadar, cât de des şi ajută-mă să ştiu cum se poartă fraţii din jurul tău şi care dintre 858. Cf. Rom. 8, 3. 859. Desigur că nu se putea aştepta în veacul al IV-lea nici măcar de la Sfântul Vasile o formulare clară a doctrinei hristologice, aşa cum se va preciza ea în urma sinodului din Calcedon. Totuşi, Sfântul Vasile argumentează bine premisele şi modul întrupării.

• Urbikios pare a fi fost îndrumătorul unei comunităţi călugăreşti, dar în acelaşi timp şi

admirator al Sfântului Vasile. Se vede că-i scrisese acestuia, cerându-i diferite sfaturi. Epistola de faţă este unul din răspunsurile sfântului. Cu multă delicateţe îl îndeamnă Sfântul Vasile să nu se sfiiască a-i cere oricând sfaturi. în acelaşi timp, se pare că şi el căzuse în unele rătăciri privitoare la întruparea Domnului, care se apropiau de concepţia lui Apolinarie; de aceea, epistola combate această „năstruşnicie”. 428 SFÂNTUL VASILE CEL MARE credincioşii Bisericii voastre au păreri sănătoase, ca să ştiu cui îi pot scrie şi pe cine să mă pot baza. întrucât sunt câţiva, după câte aud, care falsifică cu idei sucite dreapta credinţă despre întruparea Domnului, le cer, prin intermediul dragostei tale, să se lase de astfel de păreri năstruşnice şi să nu mai spună că Dumnezeu însuşi S-ar fi schimbat în trup ori că n-ar fi luat prin intermediul Măriei trup din ţărâna lui Adam, ci El însuşi, cu întreaga Lui dumnezeire, S-ar fi schimbat ca să devină tot duh. II Această absurditate e foarte uşor de combătut. Dar fiindcă blasfemia e evidentă prin ea însăşi, cred că pentru cel ce se teme de Domnul e de ajuns o singură observaţie. Dacă Dumnezeu „S-a transformat”, înseamnă că S-a şi schimbat. însă aşa ceva să fie departe de învăţătura şi cugetarea noastră ! Doar Domnul însuşi a spus: „Eu sunt şi nu Mă schimb”860. în al doilea rând, cum au putut trece asupra noastră roadele întrupării, dacă trupul nostru n-a fost unit cu dumnezeirea, care s-a făcut stăpână pe împărăţia morţii ? Cel care s-a transformat şi-a alcătuit un trup al Lui propriu, adică acest trup care a existat împreună cu natura divină condensată în el. Or, cum ar fi putut fi mărginită dumnezeirea la mărimea unui trupşor, dacă firea întreagă a Fiului Cel Unul-Născut a fost transformată ? Eu cred că nici un om cuminte şi temător de Dumnezeu nu poate suferi de o astfel de boală. întrucât mi-a ajuns şi mie la urechi zvonul că unii din cei care trăiesc în preajma Dragostei Tale au fost atinşi de această nebunie, am socotit că nu trebuie să mă mărginesc doar la trimiterea unor salutări, ci că scrisoarea mea trebuie să cuprindă şi un avertisment, care să fie în stare, totodată, să zidească sufletele unor oameni care se tem de Dumnezeu. Te rog, deci, să faci în aşa fel ca aceste rătăciri să-şi primească de la Biserică îndreptarea lor şi să stai departe de comuniunea cu ereticii, căci, să ştii, în aceste privinţe nepăsarea nimiceşte libertatea de vorbire pe care trebuie s-o avem în Hristos. EPISTOLA 263 Către cei din Apus Scrisă în anul 377 I Domnul Dumnezeul nostru, în Care nădăjduim, să vă hărăzească fiecăruia dintre voi atâta har spre împlinirea nădejdii care stă înaintea voastră, pe cât de mare este şi bucuria cu care aţi umplut inimile noastre, atât prin scriso- 860. Mal 3, 6. EPISTOLE 429 rile pe care ni le-aţi trimis, cât şi prin preaiubiţii preoţi, împreună-slujitorii noştri861, precum şi prin compătimirea pe care aţi arătat-o faţă de noi, întristaţii, căci sunteţi „îmbrăcaţi cu milostivirea îndurării”862, după cum ne-au dat de ştire cei amintiţi adineauri. Şi, într-adevăr, chiar dacă rănile rămân aceleaşi, totuşi ne-a adus o oarecare uşurare credinţa că avem medici destoinici, care sunt în stare, dacă li s-ar da prilejul, să purceadă curând la vindecarea durerilor. Pentru aceasta, vă salutăm iarăşi prin aceşti soli iubiţi şi vă rugăm, dacă Domnul vă va îngădui, să purcedeţi spre noi şi să nu pregetaţi să ne vizitaţi, pentru că cercetarea celor bolnavi este una dintre cele mai mari porunci863. Iar dacă Bunul Dumnezeu şi înţeleptul Iconom al vieţii noastre va păstra această bucurie pentru o altă dată, atunci trimite-ţi-ne măcar în scris atâtea mângâieri câte credeţi că sunt necesare celor întristaţi, spre îndreptarea celor striviţi de dureri. Pentru că multe sunt loviturile care s-au abătut asupra Bisericii şi mare este mâhnirea ce ne-au lăsat-o. Şi nădejde de ajutor n-avem de nicăieri din alt loc, dacă Domnul nu ne va trimite vindecare prin voi, care îi sunteţi slujitori adevăraţi. II Pe de-o parte, neobrăzata şi neruşinata erezie a arienilor, care s-a rupt pe faţă de trupul Bisericii, persistă în rătăcirea ei şi nu ne vatămă atât de mult, întrucât lipsa ei de pietate e cunoscută tuturora. în schimb, cei îmbrăcaţi în piele de oaie şi care prezintă o înfăţişare liniştită şi blândă, dar înlăuntru sfâşie fără milă turma lui Hristos, întrucât provin din rândurile noastre, uşor provoacă pierdere în inimile celor mai simpli; aceştia sunt primejdioşi şi greu de ocolit. Din această pricină, cerem să fíe daţi pe faţă prin fermitatea Voastră înaintea tuturor Bisericilor Răsăritului, pentru ca, ori să vină într-adevăr pe drumul cel drept alături de noi, fixându-şi atitudinea în acest sens, ori, dacă rămân în izolarea lor, să menţină numai pentru ei acea stricăciune, fără ca, prin comuniune deschisă, să poată transmite rătăcirea lor şi celor apropiaţi de ei. Numele lor trebuie însă ţinut minte, pentru ca şi voi să ştiţi cine sunt cei care ne fac tulburări şi să se facă cunoscută şi Bisericilor voastre vina lor faţă de noi. Chiar şi declaraţiile noastre nu sunt văzute cu ochi buni de mulţi care ne suspectează că, pare-se, din rivalitate personală noi am avea o atitudine meschină faţă de aceştia. Voi însă, cu cât locuiţi mai departe de ei, cu atât prezentaţi în faţa mulţimilor mai multă încredere, ca să nu mai vorbesc şi de faptul că şi 861. Prin mijlocirea preoţilor Dorotei şi Sanctissim, pe care i-au trimis la Roma, în primul rând la papa Damasus, cerând condamnarea rătăcirilor ariene şi apolinariste, dar în acelaşi timp şi prin rechemarea lui Paulin de pe scaunul din Antiohia, scrisoarea aceasta exprima optimism în nădejdea că, în sfârşit, faţă de nepăsarea descrisă de epist. 92, 240 şi 242, de astădală Apusul pare a veni în ajutorul Răsăritului în lupta pentru apărarea ortodoxiei. 862. Coi. 3, 12. 863. Cf. Lc. 10, 37. 430 SFÂNTUL VASILE CEL MARE harul lui Dumnezeu vă ajută să purtaţi grijă de cei aflaţi în suferinţe. Dacă aceleaşi hotărâri le vestiţi mai mulţi deodată, atunci e limpede că mulţimea celor ce au luat aceste hotărâri va contribui fără opoziţie la acceptarea de către toţi a acelor hotărâri. III Unul dintre cei care au provocat la noi mare supărare este Eustaţiu de Sebasta864, din Armenia Mică, pe vremuri fost ucenic al lui Arie, pe când acesta strălucea în Alexandria şi afirma blasfemiile lui urâte împotriva Fiului Unuia-Născut, rămânând şi după aceea între cei mai autentici aderenţi, în schimb, când s-a reîntors în patrie, a dat fericitului episcop Hermoghen de Cezareea865, care-1 acuzase de erezie, mărturisire de dreaptă credinţă. Şi astfel, primindu-şi hirotonia de la Hermoghen, după moartea acestuia s-a grăbit să se apropie de Eusebiu al Constantinopolului866, care primise şi el învăţătura tot de la acelaşi Arie. îndepărtându-se apoi de acolo, din anumite cauze, şi revenind în ţară, s-a răzgândit din nou şi şi-a ascuns cugetarea nelegiuită, afişând un soi de ortodoxie voalată. Reuşind să ia un scaun episcopal (nu se ştie cum va fi reuşit), a semnat îndată anatematizarea lui „ojioo'uaioc;” în sinodul întrunit la Ancira867. De acolo venind în Seleucia868, a scris, împreună cu cei de aceeaşi părere cu el, ceea ce ştim toţi. Pe de altă parte, la sinodul din Constantinopol861* a consimţit iarăşi la propunerile ereticilor. Astfel, fiind proclamat ca depus din episcopat din pricina caterisirii lui anterioare din Melitina870, s-a gândit la o altă soluţie de revenire, folosind prilejul vizitei pe care a făcut-o la voi. Care sunt cele propuse lui de către preasfinţitul episcop Liberiu871 şi la ce anume a consimţit el nu ştim. Ştim doar că a adus cu el o epistolă de restabilire a lui în scaun, pe care arătând-o în sinodul din Tiana872, şi-a reprimit scaunul. Aşa se face că el prigoneşte acum credinţa aceea pe baza căreia a fost primit, luptă împreună cu cei ce anatemizează formula 864. Acest Eustaţiu, care a dat atât de mult de lucru Sfântului Vasile, fusese la început prietenos faţă de el (vezi epist. 79 şi 119). A semnat în duh viclean şi Mărturisirea de credinţă alcătuită de Sfântul Vasile (epist. 125), dar apoi, tot mai nestatornic, începe să se arate potrivnic liniei ortodoxe (epist. 223). De aceea, în această epistolă Sfântul Vasile cere ajutorul apusenilor, ca să ia hotărâre împotriva lui, întrucât, în ascuns, cl fusese ucenic direct al lui Arie. 865. Hermoghen este cel care a propus la Niceea formularea Crezului niceean. A se vedea şi epist. 81 şi 244. 866. Rudă cu familia împăratului Constantin cei Mare, Eusebiu de Nicomedia ocupă mai târziu scaunul de Constantinopol, ajungând cel mai înfocat apărător al arienilor. 867. Ţinut în anul 358. 868. în anul 359. 869. Ţinut în anul 360. 870. Oraş în Armenia Mică. 871. Papă al Romei, 352-366. 872. Ţinut în anul 366. EPISTOLE 431 niceeană şi susţine cu tărie, ca protector principal, erezia pnevmatomahilor873. întrucât de acolo şi-a luat el puterea de a nedreptăţi Bisericile şi foloseşte încredinţarea care i s-a dat de voi pentru ruinarea multora, tot de acolo trebuie să vină şi îndreptarea şi să expedieze scrisori către Biserici în legătură cu formula prin care a fost primit, precum şi cu sublinierea faptului că aceluia ce şi-a schimbat opiniile i se anulează harul care i s-a dat de către episcopii de atunci. IV Al doilea după el e Apolinarie874, care provoacă supărări de mari proporţii Bisericii. Cu uşurinţa pe care o are la scris şi cu destoinicia de a se exprima repede în orice domeniu, a umplut lumea cu scrierile sale, nevrând să asculte de sfatul înţeleptului care zice să se ferească omul de scrierea multor cărţi875, căci unde e vorba de mulţime, şi greşeli pot fi multe. Căci cum ar fi cu putinţă ca prin cuvinte multe să fii scutit de păcătuire876 ? Cele scrise de el în legătură cu teologia nu sunt construite cu dovezi din Scriptură, ci întemeiate pe argumente omeneşti. Căci şi scrierile privitoare la înviere sunt alcătuite nu numai după metoda mitică (sau păgânească, n.tr.), ci îndeosebi după cea iudaică, pentru că în ea se spune că ne vom întoarce iarăşi la slujirea Legii şi ne vom tăia iarăşi împrejur şi vom ţine sâmbăta, ne vom îndepărta de anumite mâncăruri şi vom aduce jertfe lui Dumnezeu şi ne vom închina în templul din Ierusalim şi, în general, din creştini ne vom face iar iudei. Or, ce poate fi mai de râs decât astfel de lucruri şi mai străin de învăţătura evanghelică ? Şi în legătură cu întruparea Fiului, învăţătura lui a provocat o tulburare atât de mare între fraţi, încât puţini din cei care le-au recunoscut mai ţin vechea rânduială a credinţei, pe când cei mai mulţi, dându-şi seama de inovaţii, au căzut în mania unor nesfârşite controverse şi în interpretări exagerate şi compromiţătoare. V Cât despre Paulin877, merită şi el câteva reproşuri mai ales în legătură cu hirotonirea lui, lucru pe care-l ştiţi şi voi. în orice caz, şi pe mine mă supără faptul că înclină spre învăţăturile lui Marcel878, întrucât îi primeşte în comuniune, fără control, pe aderenţii lui. Căci ştiţi, preacinstiţi fraţi, că învăţătura 873. Care nu admiteau divinitatea Duhului Sfânt, 874. Apolinarie contestă integritatea firii umane în persoana Domnului Hristos, susţinând că raţiunea sau puterea de judecată a Lui a fost înghitită de Logosul divin. 875. Cf. EccL 12, 12. 876. Pr. 10, 19. 877. Episcop în Antiohia. 878. Marcel de Ancira fusese la început mare susţinător al Crezului niceean, dar pe urmă a căzut în rătăcirea sabeliană. 432 SFÂNTUL VASILE CEL MARE lui Marcel e un fel de anulare a întregii noastre nădejdi, pentru că nici pe Fiul nu-L primeşte ca având ipostas propriu, ci susţine că El S-a arătat doar pentru scurt timp în lume, urmând să Se reîntoarcă din nou la Cel din Care a ieşit, şi nici pe Mângâietorul nu-L primeşte ca existând în chip special. De aceea, nimeni n-ar greşi proclamând această erezie cu totul străină de creştinism, numind-o un fel de iudaism stricat. De aceea stăruim ca şi problema aceasta s-o luaţi în grija voastră. Şi o veţi prelua dacă nu vă va fi greu să scrieţi la toate Bisericile Răsăritului despre cei care tulbură în toate felurile învăţătura noastră879. Dacă ei se vor îndrepta, îi vom primi în comuniune, dacă însă vor persista cu convingere în inovaţiile lor, atunci ne vom îndepărta de ei. Că trebuia ca noi să precizăm lucrurile acestea împreună cu înţelepciunea Voastră într-un sinod general e ceva de care noi înşine ne dăm seama. Dar pentru că timpul nu îngăduie, iar amânarea lor e primejdioasă, am fost nevoiţi să trimitem pe fraţi, dându-le informaţii orale şi despre alte probleme pe care am uitat să le expunem în epistola aceasta şi pe care să le pună în acţiune Evlavia Voastră, ca să dobândim ajutorul cerut pentru Bisericile lui Dumnezeu. EPISTOLA 264 Către Barsas, episcop de Edesa, aflat în surghiun Scrisă în anul 377 Lui Barsas, episcopului cu adevărat preaiubit de Dumnezeu şi vrednic de tot respectul şi de toată stima, Vasile îi aduce salut întru Domnul. întrucât adevăratul meu frate Domninos vine la Cuvioşia Ta, folosesc bucuros prilejul acesta de a-Ţi scrie şi de a Te saluta şi prin el. Rog pe Bunul Dumnezeu să mă ţină încă în viaţă, pentru ca să mă învrednicesc să Te văd şi personal şi să mă bucur de darurile cu care ai fost înzestrat. îţi cer doar să Te rogi să nu cad pradă pentru totdeauna duşmanilor crucii lui Hristos şi să păzesc Bisericile Sale până când vor veni vremuri de pace, pace pe care numai Dreptul Judecător ştie când ne-o va da, dar suntem siguri că ea va veni şi nu ne va mai părăsi niciodată. Dar aşa cum a rânduit iudeilor, pentru păcatele lor, o pedeapsă de şaptezeci de săptămâni de ani, poate că Atotputernicul, după ce ne va fi dat şi pe noi vrăjmaşului pentru o vreme oarecare, va rândui o zi când ne va rechema şi ne va restabili pacea de altădată880, desigur dacă - şti-vom când ? - apostazia nu va fi aproape şi nici evenimentele de acum nu vor fi semnul venirii lui Antihrist. Dacă-i aşa, roagă-Te ca Dumnezeul bunătăţii să alunge de la noi orice supărare, să ne păzească şi să ne ajute să trecem fără pas greşit prin 879. Poate că şi Sfântul Vasile e prea pretenţios aici: ar fi fost destul dacă ar fi fost înştiinţaţi măcar episcopii cei mai importanţi (n. Y. Courtonne, op.cit., III, p. 125). 880. Fiind urmărit de arieni, episcopul Barsas s-a refugiat mai întâi în insula Arathe, apoi în localitatea Oxirinhos de pe malurile Nilului. Sfântul Vasile îi trimite prin această epistolă cuvinte de încurajare. A se vedea şi epist. 267. EPISTOLE 433 aceste supărări. Pe toţi cei care s-au învrednicit să fie împreună cu Evlavia Ta, îi salut prin Tine, Să fii sănătos şi să Te bucuri întru Domnul; roagă-Te pentru mine, iar prin harul Sfântului să fii păzit în folosul Bisericii lui Dumnezeu. EPISTOLA 265 Către Evloghios, Alexandru şi Adelfocration, episcopi egipteni surghiuniţi Scrisă în anul 377 I Descoperim că purtarea de grijă cu care conduce Bunul Dumnezeu Bisericile Sale este mare în toate privinţele. Astfel, evenimentele care par copleşite cu tristeţi şi care, la prima vedere, nu sunt urmarea nici unui plan ascuns, sunt rânduite spre folosul celor mai mulţi, în înţelepciunea lui Dumnezeu şi în neînţelesele judecăţi ale dreptăţii Sale, Căci, iată că Domnul a făcut să apară iubirea voastră din ţinuturile Egiptului, s-o aducă în inima Palestinei şi, după pilda vechiului Israel, s-o statornicească acolo, El Care ne-a scos din robia ţării Asiriei, ca să stingă acolo idolatria prin sosirea sfinţilor. Am înţeles că şi astăzi se mai petrec fapte asemănătoare şi că şi voi înşivă vă aflaţi în aceeaşi situaţie, dacă ne gândim că, chemându-vă la această luptă pentru credinţă, Domnul v-a deschis, prin surghiun, stadionul fericitelor alergări şi a dăruit pe martorii hotărârii voastre curajoase cu pilde luminoase, care-i duc spre mântuire881. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am aflat cât de dreaptă este credinţa voastră, după cum am auzit şi de jertfelnicia voastră faţă de fraţi, şi că, după cum ni s-a spus, nu daţi uitării, socotindu-le neînsemnate, faptele care sunt de folos tuturor şi mai ales mântuirii, ci vă legaţi mai ales de tot ceea ce poate ajuta la zidirea Bisericilor. Drept aceea, m-am mai gândit că ar fi bine să mă alipesc şi eu la ceata voastră minunată şi să mă unesc prin scris cu Evlavia Voastră. De aceea, am trimis pe preaiubitul nostru diacon Elpidios să vă aducă aceste rânduri şi să luaţi cunoştinţă prin el însuşi (căci e în stare de aşa ceva) de tot ce a putut scăpa instrucţiunilor cuprinse în scrisoarea mea. II Ceea ce m-a încurajat cel mai mult în dorinţa de a mă uni cu voi e ceea ce am auzit spunându-se despre râvna Cuvioşiilor Voastre pentru credinţa dreaptă: nici marele număr de scrieri, nici varietatea sofismelor n-au putut zgudui tăria 88 i. Egiptul a fost totdeauna o patrie deosebită a luptelor pentru credinţă. Aşa citim îndeosebi în istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea (cărţile VI-VII), unde sunt menţionaţi mulţi martiri (fapt pentru care s-a păstrat tradiţia de a Ii se încredinţa creştinilor să ducă cu ei acasă Sf. împărtăşanie, cf. epist. 93), dar unde a înflorit şi arianismul. Din epistola de faţă reiese că prigoana continua şi acum cu putere. 434 SFÂNTUL VASILE CEL MARE inimii voastre, ci aţi recunoscut pe cei care fac înnoiri împotriva dogmelor apostolice şi n-aţi acceptat să păstraţi tăcerea în legătură cu pagubele pe care aceştia le fac. într-adevăr, mare întristare am aflat la toţi cei ce şi-au legat viaţa de pacea Domnului şi pe care nu-i lasă liniştiţi înnoirile de tot felul scornite de Apolinarie de Laodiceea882, Acest om mi-a făcut cu atât mai multă supărare cu cât se părea la început c-ar fi de-ai noştri, A suferi ceva din partea unui duşman declarat, chiar dacă durerea este peste măsură de grea, e într-un fel tolerabilă pentru cel care suferă, după cum este scris: „de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat”883, dar să înduri păgubirea din partea unui om care împărtăşeşte sentimentele tale şi care e apropiatul tău, iată ceva foarte greu de îndurat şi care nu-ţi aduce nici o mângâiere4*84. Omul pe care crezusem că-1 am tovarăş de arme în apărarea adevărului, am descoperit că în multe puncte luptă împotriva celor care vor să se mântuiască, încercând să distrugă mintea lor şi s-o smulgă din rectitudinea învăţăturilor. Ce îndrăzneală fierbinte n-a arătat el în faptele pe care le-a săvârşit ? Ce nebună şi aventuroasă idee tinerească n-a exprimat el în cuvântările lui ? Oare n-au suferit toate Bisericile dezbinări lăuntrice, mai ales de când el şi-a trimis oameni în cele conduse de ortodocşi ca să le sfâşie şi ca să le ceară, împotriva oricărui drept, comunităţi proprii ?885. Marea taină a evlaviei nu-i un subiect de râs când vezi episcopi plimbându-se pretutindeni fără popor şi fără preoţi, ducând peste tot un nume găunos, care nu fac nimic pentru progresul Evangheliei mântuirii ? Cuvântările lui Apolinarie despre Dumnezeu nu sunt oare pline de învăţături nelegiuite din pricina vechii impietăţi a nebunului Sabelios, pe care acesta le-a reînnoit prin tratate ? Dacă într-adevăr ceea ce vestesc pretutindeni locuitorii Sebastei886 n-a fost fabricat de duşmanii lui Apolinarie şi dacă acestea sunt într-adevăr de-ale lui, atunci nu mai există impietate pe care să n-o fi ajuns atunci când spunea că acelaşi lucru este să-I spui Tată şi Fiu sau Fiu şi Tată, precum şi alte formule întunecate de impietate887, la care nici măcar nu am vrut să plecăm urechea, ne rugăm să n-avem nici o părtăşie cu ceî care au grăit asemenea vorbe. 882. Despre Apolinarie se vorbeşte în multe epistole ale Sfântului Vasile (225,244,263 etc.). Aici nu se vorbeşte despre ereziile lui, ci se vorbeşte mai mult dintr-un punct de vedere personal: Apolinarie e prezentat ca un trădător al credinţei, susţinând un fel de iudaism reînnoit. 883. P.v. 53, 12. 884. Aşadar, Sfântul Vasile scrie acestor trei episcopi egipteni nu numai din dorinţa de a-i preamări şi încuraja pentru suferinţele şi exilul pe care le rabdă, ci şi pentru a-i lămuri asupra discuţiilor dogmatice ale vremii, îndeosebi apolinarismul şi pnevmatomahismul. La un moment dat, cei trei episcopi egipteni au condamnat amestecul apusean în problema schismei antiohiene (cazul Paulin), fapt care l-a bucurat pe Sfântul Vasile (care susţinea cu toată tăria pe Sfântul Meletie ca singurul îndreptăţit la scaunul Antiohiei), care de aceea le oferă celor trei episcopi intercomuniunea. 885. Afară de scaunul episcopal de Laodiceea, Apolinarie mai stăpânea câteva comunităţi ca Antiohia (sub Vitalie), alta în Beirut şi probabil încă una sau două în alte locuri. 886. Adică aderenţii lui Eustaţiu de Sebasta. 887. într-adevăr, apolinarismul pleacă într-un fel din aniitrinitarismul modalist al lui Sabelios. EPISTOLE 435 Oare nu Apolinarie e cel care a răvăşit cu totul învăţătura despre întrupare ? N-a trezit el în ceî mai mulţi îndoiala asupra misiunii răscumpărătoare a Domnului nostru, în urma întrebărilor tulburi şi întunecoase pe care le-a pus în legătură cu ideea despre întrupare ? Ca să aduni şi să explici toate aceste rătăciri şi mai ales ca să le combaţi, ar trebui mult timp şi multe vorbe. Cine a şters şi a făcut să dispară pasajul care cuprinde făgăduinţele, cum vedem în miturile fără temei ale acestui om ? Fericita nădejde a celor ce au trăit după Evanghelia lui Hristos el s-a încumetat s-o descrie cu atâta sărăcie şi paliditate, încât ea se schimbă în simple poveşti ale unor babe şi în scorneli evreieşti, întorcându-se la trecut, el făgăduieşte reclădirea templului iudaic, respectarea cultului mozaic, un simulacru de arhiereu ca în vechime, după adevăratul arhiereu, <Hristos>, jertfe pentru păcate după „Mielul” lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii888, botezuri parţiale după unicul botez, cenuşă de junincă pentru stropirea Bisericii, care, după credinţa în Hristos, n-are nici pată, nici zbârcitură şi nici altceva de acest fel889; apoi curăţiri de lepră, după nepătimirea dobândită prin înviere; o ofrandă de gelozie acum când bărbaţii nu-şi mai iau nici femei şi nici femeile nu-şi mai iau bărbaţi, pâini ale punerii înainte, după „pâinea care s-a pogorât din cer”, candele aprinse, după Cel care e „Lumina cea adevărată”890. Peste tot, dacă Legea poruncilor lui Moise e de acum desfiinţată prin dogme, e limpede că dogmele lui Hristos vor fi anulate prin poruncile legii mozaice. Ruşinea şi nedumerirea mi-au acoperit faţa, o apăsătoare supărare a pus stăpânire pe inima mea. De aceea vă rugăm, ca pe nişte doctori învăţaţi, care ştiu să educe prin virtute pe cei care se împotrivesc, să vă siliţi să-l readuceţi pe acest om la disciplina Bisericii, să-l convingeţi să se lase de palavrele de care a dat dovadă în scrierile sale (căci el a confirmat spusa din Proverbe că „mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire”891), puneţi-i în faţă cu convingere dogmele dreptei credinţe, ca reîndreptarea sa să fie evidentă, fraţilor, dar şi căinţa lui să fie cunoscută. III Se cuvine, totodată, să se amintească Evlaviei Voastre şi de ucenicii lui Marcel, pentru ca să nu luaţi, în legătură cu ei, vreo hotărâre nesocotită şi uşuratică. întrucât acest om a ieşit din Biserică din pricina unor dogme nelegiuite8132, trebuie ca, odată ce vor fi osândit acea învăţătură greşită, aderenţii 888. In, 1, 29. 889. Ef. 5, 27. 890. in. 6, 51. Cum a putui vesti Apolinarie o asemenea revenire la iudaism - iată ceva greu de explicat în sec. al IV-lea d. Hr. 891. Pr. 10, 19. 892. în epist. 69, Sfântul Vasile declara că învăţăturile greşite ale lui Marcel sunt tot atât de condamnabile ca şi ale lui Arie. 436 SFÂNTUL VASÍLE CEL MARE lui să fie admişi în comuniune, pentru ca cei care se vor fi unit cu noi prin mijlocirea voastră să fie primiţi apoi de toţi fraţii. Căci nu mică a fost supărarea multora când au auzit că, venind la Preacinstitele Voastre feţe, i-aţi primit făcându-i părtaşi la comuniunea Bisericii. Or, ar trebui să ştiţi că prin harul lui Dumnezeu voi nu sunteţi singuri în Răsărit şi că aveţi mulţi de partea voastră: aceştia sunt cei care apără ortodoxia Părinţilor care au statornicit la Niceea învăţătura cea dreaptă. Şi ar mai fi trebuit să ştiţi şi aceea că toţi cei din Apus sunt de acord cu voi şi cu noi, căci am primit „tomul” sau volumul în care e consemnată credinţa lor, îl păstrăm la noi şi le urmăm învăţătura. Ar trebui dar ca toţi cei care sunt în comuniune cu voi să fie deplin liniştiţi, pentru ca hotărârile luate să fie mai bine garantate prin aprobarea celor mai mulţi şi ca pacea să nu fie tulburată de unele bănuieli rele. Şi ar fi bine să ne vadă consultându-ne cu seriozitate şi blândeţe în legătură cu problemele care interesează toate Bisericile lumii, Căci de laudă nu e cel care a luat în pripă o hotărâre oarecare, ci cel care a rânduit fiecare lucru pentru ca să rămână statornic şi ale cărui intenţii se văd cu timpul a fi cele mai fireşti pentru cine vrea să le cerceteze; un astfel de om e mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, pentru că „rânduieşte vorbele sale cu judecată”893. Iată, pe cât ne-a îngăduit conversaţia epistolară, părerile pe care le facem cunoscute Evlaviei Voastre. Să dea Domnul să ne putem bucura de o întâlnire personală ! Acum, după ce vom fi rânduit toate pentru împăcarea Bisericilor, vom primi împreună cu voi şi răsplata pregătită de Dreptul Judecător pentru iconomii cei credincioşi şi înţelepţi. în aşteptare, binevoiţi şi ne trimiteţi şi nouă condiţiile cu care aţi primit pe ucenicii lui Marcel894. Căci, să ştiţi bine, chiar dacă, în ceea ce vă priveşte, aveţi garanţii depline, nu trebuie să vă încărcaţi singuri cu o problemă atât de însemnată, ci trebuie ca şi cei din Apus şi din Răsărit, care sunt în comuniune cu noi, să consimtă şi ei la reintegrarea acestor oameni. EPISTOLA 266 Către Petru, episcopul Alexandriei Scrisă în anul 377 I Bun şi cuviincios lucru ai făcut certându-mă ca pe un frate duhovnicesc, luminat de Domnul printr-o dragoste adevărată, pentru că nu-Ţi aduc la cunoştinţă toate câte le fac aici, mari şi mici. Căci Ţie Ţi se cade să Te interesezi de preocupările noastre, iar nouă ni se cuvine să-Ţi mai spunem şi noi unele 893. Ps. 111,5. 894. Dacă declară solemn că părăsesc rătăcirile lui Marcel şi că acceptă ortodoxia, ucenicii lui Marcel de Ancira pot fi reprimiţi în comuniunea Bisericii, bineînţeles dacă prezintă garanţii depline. EPISTOLE 437 din necazurile noastre. Să ştii însă, preacinstitul şi preaiubitul nostru frate, că desele apăsări şi chiar puternicele zdruncinături care zguduie Bisericile ne silesc să nu fim deloc străini de cele ce se întâmplă. După cum la cei ce lucrează în fierării, urechile li se obişnuiesc cu zgomotul izbiturilor dese ale ciocanelor, tot aşa, prin repetarea deasă a ştirilor proaste, ne-am obişnuit şi noi să ne aşteptăm, cu inima pregătită, mai mult la tulburări şi la lovituri din pricina evenimentelor neaşteptate. Prin urmare, uneltirile nesfârşite ale arienilor împotriva Bisericii, cu toate că sunt multe, mari şi cunoscute în întreaga lume, totuşi sunt de suportat, întrucât provin de la duşmanii şi vrăjmaşii declaraţi ai învăţăturii celei adevărate. De ei am ajuns aproape să ne mirăm când nu săvârşesc fapte cu care ne-am obişnuit, nu când se încumetă să pună la cale vreun atac mai serios împotriva dreptei cucernicii. în schimb, ne întristează cumplit şi ne tulbură cele săvârşite de cei de aceeaşi simţire şi de aceeaşi credinţă cu noi895. Dar nici acelea, cu toate că sunt şi ele numeroase şi ajung la urechile noastre, nu ne fac să ne pierdem cumpătul. De aceea, nici nu ne cutremurăm de ultimele dezordini înregistrate şi nici n-am mai deranjat urechile voastre prea tare, pentru că, pe de o parte, ştiam că faima despre cele întâmplate era firesc să ducă la acelaşi rezultat, iar pe de alta, pentru că ne-am aşteptat ca alţii să fie vestitorii acelor rele. Şi, în sfârşit, pentru că n-am crezut că este logic să vă indignaţi şi voi din pricina unor asemenea fapte, care sigur v-ar fi adus supărare pe motiv că le-am fi neglijat. Celor care au săvârşit aceste fapte, le-am scris cele cuvenite, rugându-i ca, întrucât fraţii de acolo au ajuns la o neînţelegere oarecare, totuşi să nu se înstrăineze de dragoste, iar îndreptarea s-o aştepte de la cei care sunt în stare să vindece în duh bisericesc greşelile. Şi întrucât Tu ai făcut acest lucru cu intenţie bună şi cinstită, Te-am lăudat şi am mulţumit lui Dumnezeu pentru faptul că în Tine s-au mai păstrat urme din vechea bună rânduială şi Biserica nu şi-a pierdut vigoarea în vremea prigoanei prin care a trecut. într-adevăr, deodată cu noi n-au fost prigonite şi canoanele. Eu însumi adeseori am fost incomodat de cei din Galada, dar n-am reuşit niciodată să le răspund, pentru că am aşteptat hotărârile voastre. Acum, dacă Domnul va da şi ei vor vrea să vă asculte, nădăjduiesc să aduc din nou poporul la Biserică. Şi atunci nu noi vom fi învinuiţi că am trecut la ucenicii lui Marcel, ci, dimpotrivă, tocmai aceştia vor redeveni membri ai trupului Bisericii lui Hristos896, încât învinuirea urâtă care căzuse asupra lor, din pricina ereziei, să dispară odată cu primirea lor în rândurile noastre şi să nu mai fim ruşinaţi că noi i-am fi îndemnat la rele. 895. Cu un tact deosebit. Sfântul Vasile caută să trezească şi în sufletul acestui urmaş al marelui Atanasie mai mult activism faţă de atitudinea de om căldicel (Cf. Apoc. 3, 15) al multora din contemporani. 896. Aici face aluzie la aderenţii lui Marcel de Ancira, vechi apărător al Crezului niceean, dar care apoi s-a dovedit eretic în legătură cu învăţătura sa despre persoana Mântuitorului. Totuşi, adeptul „iconomiei”, Sfântul Vasile propunea ca adepţii lui Marcel să fie primiţi în comuniunea Bisericii dacă revin la ortodoxie. 438 SFÂNTUL VASILE CEL MARE M-a supărat şi fratele Dorotei, întrucât - după cum rni-ai scris - n-a discutat cu Excelenţa Ta cu duh de dragoste şi de blândeţe. Mă gândesc că şi acest lucru se datorează greutăţii aduse de vremurile actuale» pentru că se pare că, din pricina păcatelor mele, nu mai reuşesc aproape nimic, întrucât până şi cei mai importanţi din fraţii noştri nu se dovedesc a fi distinşi şi potriviţi chemării lor, pentru că nu împlinesc toate după dorinţele noastre. Ca să revin la Dorotei, el mi-a istorisit discuţiile avute cu Preacinstita Ta faţă, în faţa preavenerabilului episcop Damasus, şi m-a întristat informaţia lui că preaiubitorii de Hristos fraţii şi colegii noştri de preoţie, Meletie şi Eusebiu, au fost număraţi în rând cu arienii897. Şi dacă nimic altceva n-ar confirma ortodoxia credinţei lor, totuşi, pentru oricine judecă limpede, însăşi pornirea arienilor împotriva lor constituie o puternică dovadă despre dreapta lor cugetare. De aceea şi Evlavia Ta eşti dator să reiei cu ei comuniunea de suferinţă pentru Hristds. în orice caz, să fii convins, Tu cu adevărat preacinstit, că nu există propunere ortodoxă care să nu fi fost proclamată cu toată îndrăzneala de aceşti bărbaţi şi să nu fi avut ca martor pe Dumnezeu şi ascultător pe mine însumi. în ceea ce mă priveşte pe mine personal, nici măcar un singur ceas n-aş fi primit să intru în legătură cu ei dacă aş fi aflat că ei şchioapătă în probleme de credinţă. Dar, dacă vei găsi de cuviinţă, să lăsăm la o parte cele trecute şi să punem un început paşnic pentru cele viitoare. Căci toţi avem nevoie unii de alţii în legăturile pe care le ţinem cu membrii comunităţilor noastre, mai ales acum când Bisericile Răsăritului privesc spre noi, iar unitatea de credinţă dintre noi va fi privită ca punct de pornire spre sprijinire şi întărire. Dar dacă ar băga de seamă că eşti bănuitor faţă de alţii, mâinile lor ar paraliza şi ar slăbănogi, încât n-ar putea să le îndrepte împotriva duşmanilor credinţei. EPISTOLA 267 Către episcopul Barsas al Edesei, aflat în surghiun Scrisă în anul 377 sau 378 Din pricina dragostei pe care o port Cuvioşiei Tale mă gândeam să vin să Te caut, să Te strâng cu drag în braţe şi să aduc slavă Domnului, Care S-a preamărit întru Tine şi Care a făcut vestită cinstita Ta bătrâneţe în ochii tuturor celor ce se tem de El. întrucât slăbiciunea trupului mă supără cumplit din pricina bolii şi pentru că mai sunt însărcinat să duc şi grijile de nespus ale II 897. „Potrivit spuselor Sfântului Vasile, tocmai pe Meletie de Antiohia l-ar fi acuzat Damasus de arianism. Nu pare probabil - dacă peste tot această acuză e fondată - ca intransigentul arhiepiscop să fi declarat că Meletie ar fi fost «prea» ortodox. Cât despre Eusebiu, care fusese exilat de mai multe ori de arieni, acuza contra lui nu-i nici logică şi nici de crezut”. Aşa se exprimă Y. Courtonne, (op. cit., III, pp. 135-136). Conluzia lui e că mai probabil ar fi faptul că acuza adusă celor doi Părinţi vine de la Petru al Alexandriei, căruia Vasile îi cere să se unească cu el în dragoste. EPISTOLE 439 Bisericilor, fapt pentru care nu pot să merg unde voiesc şi să mă întâlnesc cu cine doresc, mă folosesc de această scrisoare ca să-mi mai domolesc nerăbdarea în care mă aflu, de a mă bucura de însuşirile cu care ai fost dăruit şi ca să cer neîntrecuta Ta evlavie să-şi împreuneze rugăciunile pentru mine şi pentru Biserică, încât Domnul să ne ajute să trecem fără greşeli zilele sau ceasurile drumeţiei care ne-a mai rămas s-o facem. Să dea Domnul să vedem şi împăcarea Bisericilor Lui, să auzim şi despre soarta altora, coliturghisitori şi tovarăşi de luptă898, aşa cum cer şi eu în rugăciuni, iar despre Tine însuţi ceea ce noapte şi zi popoarele supuse ascultării Tale se străduiesc să dobândească de la Domnul dreptăţii! Să ştii că dacă n-am scris mai des, nici măcar atât de des cât ar fi trebuit, totuşi am scris Cuvioşiei Tale. Poate că fraţii cărora le-a fost încredinţat serviciul poştal nu vor fi reţinut şi salutările mele899. Dar acum, după ce am aflat pe câţiva dintre ai mei care trec spre Tine, mă grăbesc să-Ţi trimit această epistolă. Totodată, îţi mai trimit şi nişte daruri, pe care Te rugăm să le primeşti fără laudă din partea smereniei mele, cerându-Ţi doar să mă binecuvântezi după pilda patriarhului Isaac900, Iar dacă din pricina ocupaţiilor şi a nenumăratelor griji în care-mi era cufundat cugetul, am trecut cu vederea unele datorii de bună cuviinţă, să nu mă judeci şi nici să Te superi, ci să rămâi credincios desăvârşirii Tale, pentru ca să mă pot bucura de darurile Tale atât eu, cât şi ceilalţi901. Să fii sănătos, bucurându-Te întru Domnul; roagă-Te pentru mine şi pentru Biserica lui Dumnezeu! EPISTOLA 268 Către Eusebiu cel aflat în surghiun Scrisă în anul 377 Ne-a arătat Domnul că nici în vremea noastră El nu-i părăseşte pe cei cuvioşi ai Lui, aşa că ocroteşte şi viaţa Sfinţiei Tale cu mâna Lui tare şi puternică. Şi aceasta socotim că e aproape la fel cu petrecerea neatinsă a dreptului prooroc în pântecele chitului902, precum şi a celorlalţi temători de Dumnezeu din cuptorul cel cu foc903, întrucât şi Cuvioşia Ta ai fost păzit neatins, cu toate că, după cât am înţeles, primejdiile războiului ameninţau din toate părţile. Şi să dea Atotputernicul Dumnezeu să păzească şi de acum înainte 898. E vorba de întoarcerea din exil a celor surghiuniţi. 899. Aceeaşi plângere întâlnită deseori în epistolele Sfântului Vasile. A se vedea, între altele, şi epist. 212. 900. Fac. 27, 27. 901. Epistola 264 are ca destinatar acelaşi nume ca şi epistola de faţă. Episcopul Barsus era în exil, după cum ne spun amândouă epistolele. 902. lona 2, 1-11. 903. Dan. 3, 20 ş.u. Desigur că în Tracia ameninţarea venea din partea goţilor, care de peste 100 de ani năvăleau mereu în sudul Dunării, iar peste un an (378) însuşi împăratul Valens va muri luptând împotriva lor. 440 SFÂNTUL VASILE CEL MARE priveliştea aceasta mult dorită, atât pentru noi - dacă vom mai trăi cât mai ales pentru ceilalţi, care aşteaptă reîntoarcerea Ta904 ca pe propria lor mântuire. Pentru că sunt convins că Preamilostivul <Dumnezeu>, Care vede lacrimile Bisericilor şi ascultă suspinurile pe care le scot toţi pentru Tine, Te va păzi în viaţă până ce va da bucurie celor ce se roagă ziua şi noaptea. Ne-am lămurit îndeajuns despre cele câte s-au comis împotriva Ta când a sosit preaiubitul nostru frate Libaniu, codiaconul, care era în trecere pe aici, dar vrem să mai cunoaştem şi ce s-a mai întâmplat după aceea, pentru că am înţeles că în ţinuturile pe unde Te afli s-au petrecut nenorociri mai grele şi mai mari. Am vrea să ştim aceste lucruri dacă-i cu putinţă mai repede, iar dacă acest lucru nu se poate altfel, atunci măcar de la preaiubitul frate şi împreună- slujitor, preotul Pavel905, deodată cu întoarcerea lui, după cum ne rugăm şi ca viaţa voastră să fie păzită nevătămată şi intactă ! întrucât am înţeles că toate drumurile sunt pline de hoţi şi de dezertori" 106, ne-am temut să dăm ceva fratelui care vine acolo, nu cumva să ne facem în chipul acesta vinovaţi, eventual chiar şi de moartea lui. Iar dacă Domnul ne va da puţină linişte, după cum auzim vorbindu-se şi de o trecere a armatei, ne vom da silinţa să-l trimitem pe unul dintre ai noştri, pentru a vă vizita şi a ne relata amănunţit toate câte se petrec la voi. EPISTOLA 269 Spre consolare soţiei lui Arinteos1 Scrisă în anul 378 I Ar 11 o urmare firească şi foarte potrivită ca, după actuala ta stare sufletească, să fim şi noi de faţă şi să luăm parte la aceste dureroase evenimente. Ne-am fi potolit în cazul acesta tristeţea personală, îndeplinindu-ne şi faţă de Cinstita ta persoană datoria de a te consola. întrucât însă trupul meu nu poate 904. După moartea Iui Valens (378), toţi episcopii exilaţi s-au întors la locuinţele lor. Eusebiu a venit şi el, dar după câteva luni a murit. 905. Diaconul Libaniu şi preotul Pavel erau clerici din Samosata, care l-au însoţit pe episcopul lor în exil. 906. <Despre aceşti dezertori, v. T. Teoteoi, O mărturie a lui Vasile cei Mare privitoare la romanitatea orientală, în „Academica", XX, nr. 11-12/2009, pp. 71-74; Idem, „Desertores” şi „rhephoitgoi” - două mărturii despre romanitatea orientală în latinisme din texte bizantine, în „Anuarul Facultăţii de Teologie «Patriarhul Justinian»”, anul univ. 2008-2009, Bucureşti, Ed. Universităţii, IX, 2009, pp. 373-395 >.

• Acest ofiţer superior în armata bizantină (care salvase imperiul printr-o luptă hotărâtoare

din anul 355 împotriva goţilor) a fost făcut consul în anul 372, Despre el ne dă ştire şi istoricul Ammianus Marcellinus (Fontes Historiae Daco-Roinanae, voi. II, Bucureşti, 1979, p. 125). Moartea lui a avut loc în anul 378 şi în acest moment trist Sfântul Vasile trimite aceste cuvinte de mângâiere soţiei lui. EPISTOLE 441 îndura drumuri mai lungi, am recurs la această convorbire prin scris, ca să nu se pară că aş fi cu totul nepăsător faţă de cele întâmplate. Cine n-a gemut din pricina pierderii acestui bărbat ? Şi cine are o inimă atât de împietrită încât să nu verse pentru el lacrimi fierbinţi ? Pe mine m-a copleşit tristeţea cu atât mai tare cu cât am avut în vedere şi onorurile deosebite cu care acest om a înconjurat persoana mea şi a avut grijă de ocrotirea comună a Bisericilor lui Dumnezeu907. Dar m-am gândit că este omul care şi-a împlinit în această viaţă datoria de care trebuia să se achite şi că astfel fusese rechemat, la timpul potrivit, de Dumnezeu, Care conduce destinele noastre. O îndemn, aşadar, pe înţelepciunea Ta să te pătrunzi de aceste gânduri, să-ţi păstrezi seninătatea faţă de cele întâmplate şi, după putinţă, să înduri suferinţa cu cugetul împăcat. Fără îndoială că numai timpul va fi în stare să aline inima şi să deschidă iarăşi cărarea gândurilor. Cu toate acestea, dragostea fără margini pe care i-ai purtat-o soţului, precum şi bunătatea pe care o arătai spre toţi, mă fac să cred că, în urma primirii acestei lovituri dureroase, ai să cazi în deznădejde din pricina profundei gingăşii a sufletului tău. De aceea, învăţătura Scripturilor e folositoare totdeauna, dar mai ales în împrejurări precum este cea de faţă. Să-ţi aduci aminte de hotărârea Creatorului nostru, potrivit căreia toţi câţi am ieşit din pământ ne vom întoarce iarăşi în pământ908 şi că nimeni nu-i atât de mare încât să fie cruţat de moarte. II Bun şi mare era acest minunat bărbat, puterea trupului se lua la întrecere cu virtutea sufletului său, iar eu zic chiar că nimeni nu-1 întrecea nici într-o privinţă, nici în cealaltă. Cu toate acestea însă era om şi el, aşa încât a murit ca şi Adam, ca şi Abel, ca şi Noe, ca şi Avraam, ca şi Moise sau ca oricare altul din câţi am mai pomeni şi care aveau aceeaşi fire cu noi. Să nu ne tulburăm deci că ne-a fost răpit, ci, dimpotrivă, întrucât am trăit împreună cu el, să-I mulţumim Celui care ne-a împreunat laolaltă. Răpirea unui astfel de bărbat ţi-e comună cu cea a altor femei, dar eu cred că nici o altă femeie, afară de tine, nu s-ar fi putut mândri cu un astfel de bărbat. Căci, într-adevăr, Creatorul nostru a creat pe bărbatul acesta ca pe un exemplar unic al firii omeneşti, întrucât toţi ochii de pe stradă se întorceau după el şi fiecare limbă istorisea faptele lui. Pictorii şi sculptorii nu puteau plăsmui modele atât de reuşite ca el, iar istoricii care descriu marile isprăvi ale vitejilor se încurcă înşirând poveşti ireale909. De aceea, mulţi nu puteau să 907. Despre Arinteos a se vedea şi epist. 129. 908. Fac. 3, 19. 909. S-a scris mult despre influenţa retoricii asupra stilului părinţilor capadocieni. Sfântul Vasile n-a tăgăduit-o niciodată. Epistolele acestea oferă în acest sens multe mărturii. însă, chiar şi când se arată curtenitor faţă de marii demnitari, la care intervine pentru câte un năpăstuit, sau când consolează pe cineva, expresiile panegirice, oricât de hiperbolic ar fi alcătuite, nu întrec măsura, ci par fireşti. 442 SFÂNTUL VASILE CEL MARE se împace cu gândul c-ar putea crede în acea tristă ştire care circula şi pe care n-o primeau deşi o auzeau, anume că Arinteos a murit. Cu toate acestea, s-a întâmplat şi cu el ceea ce se va întâmpla şi cu cerul şi cu pământul şi cu soarele. A plecat având parte de o moarte luminoasă, fără ca bătrâneţea să-l fi gârbovit, fără ca să piardă ceva din înfăţişarea lui falnică, rămânând mare în viaţa aceasta, dar mare şi în cea viitoare, fără ca strălucirea de acum să aducă vreo pierdere slavei nădăjduite, pentru că la plecarea din viaţă îşi curăţise sufletul prin „baia naşterii de a doua”910. Faptul că tu i-ai fost ajutor şi sprijin la acestea te va mângâia cel mai mult. Mută-ţi acum sufletul de la cele prezente la grija de cele viitoare, încât prin fapte bune să te faci vrednică să dobândeşti şi tu, ca şi el, acelaşi loc al odihnei! Cruţă pe bătrâna ta mamă, ai milă de tinereţea fiicei tale, căci ai rămas singura care poate să le consoleze. Fii pildă de bărbăţie pentru celelalte femei şi stăpâneşte-ţi tristeţea în aşa fel încât nici să n-o scoţi din ^ inimă, dar nici să te laşi cuprinsă de ea. în sfârşit, aruncă-ţi privirile spre marea răsplată a răbdării, pe care ne-a făgăduit-o Domnul nostru Iisus Hristos ca plată pentru viaţa pe care vom fi trăit-o. EPISTOLA 270 Fără adresă, în legătură cu o răpire" Scrisă după anul 374 Sunt foarte supărat că nu vă indignaţi pentru un lucru interzis şi nici nu vă puteţi închipui că săvârşirea unei răpiri ar fi o crimă şi o tiranie îndreptată împotriva vieţii proprii şi a neamului omenesc, precum şi o jignire adusă oamenilor liberi. Ştiu că, dacă aţi avea toţi aceeaşi părere, nimic n-ar sta împotrivă ca acest fatal obicei să dispară din patria noastră. Depune, aşadar, şi tu în cazul de faţă o râvnă de creştin şi desfăşoară o muncă pe potriva acestei răutăţi. Pe această tânără, ori în ce loc ai afla-o, dă-ţi toată silinţa s-o prinzi şi s-o redai la timp părinţilor ei. Cât despre acel individ, să-l scoţi din pomelnicul rugăciunilor tale şi să-l excomunici public, iar pe complicele lui, dimpreună cu toată familia lor, să-i excomunici pe timp de trei ani, pe temeiul canonului stabilit deja de noi91 K Satul care a primit pe cea căzută şi care a acoperit- o, dacă nu s-a luptat ca să o oprească, scoate-1 în întregime din rugăciuni, pentru ca să înveţe să vadă în răpitor un vrăjmaş public, asemenea şar910. Tii 3 ,5 . Încă o dovadă că până în veacul al IV-lea mulţi amânau primirea botezului până spre anii ultimi ai vieţii. Aşa a făcut şi Constantin cel Mare.

• în canonul 30 (amintit în epistola 199), Sfântul Vasile constata: „în privinţa celor ce

răpesc nu avem un canon vechi” (Milaş, Canoanele, II, 2. p. 92). 911. A se vedea cele specificate în epist. 199, can. 22, 30. EPISTOLE 443 pelui sau oricărei alte fiare primejdioase, şi să fie gata astfel să-l alunge şi să le apere pe victimele lui. EPISTOLA 271 Scrisoare de recomandare adresată prietenului Eusebiu în folosul preotului Chiriac" Scrisă în ultimii ani de viaţă I Cât de mult m-am supărat după ce am sosit în oraşul tău, îndată după ce ai plecat tu, nu-i nevoie s-o mai spun unui om care n-are nevoie de vorbe, dar care ştie din experienţă că am mai păţit aşa ceva. La ce preţ nu ar trebui să calculez fericirea de a-1 vedea pe Eusebiu, om desăvârşit în toate cele, să-l îmbrăţişez, să mă întorc cu amintirea în tinereţe şi să rechem zilele în care n-aveam pentru noi amândoi decât o căsuţă mică şi un cămin, unde aveam acelaşi dascăl, aceleaşi bucurii, acelaşi entuziasm, aceleaşi plăceri şi aceleaşi lipsuri, unde totul era şi egal între n o i! Cât n-aş da să mai pot evoca toate amintirile acelea printr-o convorbire cu tine şi să mă descarc de această apăsătoare bătrâneţe912, spre a avea senzaţia că m-am prefăcut iarăşi tânăr din bătrân ce eram ! Plăcerea acestor bucurii n-am putut-o gusta, în schimb n-am fost lipsit de plăcerea de a vedea înţelepciunea ta prin intermediul unei scrisori şi să mă consolez cum pot, prin întâlnirea cu preavenerabilul preot Chiriac. Mi-e jenă să ţi-1 recomand şi să-i fiu intermediar, ca să fac din el un familiar al tău, căci mi-e teamă să nu ţi se pară că aş încerca un demers de prisos, prezentându-ţi ceva ce-ţi aparţine special şi care e minunat. întrucât trebuie să stau ca martor al adevărului şi să dăruiesc cele mai mari din bunurile mele celor care sunt uniţi din punct de vedere spiritual, zic doar atât: cred că integritatea sacerdotală a acestui om e evidentă pentru tine însuţi; din partea mea, ţin şi eu s-o garantez, deoarece nu ştiu să se fi făcut nici o calomnie împotriva lui din partea celor care-i atacă pe toţi şi nu mai au nici o teamă de Domnul. Totuşi, dacă s-ar întâmpla ceva asemănător din partea lor, omul meu n-ar fi mai puţin vrednic. Vrăjmaşii Domnului întăresc şi mai mult treptele preoţeşti ale celor de la care ei luptă să răpească ceva din harul dăruit lor de Duhul. Precum am spus, nici că s-ar putea concepe ceva împotriva acestui om: e un preot ireproşabil, e unit cu noi şi e vrednic de tot respectul. Hotărăşte-te să-l vezi ca atare în propriul tău interes, dar şi ca să ne faci nouă plăcere913.

• Eusebiu era prieten şi fost coleg de şcoală cu Sfântul Vasile.

912. Când scria aceste rânduri, Sfântul Vasile n-avea încă 50 de ani. Era mai mult îmbătrânit decât bătrân. 913. Probabil preotul Chiriac va fi căzut pradă unei calomnii. Sfântul Vasile îl apără călduros. 444 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Către magistrul Sofronios’ Scrisă în anul 377 (sau 378) I Diaconul Actiacus m-a informat că unii oameni Te-au făcut să Te superi pe mine, acuzându-mă pe nedrept că n-aş avea sentimente binevoitoare faţă de Excelenţa Ta. în ceea ce mă priveşte, nu mă mir că s-au găsit linguşitori în preajma unui atât de mare personaj. E oarecum de înţeles să crească linguşirile slugarnice pe lângă oameni cu mari răspunderi. Fiind lipsiţi de calităţi, prin care să se evindenţieze, aceşti oameni îşi fac din defectele altora o trambulină. S-ar putea spune că, după cum neghina ia naştere ca o rugină în grâu, tot aşa şi linguşirea, cu toate că îmbracă pe din afară haina prieteniei, este compromiterea prieteniei. Aşa încât n-am rămas prea mirat că, asemenea unor bondari ce bâzâie în jurul stupilor, la fel şi aceştia bâzâie în jurul strălucitei şi minunatei tale case. Dar ceea ce m-a surprins şi mi-a părut cu totul straniu e faptul că, fiind om atât de deosebit prin seriozitatea caracterului, ai putut deschide ambele urechi la aşa ceva şi ai primit de întemeiată o calomnie împotriva mea. E drept că am îndrăgit şi eu persoane, începând din primii ani ai tinereţii şi până acum la bătrâneţe, dar nu ştiu să fi preferat pe cineva înaintea Excelenţei Tale. Chiar dacă mintea nu m-ar fi putut convinge să îndrăgesc pe un om ca Tine, obişnuinţa creată încă din copilărie ar fi fost îndeajuns ca să mă lege de sufletul Tău. Dacă eu nu prea arăt nimic vrednic de această intenţie, Te rog să mă ierţi, căci e o slăbiciune a mea. Poate nici Tu nu ceri de la mine fapte concrete drept dovadă a bunăvoinţei mele, ci, în primul rând, o inimă iubitoare, ale cărei rugăciuni pot să ceară tot ce poate fi mai bun pentru Tine şi să-Ţi dea soarta ca lucrurile Tale să nu coboare niciodată atât de jos, încât să ai nevoie de serviciile unor personaje atât de mărunte cum sunt eu. II Cum aş fi putut eu vorbi sau acţiona împotriva Ta în problema lui Memnonios ? Căci mi s-a spus de către diaconul meu că de acest lucru e vorba. Cum aş fi preţuit mai mult bogăţia lui Hymetios, decât casa atât de primitoare a unui om ca Tine ? Nimic din toate acestea nu-s adevărate, căci nici n-am spus, nici n-am făcut nimic împotriva Ta914. Ceea ce poate că va fi dat prilej

• S-a vorbit în alt Ioc (ep. 33) despre intimitatea raporturilor dintre „tânărul” Vasile şi

magistrul Sofronios. Scrisoarea de faţă a fost redactată spre sfârşitul vieţii ierarhului, care nu şi-a uitat nici acum eleganţa exprimării, dar nici Sofronios nu şi-a pierdut, se vede, prestigiul situaţiei sale sociale. 914. Din păcate nu ştim concret despre ce era vorba. Hymetios pare a fi fost un capadocian bogat, pe când Memnonios, un înalt funcţionar (P. Hristu, op. cit., II, p. 280). EPISTOLA 272 EPISTOLE 445 oamenilor care se leagă de aluzii închipuite, spunând minciuni, sunt cuvintele pe care le-am spus unora din cei care fac atâta tărăboi pe această temă: „Dacă acest om şi-a propus să-şi ducă la îndeplinire planul, puteţi să protestaţi ori nu, vorbiţi ori tăceţi, dar să fiţi convinşi că ce are el pe inimă nu va întârzia să se arate. Iar dacă a renunţat la planul său, să nu înjosiţi venerabilul nume al prietenului nostru şi, sub pretext de a vă arăta zelul faţă de protectorul nostru, să nu trageţi profit personal din procedeele care vă ajută să inspiraţi groază şi să formulaţi ameninţări”. Dar celui care a redactat testamentul eu nu i-am ţinut nici predică lungă, nici scurtă, nici directă, nici prin intermediar. III Aşadar, nu trebuie să pui la îndoială cuvintele mele decât doar dacă m-ai crede cu totul nesocotit, putându-mă trata în acest caz cu dispreţ şi acuzându- mă de marele păcat al minciunii. Te rog deci să mă scoţi cu totul de sub bănuială pe tema aceasta şi de acum înainte să crezi că afecţiunea mea faţă de Tine este deasupra oricărei calomnii. Ia pilda lui Alexandru cel Mare915, căruia, chiar în clipa când trebuia să bea un medicament, i s-a adus o scrisoare conţinând acuze tocmai împotriva doctorului care-i prescrisese tratamentul, dar Alexandru a fost atât de departe de a se încrede în calomniatori, încât a băut leacul în timp ce citea scrisoarea. Nu mă socot mai puţin vrednic pentru prietenie decât oricare din cei cunoscuţi, întrucât sunt convins că niciodată nu am călcat legea prieteniei, pentru că, în acelaşi timp, am primit de la Dumnezeu şi porunca dragostei creştine. în această privinţă îţi rămân îndatorat nu numai pe baza firii omeneşti comune tuturora, ci şi pentru că recunosc în Tine atât pe binefăcătorul meu, cât şi pe cel al patriei mele. EPISTOLA 273 Fără adresă, pentru Hero * Scrisă în ultimii ani ai vieţii întrucât sunt cu totul convins că Preacinstita voastră persoană ne iubeşte atâta încât e în stare să vadă interesele noastre ca şi cum ar fi ale lui proprii, îl recomand extremei Tale bunătăţi pe preavenerabilul frate Hera, pe care nu-1 numesc „frate” doar din obişnuinţă, ci pentru că, fără să exagerez, mă întrece chiar şi în prietenie, prin sentimente de o absolută desăvârşire. Te rog să-l socoţi ca pe un apropiat al tău şi să-i arăţi, cât va fi cu putinţă, ocrotirea ta în toate împrejurările în care va avea nevoie de mărinimia ta. în chipul acesta aş putea adăuga această binefacere la alte multe bunătăţi pe care le-am întâlnit deja la tine. 915. Plutarh, op. ciî., Alexandru 19, 3, trad. rom. în voi. III, (Bucureşti, 1966), p. 375.

• Epistolele 273, 274 şi 275 au aceeaşi temă: o intervenţie pentru un vechi cunoscut al

Sfântului Vasile, cu numele Hera. 446 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Ştiţi mai bine decât oricare altul că prietenia şi apropierea mea faţă de preavenerabilul frate Hera au început încă din vârsta copilăriei, iar prin harul lui Dumnezeu s-au prelungit până la bătrâneţe. Aproape din aceeaşi vreme mi-a hărăzit Domnul să mă bucur de dragostea mărinimiei Tale, precum şi de plăcerea de a ne cunoaşte amândoi. întrucât acest om are nevoie de ocrotirea Ta, Te rog şi Te implor să confirmi vechea prietenie faţă de mine şi să fii atent faţă de nevoile care îl apasă acum, încât să nu aibă nevoie de nici o altă ocrotire şi să revină la mine abia după ce şi-a realizat toate dorinţele. în chipul acesta, alături de alte multe binefaceri pe care le-am primit de la Tine, să o pot număra şi pe aceasta ca pe cea mai mare pentru mine şi care prezintă cel mai mpre interes. EPISTOLA 275 Fără adresă, pentru Hera Scrisă pe la 377 Ai prevăzut cu bunăvoinţa ta că am să te rog pentru preavenerabilul meu frate Hera şi te-ai arătat pentru el mai binevoitor decât aş fi crezut-o, căci i-ai dat cinste deosebită şi l-ai ocrotit în toate împrejurările. Totuşi, întrucât nu pot păstra tăcerea în legătură cu situaţia lui, rog neîntrecuta ta demnitate să mai adauge la ceea ce ştii că-mi face plăcere un plus de râvnă pentru acest om, trimiţându-1 în patrie mai întărit decât calomnia cu care vrăjmaşii lui îl urmăresc. Nici măcar acum nu-i în afara săgeţilor invidiei, întrucât mulţi caută să tulbure liniştea vieţii lui. împotriva lor vom afla o siguranţă unică şi de neclintit, dacă accepţi să ţii deasupra omului mâna ta ocrotitoare. EPISTOLA 276 Către Harmatios cel Mare Scrisă în ultimii ani Dacă legea comună tuturor oamenilor îi face pe cei înaintaţi în vârstă părinţi comuni pentru cei tineri, în schimb, legea noastră specială, cea a creştinilor, îi pune pe cei bătrâni ca purtători de grijă pentru tinerii de această vârstă. Dacă o lege generală a omenirii face din bătrâni părinţi obişnuiţi ai celor tineri, în schimb legea specială a creştinilor ne pune pe noi, bătrânii, în locul părinţilor, ca să le purtăm de grijă la această vârstă tânără.

• Cu fineţea-i obişnuită, Sfântul Vasile ştie să influenţeze pe un tată dintr-o familie nobilă

să accepte că aşa cum sufletul e superior trupului, tot aşa educaţia spirituală depăşeşte pe cea părintească. în felul acesta sfântul a convertit sufletul tânărului. EPISTOLA 274 Către magistrul Himerios Ca şi precedenta EPISTOLE 447 De aceea, să nu vezi vreo nepotriveală sau un amestec în treburi străine faptul că eu intervin pe lângă tine pentru copilul tău. Căci socot că-i drept să ceri să te asculte în toate celelalte, întrucât e răspunzător faţă de tine în ceea ce priveşte trupul lui, precum şi în ceea ce priveşte legea firii şi legea civilă, după care suntem guvernaţi, dar în privinţa sufletului, pe care l-a primit ca un dar dumnezeiesc de la Cel de sus atunci când el a venit pe lume, trebuie să ne gândim că el e supus altcuiva şi că s-a îndatorat faţă de Dumnezeu cu cele mai scumpe dintre toate îndatoririle. Deci, întrucât el L-a ales pe Dumnezeul nostru, al creştinilor, ca pe Cel adevărat, în locul mulţimilor de zei, cărora vă închinaţi aducându-le jertfe materiale, să nu te superi pe el, ci mai curând să-i admiri nobleţea sufletească, pentru că, mai presus decât frica şi decât respectul datorat tatălui său, el a pus apropierea de Dumnezeu printr-o adevărată cunoaştere şi printr-o viaţă virtuoasă. De altfel, firea însăşi, blândeţea şi caracterul lui paşnic faţă de toţi te vor dezarma şi nu te vor lăsa să mai păstrezi în inima ta nici o animozitate cât de mică faţă de el. în sfârşit, sper că nu vei lua în nume de rău nici intervenţia mea personală, mai bine-zis cea cu care oraşul tău se plăteşte faţă de intervenţia mea, pentru că întreg oraşul te iubeşte şi-ţi doreşte tot binele, căci i se pare că şi pe tine te-a primit ca şi cum ai fi creştin, atât a fost de mare vestea răspândită în oraş. EPISTOLA 277 Către avocatul Maxim Scrisă în ultimii ani Bunul şi vrednicul Teotecnos ne-a informat despre cele întâmplate cu Preacinstita ta persoană, iar prin cuvântul în care a schiţat pe scurt trăsăturile sufletului tău a trezit în mine dorinţa de a te întâlni şi atâta mi-a aprins dragostea faţă de tine, încât, dacă n-aş fi fost împovărat de boală, tovarăşa mea nedespărţită, şi dacă n-aş fi fost împresurat de nenumărate griji pentru Biserică, nimic nu m-ar fi împiedicat să vin să te văd. într-adevăr, nu mic a fost câştigul să treci dintr-o familie mare şi dintr-un neam vestit la o viaţă de simplitate evanghelică916, să pui prin raţiune frâu tinereţii şi să faci din patimile trupeşti nişte roabe ale cugetării şi să dovedeşti smerenie, care se potriveşte atât de mult unui creştin, dacă acesta se gândeşte la el însuşi şi dacă ia în seamă, cum e şi firesc, de unde a venit şi încotro merge. într-adevăr, meditarea asupra firii noastre înlătură îngâmfarea sufletului, nimiceşte orice trufie şi orice 916. Ca şi cum ar face o confidenţă studentului Maxim, care pare proaspăt convertit la creştinism, Sfântul Vasile vorbeşte voalat, substituindu-şi propriul său proces interior, că trecerea dintr-o familie mare într-o viaţă de simplitate evanghelică nu-i puţin lucru. în felul acesta, ca şi în epistolele 2 sau 22, în care schiţează elementele fundamentale ale slujirii călugăreşti, aşa cum a început-o el însuşi la Annisa, ierarhul nostru ştie să prezinte cald şi neforţat idealul unei vieţi cu adevărat superioare. 448 SFÂNTUL VASILE CEL MARE egoism, cu un cuvânt ne face ucenici ai Domnului, Care a zis; „învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerii cu inima”917, într-adevăr, preaiubite fiu, un singur lucru e de invidiat şi de laudă: binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt mai nestatornice decât umbra şi mai înşelătoare decât visurile. Căci tinereţea trece mai repede decât florile primăverii, iar frumuseţea trupească se ofileşte fie din pricina bolii, fie din pricina vremii. în bogăţie nu te poţi încrede, măririle sunt schimbătoare. Măiestriile artelor sunt limitate şi ele doar ia durata acestei vieţi. Chiar şi oratoria, cea mai vrednică dintre toate, îşi pierde farmecul dacă nu-i auzită. Dimpotrivă, deprinderea virtuţii este o preţioasă dobândă pentru cel ce o are şi este cea mai plăcută privelişte pentru cei care o întâlnesc. Dăruindu-te acestei meniri, te vei învrednici de acele bunuri pe care Domnul le-a făgăduit la sfârşit drepţilor. în ce chip vom putea dobândi aceste bunuri şi/cum vom păstra cele dobândite, pentru a le scrie e necesar un timp mai îndelungat decât cel propus în scrisoarea de faţă. Oricum, mi-a venit în gând să-ţi fac cunoscute chiar şi numai aceste câteva cugetări, în urma cuvintelor pe care le-am auzit spuse de fratele Teotecnos. îi doresc să spună totdeauna adevărul, mai ales când vorbeşte despre tine, pentru ca Domnul să fie şi mai mult preamărit întru tine, căci, cu toate că ai ieşit dintr-un neam străin, totuşi eşti copleşit de roadele atât de bogate ale cucerniciei. EPÍSTOLA 278 Către Valerian Din timpul episcopatului Pe Nobleţea Ta doream să o văd încă de când eram Ia Orfanene. Căci nădăjduiam că, aflându-te la Corsagene, n-ai fi stat la îndoială să vii până la mine, sinodul fiind ţinut la Attagene. întrucât nu m-am putut duce la acel sinod, aş fi dorit să te văd măcar la munte, datorită faptului că Evesa era în apropiere şi îmi oferea din nou nădejdea de a te întâlni. Dar pentru că n-am reuşit să merg în nici una din aceste două localităţi, am recurs la epistolă ca să-ţi spun să vii să mă vezi, pentru ca, pe de o parte, să-ţi faci datoria ca tânăr de a-1 vizita pe un bătrân918, iar pe de altă parte, să primeşti de la mine, cu ocazia întâlnirii, un sfat oarecare, pentru că şi aşa ai de lucru cu câţiva cetăţeni din Cezareea, la care, pentru o rezolvare cât mai bună, e necesară şi mijlocirea mea. Deci, dacă nu ţi-e prea greu, să nu eziţi de a mă căuta. 917 .Mi. 11,29. 918. în alte câteva epistole mai repetă Sfântul Vasile acest lucru privitor la vârsta sa. Pe atunci el n-avea încă 50 de ani, o vârstă nu prea înaintată, dar era măcinat de boli şi de alergături, Şi totuşi a alergat până prin ţinuturile muntoase din Armenia Mică, dar, din păcate, nu s-a putut vedea cu Valerian, căruia îi scrie acum, încurajându-1. EPISTOLE 449 EPISTOLA 279 Către prefectul Modestos* Din timpul episcopatului Sunt mulţi curieri care, trecând pe la mine, duc diferite scrisori către Preacinstita Ta persoană şi, întrucât am înţeles că, datorită stimei pe care mi-o arăţi, mulţimea scrisorilor mele nu provoacă nici o neplăcere firii Tale de aleasă naştere, am dat şi acestui frate o scrisoare, ţinând seama că şi el va dobândi ceea ce caută, iar eu voi fi trecut de Tine în rândul binefăcătorilor, pentru că ofer bunelor Tale intenţii prilejuri de a face bine. De aceea i-am şi dat cu mult zel scrisoarea acestui frate, ştiind bine că va obţine el însuşi toate cele pe care năzuieşte să le aibă, iar noi vom fi socotiţi printre binefăcători, întrucât procurăm bunei Tale intenţii ocazii pentru <noi> binefaceri. Problema pentru care Ţi se cere ajutorul Ţi-o va descrie cel în cauză, dacă vei îngădui să-l priveşti cu ochi binevoitori şi să-i dai curaj să vorbească înaintea marii şi mai presus de fire autorităţi a Ta. Dar această scrisoare îmi îngăduie să fac şi eu o observaţie: câştigul pe care l-ar dobândi acest om, l-aş privi ca şi cum ar fi al meu propriu, mai ales gândindu-ne că omul a venit la mine, în acest oraş, tocmai de la Tiana, în nădejdea că, prezentând această scrisoare ca pe o ramură de măslin, va avea câştig. Iar ca să nu fie dezminţit nici el în nădejdile lui şi noi să ne bucurăm de stima obişnuită, iar râvna Ta pentru bine să poată fi satisfăcută şi în cazul acesta, îţi cer să primeşti pe acest om cu bunăvoinţă şi să-l consideri a fi printre cei mai apropiaţi ai Tăi. EPISTOLA 280 Către prefectul Modestos Din timpul episcopatului Chiar dacă ar fi un lucru îndrăzneţ faptul că vin cu scrisori de solicitare înaintea unui personaj atât de înalt, cinstea cu care m-ai înconjurat până acum alungă teama din inima mea şi-mi dă curaj să scriu pentru oameni, e drept, înrudiţi ca neam, dar care în sinea lor sunt vrednici de cinste, pentru curăţenia moravurilor lor. Cel care-Ţi predă această epistolă mi-e ca un fiu919. Dar, întrucât are nevoie numai de bunăvoinţa Ta ca să-şi justifice dorinţele, fii bun şi primeşte scrisoarea pe care Ţi-o prezintă cel amintit; dacă ar fi şi timp să-şi

• E vorba de solicitarea unei intervenţii în favoarea unui om care a venit tocmai din Tiana

ca să obţină această epistolă de recomandare. Se ştie cine era prefectul Modestos (epist. 104, 110, 111). E probabil identic cu Domitius Modestus 2 din PLRE, I (AD 260-395), pp. 605-508, aici p. 607, unde se afirmă că, în calitate de prciefectus praetorio Orientis, acesta a primit de Ia Sfântul Vasile scrisorile 104, 110 şi 111 (toate din anul 372), precum şi 279-281, ultimele datate între anii 369-378. 919. De astă dată intervenţia făcută este pentru una din rudele Sfântului Vasile. 450 SFÂNTUL VASILE CEL MARE expună situaţia şi să stea de vorbă cu cei care-1 pot ajuta, atunci sunt sigur că prin hotărârea Ta îşi va vedea realizată cererea. Dar şi eu mă voi mândri cu faptul că mi-a fost dat din darul lui Dumnezeu un astfel de ocrotitor, care consideră rudele mele ca pe proprii săi clienţi şi petiţionari. EPISTOLA 281 Către prefectul Modestos Scrisă în timpul episcopatului îmi aduc aminte de marea cinste pe care mi-ai făcut-o acordându-mi, între alte favoruri, şi pe acela de a scrie Nobleţei Tale. Mă folosesc deci de acest dar şi mă bucur de un har care dovedeşte cea mai mare dragoste de oameni, pe de-o parte, ca să mă satisfac pe mine însumi prin a mă întreţine în scris cu un bărbat atât de însemnat, iar pe de altă parte, ca să daii prilej mărinimiei Tale să mă cinstească cu răspunsurile sale. întrucât o rugasem pe Excelenţa Ta în favoarea prietenului meu, Heladios920, prim dregător al comunităţii, să fíe eliberat din postul de efor al dărilor, ca să aibă timp să se ocupe de probleme ale patriei noastre, şi pentru că altă dată am primit răspuns favorabil din partea Ta, reînnoiesc demersul meu şi Te rog fierbinte să trimiţi guvernatorului provinciei să-l elibereze de suprasolicitarea vechiului serviciu. EPISTOLA 282 Către un episcop Din timpul episcopatului Dacă nu eşti invitat te plângi; dacă eşti invitat nu răspunzi. Ceea ce s-a întâmplat acum a doua oară dovedeşte că prima dată te-ai servit doar de un pretext ireal. în realitate n-ai fi venit nici dacă ai fi fost invitat atunci. Drept aceea, răspunde acum pe loc invitaţiei pe care ţi-o fac şi nu fi iarăşi absurd, căci ştii că o învinuire nouă dă tărie dublă celei vechi, făcând-o cu mult mai întemeiată. Mereu îţi cer să mă asculţi şi pe mine; dacă pe mine nu mă poţi vedea, ar fi drept să nu treci cu vederea măcar pe sfinţii martiri921, căci toc920. Acest Heladios, care probabil că mai târziu va urca pe scaunul episcopal din Cezareea, cere să fie schimbat din postul de efor al dărilor. Se vede că în această problemă cererea de faţă era o revenire, căci prima intervenţie nu-şi atinsese scopul. 921. E vorba de cererea de a participa la hramul de pomenire a sfinţilor martiri Eupsihie, Damas şi cei împreună cu ei, martirizaţi în anul 362, pe vremea împăratului Iulian Apostatul, din pricină că distruseseră statuia zeiţei Tyhe (= Fortuna), instalată de împărat în Cezareea, după cum ne relatează istoricul Sozomen în Istoria sa (V, 11). Praznicul avea loc la 7 septembrie, după cum reiese din epist. 145, 176, 252. Cel vizat pare a fi Atarvios, episcopul Neocezareei, rudă cu Sfântul Vasile. A se observa fineţea stilului. EPISTOLE 451 mai de aceea ai fost pus pe listă între cei care participăm la slujbele de comemorare a lor. Arată-ţi dar bunăvoinţa atât faţă de unii, cât şi faţă de alţii, iar dacă nici acest lucru nu-ţi convine, atunci fii binevoitor măcar faţă de cei mai venerabili, <adică faţă de martiri>. EPISTOLA 283 Către o văduvă Din timpul episcopatului Nădăjduiesc să găsim o zi potrivită pentru sinod după cele pe care trebuie să le ţinem în regiunea muntoasă922. In schimb, nu întrevăd nici un prilej să ne întâlnim în afară de vremea când se va ţine această întrunire bisericească, afară doar de cazul când Domnul ar putea rândui ceva dincolo de cele aşteptate. Trebuie să înţelegi acest lucru şi după propria-ţi experienţă. Dacă pe Nobleţea Ta nu te preocupă decât o singură casă şi totuşi te plângi că te asediază o mulţime de treburi, îţi poţi oare închipui atunci câte ocupaţii mă copleşesc pe mine în fiecare zi ? în privinţa visului pe care l-ai avut, cred că el arată destul de limpede că trebuie să te mai interesezi şi de contemplarea spirituală <şi de problemele duhovniceşti>, deci să-ţi îngrijeşti ochii şi pentru că sunt făcuţi ca să-L vadă şi pe Dumnezeu. Când vei avea mângâierea pe care ne-o dau Sfintele Scripturi, atunci nu vei mai avea nevoie nici de mine, nici de nimeni altcineva ca să vezi îndată care-ţi este datoria, căci vei fi destul de întărită prin sfatul Duhului Sfânt, care te va îndruma spre tot ce-ţi va fi de folos. EPISTOLA 284 Către un censor, pentru călugări Din timpul episcopatului Cred că în sectorul unde lucrezi există deja, pe lângă Excelenţa Ta, în legătură cu monahii, un oarecare regulament în vigoare, de aceea nu-i nevoie să cerem pentru ei un favor deosebit, căci pentru ei e destul dacă se pot bucura cu toată lumea de bunăvoinţa obştească. Totuşi, întrucât cred că e de datoria mea să mă îngrijesc de aceşti oameni atât cât pot, mă adresez desăvârşitei tale înţelepciuni spre a cere ca să-i scuteşti de dări pe aceşti oameni, care s-au îndepărtat cu vremea de lume şi care şi-au omorât timpul, încât nu prestează munci prea folositoare fiscului statal prin nici un serviciu, nici bănesc, nici trupesc. De fapt, dacă trăiesc după chemarea pe care au ales-o, ei nu mai au nici bani, nici trup: de cei dintâi s-au lipsit ca să-i împartă la săraci, de cel 922. Faptele la care se face aici aluzie par a fi avut loc tot în Armenia Mică, în regiunea muntoasă. E vorba, probabil, tot de o impunere pentru o casă. 452 SFÂNTUL VASILE CEL MARE de-al doilea, ca să trăiască în posturi şi în rugăciuni. Ştiu că la cei care vieţuiesc aşa vei avea trecere mai multă decât oricare altul şi că vei vrea să ţi-i câştigi pentru tine însuţi ca ajutoare capabile, în stare să îmblânzească pe Domnul prin viaţa lor evanghelică923. EPISTOLA 285 Fără adresă, pentru protejarea bisericii Scrisă în timpul episcopatului Cel ce poartă grijă de Biserică şi se îngrijeşte de averile ei este chiar iubitul tău fiu, cel care-ţi predă epistola aceasta. Primeşte-1, te rog, să dea socoteală de câte doreşte să relateze Distincţiei Tale. Fii atent la toate câte ţi le descrie, pentru ca măcar acum Biserica să-şi revină şi să scape de hidra cea cu multe capete924. Pentru că atât de mare e avuţia monahilor, încât mereu căutăm pe cineva s-o strângă ! în schimb, Biserica cheltuieşte mai mult decât sunt puterile ei, în orice caz mult mai mult decât veniturile pe care le are de pe urma proprietăţilor ei. EPISTOLA 286 Către trezorierul împărătesc* Din timpul episcopatului în decursul prezentei întruniri, au fost arestaţi câţiva răufăcători de meserie, care, împotriva poruncii Domnului, au furat hainele unor oameni nevoiaşi, pe care mai curând s-ar cuveni să-i îmbrace decât să-i dezbrace925. Propriu- zis, ei au fost prinşi de cei care au fost puşi să supravegheze buna rânduială din Biserică. Tu ai crezut că, întrucât girezi treburile publice, s-ar cădea să-i preiei tu pe aceşti oameni, iar eu îţi scriu ca să-ţi fac cunoscut că relele săvârşite înăuntrul Bisericilor se cade să primească de la noi îndreptarea cuvenită şi să nu mai stingherim cu astfel de lucruri pe judecători. De aceea şi hainele care au fost inventariate în textul care se află în mâinile tale şi în copia făcută în faţa tuturor asistenţilor am dispus să fie primite şi să se păstreze o parte pe seama celor despre care e vorba să se înfăţişeze în 923. Aici Sfântul Vasile intervine pentru monahi ca să fie scutiţi de dări. 924. „Hidra cu multe capete” - aşa pare a-i numi Sfântul Vasile pe agenţii fiscului în alergarea lor după impuneri cât mai mari.

• Termenul grec Kopevtapriatoc;, inexistent în Dicţionarul Liddell-Scott, reprezintă un

calc după latinul „commentariensis”, desemnând un „public official in charge of state documents” (cf. Lampe, op. cit., p. 766, s.v.), adică un dregător public, în cazul de faţă de la fisc (notă T.T.) 925. Probabil e vorba de un depozit de haine uzate, colectate în Biserică, spre a fi donate săracilor. Nişte răufăcători au furat din ele. Sfântul Vasile cere ca pedeapsa s-o dea Biserica (cu mijloace duhovniceşti), iar nu statul. EPISTOLE 453 viitor, iar celelalte să se predea celor prezenţi. Cât despre cei arestaţi, am cerut ca ei să fie îndreptaţi prin educaţia şi dojana Domnului, întrucât cred că întru numele lui Dumnezeu îi vom putea face mai buni pentru viitor. Căci oricâte lucruri nu pot realiza pedepsele tribunalelor, ştim că adeseori le împlinesc judecăţile înfricoşătoare ale lui Dumnezeu. Dacă socoţi că pentru aceşti răufăcători trebuie să se facă referat la comite, avem atâta încredere în justiţie şi în dreapta judecată a acestui bărbat, încât îţi îngăduim să faci ce doreşti. EPISTOLA 287 Fără adresă, împotriva unor oameni nedrepţi* Din timpul episcopatului Pare foarte greu să tratezi cu acest om. Nu ştiu cum să procedăm cu un caracter atât de schimbător (precum se poate presupune după câte se văd), de la care nu se poate spera nimic. Chemat la judecată, el nu ascultă; sau dacă totuşi răspunde, o face cu atâta noian de vorbe şi de jurăminte, încât îţi trezeşte dorinţa să te descotoroseşti de el cât mai repede. Adeseori l-am văzut întorcând învinuirile împotriva celor care-1 acuzau. într-un cuvânt, între toate creaturile, câte trăiesc pe pământ, nu există fire atât de schimbătoare şi gata să se dea la rele ca acest om, cum se poate convinge oricine, oricât de puţină experienţă ar avea. De altfel, de ce mă întrebi şi nu te hotărăşti să rabzi tu însuţi răutăţile lui ca pe un fel de mânie inspirată de dumnezeire ? Ca să nu te pătezi de părtăşia cu păcatele lui, scoate-1 dimpreună cu toată familia lui din rugăciuni şi din orice altă comuniune pe care ar putea să o aibă cu preoţii. Poate se va ruşina când toţi ceilalţi îl vor ocoli. EPISTOLA 288 Fără adresă, împotriva unor oameni nedrepţi Scrisă în vremea episcopatului Cei pe care nu-i cuminţesc pedepsele statului şi nu-i îndreaptă spre căinţă nici excluderea de la rugăciunile obşteşti, trebuie supuşi canoanelor care au fost date de Domnul926. Căci scris este: „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-1 pe el între tine şi el singur... Dacă nu ascultă, ia cu tine încă unul sau doi... Dacă nici pe ei nu-i ascultă, spune-1 Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi ca un vameş”927. Aşa s-a întâmplat şi

• Pare a fi vorba aici de procedura care ar trebui urmată faţă de omul răutăcios şi nestatornic.

Destinatarul va fi fost horepiscopul. 926. Tema e similară cu cea din epistola precedentă. Oricât de îngăduitor părea Sfântul Vasile, mai presus de toate dorea disciplină, desigur consimţită, dar dacă acest lucru nu se putea obţine, atunci se recurgea la afurisite. 927. Ml 18, 15-17. 454 SFÂNTUL VASILE CEL MARE în cazul omului acestuia: mai întâi a fost acuzat, apoi a fost mustrat în faţa unei persoane, pe urma în faţa a două persoane, a treia oară în faţa Bisericii, şi pentru că i-am dovedit că a greşit şi n-a primit să se îndrepte, de acum încolo să fie afurisit. Să se aducă la cunoştinţă în fiecare sat că trebuie să fie exclus din orice comuniuni cerate de firea noastră, aşa încât, noi nemaiavând nici o legătură cu el, să ajungă cu totul hrană diavolului. EPISTOLA 289 Fără adresă, în legătură cu o femeie îndurerată Din timpul episcopatului întrucât socot că tot aşa de mult greşim dacă-i lăsăm nepedepsiţi pe păcătoşi ca şi atunci când îi pedepsim peste măsură928, am dat acestui om pedeapsa care stă în competenţa mea: am cerut să fie îndepărtat de la orice comuniune bisericească şi am sfătuit pe cei care se simţeau nedreptăţiţi să nu se răzbune929, ci să lase în seama Domnului răsplătirea. Iar dacă îndemnurile mele ar fi avut vreo urmare, atunci şi eu aş fi fost ascultat, pentru că m-aş fi folosit de un grai care ar fi inspirat mai uşor încredere decât ar fi făcut-o epistolele cu toată puterea lor de înduplecare. Dar când am auzit o mulţime de vorbe, nu lipsite de seriozitate, am tăcut şi acum nu mai cred că ar fi bine să mai discut aceeaşi problemă. „Am dispreţuit căsătoria, spunea ea, naşterea de prunci şi lumea, ca să dobândesc un singur lucru: bunăvoinţa de a fi în apropiere de Dumnezeu şi ca să fiu vrednică să mă bucur de a vieţui în preajma oamenilor de cea mai bună reputaţie. Dar acest om, deprins încă din tinereţe să strice casele oamenilor, a forţat într-o bună zi uşa cu neruşinarea obişnuită şi a intrat în casă. întrucât nu ne cunoşteam decât doar din câteva discuţii şi neştiindu-i obiceiurile, n-am încercat să-l alung, dintr-un sentiment de neştiutoare pudoare. El însă s-a comportat cu atâta necinste şi neruşinare, încât a umplut tot oraşul cu vorbe defăimătoare la adresa mea, făcându-mă de ruşine într-o scrisoare publică, pe care a şi afişat-o pe uşa exterioară a Bisericii. E drept că pentru această purtare urâtă el a ajuns să guste din asprimile legii, dar, după ce a fost eliberat, a început din nou cu calomniile. A umplut cu injurii la adresa mea piaţa, gimnaziile, teatrele, casele celor care-1 primeau, pentru că duceau aceeaşi viaţă ca şi el. Din pricina acestor vorbe atât de insultătoare, n-am mai putut fi cunoscută prin calităţile mele, cum s-ar fi cuvenit, pentru că apăream în ochii tuturor descrisă în culori deosebit de nefavorabile. 928. Sfântul Vasiie este considerat ca unul din cei mai reputaţi canonişti, dar el n-a uitat niciodată să judece şi să pedepsească aşa cum numai Biserica o poate face. Un păcătos nu poate rămâne nepedepsit, dar în acelaşi timp el nici nu trebuie pedepsit peste măsură. Cazul prezentat de femeia din această epistolă e rezolvat în acelaşi sens: „după cum nu-i lucru omenesc să-l predăm pe răufăcător, tot aşa a-1 elibera nepedepsit e fapta unui om care întăreşte insulta”. De altfel, cazul de faţă pare patologic. Y. Courtonne, op. cit., III, p. 159. 929. Rom. 12, 19. EPISTOLE 455 în aceste împrejurări, continuă ea, unii fac haz de aceste cuvinte defăimătoare, pentru că, în chip firesc, oamenii sunt repede înclinaţi să se bucure de injurii, alţii spun că au rămas indignaţi, dar nu iau parte la durerea mea; mai sunt şi din aceia care sunt convinşi că aceste injurii exprimă adevărul, pe când alţii stau la îndoială pentru că iau în seamă mulţimea jurămintelor lui, aşa încât nu-i nimeni care să-mi împărtăşească durerea; ci, dimpotrivă, simt că trăiesc într-o singurătate apăsătoare, plâng în mine însămi, că n-am nici frate, nici prieten, nici rudă, nici rob, nici om liber, n-am absolut pe nimeni care să ia parte la durerea mea şi am senzaţia că mă găsesc cu totul singură şi mai de plâns decât întreg oraşul, în care sunt atât de puţini oameni care să urască pe cei răi. Oamenii nu vor să creadă că insulta adresată unora sau altora face înconjurul oraşului şi că într-o bună zi îi va atinge şi pe ei”. După ce mi-a istorisit, printre lacrimi, toate acestea şi altele şi mai îngrozitoare, nu m-a lăsat nici pe mine însumi liber de bănuieli, pentru că, în timp ce trebuia să plâng părinteşte împreună cu ea, am rămas nepăsător pentru un rău atât de mare şi am filozofat doar rece la pătimirile altora. „Tu nu-mi porunceşti, zise ea, să rămân nepăsătoare la pierderea banilor şi nici să îndur oboselile trupeşti, ci să mă las jignită în reputaţia mea, a cărei pierdere formează pierderea comună şi a preoţimii”. Faţă de toate aceste cuvinte judecă tu însuţi, minunatule, ce ai vrea să-i spun acestei persoane, întrucât eu urmez logic tactica de a nu-i preda judecăţii pe răufăcători, dar nici să-i eliberez după ce o dată au fost predaţi ? Despre astfel de răufăcători a spus demult apostolul să ne temem de dregătorul care răspunde de răutăţi: „teme-te, zice, căci nu în zadar poartă sabie”530. După cum dar nu-i lucru omenesc să-l predăm pe răufăcător, tot aşa şi a-1 elibera e o faptă care întăreşte insulta. Poate că dacă s-ar putea amâna pentru un timp judecarea cauzei şi să aştepţi sosirea mea, atunci voi dovedi că n-avem nici un folos din faptul că nu există nimeni care să dea ascultare. EPISTOLA 290 Către Nectarie* Din timpul episcopatului O, de-ar veni mult bine asupra celor care o îndeamnă pe Preacinstita Ta persoană să stea mereu de vorbă cu noi prin scrisori ! Să nu crezi însă că astfel 930. Rom. 13, 4.

• Cercetătorii au văzut în acest Nectarie pe viitorul patriarh al Constantinopolului (381-397).

Sfântul Vasile afirmă că-1 cunoaşte din copilărie, de aceea şi numele lui e pomenit în epistolele sale 5 şi 6. în epistola de faţă i s-a pus întrebarea: cu ce poate contribui pentru alegerea celor mai buni demnitari la conducerea ţării ? Se vede că era vorba de mai multe partide. El răspunde că Biserica îi sprijină pe cei mai buni, dar nu se poate angaja în lupte de partid. în rugăciuni însă Biserica cere împlinirea binelui. 456 SFÂNTUL VASILE CEL MARE de vorbe sunt spuse de noi din cauza unei obişnuinţe, ci din sinceră pornire sufletească cinstesc glasul tău cu cele mai mari laude. Ce-ar putea, într-adevăr, exista pentru mine mai de cinste decât Nectarie, pe care l-am cunoscut din copilărie ca având cele mai frumoase însuşiri şi care acum, datorită unor virtuţi în multe domenii, a urcat la o strălucire atât de mare ? De aceea şi cel mai iubit dintre toţi prietenii mei este cel care mi-aduce scrisori de la tine. Cât priveşte alegerea celor care trebuie puşi în fruntea comunităţilor din provincia noastră, va trebui să caut să fac pe plac oamenilor, sau să plec urechea la intervenţii, ori să mă prefac că aş ceda de frică ? Fie ca să nu fac niciodată aşa ceva ! Pentru că atunci n-aş fi administrator, ci negustor, care schimbă darul lui Dumnezeu pe o prietenie omenească. Câtă vreme aprobările date de oameni se obţin numai pe bază de mărturii subiective, sentinţele privitoare la cei mai capabili sunt atribuite de Smerenia Mea Celui care cunoaşte ¿tainele inimilor; şi atunci, poate că ar fi cu totul preferabil pentru fiecare ca, după ce a depus votul, să se abţină de la orice râvnă, să se ferească de orice spirit de grup ca şi cum ar fi depus mărturie pentru apropiaţii casei, de aceea să se roage lui Dumnezeu să nu ni se uite interesul. In acest sens, eu nu voi mai pune vina pe nimeni din pricina rezultatului obţinut, indiferent în ce rost s-a produs el, ci voi fi recunoscător doar lui Dumnezeu pentru cele întâmplate. Dacă, dimpotrivă, aceste alegeri se fac numai după criterii omeneşti, ele nu mai sunt alegeri, ci constituie doar o imitare a realităţii, însă de realitatea însăşi sunt departe cu totul. Gândeşte-te că dacă ne-am strădui în tot felul să ne impunem punctul de vedere propriu, am putea ajunge la primejdia, care poate fi foarte mare, de a atrage cândva de partea noastră tocmai partida păcatului, pentru că, datorită uşurătăţii firii omeneşti, e posibil să se săvârşească multe păcate, chiar din partea celor de la care nimeni nu se aştepta vreodată. Mai mult, dacă dăm prietenilor cele mai bune sfaturi, după cum se şi întâmplă adeseori, nu ne supărăm că nu apărem convingători faţă de cei pe care-i sfătuim, iar în lucruri care nu sunt supuse voinţei oamenilor, ci hotărârii lui Dumnezeu, ne vom mai indigna oare că nu suntem preferaţi judecăţii lui Dumnezeu ? Dacă, aşadar, oamenii sunt cei care acordă funcţia, atunci ce nevoie e să fie cerută de la noi ? De ce nu şi-o ia fiecare ? Dacă însă ea e de la Dumnezeu, e cazul să ne rugăm, iar nu să ne indignăm; în rugăciuni nu se cade să cerem numaidecât împlinirea voinţei noastre proprii, ci să lăsăm acest lucru pe seama lui Dumnezeu, Care ne dă ceea ce crede EI că ne foloseşte. Dumnezeu Cel Sfânt să îndepărteze de la casa ta orice întâmplare supărătoare, iar ţie însuţi şi alor tăi să vă dea o viaţă lipsită de boli şi de pagube, într-o completă prosperitate. EPISTOLE 457 Ca să-ţi scriu tot ce-mi trece prin minte nu-i potrivit nici cu lungimea unei scrisori, dar, în general, nici cu genul epistolar însuşi. Insă, iarăşi, ca să te trec cu vederea mi-e aproape cu neputinţă, căci inima mea s-a înfierbântat din pricina unei drepte mânii împotriva ta. Voi merge, aşadar, pe calea de mijloc, scriindu-ţi unele şi lăsându-le pe celelalte deoparte. Aceasta pentru că vreau să-ţi atrag atenţia asupra unui lucru într-un grai prietenesc şi colegial. Dacă tu eşti acel Timotei despre care ştiu, din tinereţe, că ducea o viaţă ascetică atât de aspră, încât era învinuit că întrece măsura, mă întreb: cum de-ai încetat acum să cugeţi ce trebuie să faci ca să fii bine plăcut lui Dumnezeu ? Şi cum de te uiţi acum numai la ceea ce zice cutare sau cutare despre tine, făcându-ţi viaţa dependentă de părerea unora şi a altora şi calculezi doar cum să nu-ţi pierzi nici prietenii, dar nici să te faci de râs în ochii duşmanilor ? Şi, în schimb, de ce te temi, ca de cine ştie ce rău, de ruşinea pe care ai putea-o păţi înaintea mulţimii, fără să te gândeşti că, în timp ce întârzii în aceste preocupări, uiţi de ceea ce e mai important tocmai în această viaţă ? Sunt pline Sfintele Scripturi de învăţături despre faptul că nu-i cu putinţă să facem în acelaşi timp două lucruri931, adică să ne ţinem legaţi de treburile lumeşti şi să ducem, în acelaşi timp, o viaţă după Dumnezeu. De altfel, şi firea însăşi e plină de astfel de pilde. De exemplu, lucrarea minţii nu reuşeşte să formuleze în acelaşi timp două idei diferite, iar în percepţia sensibilă nu se pot primi în urechi două glasuri deodată, nici nu se pot vedea doi oameni deodată, cu toate că avem deschise în acelaşi timp canalele acestor simţuri. Ochii, dacă nu-i îndreptăm pe amândoi spre acelaşi obiect văzut, nu-şi pot îndeplini corect slujba lor. Aşa stau lucrurile în lumea firii, iar dacă ar fi să cităm mărturii scoase din Scriptură, lucrurile n-ar fi mai puţin ridicole decât, vorba vechiului proverb, să duci cucuveaua la Atena9-12. De ce amestecăm ceea ce nu se poate amesteca, zgomotele lumeşti cu deprinderea ascezei ? Oare nu devenim stăpâni pe noi înşine când ne înde* Acest horepiscop era cunoscut din tinereţe de Sfântul Vasile, ca om care se deprinsese cu şcoala înfrânării şi ascezei. De curând însă, inima Sfântului Vasile s-a „înfierbântat de mânie” împotriva lui, auzind că s-a lăsat dus de plăcerile lumeşti. Certându-1 aspru, dar cu bunătate, marele ierarh îi aduce aminte de cuvântul Scripturii: nu-i cu putinţă să faci în acelaşi timp două lucruri. 931. Mt. 6, 24. 932. Aristofan, Pasările, 301; sau după proverbul francez: „porter de l'eau à la rivière”, Bailly, DicL grec-français, s.v. Aşadar a săvârşi un lucru total inutil. EPISTOLA 291 Către horepiscopul Timotei* Scrisă în timpul episcopatului 458 SFÂNTUL VASILE CEL MARE părtăm de zgomote, când nu ne mai încurcăm în atâtea afaceri şi când nu mai încurcăm şi pe alţii ? Oare nu confirmăm prin fapte scopul evlaviei şi al credinţei, pe care odinioară ni l-am propus noi înşine, şi nu arătăm astfel celor ce se gândesc să ne calomnieze că nu vor reuşi să ne întristeze când vor ei ? Or toate acestea se vor întâmpla îndată ce le vom dovedi că pe noi nu ne mai atinge nici un atac. Destul pentru acest subiect. Fie să ne întâlnim cândva ca să ne consfătuim mai temeinic despre cele ce sunt de folos sufletelor noastre, în aşa fel încât să nu se afle că ne îngrijim doar de lucruri deşarte când va veni şi pentru noi ceasul plecării inevitabile ! M-au bucurat în chip deosebit cele trimise din dragostea ta; chiar şi după firea lor, ele erau foarte plăcute, dar când m-am gândit şi la cel care le-a trimis, atunci s-au dovedit şi mai delicioase. Lumânările şi medicamentele întăritoare din Pont să le primeşti cu plăcere, când le vom trimite, pentru că momentan nu le avem. III SCRISORI NEDATATE SAU DE AUTENTICITATE ÎNDOIELNICĂ EPISTOLA 292 Către Palladios* Fără dată Jumătate din dorinţele mele mi le-a împlinit Dumnezeu Cel Sfânt, rânduind lucrurile în aşa fel încât să o întâlnesc pe distinsa noastră soră, soţia ta. El e în stare să-mi împlinească şi cealaltă jumătate, încât să ajung să o văd şi pe Excelenţa Ta, iar apoi să aduc deplină mulţumire lui Dumnezeu. Pentru că mare mi-e această dorinţă mai ales acum, când am auzit că ai fost ridicat 1a o mare cinste, când ai îmbrăcat haina nemuritoare care, acoperind omenitatea, a nimicit în trup moartea, iar ceea ce era muritor a fost înghiţit în îmbrăcămintea nemuririi. Aşadar, întrucât prin harul Său Domnul te-a făcut casnic al Său1, te-a îndepărtat de orice păcat, ţi-a deschis împărăţia cerurilor şi ţi-a arătat calea care duce la fericirea de acolo, te rugăm, ca pe un bărbat care întrece atât de mult pe alţii prin înţelepciune, să primeşti acest dar cu toată înţelegerea şi să te faci paznic credincios al acestei comori, dându-ţi toată râvna ca să asiguri paza acestui depozit împărătesc. Şi astfel, după ce vei fi păstrat intactă această pecete, să te înfăţişezi înaintea Domnului, strălucind în lumina sfinţilor, fără ca să pricinuieşti vreo pată sau cută pe îmbrăcămintea curată a nemuririi2, ci păstrând sfinţenia în toate mădularele, ca unul care s-a îmbrăcat în Hristos, întrucât „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”3. Să fie dar sfinte toate mădularele, pentru a se învrednici să se acopere cu îmbrăcămintea cea sfântă şi luminoasă. EPISTOLA 293 Către Iulian Fără dată Cum ţi-a mers cu sănătatea în acest răstimp ? Poţi să-ţi întrebuinţezi mâna fără greutate ? Cum merg celelalte treburi ? Progresează ele după dorinţa ta, aşa cum şi noi îţi urăm şi cum de fapt o meriţi, având în vedere preferinţa ta ?

• în această epistolă de felicitare, Sfântul Vasile exprimă bucuria că Palladios a primit

botezul creştin. Soţia sa i-o luase înainte. După felul cum i se adresează, Palladios era un mare demnitar al imperiului. 1. Ef. 2, 19. 2. Ef. 5, 27. 3. Gal. 3, 27. 462 SFÂNTUL VASÍLE CEL MARE La cei care-şi schimbă uşor gândurile, e cu totul firesc ca viaţa să fíe ea însăşi lipsită de ordine, dar cei ale căror planuri sunt hotărâte, statornice şi mereu aceleaşi e de aşteptat să ducă o viaţă conformă principiilor lor. într-adevăr, nu stă în puterea corăbierului să poată linişti valurile când vrea, dar e foarte uşor să ne facem o viaţă tihnită şi fără valuri dacă vom şti să reducem la tăcere zgomotele pe care patimile le ridică în noi şi dacă ajutăm voinţei să fie mai tare decât tot ce poate veni din afară. Pentru că nici pierderile, nici bolile, nici alte greutăţi ale vieţii nu-1 vor putea atinge pe omul virtuos atâta vreme cât îşi va ţine cugetul destul de sus, încât să poată păşi pe urmele lui Dumnezeu, să-şi îndrepte privirea spre viitor şi să stăpânească uşor şi cu iscusinţă furtuna care se ridică de pe pământ. într-adevăr, despre cei pe care i-au înlănţuit puternic grijile vieţii, s-ar putea spune că, asemenea unor păsări care în zadar poartă aripi4, se târăsc pe jos ca nişte dobitoace. Pe tine ocupaţiile nu mi-au putut îngădui să te văd vreme mult mai îndelungată decât pe cei care se luptă să treacă marea înotând. Şi cu toate acestea, întrucât e destul să-i vezi ghearele şi recunoşti îndată leul întreg, tot aşa cred că mi-a fost îndeajuns o singură experienţă ca să te cunosc destul. De aceea, socot că este mare lucru faptul că dai atenţie problemelor mele şi că nici eu n-aş fi absent din cugetul tău, ci că sunt mereu cu tine prin amintire. Or scrisoarea e o dovadă de amintire: cu cât vei scrie mai des, cu atât va fi mai mare plăcerea pe care mi-o faci. EPISTOLA 294 Către Festos şi către Magnos Părinţii trebuie să poarte grijă de copiii lor, plugarul de plantaţie şi de seminţe, dascălul de ucenicii săi, mai ales când din pricina solului cel bun le dau nădejdi de recolte cât mai mari. Plugarul se bucură de truda sa atunci când vede spicele dând în pârgă sau plantele dezvoltându-se; ucenicii fac bucurie dascălilor, iar copiii părinţilor, atunci când sporesc, unii în virtute, alţii în înălţime. In legătură cu voi, grija noastră este cu atât mai mare şi nădejdile cu atât mai pretenţioase, cu cât evlavia e superioară tuturor celorlalte deprinderi, mai bună decât toate vieţuitoarele şi toate roadele. Noi am înrădăcinat-o şi am întreţinut-o în sufletele voastre, încă plăpânde şi nevinovate, iar acum dorim să le vedem la înflorire deplină, care să ne făgăduiască roade coapte cu ajutorul pe care dorinţa voastră după învăţătură îl va putea da rugilor noastre. Căci 4. Grija de „omul cel dinlăuntru” este una din temele cele mai des întâlnite în epistolele Sfântului Vasiîe. Dacă de acesta nu ne îngrijim, zice el, suntem ca un animal care se târăşte sau ca „o pasăre care în zadar poartă aripi”. Altfel, îl mângâie pentru luxaţia mâinii.

• Aceştia par a fi doi ucenici din primii ani ai episcopatului. Grija de suflet e ideea centrală

a epistolei, aşa cum părinţii poartă grijă de copii, plugarul de seminţe, dascălul de ucenicii lui. „E nebiruit dorul celor care vor să înveţe”, zice sfântul. „Oricât de mare ar fi distanţa dintre noi, adaugă el, eu sunt mereu cu voi”. EPISTOLE 463 ştiţi bine că bunăvoinţa noastră faţă de voi, precum şi ajutorul lui Dumnezeu, vin şi după intenţiile voastre: dacă acestea sunt îndreptate cum trebuie, Dumnezeu invocat sau neinvocat va fi de faţă ca să vă ajute şi orice om care-L iubeşte pe Dumnezeu se va oferi el însuşi să vă înveţe. E nebiruit dorul celor care pot să înveţe ceva folositor, iar sufletul celor care doresc să se instruiască este liber de orice împotrivire. în această privinţă, nici depărtarea fizică nu-i o piedică, întrucât Cel care ne-a creat dintr-o neîntrecută înţelepciune şi din marea Sa iubire de oameni n-a încuiat cugetarea în trup, nici putinţa de a vorbi n-a legat-o doar de limbă, ci cu ajutorul timpului a dat ceva mai mult oamenilor, şi anume capacitatea să împlinească această osteneală de a da mai departe învăţătură nu numai celor despărţiţi de o mare distanţă, ci şi celor care se vor naşte mult timp după aceea. Experienţa întăreşte cuvintele mele: cei care au trăit cu foarte mulţi ani înainte îi învaţă pe tineri în scrieri, unde se şi păstrează lecţiile acestui învăţământ, de aceea, cu toată distanţa care ne desparte, eu sunt mereu cu voi prin cuget, stând comod de vorbă împreună, pentru că învăţământul nu cunoaşte piedică nici pe pământ, nici pe mare, dacă veţi avea grijă de propriile voastre suflete. EPISTOLA 295 Către nişte călugări* Sunt de părere că, prin darul lui Dumnezeu, voi n-aveţi nevoie de alt îndemn în afară de cuvintele pe care vi le-am adresat, invitându-vă pe toţi să îmbrăţişaţi acelaşi mod de viaţă, şi anume <de obşte>5, după pilda celei care se practica pe vremea apostolilor; aţi primit aceste cuvinte ca pe o învăţătură mântuitoare, pentru care aţi şi adus mulţumiri lui Dumnezeu. Nu sunt simple cuvinte cele pe care le-aţi auzit de la mine, ci învăţăminte care trebuie puse în practică pentru folosul celor care le primesc spre liniştirea mea, care vi le-am formulat, şi, în sfârşit, spre mărirea şi lauda lui Hristos, al Cărui nume a fost invocat peste noi6. Iată pricina pentru care v-am trimis pe fratele nostru preadorit, astfel încât cel necunoscător să înveţe să cunoască, cel molatic să se îndemne, iar ceea ce constituie o piedică, să devină evidentă pentru noi. Mare mi-e dorinţa să vă văd adunaţi laolaltă şi să aud spunându-se despre voi că nu vă place viaţa fără bune mărturii, ci că mai curând acceptaţi ca toţi să fiţi paznici privegherii voastre reciproce şi minuţioase, martori ai faptelor voastre bune. în chipul acesta, fiecare va primi, mai întâi, o răsplată deplină şi corespunzătoare, iar în al doilea rând, o altă răsplată desăvârşită pentru

• „Credinţa lucrătoare prin iubire”, după cuvântul apostolului, iată în rezumat ce vrea să

pună în suflet Sfântul Vasile comunităţii monahale pe care a lăsat-o în Pont. Se resimte, aşadar, şi în aceste sfaturi specificul „filosofiei monahale” precizate de el: mântuirea prin dăruirea de sine în folosul semenului. 5. Fap. 2, 42-47; 4, 34-35. 6. Ier. 14, 9. 464 SFÂNTUL VASILE CEL MARE progresul fratelui său, pe care trebuie să ni-1 predăm unul altuia atât prin cuvânt, cât şi prin faptă, cu ajutorul convorbirilor dese şi al îndemnurilor noastre. Mai presus de toate vă rog să vă aduceţi aminte de credinţa Părinţilor şi să nu vă lăsaţi clătinaţi de cei care, în liniştea noastră, încearcă să vă ducă la rătăcire, bineştiind că nici rânduiala aspră a călugăriei nu-i de dorit doar de dragul ei, ci numai dacă e luminată de credinţa în Dumnezeu, după cum nici mărturisirea dreaptă a credinţei, dacă nu~i însoţită de fapte bune, nu ne va putea recomanda înaintea lui Dumnezeu. Ca omul lui Dumnezeu să fie întreg şi pentru ca viaţa noastră să nu şchiopăteze, trebuie să se îndeplinească ambele condiţii. Căci, după cum zice apostolul, credinţa e cea care ne mântuie, dar nu orice credinţă, ci numai „credinţa lucrătoare prin iubire”7. EPISTOLA 296 Către o văduvă* / Ţinând seama de bunătatea ta şi cunoscându-ţi râvna pe care o ai pentru lucrarea lui Dumnezeu, mi-am luat deunăzi îndrăzneala de a te socoti ca pe o fiică a mea şi am folosit catârii tăi, e drept, cu atenţia cuvenită, dar cu gândul că parcă ar fi ai mei, însă s-a prelungit cam mult partea de timp în care i-am folosit. Trebuia să fi scris despre acest lucru Preacinstitei Tale Persoane, ca să ştii că şi răspunsul meu e dovada unui sentiment de o deosebită mulţumire. Mă folosesc, în acelaşi timp, de această scrisoare, ca să reamintesc Vredniciei Tale că se cade să ne aducem mereu aminte de Domnul, spre a avea pururea înaintea ochilor plecarea din această lume şi spre a ne orândui viaţa în vederea înfăţişării înaintea Dreptului Judecător, Care să nu ne lase să fim înşelaţi, ci să ne asigurăm, pe temeiul faptelor noastre bune, înaintea Celui care va descoperi taina inimilor noastre în ziua venirii Sale. Te rugăm să transmiţi salutări şi preanobilei tale fiice, pe care o îndemn să-şi petreacă viaţa meditând la dumnezeieştile cuvinte ale Domnului, pentru ca sufletul ei să se hrănească cu învăţătura lor mântuitoare şi ca înţelegerea ei să crească şi să sporească mai mult decât creşte trupul sub influenţa naturii. EPISTOLA 297 Către o văduvă Socot că s-ar fi cuvenit, din pricina vârstei înaintate8, precum şi din pricina afecţiunii mele duhovniceşti, să profit de prezenţa trupească a neasemuitei 7. Gal. 5, 6.

• Epistola de faţă pare a iî scrisă în timpul marilor lucrări filantropice ale VasiHadei (371 -

373). Ierarhul mulţumeşte acestei femei că i-a împrumutat gratuit catârii pentru lucrările efectuate. A se vedea şi epist. 94. Sfântul Vasile trimite salutări şi fiicei acesteia. 8. Am mai vorbit despre vârsta destul de redusă a Sfântului Vasile. EPISTOLE 465 tale nobleţi şi să te vizitez, iar în caz că nu te-aş fi găsit, să nu mă dau bătut, ci să-mi împlinesc lipsa măcar scriindu-ţi. Iată însă că am şi găsit un curier potrivit al scrisorilor către Preacinstita Ta Persoană, prin care să te salut, îndemnându-te, în primul rând, să împlineşti lucrarea Domnului, pentru ca Sfântul Dumnezeu să dea să ţi se scurgă zilele cu cinste, în evlavie şi demnitate, făcându-te vrednică şi de bunurile viitoare. în al doilea rând, îţi încredinţez pe tânăra fiică de care ţi-am vorbit, cu rugămintea s-o primeşti ca şi cum ar fi propria mea fiică şi propria ta soră. Socoate ca şi cum ar fi ale tale toate cele ce le va împărtăşi sufletului tău frumos şi curat, ocupă-te de ea, convinsă fiind că-ţi asiguri prin aceasta răsplata de la Domnul, iar în acelaşi timp îmi faci şi mie o bucurie, ca unul care, din dragoste pentru Hristos, împlinesc pentru tine măsura iubirii creştine. EPISTOLA 298 Fără adresă, către un om evlavios Binevoieşte şi fă-mă vrednic să ajung sfetnic la toate şi părtaş la toate grijile tale, aşa cum poate face numai un om vrednic de desăvârşirea Ta, şi Dumnezeu te va răsplăti pentru dragostea ce-mi porţi, ca şi pentru grija ce o ai ca să-ţi orânduieşti bine viaţa. M-am mirat că înşelăciunea acestui om te-a putut supăra, crezând că apa ar avea cine ştie ce putere ciudată, deşi nici o mărturie nu-i confirmă faima. în realitate, nu este nimeni din cei de aici care să fi câştigat pentru sănătatea trupului vreo îmbunătăţire mai mare ori mai mică decât am fi nădăjduit, afară poate de cazul când întâmplător va fi simţit cineva vreo uşurare, lucru care se întâmplă oamenilor fie când dorm, fie când lucrează ceva în viaţă. Dar cel care surpă iubirea încearcă să convingă pe cei mai simpli să atribuie aceste lucruri întâmplătoare specificului apei. însăşi experienţa te poate convinge că graiul meu spune adevărul9. EPISTOLA 299 Către un inspector fiscal Ştiam de când mi-ai scris că te descurci greu cu administraţia publică. Există o veche zicală, potrivit căreia cei care urmăresc virtutea nu se avântă prea bucuros în slujbe obşteşti, căci neajunsurile care se întâlnesc la medici se văd şi la dregătoriile publice. într-adevăr, doctorilor le e dat să vadă lucruri dezgustătoare, fac experienţe neplăcute, iar cu prilejul nenorocirilor altora se produc şi destule neajunsuri personale. Aşa ceva se întâmplă şi la adevăraţii dregători, pentru că oamenii interesaţi, care privesc numai la bani şi care se 9. Efectul curativ al unor ape nu poate da dreptul cuiva să atribuie puterilor diavoleşti ceea ce stă în firea lucrurilor. A crede altceva e şarlatanie. 466 SFÂNTUL VASILE CEL MARE lasă atraşi de mărirea însăşi, ca şi cum ea ar fi binele cel mai mare, socot că astfel îşi câştigă puterea prin care să-şi poată ajuta prietenii, să înlăture pe duşmani şi să dobândească ceea ce doresc. Dar tu nu eşti ca aceştia. Decât cine şi ca cine ? Tu te-ai îndepărtat de bunăvoie de vredniciile politice, oricât de mari ar fi fost acestea, într-o vreme când puteai conduce un oraş întreg ca şi cum ai fi îngrijit de o singură casă. Or tu ai ales atunci o viaţă fără griji şi liniştită, pentru că te-ai gândit că-i mai de preţ nici să n-ai, dar nici să produci altora neplăceri, ceea ce, după cum consideră şi alţii, nu produce decât tulburare. întrucât Domnul n-a vrut ca ţinutul iberiţilor să ajungă sub competenţa cârciumarilor şi nici recensământul de impunere a dărilor să nu se desfăşoare ca într-un târg de sclavi, ci ca fiecare să fie înscris după situaţia reală, primeşte această slujbă, deşi e greu de îndeplinit, dar spunându-ţi cel puţin că prin ea poţi să câştigi bunăvoinţa lui Dumnezeu. Să nu tremuri în faţa puterii, dar nici nu dispreţui sărăcia, arătând celor administraţi de tine o imparţialitate mai deplină decât orice cântar. Şi astfel, râvna ta pentru dreptate va apărea cu claritate în ochii celor care ţi-au încredinţat această chemare şi te vor admira între toţi ceilalţi. Chiar dacă acest lucru nu-1 vor recunoaşte ceilalţi, o va face Dumnezeu, Care ne-a pus înainte mari răsplăţi pentru faptele noastre bune10. EPISTOLA 300 Cuvânt de consolare către tatăl unui student întrucât pentru creştini Domnul ne-a pus pe locul al doilea, după părinţi, încredinţându-ne formarea religioasă a copiilor celor ce cred în El, am socotit că nenorocirea care l-a surprins pe răposatul tău fiu e ca şi cum ar fi a noastră şi deplângem moartea lui prematură, jelindu-o din toata fiinţa alături de tine. îmi pot da seama cât de mare trebuie să fie greutatea acestei dureri pentru propriul lui tată după trup, între altele din faptul că şi în mine, care nu-i sunt părinte decât după învăţătură, întristarea inimii a fost atât de adâncă. De fapt, faţă de fiul tău nu trebuia nici să simţim supărare şi nici să exprimăm în sentimente sau în cuvinte o astfel de întristare, căci cu adevărat vrednici de plâns sunt numai cei care şi-au pierdut nădejdile pe care şi le puseseră în el. Ei sunt intr-adevăr vrednici de multe lacrimi şi gemete, ca unii care, pe când fiul lor se află în floarea vârstei şi apt pentru desăvârşirea studiilor lui, l-au primit mut şi căzut pradă acelei lungi şi groaznice tăceri. O asemenea nenorocire, mărturisesc, m-a tulburat şi pe mine ca om şi am vărsat fără să vreau nenumărate lacrimi, lăsând să-mi scape din adâncul inimii 10. Se ştie câte nedreptăţi se săvârşeau la stabilirea impozitelor şi Ia încasarea lor. Multe din epistolele Sfântului Vasile ne dau ştiri bogate în acest sens. în cea de faţă, Sfântul Vasile îi spune unui agent fiscal să primească sa facă un astfel de serviciu, dar să muncească cinstit, ca pentru Dumnezeu. EPISTOLE 467 gemete de om needucat, pentru că durerea care m-a cuprins mi-a întunecat mintea, parcă ar fi fost nişte nori. Când însă mi-am revenit în sinemi şi am privit cu ochii sufletului spre firea lucrurilor omeneşti, am cerut iertare Domnului pentru sentimentele pe care, de prea multă emoţie, sufletul le încercase în faţa nenorocirii întâmplate şi m-am dojenit ca să îndur cu linişte aceste suferinţe, căci, după vechea sentinţă a lui Dumnezeu, ele sunt legate de viaţa omului. A plecat încă tânăr, la o vârstă la care omul doreşte cel mai mult să trăiască, era remarcat între toţi colegii săi, fiind drag profesorilor, în stare să atragă la prietenie chiar şi pe cel mai sălbatic dintre duşmani printr-o singură întâlnire, ager la învăţătură, blând în caracter, mai rezervat decât ar fi spus-o vârsta, şi ceea ce s-ar mai putea adăuga e mai puţin decât realitatea, căci acest om era născut tot din om. Ce se aşteaptă să spună în acest caz tatăl unui astfel de copil ? Ce altceva decât să-şi aducă aminte că şi tatăl său a murit ? De aceea, din clipa în care şi el s-a născut dintr-un părinte muritor, ce ciudăţenie constă în faptul că şi el a devenit tatăl unui muritor ? Cât despre aceea că a murit prematur, înainte de a se fi săturat de viaţă şi înainte chiar de a fi ajuns la deplina maturitate a vieţii, înainte de a fi păşit în rândurile bărbaţilor şi de a fi lăsat urmaşi din familia sa, acestea nu constituie temei de a face şi mai mare durerea, cum sunt convins, ci sunt motive de consolare pentru cele întâmplate. Trebuie dar să mulţumim Domnului pentru faptul că a rânduit ca fiul să nu lase pe pământ copii orfani, să nu lase în urma lui o văduvă ajunsă pradă unei lungi tristeţi sau care să trebuiască să împartă locuinţa cu un alt bărbat şi să-l dispreţuiască astfel pe soţul primei căsnicii. Viaţa tânărului n-a fost de lungă durată în această lume, dar cine e atât de nesimţit să nu vadă această scurtare ca unul din cele mai mari dintre bunuri ? Şederea de aici al cărei timp se prelungeşte e un prilej pentru cele mai multe rătăciri şi greşeli. însă fiul tău n-a săvârşit rele, n-a urzit viclenii împotriva aproapelui, n-a ajuns să trebuiască să se amestece în tovărăşii cu oameni răi, n-a fost încurcat în blestemăţiile pieţii, n-a cunoscut necesitatea de a păcătui, nici minciuna, nici nerecunoştinţa, nici lăcomia, nici gustul plăcerii, nici poftele cărnii, nimic din ceea ce ia naştere în sufletele destrăbălate ! A părăsit viaţa fără ca nici una din aceste pete să-i fi murdărit sufletul, s-a dus curat11 spre cel mai bun deznodământ. Pe cel iubit nu pământul ni l-a ascuns, ci cerul l-a primit. Dumnezeu este Cel care rânduieşte soarta noastră, care pune capăt vremii de trăit pe pământ, care l-a adus în această viaţă şi tot Dumnezeu este Cel care hotărăşte să plece din ea. Avem ca învăţătură în noianul durerilor pilda vestită a marelui Iov, care a zis: „Domnul a dat, Domnul a luat. Cum I-a plăcut Domnului, aşa s-a întâmplat. Fie numele Domnului binecuvântat în toţi vecii” 12. 11. N-avem nici un motiv să nu credem că, dincolo de retorica vremii, tânărul a cărui moarte a descris-o Sfântul Vasiîe era un sfânt. 12. Iov 1, 21 (ed. 1914). 468 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Care erau simţămintele mele la vestea nenorocirii care te-a lovit, nici un cuvânt n-ar reuşi să le descrie limpede. Pe de o parte, m-am gândit la pierderea pe care a suferit-o comunitatea credincioşilor prin dispariţia din viaţă a ocrotitoarei lor, iar pe de altă parte, mă gândeam în ce tristeţe s-a preschimbat voioşia Demnităţii Tale, văzând limpede cum s-a prăbuşit cea mai fericită dintre case şi cum s-a destrămat mai repede decât visul convieţuirea care părea a fi atins la voi culmea fericirii. Chiar dacă ai fi de diamant, cum să nu te frângi sufleteşte în astfel de cazuri ? încă de la prima întâlnire am simţit o oarecare apropiere de Credincioşia Ta şi atât de mult am câştigat sufleteşte din bunătatea ta, încât zilnic căutam să te am pe limbă, iar când am ajuns să cunosc şi acel minunat suflet, care ţi-a fost soţie, atunci m-am convins într-adevăr că, în ceea ce priveşte familia voastră, se confirmă cuvântul din cartea Proverbelor <lui Solomon>, unde se spune că „o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu” 13. Atât de mult vă potriveaţi între voi, încât aveai impresia că uitându- te la unul îl vedeai ca într-o oglindă pe celălalt. în fine, oricât de multe ar spune cineva în această privinţă, tot n-ar putea ajunge să spună destul14. Dar cum va trebui să se simtă cineva în faţa unei legi a lui Dumnezeu care a stăpânit dintotdeauna şi după care cel ce are să se nască e dator să şi plece într-un anumit moment şi orice suflet care a dat vieţii toate cele necesare până la capăt trebuie, la un soroc anumit, să se desfacă de legăturile trupului ? N-am fost şi nici nu suntem cei dintâi şi nici singurii care am suferit aceste lucruri, preaminunatul meu frate, ci toate nenorocirile care au venit peste părinţii, peste bunicii şi peste toţi ceilalţi înaintaşi ai noştri, toate acestea le pătimim şi noi. E plină viaţa oamenilor de astfel de pilde. Dar tu, care duci un trai atât de deosebit de alţii, se cade să-ţi păstrezi de-a lungul pătimirilor neveştejită mărinimia şi să nu-ţi pierzi cumpătul din pricina caracterului trecător al vieţii prezente, ci să fii mulţumitor Celui ce te-a dăruit cu ea de la început. Faptul că cineva moare e o însuşire comună a tuturor celor care avem parte de aceeaşi fire, iar convieţuirea cu o femeie vrednică a fost totdeauna un privilegiu nu al prea multor bărbaţi, care au fost socotiţi chiar de judecata lui Dumnezeu drept fericiţi. Desigur că durerea unor despărţiri e tot un dar de la Dumnezeu, pentru cei ce judecă lucrurile 13. Pk 19, 14. 14. Cel pe care-1 mângâie Sfântul Vasile e un bărbat nobil, care în unele manuscrise poartă numele de Maximos. El pare a fi fost un mare filantrop. Se pare că atât el, cât şi soţia lui, erau vechi cunoştinţe ale sfântului. EPISTOLA 301 Cuvânt de mângâiere Scrisă în anu! 372 EPISTOLE 469 limpede15. Cunoaştem pe mulţi care primesc desfacerea convieţuirii nepotrivite ca pe o eliberare de cine ştie ce sarcină grea. Priveşte, omule, cerul şi soarele, priveşte toate făpturile din jur şi vezi că, cu toate că sunt atât de mari şi atât de multe, după o vreme nu se mai văd deloc. Din toate acestea primeşte învăţătura că, întrucât facem şi noi parte din făpturile muritoare, urmează că ne-am primit şi noi părticica corespunzătoare şî potrivită firii noastre comune. Iar întrucât şi căsătoria însăşi e doar o consolare în moarte şi pentru că n-a fost cu putinţă ca omul să rămână permanent în ea, Creatorul a înţeles să asigure perpetuarea vieţii prin succesiunea trupească. Iar dacă ne mâhnim pentru că soţia ne-a plecat prea repede, măcar să n-o pizmuim pentru că n-a respectat măsura cu totul încărcată de necazurile vieţii şi că ne părăseşte tocmai când o dorim mai mult, cum se întâmplă cu floarea de dar, care îşi mai păstrează şi mai târziu farmecul parfumului. înainte de orice, lasă-te îndrumat de învăţătura despre înviere, pentru că eşti creştin, şi-ţi trăieşte viaţa în nădejdea bunurilor viitoare. Aşa se cuvine să cugeţi, căci soţia ta a pornit pe un drum pe care trebuie să-l parcurgem cu toţii. Iar dacă te tulburi de ce ea a plecat înaintea ta, pentru aşa ceva nu se cade să ne întristăm. Poate că mai târziu starea ei ar fi fost şi mai chinuitoare, căci dacă trăim ani mai îndelungaţi, ne facem vinovaţi de mai multe pedepse. De aceea, să lăsăm în pace gândurile triste şi să reînnoim mai bine grija despre felul în care se cuvine să ne arătăm cât mai plăcuţi lui Dumnezeu. EPISTOLA 302 Spre consolare soţiei lui Brison’ Ce nevoie aş avea să descriu cât de mult ne-a întristat vestea despre nenorocirea care a dat peste Brison, cel mai bun dintre oameni ? în orice caz, nimeni n-ar putea avea o inimă atât de împietrită, încât, după ce a cunoscut pe acest bărbat şi apoi a auzit că a fost răpit pe neaşteptate dintre oameni, să nu vadă ca o pierdere generală a omenirii dispariţia unui astfel de om. La supărarea mea s-a adăugat îndată grija de tine, întrucât mă gândesc că dacă ceea ce s-a întâmplat a fost ceva atât de greu şi de neîndurat chiar şi pentru cei care nu sunt înrudiţi cu Brison, atunci îmi închipui în ce stare e însuşi sufletul tău, care e atât de bun din fire, atât de simţitor din pricina structurii lui, L5. Desigur că nu uşor ajunge omul să se împace cu această constatare. în schimb, amintirea frumoasă a unei fiinţe iubite mângâie, pe când una urâtă deprimă.

|: înalt dregător militar, mort „în floarea isprăvilor militare”, cum se exprimă în stilul

obişnuit al elogiilor panegirice, pare a fi impresionat şi pe împărat, altfel nu şi-ar fi permis Sfântul Vasile să literaturizeze pe tema morţii lui. în cuvinte simţite el caută să o consoleze pe soţia lui rămasă văduvă, mângâindu-se cu fiii, a căror grijă a rămas acum numai pe umerii ei. 470 SFÂNTUL VASILE CEL MARE şi în ce stare eşti tu, care ai rămas acum atât de abătută, în urma acestei nenorociri, încât prin despărţirea de soţ ai senzaţia că parcă întreaga fiinţă ţi-a fost frântă în două. Pentru că, într-adevăr, potrivit cuvântului Domnului, nu mai sunt doi, ci un singur trup16, iar o astfel de despărţire nu-i mai puţin dureroasă decât o frângere în două a trupului nostru. Dar dacă pricina întristării e atât de mare şi poate chiar mai mare decât am spus, e cazul să ne întrebăm: ce consolare avem pentru ceea ce s-a întâmplat ? Mai întâi, însăşi legea pe care Dumnezeu a statomicit-o încă de la început, în înţelesul că oricine vine pe lume trebuie să o şi părăsească la momentul potrivit17. Or, dacă aşa a fost rânduită soarta oamenilor, începând încă de la Adam şi până în vremurile noastre, atunci nu se cuvine să ne indignăm împotriva legilor obşteşti ale firii, ci să primim ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru noi, căci El a hotărât ca acest suflet să se retragă din lume, dar nu să se mistuie şi să se ofilească cu vremea, ci să-şi sfârşească viaţa în floarea vârstei şi în strălucirea isprăvilor militare. De aceea, nu trebuie să ne supărăm pentru că ne-am despărţit de un astfel de om, ci să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit de convieţuirea cu un bărbat a cărui pierdere o simte aproape întreaga împărăţie Romană, pe care şi împăratul însuşi îl deplânge, ostaşii îl regretă şi toţi marii dregători îl jelesc ca şi cum ar fi fost unul dintre fiii lor. Aşadar, fiindcă ţi-a lăsat amintirea valorii lui proprii, gândeşte-te că prin aceasta ai destulă mângâiere în suferinţa ta. Şi apoi mai vreau să cunoşti şi faptul că acela care nu cade în întristări, ci-şi duce greul durerii cu nădejdea în Cel de sus, va avea de la Dumnezeu mare răsplată pentru răbdarea sa. De altfel, nouă nu ne îngăduie rânduiala apostolească să ne întristăm pentru cei morţi, aşa cum e cazul la cei din afara Bisericii18. In sfârşit, şi fiii tăi să ţi se înfăţişeze ca nişte icoane vii, care să te consoleze şi să te mângâie pentru absenţa celui pe care-1 regreţi! Şi astfel grija pentru formarea lor să-ţi întoarcă sufletul de la gândurile triste şi dacă vrei să ştii cum vei putea bineplăcea lui Dumnezeu, cere-I ca pentru răstimpul cât vei mai trăi pe pământ să găseşti în cugetul tău preocupări din cele mai alese. Căci pregătirea apărării pe care trebuie s-o înfăţişăm înaintea Domnului nostru Iisus Hristos şi râvna pe care o vom desfăşura pentru ca să ne numărăm la un loc cu cei pe care-i iubeşte sunt în stare să alunge întunericul de pe suferinţa noastră, în aşa fel încât să nu fim mistuiţi de ea. Să-ţi dea Domnul în suflet mângâierea care vine de la Duhul Lui, Duh de bunătate, pentru ca şi în starea în care te afli să ne mângâi şi pe noi, iar pentru toate femeile de vârsta ta să ne fii pildă bună de viaţă virtuoasă. 16. Fac. 2, 24; Mt. 19, 6. 17. Fac. 3, 19. 18. / Tes. 4, 13. EPISTOLE 471 Am impresia ca locuitorii ţinutului acestuia s-au folosit de calomnii şi de minciuni ca să o convingă pe Cinstita Ta Persoană să-i impui pe aceşti oameni la o contribuţie suplimentară de iepe. întrucât aşa ceva constituie o nedreptate şi pentru aceea trebuie să nu fie pe voia Demnităţii Tale, ca să nu mai vorbesc că şl pe mine mă supără, din pricina familiarităţii care mă leagă de cei nedreptăţiţi, mă grăbesc să o rog pe Bunătatea Ta să nu îngădui continuarea acestei batjocuri numai de dragul unora care vor să facă rău. EPISTOLA 304 Către Aburgios* Omul în favoarea căruia intervin este cel despre care ţi-am vorbit, nu demult, prin intermediul diaconului. întrucât el vine acum aducând această scrisoare de la noi, să plece de la tine satisfăcut în ceea ce doreşte. EPISTOLA 305 Fără adresă, pentru oameni virtuoşi Omul acesta ţi-e cunoscut, după cum dovedesc istorisirile lui, dovadă că la fiecare prilej numele tău e pe buzele lui: pentru amintirea lăsată printre ortodocşi, pentru ospitalitatea arătată asceţilor, pentru toate aceste fapte bune, omul acesta te pune pe primul loc. Când mai e vorba şi de dascăli, el nu poate suferi să-ţi treacă altul înainte, aşa după cum atunci când e vorba de luptătorii pentru adevărata evlavie sau de cei care răstoarnă cugetările sucite ale ereziei, el n-ar alege pe altcineva ca să-l pună înaintea ta, pentru că mărturia lui îţi atribuie, în toate domeniile, o virtute nebiruită şi neîntrecută. Şi spune că aşa ceva nu-i greu de dovedit, pentru că le istoriseşte la urechile unor oameni care ştiu şi mai multe decât cele pe care, dacă le-ar spune altcineva, ai crede că le exagerează. Aşadar, omul acesta, venind la tine, ţi-a cerut o scrisoare, nu ca să se insinueze în familiaritatea voastră prin mine, ci ca să-mi facă mie un serviciu,

• Nu-i ştim numele, dar putem fi încredinţaţi (G. Gslrogorski, Gesch. d. byz. Staates,

p. 31) că, începând din epoca lui Constantin cei Mare, „comes rerum privatarum”, cum se numea cel care răspundea de tezaurul particular al împăratului, era persoana care răspundea nu numai de darea în natură (annona) pentru întreţinerea armatei, ci şi de bunul mers al finanţelor statului. îndrăzneala cu care Sfântul Vasile cere acestui demnitar să renunţe la sechestrul suplimentar de cai grăieşte de la sine. Din păcate, nu ştim data când s-a scris această epistolă.

• Despre Aburgios am mai vorbit adeseori (epist. 33, 75, 147, 178, 196).

EPISTOLA 303 Către corniţele tezaurului particular al împăratului* 472 SFÂNTUL VASILE CEL MARE dându-mi prilejui să salut nişte prieteni dragi19. Domnul îl va răsplăti pentru bunăvoinţa sa, iar tu, prin rugăciunile tale şi prin râvna pe care o arăţi faţă de toţi, plăteşte cât poţi din datoria ta de recunoştinţă. în acelaşi timp, informează- ne care mai e situaţia Bisericilor. EPISTOLA 306 Către guvernatorul din Sebasta Ştiu că Cinstita Ta Persoană primeşte cu plăcere scrisori de la mine şi ştiu şi de ce: ai îndrăgit binele şi eşti oricând gata când e vorba să faci binefaceri. De aceea, întrucât de fiecare dată îţi dau prilej să-ţi arăţi nobleţea intenţiilor, te şi repezi spre scrisorile mele în convingerea că ele conţin ocazii să săvârşeşti fapte bune20. Iată că acum se iveşte un alt prilej, care poate primi însuşirile tipice ale bunătăţii tale în toate privinţele şi, în acelaşi timp, se face şi crainicul vredniciilor tale. Nişte oameni plecaţi din Alexandria să-şi facă datoria şi pe care aceeaşi lege obştească a întregii firi omeneşti îi obligă să aibă grijă de morţii care au părăsit această lume cer ocrotirea ta: porunceşte să se dea dreptul, printr-o hotărâre obştească, să se transporte cadavrul uneia din rudele lor, care şi-a sfârşit viaţa în Sebasta, pe vremea cât a staţionat acolo unitatea lui militară, şi să se acorde, pe cât e posibil, serviciul poştei publice, pentru ca astfel, prin mărinimia ta, oamenii să se simtă uşuraţi sufleteşte în această drumeţie lungă. Vestea acestor fapte va ajunge până la marele oraş al Alexandriei, iar ea va grăi şi locuitorilor lui de minunea vredniciei tale, un lucru uşor de înţeles pentru priceperea ta, chiar dacă eu nu spun mai multe. Iar noi vom adăuga şi pe aceasta lângă alte multe binefaceri pe care ni le-ai arătat. EPISTOLA 307 Fără adresă Firile certăreţe resping adeseori chiar şi gândurile bune, socotind cinstit şi bun nu ceea ce pare cinstit în faţa tuturor (chiar dacă acest lucru e avantajos), ci ceea ce le place numai lor, chiar dacă acest lucru e păgubitor. Aceasta din cauza ignoranţei şi lipsei lor de caracter, care nu-i lasă să fie atenţi la sfaturile altora şi nu le îngăduie să se mândrească decât cu propriile lor idei şi cu ceea ce le trece lor prin gând21. Or, ceea ce le trece prin gând e ceea ce 19. O exprimare plină de fineţe, cum rar întâlneşti. Nu-i de mirare că maestrul oratoriei, Libaniu, şi chiar Iulian Apostatul au fost nevoiţi să recunoască Sfântului Vasile talentul. 20. Felul în care îl face pe guvernator să se simtă obligat pe plan moral nu e, cum s-ar crede, un simplu tertip al Sfântului Vasile. Cazul pe care-1 relatează această epistolă grăieşte de la sine despre umanismul cuceritor al sfântului. 21. Mai rar auzi zugrăvindu-se atât de pregnant mentalitatea celor certăreţi şi egoişti. Sfântul recomandă împăcarea chiar şi înaintea instanţei. EPISTOLE 473 le place, iar ceea ce le place e ceea ce vor ei. Omul care crede că folositor e numai ceea ce vrea el nu-i un bun judecător, ci se aseamănă cu orbii conduşi de către orbi. De aici vine faptul că foarte uşor el se împotmoleşte şi are doar propria experienţă ca dascăl al interesului. Intr-o astfel de neplăcere poate ajunge oricine îşi face de lucru cu un astfel de om. Căci, cu toate că ar fî trebuit să se orienteze după judecata unor prieteni comuni, cu toate că el însuşi a fost sfătuit adeseori chiar de mulţi din cei care se interesează serios de dreptate şi de adevăr, totuşi el şi atunci alerga la judecători şi la tribunale, preferând să piardă mult şi să câştige puţin. Dar chiar şi biruinţa pe care i-o aduc judecăţile făcute de magistraţi nu merge fără pagubă. De aceea tu, care-mi eşti atât de drag, fii săritor la nevoie, dar fă şi această faptă bună: împiedică amândouă părţile să introducă prea repede cauza pe lângă magistrat şi fă-te judecător tu însuţi în locul lor. Dacă unul din cei doi nu se lasă convins şi se împotriveşte sentinţei tale, ajută-1 pe cel nedreptăţit şi pune-ţi influenţa în slujba celui care nu caută altceva decât dreptatea. EPISTOLA 308 Fără adresă, pentru o protecţie Pe când Preacinstita Ta Persoană se afla în prezenţa unor fraţi, ţi-am vorbit în favoarea locuitorilor din ţinutul Kaprala, îndrumându-i şi pe ei să se adreseze direct Bunătăţii Tale. Te-am rugat - având înaintea ta răsplata de la Domnul - să-i protejezi ca pe nişte săraci şi neajutoraţi întru toate22. Acum reînnoiesc iarăşi, odată cu scrisoarea aceasta, aceeaşi rugăminte, cerând totodată Bunului Dumnezeu să ţină şi să sporească strălucirea de care se bucură acum viaţa ta, pentru ca, pe temeiul unei puteri atât de mari, să poţi răspândi peste noi binefaceri din cele mai mari. N-avem decât o singură dorinţă: mântuirea întregii tale case, gândesc că eşti convins de acest lucru. EPISTOLA 309 Fără adresă, pentru un sărac Am mustrat aspru pe acest frate, care e îngrijorat de întocmirea tabelelor de impozit pe casa lui, cu toate că din capul locului scutirea necesară îi era asigurată în urma sărăciei lui23. într-adevăr, după o viaţă îmbelşugată, pentru că Domnul aşa a rânduit pentru folosul lui sufletesc, iată-1 ajuns acum la cea mai mare mizerie, încât abia dacă moi are cu ce să se hrănească, nemai- 22. Nu ştim ce vor fi cerut aceşti nevoiaşi din ţinutul Kapralei. Probabil o uşurare de dări. 23. Cel care a făcut atâtea pentru alinarea lipsurilor celor nevoiaşi a înţeles că stabilirea tabelelor de dare poate fi izvorul multor nedreptăţi. De aceea, intervenţia aceasta pentru un om cu trei copii se impunea direct atenţiei lui. Sărăcia trebuia înţeleasă în chip superior şi să ducă Ia scutirea de dări. 474 SFÂNTUL VASILE CEL MARE putând cere nici unui sclav să-l slujească, din mulţi câţi avea înainte sub stăpânirea lui. Nu-i mai rămâne decât trupul, un trup slăbit şi îmbătrânit, cum îl vezi şi tu însuţi, şi cei trei copii, care formează o grijă prea mare pentru un om atât de sărac. Desigur că el nu are nici o nevoie de recomandarea mea, pentru că e destul de sărac pentru a-ţi înmuia inima, întrucât ştiu că ai simţăminte umane, de care eu niciodată nu m-am înşelat. întrucât petiţionarii sunt greu de satisfăcut, m-am temut ca nu cumva să se uite ceva din cele datorate de mine faţă de el; şi de aceea ţi-am scris, ştiind că ziua când el o va vedea pe Excelenţa Ta va fi pentru el începutul unei vieţi fericite şi-i va aduce o schimbare care i-ar face viaţa măcar cu ceva mai bună. EPISTOLA 310 Fără adresă, pentru nişte rude* Eu însumi aveam o foarte mare dorinţă de a o întâlni pe înţelepciunea Ta, pentru mai multe motive. Cel dintâi, de a mă bucura, după o lungă absenţă, de bunele tale calităţi. Al doilea, ca să te rog pentru nişte locuitori din Ariarathia. Acestora, întrucât de multă vreme erau strâmtoraţi, Domnul le-a dat o preţioasă mângâiere atunci când i-a fericit prin numirea în slujbă a Dreptăţii Tale. Pe de altă parte, există un ogor al uneia dintre rudele mele supraîncărcat cu impozite, ajungând acesta aproape cel mai sărac din toată Ariarathia. îţi cer, aşadar, ca, pe cât se va putea, Bunătatea Ta să-l uşureze, ca de acum înainte s-o poată scoate cumva la capăt. EPISTOLA 311 Către un dregător* Oameni care nu ţin seamă de asigurările mele m-au rugat de multe ori să scriu Excelenţei Tale, urmărind să obţină ceva precis şi excepţional. Eu i-am asigurat de multă vreme că pentru noi tu vei fi paznic comun şi imparţial al drepturilor, afară de cazul că cineva e atât de nesătul încât întrece orice măsură24. Totuşi, ca să-i dau deplină satisfacţie acestui om, i-am dat epistola aceasta, trimiţându-1 la tine, rugându-te să-l priveşti cu înţelegere şi, întrucât de multă vreme casa lui a fost încărcată peste măsură, să se învrednicească de oarecare uşurare.

• Această strâmtorare din cauza impozitelor se resimte şi în această epistolă, de data

aceasta fiind vorba de nişte rude ale Sfântului Vasile. !f! Tot despre uşurare de dări, Sfântul Vasile dând unui om o recomandare către dregătorul respectiv. 24. Existau şi oameni care cereau imposibilul ori cereau ce nu se cădea să ceară, EPISTOLE 475 Tu ştii câte profituri şi câte pierderi se fac oamenilor în urma întocmirii tabelelor de impozite. Drept aceea, acordă păsuire celui care şi-a dat atâta silinţă ca să nu fie nedreptăţit şi arată-te grăbit în a-1 ajuta, pe cât e posibil, ca să nu se facă nedreptate. EPISTOLA 313 Către un cenzor (efor fiscal) ’ Rânduielile providenţiale ale lui Dumnezeu nu se pot sesiza de departe, iar în micimea cugetului nostru noi, oamenii, nu ne uităm decât la ceea ce-i lângă picioarele noastre. Adeseori, chiar şi când suntem îndrumaţi spre un final fericit ne supărăm. Şi totuşi Stăpânul, Care în înţelepciunea Lui conduce totul, suportă cu răbdare toată nepriceperea noastră. Iţi aduci aminte cât de mult ne supăram când ni se vorbea de o aşa-zisă purtare de grijă care conduce totul şi pe câţi prieteni nu-i luam ca aliaţi ca să ne ajute să respingem o astfel de jignire. Şi cam cu astfel de vorbe ne exprimam. Acum însă cred că-ţi dai seama cum stau lucrurile. Dumnezeu ţi-a oferit prilejul ca sa dai pe faţă marea bunătate şi frumuseţe a purtării tale şi să laşi pentru toate veacurile viitoare motivele pentru a păstra o fericită amintire. Căci aşa cum s-au făcut aceste recensăminte fiscale, tot aşa-i şi amintirea pe care le-o păstrează posteritatea. Pentru că sunt convins că şi dacă şi-ar fi dorit, locuitorii Galatiei n-ar fi putut nădăjdui să aibă parte de un caracter mai iubitor de oameni. Dar nu numai pe cei din Galatia i-aş putea socoti fericiţi din cauza administraţiei tale, ci şi pe mine însumi, pentru că şi eu am o casă în ţinutul Galatiei şi, slavă Domnului, încă cea mai strălucită dintre toate: dacă aş obţine de la Excelenţa Ta un ajutor oarecare pentru ea (şi l-aş primi dacă chipul meu nu s-a şters din memoria ta), atunci aş fi cu mare recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Dacă, aşadar, prietenia mea mai prezintă vreo însemnătate în faţa Preacinstitei Tale Persoane, atunci dă-mi voie să te rog pentru mine să acorzi casei vestitului magistrat Ulpicius o anumită uşurare, şi anume, fă în aşa fel ca în inventarul bunurilor actuale casa aceasta să apară scutită într-un chip vrednic de bunăvoinţa şi mărinimia d-tale, dar aş mai adăuga într-un chip care să fie vrednic şi de intervenţia pe care ţi-am facut-o noi, cei care te iubim. Dacă nu vei reuşi deplin, fă măcar ce-ţi îngăduie împrejurările şi ce spune şi firea lucrurilor, în orice caz, să suprimi şi să nu laşi lucrurile în aceeaşi stare de mai înainte,

• Recomandare pentru a nu fi impus cu dare mai mare decât legală.
• Sfântul Vasile se adresează eforului sau inspectorului financiar însărcinat cu stabilirea impozitelor

din regiunea Galatiei să reducă impozitul pus pe un imobil, proprietatea unui prieten al său. EPISTOLA 312 Către un cenzor (efor fiscal)' 476 SFÂNTUL VASILE CEL MARE astfel încât, prin intermediul Excelenţei Tale, noi să putem pomeni cu mulţumire această unică favoare dintre nenumăratele binefaceri ale bunului magistrat. EPISTOLA 314 Fără adresă, despre un solicitator Cum era să scap prilejul oferit de a-ţi scrie şi de a trimite salutări Excelenţei Tale acum când acest om vine spre tine şi poate să descrie şi personal ceea ce am avut de gând să-ţi comunic, ba chiar să completeze ceea ce nu am reuşit să amintesc în scrisoare, mai ales că el însuşi doreşte să facă acest serviciu întrucât ţine mult la noi, fiindu-ne foarte ataşat ? în orice caz, el vrea să transmită şi răspunsul vostru, dar şi să vă servească25. Eu i-am încredinţat această epistolă prin care îţi va transmite, mai întâi, toate urările de bine pentru viaţa aceasta, cât şi fericirea răsplăţilor făgăduite dincolo; totodată’ cer de la Dumnezeu Cel Sfânt să ne mai rânduiască vreo întâlnire câtă vreme mai facem umbră pământului. în ceea ce ne priveşte, nu pun la îndoială că, datorită nouă, îţi vei spori dragostea faţă de fratele de care am amintit. De aceea te rog să-i dai prilejul s-o şi cunoască în fapte. EPISTOLA 315 Pentru o rudă Deplin convins că nu vei refuza nici una din dreptele rugăminţi pe care le-aş fi adresat Excelenţei Tale, m-am grăbit să încredinţez această epistolă acestei preadistinse îndrumătoare a orfanilor, care locuieşte într-o casă mai de speriat decât culcuşul unei hidre cu multe capete. La aceasta se mai adaugă faptul că eu sunt într-o anumită legătură de rudenie cu această femeie. De aceea, o rugăm pe Nobleţea Ta să ne dovedească această stimă şi să salveze cinstea datorată bunicului acestor orfani, oferind un ajutor, pentru ca de acum încolo traiul în acest aşezământ să poată fi suportabil26. 25. Păcat că nu ştim cine era destinatarul acestei scrisori şi nici curierul care o ducea. Regretul e cu atât mai justificat, cu cât curierul era cineva din cei apropiaţi de Sfântul Vasile. Să aparţină primilor ani de activitate episcopală, când poate că era indicat să nu se specifice numele ? Nu se poate şti, totuşi se poate spune că mesajul dus de acest curier îl interesa şi pe Sfântul Vasile direct. 26. Nu se ştie cine erau orfanii de care se vorbeşte aici. P. Hristu, {op, cit., II, p. 337) crede că ar putea fi chiar copiii ocrotitoarei. Dacă ar fi aşa, s-ar fi lăsat să se înţeleagă din limbajul, e drept, foarte discret şi nuanţat al Sfântului Vasile. Gândindu-ne Ia expresia KpoECTTâîţ = conducătoare sau întâistătătoare, credem că mai curând e vorba de un mic orfelinat condus de una din rudele sfântului. Or, în cazul acesta, obiectul cererii putea însemna reducerea de impozite, eventual chiar scutire deplină, aşa cum mai întâlnim în multe din intervenţiile pentru acordare de ajutor. EPISTOLE AII EPISTOLA 316 Pentru un om abătut Deşi eram deplin convins că aceia care vin la Bunătatea Ta nu mai au nevoie de nici o scrisoare, întrucât frumuseţea perfectă a caracterului tău preţuieşte mai mult decât toate rugăminţile sau imboldurile spre bine ce i s-ar putea adresa, totuşi, din pricina prea marii griji faţă de acest fiu27, am ajuns la hotărârea de a scrie curatului şi loialului tău suflet, ca să-ţi recomand omul şi să te rog ca, în marginile competenţei tale, să-i acorzi, pe cât se poate, întreg sprijinul în problema care îl interesează. De alt ocrotitor ştiu sigur ca nu va mai avea nevoie dacă vei binevoi să te foloseşti, pentru a-i asigura ocrotirea, de toată puterea pe care ţi-a dat-o Domnul. EPISTOLA 317 Fără adresă, pentru un nevoiaş Rare sunt scrisorile pe care le trimit Preacinstitei Tale Persoane, dar pricina o reprezintă raritatea răspunsurilor care îmi vin de acolo. Ceea ce este pentru mine un semn că scrisorile mele nu le ai la suflet e faptul că eu nu primesc răspuns la fiecare din cele pe care le trimit. Dar iată că mulţimea problemelor care te reţin m-a făcut să-mi schimb părerea: trebuie să-l iert pe cel care are pe capul lui atâtea lucruri încât uită şi de mine, căci, chiar dacă cineva ar avea tot răgazul şi toată liniştea, totuşi n-ar fi, cred, prea greu să-şi aducă aminte de un om cu o viaţă atât de neînsemnată ca a mea28. Pe tine însă să te înalţe Cel Sfânt spre o strălucire şi mai mare şi să te păzească cu harul Lui în toată faima pe care o ai astăzi! Oricum, pentru mine e un prilej în plus de a-ţi scrie, şi încă nu din cele mai mărunte, mai cu seamă cu ocazia venirii acestui curier, despre care-ţi cer să-mi dai un semn că şi-a îndeplinit bine serviciul şi a predat scrisoarea. 27. Poate că e vorba numai de un fiu spiritual, unul din credincioşii săi. Acolo unde nu intervin alte precizări, Sfântul Vasile îmbrăţişează în dragostea lui de părinte pe orice om ajuns în suferinţă fizică şi morală. Păcat că la multe din epistole nu se cunosc destinatarii şi nici felul suferinţei şi al nedreptăţii pentru care s-a apelat la ajutorul lor. Dacă am avea mai multe precizări de acest fel, am putea lărgi cu mult cunoştinţele privitoare la istoria socială şi spirituală a veacului al IV-lea. 28. Desigur termenul „neînsemnat” e forţat, dar nu-i aici singurul loc unde îl întâlnim (ca şi expresia, josnicia vieţii mele”). Poate că termenul xcxneivov va trebui să-I înţelegem în sensul expresiei călugăreşti „Smerenia mea”. Credem că acesta va fi fost şi motivul - oricât de exagerat ar fi fost formulat - care l-a hotărât să-şi schimbe părerea că poate din pricina puţinătăţii persoanei şi vieţii lui îi sosesc atât de rar scrisorile. Oricum, expresia pare forţată. A nu se uita indicaţia privitoare la verificarea curierului. 478 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 318 Fără adresă, pentru un compatriot Pe cei care vin din patria noastră ţi-i dă în seamă însuşi dreptul patriei, chiar dacă prin bunătatea firii tale îi pui sub paza purtării tale de grijă pe toţi cei care, pentru un motiv oarecare, au nevoie de vreun ajutor. Drept aceea, şi pe cel care va preda această scrisoare în mâinile Distincţiei Tale şi care e fiu al acestuia, primeşte-1 ca pe un compatriot care are nevoie de ajutor, ca pe un om pe care ţi-1 recomand şi eu. Pentru toate acestea fă-1 să aibă parte de câştig, adică să dobândească de la tine tot ceea ce-i cu putinţă în problema care-1 interesează. E limpede că pentru astfel de fapte bune sunt pregătite răsplătiri, dar nu din partea unor oameni mici ca mine, ci din partea Domnului, Care răsplăteşte orice gânduri bune29. EPISTOLA 319 Fără adresă, pentru un oaspete străin îndată după sosirea ta a apărut şi fiul care-ţi predă epistola de faţă şi care are nevoie, asemenea unui bărbat care trăieşte în ţară străină, de tot sprijinul pe care creştinii îl datorează ca gazde. Aşadar, omul acesta îţi va istorisi el însuşi mai pe larg problemele lui, urmând ca şi tu să-l ajuţi după cât îţi va sta în putere şi după cum o cer împrejurările. Dacă va fi de faţă şi guvernatorul, atunci sunt sigur că-i vei prezenta tu însuţi pe acest străin, căci numai cu ajutorul dregătorilor îi vei putea dobândi ceea ce cere. Mult aş dori să mai revină după ce-şi va fi dus la îndeplinire ceea ce dorise30, EPISTOLA 320 Fără adresă, în loc de salutare De mult nu mi s-a mai întâmplat să-ţi scriu, preastimate, pentru că acela care-mi aducea răspunsurile şi-a prelungit şederea la noi în ţară, unde a dat peste nişte oameni şi peste unele treburi destul de neplăcute, încât a lipsit de acasă un an întreg31. Printr-o prefăcută împăcare, unii oameni l-au făcut să 29. Epistola de faţă pare a data din vremea când Sfântul Vasile era numai preot în Capadocia (365-369). în ea, Sfântul Vasile face apel la un dregător care trăia probabil departe de Capadocia, pentru a-1 ajuta pe un compatriot de-al lui. 30. învăţătura creştină prevede că primirea şi îngrijirea oaspeţilor şi a străinilor să se facă cu toată grija (Rom. 12, 13; / Tim. 3, 2; Tit 1, 8). Nu e clar ce fel de dorinţe va fi avut acest oaspete, dacă numai cu ajutorul dregătorilor puteau fi ele îndeplinite. Oricum, se pare că şi acest „fiu duhovnicesc” va fi avut de rezolvat o problemă (proces de moştenire ?), pentru care, acum după ce el nu mai locuia în patrie, era strict necesară şi intervenţia guvernatorului. 31. Iarăşi problema curierilor, dat fiind că nu exista un serviciu poştal organizat. EPISTOLE 479 creadă că, dacă va birui răutatea care a dat peste el, ar ieşi cu totul deasupra necazurilor. Or abia târziu şi-a dat el seama de unde provine nenorocirea, întrucât, pe zi ce trecea, înşelăciunea în care se zbătea îl făcea să-şi piardă sentimentul nenorocirii. Or, fiindcă până la urmă omul s-o întors izbăvit de neplăcerile vremii de acum, precum şi de răutatea oamenilor32, te salutăm tot prin mijlocirea lui şi-ţi cer să-ţi aduci aminte de mine în rugăciunile tale, căci am mare nevoie de ajutorul lor. în acelaşi timp, te mai înştiinţez un lucru - cei pe care răposatul episcop33 îi lăsase cu obligaţia de a-i plăti datoria (în testamentul său amintise de această datorie, specificând cu ce şi prin cine s-a înţeles să-i fie ea plătită), neglijând sfaturile prietenilor, aşteaptă mijloacele de constrângere de care dispun tribunalele. Iată de ce prietenul meu s-a întors fără să fi putut primi nimic şi mi-a cerut să fiu pentru el martor în legătură cu aceste fapte în caz că va fi învinuit de lene sau de nepăsare în faţa Excelenţei Tale. Aşa stau lucrurile. Cât despre situaţia Bisericilor34, fie că de la Dumnezeu s-ar îngădui ca ea să rămână deocamdată aşa cum este, fie că ar ajunge într-o stare şi mai rea ori potrivit unor nădejdi s-ar schimba în mai bine, învredniceşte-mă şi pe mine s-o cunosc prin unul din adevăraţii noştri fraţi. EPISTOLA 321 Către Tecla* Anul trecut un frig aspru a venit peste ţinuturile noastre. în vii a smuls mugurii plăpânzi care trebuiau să dea rod, aşa încât, rămânând seci, păreau ca nişte cupe goale şi uscate. Dar de ce folosesc un limbaj atât de trist vorbindu- ţi de nerodirea plantelor ? Pentru ca, potrivit cuvântului lui Solomon35, să te faci pentru mine o vie înflorită şi o viţă cu rod bogat, desigur nu rodind ciorchini cu struguri, ci. turnând peste lucrări vin din rouă strugurilor. Avem aici oameni care ridică zidul de împrejmuire a Bisericii. întrucât eu nu le pot da să bea din licoarea munţilor, m-am îndreptat spre mâna ta dreaptă, cea atât de plină de struguri, ca să porunceşti izvoarelor de pe câmpurile tale să curgă 32. E cu neputinţă să înţelegi despre ce fel de „prefăcută împăcare” şi de ce „răutate” poate fi vorba. 33. Nu se poate preciza cine putea fi acest episcop şi din ce eparhie. P. Hristu {op. cit., III, p. 438) crede că ar putea fi vorba de predecesorul Sfântului Vasile, ceea ce pare puţin probabil, întrucât epistola e redactată în termeni destul de imprecişi. 34. Probabil e vorba de nişte Biserici aflate la mare distanţă de Capadocia, încât nu se pot da precizări.

• Stilul înflorit cu imagini atice pe care-1 întâlnim în această epistolă i-a îndemnat pe

cercetători să o atribuie Sfântului Grigorie Teologul (M. Gallay, Saint Grégoire de Nazicinz, Lettres, tome I, p. 72). Totuşi, tradiţia manuscrisă (Laurentiaims Mediceus cu numărul IV-14 din sec. XI-XII şi Parisinus Coisîianm 237 din sec. al XI-lea) o atribuie tot Sfântului Vasile. 35. Cânt. 1, 13; 2, 5. 480 SFÂNTUL VASILE CEL MARE pentru mine aşa cum curge un fluviu. Dacă vei face curând acest lucru, vei aduce multă odihnă în multe suflete şi mă vei bucura, pe cât se va putea, şi pe mine, cerşetorul în ale scrisului atic. EPISTOLA 322 Fără adresă, pentru a prăznui Paştile împreună cu un prieten Cum era firesc, m-am bucurat primind scrisorile Preacinstitei Tale feţe şi am adus mulţumiri Domnului. M-aş fi grăbit să-ţi şi răspund, dacă cineva mi-ar fi adus aminte că la timpul potrivit eram dator să-ţi scriu şi eu. Mai ales că şi problema pentru care m-ai rugat şi-a găsit cu timpul rezolvarea. Dar până în momentul în care nu a fost încheiată, n-am putut să-ţi dau nici un răspuns sigur. Aceasta a fost cauza tăcerii noastre. N-a fost la mijloc nici nepăsare, nici uitare a datoriei mele. Chiar dacă aş fi fost cu totul nepăsător, m-aş fi'silit în tot chipul să-mi ascund defectele în faţa Demnităţii Tale. Dar nu stă în puterea mea să te uit nici măcar o clipă cât de scurtă (mai curând aş fi uitat de mine), deci ori de aş scrie, ori de n-aş scrie, eu te port pretutindeni în inima mea, în care te-ai aşezat de-a binelea. Atât de greu îndur această lungă bucată de iarnă, încât te rog, dacă din pricina ocupaţiilor despre care am auzit vorbindu-se, nu-ţi poţi părăsi sătenii ’6, să mi se dea mie ocazia să mă abat pe aceste meleaguri şi să gust astfel de aproape din adevăratul tău echilibru moral şi din Distincţia Ta. In orice caz, sperăm să faci în aşa fel încât să petreci cu noi ziua mântuitoare a Paştilor, desigur împreună cu distinsa ta soţie, căreia îi trimitem salutări, rugând-o să se alieze cu mine în a te convinge să veniţi pe la noi. EPISTOLA 323 Lui Filagrios Arcenos Slavă lui Dumnezeu Celui Sfânt! într-adevăr, n-aş putea spune că port recunoştinţă celor care te-au nedreptăţit, întrucât, iată, ei mi-au dat prilej să-ţi scriu ! Dar Domnul, Care ne copleşeşte din toate părţile cu binefacerile Lui, ştie să te mângâie chiar şi prin aceşti pricinuitori de supărare. Şi astfel, iată că şi în purtarea necuviincioasă a celor care te-au părăsit mi s-a dat să văd un prilej de bucurie37. Numai dacă mi-ai putea scrie de fiecare dată, întrucât tu ştii să scrii lucruri foarte frumoase, pe de o parte izvorâte dintr-o intenţie atât 36. In termeni eleganţi, Sfântul Vasile răspunde unui cunoscut care se stabilise undeva la ţară, scuzându-se că din pricina lungimii iernii nu i-a scris mai devreme. în schimb, îl invită atât pe el, cât şi pe soţia lui, să vină să petreacă Paştile împreună. E de admirat cât de variată şi de semnificativă era solicitudinea sfântului pentru a câştiga sufleteşte cât mai mulţi oameni. 37. Delicat şi fermecător în acelaşi timp, Sfântul Vasile ştie să dezarmeze supărarea, înălţându-1 pe om. S-ar putea ca Filagrios să fie una şi aceeaşi persoană care a fost coleg cu Cezarie, fratele Sf. Grigorie Teologul (P. Hristu, op. cit., III, p. 388). EPISTOLE 481 de bună, dar şi exprimate într-o limbă foarte curată ! Cu toate că aş spune că nu căutăm să găsim plăcere în cuvinte, totuşi» într-un fel, ne lăsăm amăgiţi de farmecul lor, iar oameni cu grai atât de frumos ca tine mă duc aşa cum ştiu unii să conducă albinele în sunet de tamburină. Trimite-mi dar cât mai multe scrisori şi, pe cât se poate, cât mai lungi, căci scurtimea nu-i un merit pentru o scrisoare, cum nu este nici pentru un bărbat înălţimea redusă. Scrie-mi cum îţi merg treburile în gospodărie şi cum o duci cu sănătatea. Spune-mi dacă Bisericile se bucură de linişte, căci ştiu că tu te interesezi de astfel de lucruri, şi pe bună dreptate. Iar dacă ai vreo posibilitate să colaborezi cu noi pentru pace şi pentru unirea celor dezbinaţi38, nu te da înapoi de a ne ajuta. înainte desfăşura cu râvnă o astfel de muncă vrednicul Chiriac, după cum ne-o şi declară în scris, iar eu i-am stat într-ajutor pe cât mi-a fost în putere. De altfel, despre aceste lucruri am scris şi horepiscopului din aceste locuri. Dacă va realiza ceva din ceea ce i s-a rânduit, ne-o vor spune evenimentele însele. EPISTOLA 324 Către Pasinic, medicul O dovadă că persoana mea nu ţi-e indiferentă e faptul că m-ai întâmpinat, aşa-zicând, chiar înainte de a-ţi fi deschis uşa. în sine e un lucru apreciabil primirea unei scrisori amicale; dar dacă ceea ce e scris în ea poate servi celor mai sublime planuri, o asemenea scrisoare devine într-adevăr cu mult mai preţioasă. Căci să ştii bine: acest om minunat în toate privinţele care e Patrikios are pe buzele lui atâtea doctorii convingătoare, încât, fără să vorbim de ceea ce ai scris şi tu, dacă ar întâlni chiar vreun sarmat sau vreun scit, el îl va convinge uşor despre ceea ce ar dori39. Şi totuşi aceste vestite cuvinte de bucurie nu pleacă din inimă. De multă vreme se practică această înşelătorie: în cuvinte, aceşti oameni sunt simpli şi de o naivitate deplină, după felul cum grăiesc, gata să-şi încredinţeze interesele lor indiferent cărui tribunal40, dar, odată ajunşi în faţa faptelor, se ascund să nu-i mai găseşti! Este un lucru de la sine înţeles - şi să ştii şi tu însuţi - că acest om nu-i uşor de mânuit, iar pentru ca să-ţi fac această dovadă, n-ar trebui să dai atenţie mersului frumos al cuvintelor, ci să aştepţi dovezile care reies din fapte. 38. Tăria netrecătoare a pastoraţiei Sfântului Vasile se baza în mare măsură pe atragerea persoanelor singuratice sau uneori a grupurilor de laici pentru lucrarea duhovnicească în parohie. îndeosebi munca pentru pace şi pentru unirea credincioşilor a rămas pilduitoare, adeseori chiar peste capul unor slujitori învrăjbiţi; cf. epist. 219, 222, 227-230, 246 etc. 39. Nu ştim cine era şi cu ce se îndeletnicea acest Patrikios. Probabil că era un panglicar bun de gură, dar iară caracter. 40. Tribunalul unor procesomani care perorează argumente sforăitoare, dar care dispar atunci când li se cere socoteală, seamănă cu nepotrivirea dintre vorbă şi faptă. Morala iese de la sine. 482 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 325 Către Magninianos* Scrisoarea Excelenţei Tale este suficientă numai ea singură spre a-mi produce o bucurie deplină. Dar, din clipa în care cea mai distinsă dintre femei, Eukelion, fiica noastră comună41, mi-a înmânat epistola ta, a făcut mai mult decât să dubleze bucuria mea, nu numai pentru că ea este icoana vie a deplinei tale onestităţi, ci şi prin ea însăşi, care e o întruchipare a dorinţei de a practica virtutea. Şi dacă înainte am primit-o cu plăcere din cauza ta, acum am inversat lucrurile şi te-am fericit pe tine din cauza ei42, pentru că mari răsplăţi ţi-au fost rezervate de Dumnezeu, Stăpânul nostru, pe motivul că ai dat copiilor tăi o astfel de educaţie. O, de am putea să te vedem într-o zi şi să ne bucuri cu calităţile pe care le ai, fără ca boala sau alte dificultăţi să împiedice întâlnirea noastră! EPISTOLA 326 Fără adresă, ca prevenire Dumnezeu Cel Sfânt ne-a dat o fericită ocazie de a-ţi scrie, ca să-l poţi cunoaşte pe acest frate, omul care ne ajută, din moment ce se întoarce spre Demnitatea Ta ca sol pentru convorbirea pe care o avem împreună prin scris. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca să urci şi mai sus în dregătorie şi în mărire şi să ajungi pentru mine şi pentru întreaga noastră patrie o podoabă de virtute personală. Te îndemn să păzeşti toată viaţa amintirea lui Dumnezeu, Care te-a creat şi Care te-a copleşit cu onoruri, pentru ca, după ce va fi apus strălucirea acestei vieţi, să fii învrednicit şi de mărire cerească, în vederea căreia trebuie să facem totul, ca unii care ne îndreptăm viaţa spre nădejdea cea fericită43. EPISTOLA 327 Fără adresă, ca îndemnare Fie ca să ţi se dea răsplată de la Bunul Dumnezeu pentru cinstea ce mi-ai dat-o atunci, pe când eram de faţă, şi pentru buna amintire de care m-ai învrednicit acum, când sunt absent, - căci până la noi a ajuns zvonul -, şi fie ca la ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu să te vedem lăudat pentru fapte bune; aşa

• Magninianos pare a fi aceeaşi persoană despre care ni se vorbeşte în epist. 175. Se pare

că el nu primise încă botezul, 41. Fiică trupească a lui Magninianos, a devenit fiică duhovnicească a Sfântului Vasile, dovadă că a îndrăgit calea virtuţii. 42. Mereu aceeaşi exprimare graţioasă, de data aceasta printr-o antiteză. 43. Utilitarismul bunelor răsplăţi pentru viaţa dusă în virtute este adeseori subliniat de Sfântul Vasile, totuşi el este departe de a fi înţeles în sens egoist, necreştin sau chiar pelagian. EPISTOLE 483 cum te-ai învrednicit de strălucire jos, tot aşa să ajungi acolo sus să te bucuri de cinstire din partea împăratului ceresc. Te îndemn, aşadar, ca înainte de toate să dovedeşti pentru Biserica lui Dumnezeu o râvnă neîntreruptă, iar faţă de mine să arăţi şi mai multă bunăvoinţă, judecându-mă vrednic de amintirea ta şi de întreaga ta ocrotire, cinstindu-ne şi cu scrisori. Numai aşa vom avea dovada că epistolele noastre nu-ţi sunt o povară şi numai aşa vom îndrăzni să scriem şi mai des mărinimiei tale44. EPISTOLA 328 Către Hyperechios Salut Demnitatea Ta şi-i doresc tot binele, iar pentru că ai multă dorinţă să ştii despre mine cum mă simt, te înştiinţez că nu o duc mai bine decât de obicei. Vreau să mă feresc însă de a face mărturisiri mai alarmante, de frică de a nu produce prea mare supărare celui care-mi trimite cele mai bune urări45. EPISTOLA 329 Către Falerios O bucurie deosebită am încercat când am văzut aceşti peşti de râu, aducându- mi aminte cu ciudă de chipul în care ne-au scăpat din mâini, căzându-ne la adăpost, sub gheaţă46. Dar epistolele tale sunt pentru mine mai preţioase decât peştii. Tot aşa şi scrisul mi-e mai preţios decât trimisul. Iar dacă ţie-ţi place să păstrezi mai mult tăcerea, cel puţin nu uita să te rogi pentru mine. EPISTOLA 330 Fără adresă Să ştii că-mi eşti drag, iată ţi-o spun şi în scris. Că tu mă urăşti, am înţeles- o din faptul că mă treci sub tăcere. Scrie cel puţin de acum înainte, iar pe cei care te iubesc, iubeşte-i cu un condei, cu cerneală şi cu o foiţă de hârtie47. 44. Iarăşi câteva delicioase exprimări antitetice: „atunci” şi „acum”, ,jo s” şi „sus”, „povară” , „îndrăzneală”, legate - fireşte - de râvna pentru Biserică. 45. Despre starea sănătăţii Sfântului Vasile ni se vorbeşte în multe din epistole, dar s-ar putea spune că de cele mai multe ori ea e descrisă în termeni senini, de multe ori pe ton glumeţ. 46. Agreabilă scenă: ca prieten ce-i era, Falerios s-a gândit să trimită Sfântului Vasile peşti de râu. Mulţumindu-i, ierarhul rememorează împrejurarea când cei doi prieteni pescuiau împreună, fără să bage de seamă că între timp peştii pe care-i prinseseră s-au furişat şi s-au salvat sub gheaţa de unde fuseseră prinşi. Ştim din descrierea Sfântului Vasile că apa râului Iris conţinea mulţi peşti (epist. 14). 47. Pe cât de scurtă, pe atât de fin şi elegant compusă este această satiră, în care autorul combate comoditatea la scris a prietenului. 484 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 331 Fără adresă E zadarnic să scrii de două ori despre acelaşi lucru. într-adevăr, ori că problema nu se poate rezolva, şi atunci fără rost ne tulbură cei care vin la noi, ori că acei ce primesc scrisorile ne dispreţuiesc, şi atunci dăm dovadă de prostie, scriind unor oameni care ne tratează cu dispreţ. Drept aceea, întrucât tu ai primit deja o scrisoare în legătură cu aceeaşi problemă şi întrucât am fost nevoit să-ţi scriu a doua oară, îndreaptă lucrurile, dacă stau în puterea ta, ori, dacă nu, măcar explică-mi pricina pentru care poruncile date n-au fost duse la îndeplinire de atâta vreme48. EPISTOLA 332 Altă scrisoare fără adresă f Dacă există un semn că mai eşti în viaţă, acela e cuvântul. Cum s-ar putea crede că mai eşti pe pământ dacă tu nu vorbeşti nicicând ? Pune capăt tăcerii tale, scrie-mi şi arată că mai eşti încă în viaţă49. EPISTOLA 333 Către un secretar* Cuvintele au o fire înaripată, de aceea au nevoie de semne, pentru ca scribul să le prindă repede în zbor. De aceea tu, fiule, formează deplin semnele scrisului şi punctează logic pasajele. O greşeală oricât de mică poate strica o cuvântare întreagă, în schimb sârguinţa scriitorului marchează corect ceea ce spune. EPISTOLA 334 Către un copist Să scrii drept şi să te foloseşti de linii drepte: mâna să n-o apuce nici deasupra, nici să coboare în jos ca în nişte prăpăstii. Nu sili condeiul să meargă brambura, cum făcea racul lui Esop50, ci mergi drept, ca şi cum ai lua-o după sfoara întinsă a zidarului, care păstrează peste tot aceeaşi distanţă şi care se fereşte de orice nereguli. Ceea ce-i strâmb e urât, pe când ceea ce-i drept e 48. Probabil că destinatarul va fi fost vreun horepiscop sau alt cleric de ordin inferior, dar tonul hotărât era de altfel o notă obişnuită în pastorala Sfântului Vasile, e adevărat, uneori dublat de prea multă susceptibilitate. 49. Se ştie că, moştenind modelul antic, părinţii capadocieni s-au distins în corespondenţa lor adeseori prin eleganţă şi laconism.

• îndrumări pentru scriere corectă şi punctuaţie atentă.

50. Esop, Fabule. EPISTOLE 485 plăcut la vedere şi nu lasă ochii cititorului să se ridice sau să coboare ca pompele, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie de câte ori am citit scrisorile tale. întrucât liniile tale parcă urcă pe o scară, am fost nevoit ca, atunci când trec de la un rând la altul, să-mi ridic ochii tocmai spre limita cea mai de sus şi apoi să cobor spre celălalt colţ al hârtiei, iar şirul nu-1 vedeam nicăieri: de aceea am fost nevoit să mă trag înapoi ca racul şi să văd care-i ordinea, urmând mersul lui Teseu atunci când a luat-o după firul Ariadnei51. De aceea, să scrii drept şi să nu-ţi mai toceşti mintea cu o scriere strâmbă şi imperfectă. EPISTOLA 335 Vasile către Libaniu* Mi-e ruşine să-ţi prezint, pe rând, doar câte un capadocian, precum şi pentru faptul că nu-i pot convinge pe toţi cei ajunşi la vârsta când s-ar putea dedica oratoriei şi culturii să vină sub îndrumarea ta, servindu-se de tine ca de un maestru al exerciţiilor lor. întrucât nu-i pot găsi pe toţi deodată în situaţia de a putea alege fiecare spre care ramuri doreşte să meargă, ţi-i trimit pe măsură ce-i pot convinge, făcându-le tot atâta bine cât se face arătându-se izvoarele celor care însetează după aceste îndeletniciri. Cel pe care-1 trimit acum după ce te va fi frecventat va fi în scurtă vreme pentru el însuşi destul de căutat. Deocamdată mi-e cunoscut numai prin tatăl său, care şi-a făcut la noi un nume mare prin curăţenia vieţii şi prin prestanţa lui politică şi, ceea ce-i mai mult, prin strânsa prietenie care ne leagă. Ca să-l mulţumesc pentru această prietenie, îi fac fiului lui favoarea de a face din el un ucenic al tău, lucru din cele mai de dorit pentru cei care ştiu să preţuiască vrednicia unui astfel de om52. EPISTOLA 336 Libaniu către Vasile I în sfârşit, mi~a venit la şcoală şi un tânăr capadocian. E un avantaj că e un capadocian53, şi încă dintre fruntaşii Capadociei! Iată al doilea avantaj, Şi 51. Potrivit legendei, ca să poată ieşi din labirintul întortocheat al palatului de la Cnossos (Creta), eroul Teseu a luat cu sine un ghem de sfoară, care se desfăşura pe măsură ce traversa mulţimea camerelor, şi astfel, cu ajutorul acestui fir ai Ariadnei (fiica regelui din Cnossos), Teseu a putut ieşi din palat.

• După cum am arătat în studiul introductiv, din cele 24 de epistole câte ni s-au păstrat

între Sfântul Vasile şi retorul Libaniu, câteva nu pot fi socotite nicidecum autentice. 52. O notă comună, care de altfel i-a şi legat pe aceşti doi reprezentanţi de frunte, unul al culturii păgâne greco-romane şi celălalt al culturii creştine, este dorul după învăţătură, după cunoaştere. Nu degeaba cercetători serioşi ca W. Jaeger (Paideia) şi P. Lemerie (Le premier humanisme hyzantln, Paris, 1971) fac dovada acestui lucru, 53. Capadocienii erau vestiţi ca luptători, mai puţin ca iubitori de cultură. 486 SFÂNTUL VASILE CEL MARE pe deasupra îmi mai aduce şi o scrisoare de la Vasile cel minunat54. Acestuia cine i-ar putea adăuga ceva mai distins ? Eu, cel pe care îl crezi uitat, chiar mai de mult, de pe când erai tânăr, te cinsteam în chip deosebit, pentru că te vedeam luându-te la întrecere în cumpătare cu bătrânii (şi aceasta chiar în oraşul ispitelor, cel plin de plăceri), având deja un mare bagaj de cunoştinţe. Când te-ai gândit că trebuie să vezi şi Atena, iar în vederea acestui scop l-ai convins şi pe Celsus, l-am felicitat pe acesta că şi-a legat soarta de tine. Iar după ce te-ai întors şi te-ai stabilit în patrie, ne-am întrebat: „Ce face acum Vasile al meu şi ce chemare a îmbrăţişat ? îşi va petrece viaţa cumva prin tribunale, luându-se la întrecere cu oratorii de altădată, sau îi pregăteşte el însuşi pentru oratorie pe fiii unor părinţi fericiţi ?”. Când au venit apoi nişte oameni şi mi-au spus că urmezi o cale cu mult mai bună şi că te gândeşti mai mult în ce chip ai putea ajunge prieten al lui Dumnezeu decât la modul în care să strângi bani, te-am fericit şi pe tine şi pe capadocienii tăi: pe tine pentru că vrei să fii un asemenea om, iar pe ei pentru că se pot lăuda cu un concetăţean ca tine. II Ştiu bine că Firminos cel vestit şi-a dat mereu silinţa să-i întreacă pe toţi: din această silinţă a izvorât şi puterea cuvântului lui. Dar oricât de multe laude sunt cele pe care le-a recoltat, nu ştiu dacă au existat vreodată atât de mari ca acelea pe care le-am desprins din scrisoarea ta. Dacă tu eşti cel care spui că nimeni nu a întrecut faima acestui om, atunci cu ce cuvinte crezi c-ar trebui să-l lăudăm pe acesta ? Pe de altă parte, am impresia că tu mi i-ai trimis pe aceşti oameni înainte de a-1 fi văzut pe Firminos. Altfel, scrisoarea ta nu ar vorbi despre el ? Şi acum ce face sau ce ar voi să facă acest Firminos ? Petrece cumva în banchete de nuntă, ori peste aşa ceva a trecut de mult, îl constrâng obligaţiile de la serviciul municipal“3 şi e nevoie neapărat să rămână ? Ce nădejdi sunt ca să ajungă iarăşi în tovărăşia cărţilor ? Să ne dea un răspuns; şi am dori ca acesta să fie un răspuns bun. în orice caz, dacă ne supără, cel puţin ne va scuti de a ne arunca privirile spre uşi. Dacă Firminos ar fi acum la Atena, ce-ar face curialii voştri ? Oare i-ar trimite galera salaminiană56 ? 54. A se observa gradaţia: capadocian, fruntaş de-al lor, aducător al unei scrisori de la Vasile. 55. Comparaţia pe care o face Libaniu între faimosul Firminos, cel mereu fruntaş la carte, dar îngropat acum într-un birou municipal, şi cei pregătiţi de Sfântul Vasile pentru o prietenie cu Dumnezeu are valoarea unei recunoaşteri, dacă nu a superiorităţii creştinismului, măcar a pregătirii lor mai temeinice decât cea a primilor ucenici. Pe de altă parte, amănuntele pe care le dă Libaniu despre personajele sale sunt o dovadă despre autenticitatea acestei epistole. Reiese deci că Firminos era curial. 56. „Gaiera salaminiană” era vasul atenian care transporta „theoriile sacre” de la ceremoniile şi procesiunile greceşti, generale etc., mai ales după biruinţa de la Salamina (480 î.d.Hr.) asupra perşilor. EPISTOLE 487 Vezi dar că nu sunt înfruntat decât de concetăţenii tăi. Şi totuşi nu eu voi fi cel care va înceta de a-i iubi şi de a-i lăuda pe capadocieni. Sigur, şi încât mă priveşte pe mine, eu doresc ca ei să devină mai buni faţă de mine, dar dacă stăruie în aceleaşi gânduri, voi răbda-o. Firminos a rămas cu mine patru luni şi n-a trecut o singură zi ca să nu lucreze. Cât a câştigat, vei şti-o tu însuţi şi poate nu i-o vei lua în nume de rău. Dar ca să revină din nou aici, pe cine ar trebui să chem într-ajutor ? Dacă într-adevăr slujbaşii voştri sunt înţelepţi (aşa s-ar cădea să fie oamenii învăţaţi), atunci ne vor stima măcar alături de cei din ceata a doua, întrucât ne-au supărat când a fost vorba de prima ceată. EPISTOLA 337 Către Libanius* (Fără dată) Iată încă un capadocian care te caută, tot fiu spiritual de-al meu. Demnitatea la care am urcat acum face ca toţi să-mi fie fii adoptivi. Numai de-ar fi şi acesta frate bun ca acela de mai înainte şi vrednic deopotrivă atât de atenţia mea, în calitate de părinte, cât şi de a ta, în calitate de dascăl, ceea ce bănuiesc că ar fi întru totul cu putinţă, întrucât cei care vin de la noi sunt oarecum mai bine dotaţi. Dar dacă vorbesc aşa, nu-i pentru ca Elocinţa Ta să-i aprecieze mai mult pe vechii tăi amici, asistenţa ta fiind pusă cu generozitate la dispoziţia tuturor. Tânărul nostru ar fi destul de mulţumit dacă ar fi primit printre admiratorii tăi chiar şi înainte de a fi fost verificat prin stagiul de durată. Bine ar fi să ni-1 redai vrednic de aşteptările noastre, dar şi de reputaţia ta de orator ! El mai aduce încă un coleg, plin de sete de studiu, tot de origine nobilă şi tot apropiat mie. Cred că nu va fi printre ultimii, cu toate că în privinţa bogăţiei cei mai mulţi îl întrec. EPISTOLA 338 Libaniu către Vasile Ştiu că deseori vei scrie aceste cuvinte de care ai amintit: „Iată încă un capadocian care te caută”. Cred într-adevăr că îmi vei mai trimite mulţi, căci totdeauna şi în tot locul te foloseşti de elogii la adresa mea, iar prin aceasta sensibilizezi dorinţa atât a părinţilor, cât şi pe a copiilor. Dar ceea ce s-a întâmplat în legătură cu frumoasa ta scrisoare nu-i elegant să fie trecut cu vederea.

• S-a discutat mult despre autenticitatea şi neautenticitatea celor 24 epistole (nr. 335-359)

dintre Sfântul Vasile şi celebrul retor Libaniu. Dintre acestea, cel puţin câteva pot fi verificate de împrejurările timpului. îndeosebi cele de sub numerele 337 şi 338, privind trimiterea de către Sfântul Vasile a unor tineri care să înveţe de la Libaniu grăirea frumoasă, sunt mărturii clare că Sfântul Vasile cunoştea din plin eleganţa scrisului clasic. 488 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Au şezut aici, în bancă, înaintea mea, mulţi din cei sus puşi, iar dintre ei cel mai bun este Alipiu, văr ai vestitului Hierocle. Când însă mi-au adus emisarii scrisoarea ta, am citit-o în linişte, iar când am terminat-o, zâmbind şi bucurându- mă am spus: „ne-a biruit”. „Ce luptă ai pierdut şi cum de nu te doare să fii biruit?”, m-au întrebat cei de faţă. „M-a biruit, am răspuns, prin frumuseţea scrisorilor, iar Vasile este cel care a câştigat biruinţa! Dar acest om mi-e prieten şi acesta este faptul care mă bucură”. Când am spus aceasta, auditoriul a dorit să se convingă de exactitatea biruinţei. Alipiu a dat citire scrisorii şi cei de faţă ascultau. Votul exprimat n-a contrazis deloc faptele. Cel ce o citise a ieşit afară cu scrisoarea, ca s-o arate, presupun, şi altora, şi numai cu greutate a mai înapoiat-o. Mai scrie astfel de scrisori şi biruie, pentru că aceasta înseamnă, până la urmă, că tot eu sunt cel ce biruiesc. Pe de altă parte, ai dreptate când gândeşti că nu cu bani se judecă învăţătură noastră, căci pentru cel ce nu are ceva, e destul să vrea să primească (învăţătură, n.tr.). Dacă văd pe vreun sărac îndrăgostit de învăţătură, acesta trece înaintea celor bogaţi. Desigur că nu erau aşa dascălii pe care i-am cunoscut înainte, dar pe acesta nimic nu mă împiedică să-l preţuiesc mai mult decât pe ei, măcar în această privinţă. Aşadar, nici un sărac să nu ezite a veni aici, dacă are măcar o singură calitate: sârguinţa de a învăţa-457. EPISTOLA 339 Vasile către Libaniu Ce nu ne-ar putea spune un sofist, şi încă un anumit sofist, căruia i se recunoaşte îndemânarea de a micşora lucrurile mari atunci când voieşte şi de a mări pe cele mici ? E tocmai ceea ce ai demonstrat tu în privinţa noastră. Scrisoarea aceasta, mâzgălitura, cum i-aţi spune voi, cei rafinaţi în limbaj, care nu era mai uşor de suportat decât cea pe care o ai acum în mâinile tale, cuvintele tale au înălţat-o atât de sus, încât te-ai declarat biruit şi ne-ai cedat nouă premiul în arta de a scrie. Tu faci ca părinţii care, în jucăriile lor, îngăduie copiilor lor să se laude cu nişte biruinţe care-i ajută să câştige pe cheltuiala lor, cultivând generozitatea copiilor fără ca aceştia să se păgubească cu nimic. Intr-adevăr, nu s-ar putea spune ce plăcere mi-au făcut cuvintele tale atunci când te jucai cu mine: era ca şi cum un Polidamas58 sau un Milon59 57. Chiar dacă s-ar socoti a fi opera unui retor creştin, care ar 11 vrut să arate neapărat „biruinţa” tezei creştine asupra celei păgâne, faptul că Ia sfârşit Libaniu apreciază că „învăţătura nu se judecă cu bani” e un argument puternic pentru autenticitatea acestor epistole (337 şi 338), dat fiind faptul că, în general, filosofii antici erau destul de avizi după bani. 58. Luptător troian cunoscut, Homer, Iliiuia, XI, 57. 59. Atlet celebru, Herodot, Istorii, III, 137. EPISTOLE 489 oarecare ar fi refuzat să se măsoare cu mine în luarea la trântă sau la loviturile cu pumnul60. Dar după ce am examinat cu toată atenţia epistolele tale, eu n-am găsit în ele nici o dovadă de nereuşită. De aceea, cei care umblă după figuri de stil exagerate trebuie să te admire aici pentru forţa de care dai dovadă, ca unul care în aceste întreceri te-ai putut coborî până la mine, ca şi cum ai fi vrut să împingi luntrea barbarului până dincolo de muntele Athos61. Cât despre mine, minunate prieten, să ştii că petrec cu gândul mai mult la Moise, la Ilie şi la alţi asemenea bărbaţi fericiţi. E drept că ei se folosesc de o limbă barbară62 pentru a ne împărtăşi învăţăturile lor, învăţături pe care le propovăduim şi noi: înţelesul lor e plin de adevăr, cu toate că exprimarea lor se face într-o limbă nemeşteşugită, aşa cum ţi-o poate dovedi şi epistola aceasta. Căci, chiar dacă am luat o oarecare învăţătură de la voi, timpul ne-a şters-o din amintire. Pentru aceasta totuşi scrie-mi, găseşte şi alte teme pentru epistolele tale, care să te pună în valoare, dar care pe noi să nu ne strivească63. Pe fiul lui Anesios, pe care deja ţi l-am trimis, primeşte-1 ca şi cum ar fi fiul meu. Iar dacă-i fiul meu, înseamnă că e odrasla tatii, un sărman copilaş plecat dintr-o casă modestă64. Ceea ce vreau să spun e uşor de înţeles pentru un om înţelept, care-i totodată şi sofist. EPISTOLA 340 Libaniu către Vasile Nici dacă te-ai fi gândit vreme îndelungată ca să găseşti o aprobare pentru nişte întorsături mai reuşite la ceea ce ţi-am răspuns la scrisoarea ta, cred că nici atunci nu ţi-ai fi putut atinge mai bine ţinta decât scriind lucruri ca acelea pe care mi le-ai s c ris! Spui că sunt sofist6“’ şi că însuşirea unui astfel de om e să mărească lucrurile mici şi să le micşoreze pe cele mari. într-adevăr, ascultându-te pe tine, epistola mea tocmai acest lucru a vrut să-l arate: că scrisoarea ta e reuşită, deşi ea nu-i frumoasă, nefiind cu nimic mai bună decât cea pe care mi-ai trimis-o înaintea ei, pentru că tu n-ai nici cea mai mică posibilitate oratorică, deoarece cărţile pe care le ai acum în mâini nu pot oferi 60. Făcând aluzie la slaba lui constituţie, Vasile provoacă râsul amintind că cei mai mari luptători n-au îndrăznit să se lupte cu el. 61. Aluzie la ambiţia lui Xerxes care, nevoind să înconjoare peninsula calcidică, a ordonat tăierea unui canal la nordul muntelui Athos spre a ajunge mai repede la Salonic. Herodot, ¡siorii, VI, 44. 62. Potrivit dictonului elen: „tot ce nu-i elen, e barbar". Nu degeaba învăţătura creştină a l'ost numită „filozofia pescarilor”. (Grigorie de Nazianz, Oratio 23, 12; Migne, P.G. 35, 1164). 63. A se reţine nota de ironie destul de tăioasă, deşi nerăutăcioasă. 64. încă o mărturie în favoarea autenticităţii. Epistola are ceva din genul dialogurilor lui Platon. 65. Despre sofişti a se vedea cele scrise în comentariul epist. 20, 21, 339. 490 SFÂNTUL VASILE CEL MARE aşa ceva, întrucât elocinţa pe care o aveai înainte a dispărut ca o undă. încercând sa mă conving de incapacitatea ta, am citit scrisoarea pe care ai compus- o şi pe care ai ponegrit-o, şi este atât de frumoasă, încât pe cei pe care erau de faţă când s-a citit nu i-am putut opri să sară în sus de bucurie66. M-am mirat, aşadar, că, oricât te-ai strădui să nimiceşti deodată cu această scrisoare şi efectul celei dinaintea ei, ţi-ai pregătit din ea totuşi şi o podoabă pentru cea dintâi atunci când ai spus că seamănă cu aceea. Trebuia, dacă ţi-ai fi propus acest scop, să faci din această scrisoare un prilej de a ponegri pe cea anterioară. Dar cred că stă în caracterul tău să calci în picioare adevărul67. însă, adevărul ar fi fost deja călcat dacă faţă de acest plan ai fi scris într-un stil mai de rând şi dacă nu ţi-ai fi pus la contribuţie realmente posibilităţile tale. Aşadar, se cade ca de acum înainte să nu mai huleşti ceea ce ar trebui să aplauzi, pentru ca nu cumva pe această cale să ajungi să fii trecut în rândul sofiştilor tocmai tu care te zbaţi să mai reduci68 din lucrurile mari. Cât despre cărţile de care spui că au stilul mai nepretenţios, pe când gândirea e mai înaltă, să ai grijă ca nimeni să nu-ţi încurce socotelile ! Căci, din cei care sunt tot timpul ai noştri, dar care altădată au fost ai voştri, rămân totuşi rădăcinile, şi ele vor rămâne câtă vreme veţi trăi: niciodată timpul nu-i va face să dispară, chiar dacă veţi uita să-i mai stropiţi din când în când cu apă. EPISTOLA 341 Libaniu către Vasile încă nici n-ai ajuns să-ţi dai drumul mâniei împotriva mea, că am şi început să tremur cu condeiul în mână. Dacă totuşi nu i-ai dat drumul, de ce nu-mi scrii „preabunule” ? Dacă şi acum te încăpăţânezi împotriva mea cu atâta asprime (simţire care trebuie să fie străină de orice om bine simţit, mai ales tu, ca unul care predici că nu trebuie să ţii mânia până la apusul soarelui69), cum se face că ţi-ai ţinut-o şi la mai multe apusuri de soare ? Ori poate pentru că vrei să mă pedepseşti lipsindu-mă de glasul tău cel dulce ca mierea ? Să nu 66. Fapt relatat în epistola 338. 67. Aceeaşi fineţe şi eleganţă a frazei, deopotrivă de vrednice atât pentru Libaniu, cât şi pentru Vasile. 68. Dincolo de complimente (care totuşi nu credem că robesc într-atâta scrisul scriitorilor capadocieni, încât să se poată spune că stilul lor este „furat” de „sofistica a doua” a filozofiei greceşti; L. Méridier, L'influence de la seconde sophistique dans l ’oeuvre de St. Grégoire de Nysse, Rennes, 1906), aceste polemici prieteneşti se încadrează în toată opera marelui Vasile, care a ştiut întotdeauna să facă sinteză între ceea ce era bun în cultura greacă şi între valorile creştine. 69. Ef 4, 26. Are dreptate Y. Courtonne (op. c it, III, p. 209) că tonul epistolei acesteia denotă cam multă afectare. Şi apoi nu pare firească mânia lui Libaniu. EPISTOLE 491 faci una ca asta, bunul meu prieten, ci să te arăţi îngăduitor şi să mă faci să mă bucur de limba ta numai de aur. EPISTOLA 342 Vasile către Libaniu Cel care are o pasiune pentru trandafiri, cum e firesc să aibă cei ce iubesc frumuseţea, acela nu se poate supăra nici pe spinii lângă care se ascunde floarea. Am auzit pe cineva vorbind despre astfel de flori, glumind... sau grăind serios, următoarele: „ceea ce sunt ghimpii pentru iubitorii de flori, aşa a lăsat pentru această floare şi natura acei spini discreţi”. Dar ce vrea trandafirul atunci când caută să intre în scrisoarea mea ? Nu-i nevoie să ţi-o spun, căci tu îţi aduci aminte de această epistolă a ta, care mi-aduce, ca un buchet de trandafiri, primăvara graiului tău atât de dulce şi care mă înţeapă cu spinii reproşurilor şi acuzelor. Dar şi spinii trandafirilor tăi sunt pentru mine prilej de bucurie, pentru că mă înflăcărează cu un dor şi mai puternic după prietenia ta70. EPISTOLA 343 Libaniu către Vasile Dacă astfel de cuvinte au putut fi articulate de o limbă necizelată, mă întreb cum să te socot pe tine cel care o ascuţi ? în gura ta se află izvoare de elocinţă mai bogate decât cursurile râurilor, în timp ce în mine, dacă nu mă stropeşte cineva în fiecare zi, nu rămâne decât tăcerea. EPISTOLA 344 Vasile către Libaniu Dacă nu scriu mereu Educaţiei Tale, e pentru că mă opresc teama şi neştiinţa, iar pe de altă parte, cum vei scăpa tu de osânda că păstrezi tăcerea cu o atât de mare încăpăţânare ? Dacă s-ar ţine seama că tu, a cărui viaţă se scurge printre tot atâtea cuvântări, eşti încet la scris, ar trebui să fii blamat pentru că uiţi de mine. într-adevăr, cel care în fiecare clipă e gata să vorbească, acela nu poate fi gata şi la scris, în schimb cel care, oricât ar câştiga de aici, rămâne tăcut arată că de fapt face acest lucru ori din dispreţ, ori din uitare. Or, în faţa tăcerii tale, eu voi răspunde printr-o salutare71. Te salut deci, Preaonorate. Scrie-mi dacă vrei, sau nu-mi scrie, dacă acest lucru nu-ţi face plăcere. 70. Probabil aceste două epistole (341 şi 342) au fost scrise într-o perioadă când Sfântul Vasile nu intrase încă în cler. Ele au o temă comună. 71. în fond, printre jocuri de cuvinte, epistola de faţă cuprinde doar reproşuri pentru tăcerea întârziată şi iertare pentru tăceri viitoare. 492 SFÂNTUL VASILE CEL MARE EPISTOLA 345 Libaniu către Vasile Cred că pe cât trebuie să mă scuz pentru că de multă vreme nu mi-am făcut răgaz să-ţi scriu, pe atât n-am nevoie în această clipă de iertare, pentru că m-am aşezat să-ţi scriu abia acum72. într-adevăr, eu sunt cel care alergam de fiecare dată când te arătai între noi şi care plecam urechea cu nesfârşită plăcere la conversaţia care curgea de pe limba ta. Cuvântările tale mă fermecau şi nu-mi venea să mă desprind de ele şi ziceam ucenicilor mei: „acest om se arată cu atât mai biruitor faţă de fetele lui Ahelous73, cu cât - dacă se duce în acelaşi fel ca şi ele - nu-i primejdios, cum sunt ele. Şi nu-i puţin lucru să spui că el nu-i primejdios: poemele lui sunt chiar un mare câştig pentru cel ce le ascultă”. Aşadar, întrucât aceasta-i părerea mea şi deoarece cred că sunt îndrăgit pentru că am impresia că ştiu să vorbesc, faptul de a nu îndrăzni să scrii este cea mai mare ruşine şi în acelaşi timp este o faptă a unuia care-şi face necaz lui însuşi. Căci e clar că tu răspunzi la scurta şi neînsemnata mea epistolă printr-o scrisoare frumoasă şi lungă şi că te fereşti, cred, să-mi faci o nedreptate şi a doua oară. Prevăd că mulţi vor exclama la acest cuvânt şi-şi vor zice în sinea lor strigând: „A putut oare săvârşi Vasile şi vreo nedreptate fie cât de mică ? Desigur că aşa ceva au făcut şi Eac, Minos şi fraţii lui”74. In ceea ce mă priveşte, eu am recunoscut că tu ai fost cel care a biruit şi pe alte tărâmuri. Cine te-a putut vedea şi să nu te invidieze ? Totuşi ai făcut o greşeală faţă de mine, iar dacă ţi-o amintesc, convinge-i pe cei ce se supără de aşa ceva să nu strige. Nimeni n-a venit să-ţi ceară vreo favoare care i s-ar putea da foarte uşor şi care să fie repartizată fără s-o fi dobândit. Or eu sunt dintre cei care am cerut o favoare, dar n-am primit nimic. în fond, ce ceream eu ? întrucât adeseori eram împreună cu tine la Strategios, am vrut să pătrund, cu ajutorul ştiinţei tale, în adâncurile inspiraţiei homerice: „dacă nu-i cu putinţă să îmbrăţişez totul, atunci să mă introduci măcar într-unul din tărâmurile lui”. Or eu aş fi dorit tocmai partea aceea în care grecii aflându-se într-o situaţie grea, Agamemnon a încercat să îmbuneze pe cel pe care-1 supărase75. Pe când vorbeam aşa, nu te-ai putut stăpâni să nu râzi, pentru că n-ai fi putut tăgădui că aşa ceva nu ţi-ar fi fost cu putinţă dacă ai fi vrut-o, dar n-ai fost dispus să faci daruri nimănui. Ţie şi celor care se revoltă pentru că am spus că tu ai făcut o supărare nu vi se pare că eu sunt cel care m-am păgubit cu adevărat76 ? 72. Un adevărat calambur. Cum ar putea ierta Vasile pe Libaniu pentru că îi scrie, tocmai când însuşi Vasile îi reproşează că nu scrie ? 73. Zeul râurilor, tatăl sirenelor. 74. Eac, Minos şi Radamante erau socotiţi judecătorii infernului. 75. Homer, ¡liada, IX, 260-299. E vorba de jertfa care i se cerea lui Agamemnon pentru a câştiga bunăvoinţa zeilor, spre a începe lupta împotriva troienilor. 76. „Refuzul”, deşi glumeţ, de care-i acuzat Vasile, e prezentat de Libaniu ca un prejudiciu serios (Y. Courtonne, op. cit., III, p. 212). EPISTOLE 493 EPISTOLA 346 Libaniu către Vasiîe Dacă tinerii pe care i-am trimis au făcut vreun progres în arta oratorică, vei putea judeca tu însuţi. Nădăjduiesc însă că acest progres, oricât de mic ar fi, se va bucura de aceeaşi apreciere ca şi unul mare, din cauza prieteniei pe care mi-o arăţi tu. Mat mult decât oratoria vei putea lăuda cumpătarea şi virtuţile sufleteşti, care nu se lasă pradă poftelor urâte. Aceasta le-a fost marea lor grijă şi, după cum era firesc, au trăit mereu cu gândul la cel care i-a trimis1'7. Primeşte dar ceea ce-i al tău şi laudă-i pe cei care, prin purtarea lor, ţi-au făcut cinste atât ţie, cât şi mie. Rugându-te să le stai într-ajutor, ar fi ca şi cum un părinte s-ar ruga pentru copiii săi. EPISTOLA 347 Libaniu către Vasile* Orice episcop e o fiinţă lacomă. în schimb, cu cât îi întreci pe alţii în grăirea frumoasă, cu atâta mă îngrozesc la gândul că te vei împotrivi cererii mele. într-adevăr, am nevoie de grinzi: un alt sofist ar fi vorbit despre prăjini ori despre araci, nu că într-adevăr ar fi avut nevoie de ele, ci ca să facă mai curând paradă de micile lor fraze decât s-asculte de necesitate. Cât despre mine, dacă nu-mi faci rost de aceste grinzi, voi petrece iama sub cerul liber, <cu casa descoperită>. EPISTOLA 348 Vasile către Libaniu Dacă realizarea unui profit înseamnă să mergi la pescuit şi dacă aici stă înţelesul acestui cuvânt, pe care sofistica ta ni l-a scos din adâncurile greu de pătruns ale lui Platon78, atunci apreciază, minunatule, care din noi suntem mai câştigaţi: noi care ne-am ţintuit cu ţăruşii unei puteri epistolare sau neamul sofiştilor care au deprins măiestria de a încasa un venit de pe urma cuvântărilor lor ? Care dintre episcopi a pus vreo dare pentru cuvântările lui ? Cine a făcut din ucenicii săi izvoare de câştig ? Tu eşti cel care îţi plasezi cuvântările ca pe o marfă, întocmai ca aceia care, vrând să prindă mielul ca să-l prăjească, oferă mai întâi mielului prăjituri79. Nu vedeţi cum aţi înţepat şi pe bătrân ca să poată ţopăi ? Totuşi, eu am rânduit pentru tine, om care înaintează fălos în 77. Idee similară cu cea din epistolele 337 şi 338.

• De aici încep epistolele apocrife ale acestei corespondenţe.

78. Sofistul, 218-226. 79. Pe bună dreptate epistola nu putea proveni de la Sfântul Vasile. El nu putea ponegri chiar atât de greu episcopatul şi cu atât mai puţin îi putea insulta pe Libaniu. 494 SFÂNTUL VAS ILE CEL MARE cuvântările lui, atâtea grinzi câţi soldaţi au trebuit să lupte la Termopile80, toate destul de lungi, a căror umbră se proiectează departe, cum zice Homer al vostru, dar pe care Homer n-a mai făgăduit că le va da înapoi. EPISTOLA 349 Libaniu către Vasile Oare nu vei înceta odată, Vasile, să umpli cu capadocieni acest lăcaş sfânt al muzelor, şi dintre capadocieni, cu cei care miros a pâine, a zăpadă şi a alte bunătăţi de acolo ? Puţin a lipsit că n-au făcut şi din mine un capadocian şi să-mi cânte în fiecare dimineaţă „vă salut” ! Şi totuşi trebuie să-l suport, căci aşa-mi porunceşte Vasile. Să ştii că dacă am să notez amănunţit obiceiurile ţării, am să îmbrac pe oamenii de acolo mai mult în nobleţea şi armonia muzei noastre, Caliopi, ca să vedeţi în ei numai porumbei nobili, iar nu guguşftiuci81. EPISTOLA 350 Vasile către Libaniu Ţi-a dispărut supărarea. De-ar fi constatarea aceasta un început bun pentru scrisoarea mea ! Iei în derâdere şi ponegreşti lucrurile de la noi fie în glumă, fie că vorbeşti serios. Dar de ce ai pomenit de zăpadă sau de pâine, când şi tu ai putea gusta din glumele pe care le faci la adresa mea ? Eu, prietene Libaniu, ca să-ţi provoc un râs şi mai zgomotos, iată că am scris această epistolă acoperindu-mi-o cu un strat de zăpadă. Când vei primi-o şi-o vei pipăi cu mâinile tale, vei recunoaşte că a fost destul de rece această epistolă, fiind caracteristică pentru cel care ţi-a trimis-o, acest om care se ascunde în aşternut şi care nu îndrăzneşte să scoată capul afară din camera sa. Avem case care sunt aidoma unor morminte până se va reîntoarce primăvara şi ne va readuce la viaţă pe noi, cei amorţiţi, dăruindu-ne parcă o nouă viaţă, precum plantelor82, EPISTOLA 351 Vasile către Libaniu Mulţi oameni de-ai voştri pe care i-am întâlnit ţi-au admirat virtutea cuvântului. Ei au istorisit că o anume demonstraţie oratorică s-a dovedit strălucită. A fost, spuneau ei, o întrecere din cale afară de strânsă, încât toţi alergau 80. E vorba de lupta cu perşii în 480 î.d.Hr., la care cei 300 de soldaţi din Sparta, conduşi de regele Leonida, au pierit vitejeşte până la unul. Chiar atâtea grinzi i-au trebuit lui Libaniu ? Epistola e neautentică. 81. Deşi nota de umor fin nu lipseşte, totuşi epistola de faţă nu pare nicidecum autentic. 82. Fineţea frazei nu-i la înălţimea scrisului Sfântului Vasile. Despre iernile grele ale Capadociei e drept că întâlnim şi în multe din epistolele autentice descrieri bogate. EPISTOLE 495 şi nimeni nu s-a arătat în oraş în afară de Libaniu (care trebuia să lupte) şi de ascultătorii de toate vârstele. într-adevăr, nimeni nu credea că ar putea lipsi de la aceste întreceri, fie din cei intraţi în mari dregătorii, fie din cei ce s-au distins în registrele militare, fie din cei ce se îndeletnicesc cu un meşteşug oarecare. Nu exista cineva, chiar şi dintre femei, care să nu se grăbească să ia parte la întreceri. Şi în ce consta întrecerea ? Care a fost cuvântarea care a strâns adunarea întregului popor ? Mi s-a spus că subiectul acestei cuvântări a fost un om cu o fire amărâtă. Lucrarea aceasta atât de admirabilă să nu eziţi să mi-o trimiţi, ca să pot şi eu să laud cuvântările tale. Dacă-1 laud pe Libaniu chiar şi în scrierile sale, ce n-aş putea-o face acum, când am găsit un subiect pentru „laude”83 ? EPISTOLA 352 Libaniu către Vasile Iată îţi trimit cuvântarea mea acum, când sunt lac de sudoare. Cum n-aş fi, când trimit acest discurs unui astfel de om, care-i în stare, prin uşurinţa graiului, să arate că înţelepciunea lui Platon şi talentul lui Demostene sunt citate peste tot în zadar ? Lucrarea mea e ca un ţânţar comparat cu un elefant. Iată de ce mă înfiorez şi tremur cu gândul la ziua când vei examina cuvintele mele. Puţin a lipsit să nu-mi pierd raţiunea84 ! EPISTOLA 353 Vasile către Libaniu Am citit cuvântarea ta, om plin de înţelepciune ce eşti, şi am rămas cuprins de o admiraţie fără margini. O, muzelor, o literelor, o Atenă, ce daruri măreţe faceţi celor ce vă îndrăgesc ! Ce roade culeg cei ce trăiesc cu voi, fie chiar şi numai pentru scurt timp ! O, izvor care se răspândeşte în râuri bogate, ce nu face el din cei care se adapă din el ? Cred că văd în cuvântarea ta pe omul amărât, ajuns la ceartă cu o femeie guralivă. E o cuvântare dotată cu suflare vie, pe care a scris-o pe pământ Libaniu, cel care singur a ştiut să dea suflet cuvintelor lui85. EPISTOLA 354 Libaniu către Vasile Acum ştiu că sunt ceea ce se spune despre mine. întrucât Vasile m-a lăudat, eu deţin faţă de toţi ceilalţi premiul biruitor; iar pentru că am primit şi 83. E puţin verosimil că Sfântul Vasile ar fi scris într-un stil atât de linguşitor pentru Libaniu. 84. Cele trei hiperbole vorbesc împotriva autenticităţii: a) Vasile n-ar fi acceptat că întrece pe Platon şi pe Demostene; b) comparaţia între un ţânţar şi un elefant e exagerată; c) pierderea raţiunii, la fel. 85. Un stil totuşi prea lăudăros, ireal. Sfântul Vasile nu putea grăi în acel fel. 496 SFÂNTUL VASILE CEL MARE votul tău, îmi îngădui să păşesc cu pas mândru, ca un lăudăros care dispreţuieşte pe toată lumea. Iar pentru că tu ai compus şi o cuvântare împotriva beţiei, vrem s-o citim şi pe aceasta. Nu vreau să vorbesc deloc afectat, dar cuvântarea ta, când voi fi văzut-o, mă va învăţa arta de a grăi86. EPISTOLA 355 Libaniu către Vasile Vasile, Care tu locuieşti la Atena şi ai uitat şi de tine însuţi ? Nu, fiii locuitorilor din Cezareea n-au putut auzi astfel de lucruri. Limba mea nu era obişnuită cu ele şi, întrucât treceam printr-un ţinut cam râpos, ea a rămas impresionată de noutatea numelor şi-mi zicea mie, tatălui ei: „Tată, tu nu m-ai învăţat acest lucru: omul acesta e un al doilea Homer, ba chiar Platon ori Aristotel sau chiar Susarion87, cel care ştia tot”. Aşa grăia limba mea, dar ce bine ar fi, Vasile, dacă tu ai fi cel care mi-ai adresa astfel de laude ! EPISTOLA 356 Vasile către Libaniu Când primesc ceea ce-mi scrii sunt numai bucurie, dar când îmi ceri să răspund la ceea ce-mi scrii, atunci sunt plin de îngrijorare. Ce-am putea spune, într-adevăr, unei limbi atât de atice, decât că sunt ucenic al pescarilor, cum recunosc, şi că pentru aceasta sunt fericit 88. EPISTOLA 357 Libaniu către Vasile Ce s-a întâmplat cu Vasile încât să se supere pe o scrisoare ? Este acesta un semn de filosofie ? De la tine am învăţat să glumesc; totuşi, jocurile sunt serioase şi s-ar putea spune că nu stau rău nici tâmplelor cărunte. Dar tocmai în numele prieteniei şi al studiilor noastre comune împrăştie-mi descurajarea pe care mi-a provocat-o scrisoarea..., care nu se deosebea întru nimic89. 86. Libaniu nu l-ar fi putut lăuda chiar într-atâta pe Vasile, încât să recunoască faptul că de la el ar fi învăţat oratoria ! E şi acesta un argument împotriva autenticităţii acestei epistole, altfel destul de fin stilizată. 87. Poet comic grec (sec. VI î.d.Hr.). 88. Fraze de o rară fineţe. Spre deosebire de epistola 339, unde se vorbea de învăţătura împărtăşită barbarilor, aici se vorbeşte de înţelepciunea pescarilor, adică a apostolilor. 89. Nu ni s-a păstrat nici într-un singur manuscris. Textul a fost însă cuprins în colecţia Migne. EPISTOLE 497 EPISTOLA 358 Libaniu către Vasile O, ce vremuri fericite au fost cele în care toţi trăiam unii pentru a lţii! Acum suntem despărţiţi amarnic unul de altul, dar în timp ce voi vă aveţi unul pe celălalt, eu care sunt lăsat să ţin locul tău, n-am aici pe nimeni care să-ţi semene. Am auzit că la bătrâneţile lui Alcim dă dovadă de avânturi tinereşti90 şi zboară spre Roma după ce ţi-a impus osteneala să rămâi împreună cu băieţii tineri. Dar, ca unul care este blând în celelalte împrejurări, tu nu te vei supăra nici de astădată, după cum nu te-ai supărat nici când ai ajuns să-mi scrii cel dintâi. EPISTOLA 359 Vasile către Libaniu Tu care ai închis în cugetul tău toată măiestria celor vechi, iată taci de atâta vreme, încât nu mă laşi, fie numai şi prin scrisori, să scot un câştig cât de mic. Or dacă îndeletnicirea lui Dedal91 era ceva sigur, aş fi venit la tine dacă aş fi făcut rost de aripile lui Icar. Totuşi, aşa cum nu-i cu putinţă să laşi ceara în faţa soarelui, în loc de aripile lui Icar îţi trimit scrisori care să-ţi dovedească prietenia mea. Iată care-i menirea cuvântărilor. Dar tu poţi să le îndrepţi încotro vrei; deşi dăruit cu o putere atât de mare, iată-te tăcând ! Hai, trimite până la mine izvoarele pe care gura ta să le facă să curgă sub formă de cuvântări! EPISTOLA 360 Fragment dintr-o epistolă trimisă de Vasile lui Iulian Apostatul Potrivit negreşelnicei credinţe a creştinilor, moştenită de la Dumnezeu, mărturisesc şi recunosc a crede într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Dumnezeu-Părintele, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Duhul Sfânt; mă închin şi preamăresc un singur Dumnezeu în trei Persoane ! Mai recunosc şi iconomia Fiului în trup, iar ca Născătoare de Dumnezeu pe cea care L-a născut după trup, Sfânta Maria. Primesc şi pe Sfinţii Apostoli, pe prooroci, pe mucenici, la fel şi în ruga adresată lui Dumnezeu eu le cer ca prin ei, adică prin mijlocirea lor, Dumnezeu, prietenul oamenilor, să-mi fie ajutor şi să fie şi o răscumpărare care să-mi fie acordată pentru păcatele mele. Iată pentru ce cin90. Faptul că se referă Ia anumite persoane constituie pentru unii un argument care ar pleda pentru autenticitatea acestei epistole. In rest, aceleaşi elegante întorsături de fraze. 91. Lipind de umeri aripi de pasăre, acest erou legendar ar fi scăpat (împreună cu fiul său, Icar) din Labirint, dar apropiindu-se prea mult de Soare, li s-au topit aripile şi au căzut în mare. 498 SFÂNTUL VASILE CEL MARE stesc şi preamăresc în chip deosebit trăsăturile sfintelor icoane, pentru că ele ne-au fost transmise de Sfinţii Apostoli, ele n-au fost oprite şi sunt chiar reprezentate în toate Bisericile noastre92 ! EPISTOLA 361 Către Apolinarie* Stăpânului meu, preavenerabilului Apolinarie, salutare de la Vasile. Ţi-am mai scris şi până acum în legătură cu unele pasaje întunecate din Scriptură şi m-am bucurat de răspunsurile pe care mi le-ai trimis ca şi de tot ce mi-ai mai făgăduit. Acum mi-a venit, în legătură cu cele mai grele probleme, o grijă şi mai mare. Ca să le fac faţă, n-am momentan pe nimeni la care să apelez ca asociat şi ca apărător, care să-mi poată sta alături în ştiinţă şi în cuvinte şi care să-mi fie la îndemână aşa cum îmi eşti tu. Dumnezeu mi te-a rezervat ca pe un mare dar. Cei care amestecă totul şi care umplu lumea cu vorbe şi cu scorniri au respins cuvântul „fiinţă” pe motiv că nu se întâlneşte în proorocirile sfinte, de aceea ajută-mă să pricep cum au înţeles Părinţii noştri acest nume şi dacă într-adevăr tu nu l-ai găsit nicăieri în Scriptură. într-adevăr, pâinea cea de toate zilele, poporul ales şi toţi cei din neamul lor, oamenii aceştia îl resping cu dezgust, ca şi cum aceste cuvinte n-ar avea nimic comun cu Scriptura. în al doilea rând, în legătură cu însuşi cuvântul „deofiinţă” (din pricina căruia cred că fac toate acestea, ponegrind adânc „fiinţa”, pentru motivul că nu s-a găsit nici urmă de pasaje unde să fie vorba de el), fii bun şi dă-mi cele mai largi explicaţii, spune-mi ce înţeles are, cum poate fi folosit corect în legătură cu fiinţe în care nu poate fi luat în considerare nici ca un gen comun suprapus, nici ca obiect material preexistent şi nici ca ceva detaşat dintr-o parte a primului în vederea celui de-al doilea. Cum ar trebui să zicem despre Fiul că-i deofiinţă cu Tatăl fără să credem în nici unul din conceptele pe care le numărăm ? Consimte şi dă-mi un răspuns mai amănunţit asupra acestei probleme. Iată, atât cât ştiu eu, părerea la care m-am oprit: tot ce acceptăm că formează „fiinţa” Tatălui trebuie să fie admisă şi pentru fiinţa Fiului. Prin urmare, dacă se spune despre fiinţa Tatălui că e o lumină înţelegătoare93, veşni92. După cum se vede, mai ales din frazele de la sfârşitul acestui fragment, aici e vorba de o scrisoare apocrifă, datând din epoca controverselor iconoclaste.

• Cei mai mulţi cercetători socotesc neautentice epist. 361-364, patru la număr. Ele s-au

păstrat într-un singur codice Parisimus Supp. gr. 1020 din sec. al Xl-lea. în orice caz, după cum s-a văzut din multe epistole (129, 131,223, 224, 226, 244 etc), Sfântul Vasile nu putea cultiva cu acest ereziarh termeni atât de intimi ca în aceste scrisori. Bardenhewer, op. cit., III, pp. 128-130. Au fost, e drept, şi cercetători care au apărat autenticitatea lor. Aşa I. Drăseke, Apoîinarios v. Laodicea, Leipzig, 1892, dar cei mai mulţi le contestă. 93. Raţională. EPISTOLE 499 că, nenăscută, tot aşa trebuie să spunem şi despre fiinţa Fiului că e o lumină cugetătoare, veşnică, născută. Or expresia „întru totul asemănătoare” îmi pare a fi mai potrivită unei astfel de concepţii decât (cuvântul, n.tr.) „deofiinţă”94. De fapt, o lumină care nu se deosebeşte de altă lumină nici în plus, nici în minus, nu poate fi identică cu ea, pentru că fiecare din aceste două lucruri se află într-o delimitare specială de fiinţă, ci este strict şi exact asemenea ca fiinţă. Iată dar ce s-ar putea spune pe bună dreptate. Deci, ori ar trebui explicat ce înţeles au aceste noţiuni, ori să le lăsăm la o parte şi să adaptăm altele mai potrivite. Aşadar, un medic dibaci (spun ce am pe inimă) vindecă ceea ce este bolnav, ocroteşte ce-i slab şi întăreşte în tot chipul. Salut pe fraţii din juru-ţi şi le cer să se roage împreună cu tine ca să ne mântuim. Alegând să trăiască împreună cu rudele, prietenul Grigorie a rămas acasă. Să te ţină Dumnezeu sănătos întru mulţi ani şi să stai într-ajutor cu ruga şi cu ştiinţa. EPISTOLA 362 Apolinarie către Vasile Tu crezi ca un om care iubeşte pe Dumnezeu şi cercetezi ca un om dornic de cunoaştere. Pentru mine graba de a-ţi face pe plac este o datorie de dragoste, deşi ea nu-i însoţită de destulă ştiinţă din pricina sărăciei mele şi din cauza importanţei deosebite a problemei. După cum zici şi tu, o fiinţă nu se defineşte numai numeric şi nici după cât poate fi ea cuprinsă între nişte limite: mai e vorba propriu-zis şi de fiinţa a doi oameni şi a mai ştiu eu câţi din cei aduşi la unitatea de neam. Cel puţin în această privinţă, două lucruri, ba chiar şi un număr şi mai mare, sunt acelaşi lucru în ceea ce priveşte fiinţa, aşa cum noi, toţi oamenii, suntem toţi „Adam”, întrucât formăm o unitate, aşa cum şi fiul lui David este David, întrucât e de aceeaşi fiinţă cu el; tot aşa, ai dreptate şi tu să spui că după fiinţă Fiul este ceea ce este şi Tatăl. Altfel, Fiul n-ar fi Dumnezeu, deoarece numai Tatăl e recunoscut ca singurul şi unicul Dumnezeu. în acest sens, e drept, nu există decât un singur Adam, căpetenia neamului omenesc, şi decât un singur David, căpetenia rasei împărăteşti. în felul acesta vom îndepărta din concepţiile posibile pe cea care admite o singură fiinţă suprapusă sau o singură substanţă supusă în Tatăl şi în Fiul, atunci când acceptăm că fiinţa supremă e dotată cu însuşiri absolute, aşa încât Cel Unul-Născut din Tatăl are şi El însuşiri absolute. într-o anumită măsură lucrurile de acest gen par că s-ar asemăna. Aşa se explică de ce nici peste Adam, cel creat de Dumnezeu, şi nici peste noi, cei născuţi din oameni, nu s-a mai suprapus alt neam, ci Adam însuşi e începutul şi principiul omenirii. Acelaşi lucru se înţelege şi când e vorba de David şi de neamul ieşit din el, dar nu pentru faptul că 94. Imaginea „lumină din lumină”, aşa cum s-a folosit ea încă de Ia Niceea, era fericită, dar în explicarea ei partidele ariene nu s-au putut înţelege. Apolinarie a făcut primul pas de la erezia trinitară la cea hristologică, înlocuind pe vouq cu Kveupa în persoana lui Hrisios Domnul. 500 SFÂNTUL VASILE CEL MARE e David şi nici pentru că însuşirile lui David încep deodată cu el, ca unul care e temelia tuturor celor care coboară din el, ci tocmai pentru că aceste însuşiri lipsesc, deoarece acum e vorba de alte legături comune tuturor oamenilor, aşa cum sunt cele dintre fraţi. Dimpotrivă, pentru Tatăl şi pentru Fiul un asemenea lucru nu există, ci Tatăl e un început cu totul de altă natură şi Fiul vine şi El din acel principiu. Cu alte cuvinte, nu mai există desfacere a unei părţi din primul, care să treacă într-al doilea, aşa ca în trupuri, ci e vorba de o naştere. Intr-adevăr, însuşirea proprie a Tatălui nu a fost împărţită spre a trece în Fiul, ci însuşirea proprie a Fiului s-a arătat venind din cea a Tatălui; acelaşi lucru când e vorba de diferenţă şi de diferit în identitate, cum am zice că Tatăl e în Fiul şi Fiul în Tatăl; nici diferenţa nu va păstra cu totul realitatea filiaţiei, cu atât mai puţin nici identitatea nu va păstra indiviziunea ipostasului, că fiecare din cele două vederi e unită cu cealaltă şi e uniformă, aceeaşi în chip diferit şi diferită în acelaşi chip, pentru ca, dacă cuvintele nu reuşesc să ne ^acă să înţelegem obiectul considerat, să i se poată aduce confirmare. Domnul întăreşte această concepţie atunci când prin expresia „mai mare”95 arată pe Tatăl mai mare în egalitate, iar Fiul având egalitatea într-un grad mai mic96. Aşa ne-a învăţat când ne-a cerut să concepem pe Fiul într-o lumină de acelaşi fel, dar mai mică, fără să trebuiască să schimbăm fiinţa, ci apreciind aceeaşi fiinţă aşezată mai presus decât orice făptură, dar în urma Tatălui. Cei care n-au admis fiinţa în nici o identitate, aduc din afară asemănarea ca s-o adauge Fiului, ceea ce e limpede că trece şi la oameni, care ajung să fie asemenea cu Dumnezeu. Dimpotrivă, cei care cunosc asemănarea care se potriveşte creaturilor adaugă pe Fiul lângă Tatăl în identitate, dar într-o identitate inferioară, pentru ca nu cumva El să nu mai fie Tată sau vreo parte din Tatăl. Iată ce vrea să pună în lumină acest cuvânt. Cu totul altfel este Fiul: El e Dumnezeu nu ca Tatăl, ci ca venind din Tatăl. El nu-i modelul original, ci e chipul Lui. Fiul este deofiinţă, dar într-un chip cu totul deosebit, superior tuturor şi particular; nu ca nişte obiecte care sunt de acelaşi gen, nici ca acelea care se divizează, ci ca singurul şi unicul Fiu, de un gen şi de o specie cu totul unică a dumnezeirii, pe o cale nebătătorită şi mai presus de simţuri, pe care fiinţa care naşte, însuşindu- şi capacitatea de a naşte, a înaintat spre însuşirea generatoare proprie. EPISTOLA 363 Către Apolinarie Bunului meu stăpân, preavenerabilului frate Apolinarie, salutări de la Vasile. Am ratat prilejul care mi-ar fi ajutat să scriu Evlaviei Tale şi aş fi răspuns foarte bucuros vrednicei tale scrisori. M-am bucurat văzând că ţi-ai stă95. In. 14, 28. 96. Se resimte aici o uşoară nuanţă subordinaţianistă. Un argument în plus în favoarea caracterului apocrif al epistolei. EPISTOLE 501 pânit plăcerea, mistuind-o în linişte. în realitate, mi s-a părut că numai tu singur ai dat dovadă de înţelepciune, umbrele tâlcuitorilor au zburat, părăsindu-ne. Şi astfel numai tu ne îndrumi spre o înţelegere mai adâncă a lucrurilor. Acum e limpede pentru ce dorinţa pasionată de a cunoaşte cuvintele dumnezeieşti se leagă mai cu tărie de sufletul meu. Stau şi mă gândesc dacă pot să-ţi spun câteva întrebări controversate, nu cumva să par că aş fi prea îndrăzneţ, dar, pe de altă parte, n-am nici puterea de a-mi ascunde gândul, răbdând parcă durerile facerii, mereu lacom de a primi noutăţi. Mi-am dat seama, aşadar, că cel mai bun lucru ar fi, prea minunate om, să mă informez dacă îngădui să-ţi formulez câteva întrebări în legătură cu unele probleme controversate ori să păstrez tăcerea. Oricare ţi-ar fi răspunsul, mă voi conforma viitorului. îţi dorim să te avem mereu în putere, în bucurie şi în rugăciune pentru noi97, EPISTOLA 364 Apolinarie către Vasile Stăpânului meu, preaiubitului meu frate, Vasile, Apolinarie îi adresează un salut întru Domnul. Unde eram eu, stăpâne, şi unde sunt glasul tău atât de dorit şi scrierile tale atât de cunoscute ? De ce, dacă eşti de faţă, nu te aperi, şi de ce, dacă lipseşti, nu-mi dai curaj, când împotriva dreptei evlavii s-a iscat un război atât de cumplit şi când, ca în mijlocul unei linii de bătaie, strigăm după ajutor spre cei care luptă împreună cu noi din pricina asalturilor vrăjmaşe ? Dar nici nu am aflat calea de a te găsi, pentru că nu pot descoperi locul unde petreci acum. Te-am căutat în Capadocia, pentru că cei care te-au întâlnit în Pont m-au înştiinţat că ai făgăduit să te întorci destul de repede, dar nu te-am găsit unde credeam. întrucât am aflat că eşti tot acolo, dau repede această scrisoare celui care mi-a spus. Când o vei primi, sper să nu te opreşti să-mi răspunzi, sub pretext că acest om călătoreşte cu tine. Să ştii dar că între timp au sosit episcopii din Egipt şi au răspândit scrieri care sunt în armonie cu cele mai vechi, cu alte cuvinte în armonie cu Sfintele Scripturi însele şi cu ceea ce s-a subscris la Niceea pe aceeaşi linie. Era nevoie să se reia şi să se explice acele scrieri, din pricina greşitei şi rătăcitei interpretări pe care au introdus-o prin aceste texte cei care altădată se împotriveau pe faţă şi care au luat acum ca metodă ascunderea acestei împotriviri sub aparenţa unei explicări. Aşa se face că s-a şters în chip nelegiuit cuvântul „deofiinţă”, ca şi cum acest cuvânt n-ar trebui înţeles potrivit unei negaţii eienice. în locul cuvântului „deofiinţă” s-au introdus cuvintele „asemănător după fiinţă” sau după substanţă98. Acest lucru a fost neclar judecat, confuz numit şî răutăcios gândit, pentru că despre asemănare se vorbeşte la lucruri 97. Dintre toate cele patru epistole, aceasta are tonul cel mai linguşitor, un teniei în plus împotriva autenticităţii ei. 98. A se vedea N. Chifăr, op. cit., voi. II, p. 11 ş.u, 502 SFÂNTUL VASELE CEL MARE de acelaşi fel, nu la cele care sunt diferite între ele. Deci numai într-atâta putem spune că o substanţă poate deveni asemănătoare cu o altă substanţă, pe cât se aseamănă, de pildă, statuia unui împărat cu fiinţa lui reală. Drept răspuns la aceste nelegiuiri, se aminteşte ceea ce s-a profesat de oameni care au ştiut să devină creştini buni şi care spun că prin cuvântul „deofiinţă” nu ni se arată că Fiul Se aseamănă cu Dumnezeu, ci că El este Dumnezeu, aşa cum poate fi un fiu prin naştere, care are aceeaşi substanţă sau aceeaşi fiinţă cu cel care l-a născut. Totodată, s-a pomenit în acest tratat şi ceea ce se înţelege prin Duhul Sfânt, Care-i pus de Părinţi pe aceeaşi treaptă ca şi Tatăl şi Fiul, pentru că e în aceeaşi dumnezeire. Cum s-ar cuveni dar să urmăm solia acestei declaraţii sfinte mai mult decât pe tine, om atât de plin de râvnă, însoţit de stăpânul meu, Grigorie, care nu scrie nici el măcar în ce ţară se mai află şi care nu anunţă nici măcar câteodată cea mai mică noutate ? Multă sănătate, stăpâne preaiubit ! EPISTOLA 365 Vasile către împăratul Teodosie cel Mare ' O nenorocire a dat peste ţara noastră nu numai în urma unei întâmplări neprevăzute în legătură cu oamenii, ci ca urmare a unei revărsări de ape. Voi explica cum s-a ivit această nenorocire. O ninsoare abundentă a căzut peste lacul nostru. încă nu ajunsese să îngheţe peste tot, că s-a pornit din sud un vânt călduţ, amestecat cu ploaie. După acestea a urmat o topire rapidă şi totală a zăpezii. S-au pornit apoi nişte curenţi de o tărie neîntâlnită până atunci şi, în zgomotul de nedescris şi greu de văzut, apele acestei revărsări s-au amestecat în cursul continuu al fluviului. Acest fluviu este cel pe care soarta ni l-a dat drept vecin. El izvorăşte din Armenia şi intră în lacul sfinţit al Sebastei, unde cei patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, nume purtat cu cinste şi cu vrednicie, au îngheţat în urma unui îngrozitor vânt dinspre nord. La ieşirea din acest lac (iartă-mă dacă spun adevărul, Preaputemice împărat), acest fluviu, care ne înconjoară ca un neam vrăjmaş, ne inspiră o groază deosebită întrucât el nu poate fi nicicând şi nicicum traversat cu piciorul şi nu îngăduie ţărilor care ne sunt necesare şi folositoare să-şi transporte mărfurile de care nu ne putem lipsi. Mă gândesc la cei din Galaţi a, din Paflagonia şi din Hellenopont. Pe acolo şi de acolo sosesc mărfurile de care avem nevoie, în primul rând pâinea, care se găseşte acolo din abundenţă. Ţinuturile care înconjoară lacul sunt îngheţate şi stăpânite de atmosfera din jur, de furia impetuoasă a fulgerelor, a trăznetelor, a grindinii şi a fluviului. Nu mică este şi primejdia pe

• Scrisoarea de faţă e apocrifă. Ea nu putea fi adresată de Sfântul Vasile împăratului

Teodosie, întrucât la începutul lui 379 Sfântul Vasile a murit. Totuşi, o serie apreciabilă în manuscrise conţinând epistolele Sfântului Vasile o cuprind şi pe ea. EPISTOLE 503 care o constituie semeţia muntelui Arge, de care se plângeau atât de des şi strămoşii noştri. Tu dar, Preaputemice împărat, îngăduie-ne să Te rugăm să ne laşi să-Ţi legăm cinstea de ţara care-Ţi plăteşte dare, în aşa fel încât, legând printr-un pod cele două ţărmuri ale acestui fluviu, ne vei arăta că se poate trece pe aici ca printr-o a doua Mare Roşie. într-adevăr, fiind cuprins de milă faţă de viaţa atât de grea a iudeilor, Domnul le-a încuviinţat să treacă pe jos prin Marea Roşie ca pe uscat, după ce le dăruise de conducător pe Moise. Pentru noi acest fluviu a fost totdeauna hotărâtor: a însemnat mare pierdere de oameni prin umflarea apelor sale revărsate, prin inundaţia pe care o produce peste tot ţinutul roditor din jur, nu numai de păşuni, şi din cauza noroiului care acoperă ogoarele noastre, sileşte boul de arat să sufere de foame, precum şi toate celelalte vieţuitoare de muncă din ţinuturile învecinate. Dacă ar fi fost vorba de un om care ar face atâtea pagube altui om, n-am fi stat la îndoială să ne plângem la tribunale. Dar acestui fluviu imens, care nu ascultă de legi, ce pedeapsă dreaptă i s-ar cuveni ? Ne vedem dar siliţi să Te rugăm, Preaputemice, ca unul care eşti în măsură, să îndepărtezi într-o clipă această primejdie care-i ameninţă pe atâţia trecători. EPISTOLA 366 Vasile către călugărul Urbikios - despre cumpătare * Bine ai făcut că mi-ai pus graniţe precise, ca să nu mă ocup numai de cumpătare, ci şi de roadele ei. Or, între roadele ei se cuprinde şi împărtăşirea din Dumnezeu, după cum dacă te laşi stăpânit de patimi înseamnă să trăieşti după duhul lumii. Cumpătarea este, în schimb, împotrivirea făţişă la poftele trupului şi consacrarea mai mult lui Dumnezeu. Ea ocoleşte tot ce-i muritor, ca şi cum în trupul ei s-ar afla însuşi Duhul lui Dumnezeu, Care ne amestecă cu Dumnezeu, întrucât în ea nu-i gelozie şi nici invidie. Cel ce-şi iubeşte trupul îl pizmuieşte pe altul, în schimb cel care n-a primit în inima sa răul stricăciunii se întăreşte de acum împotriva oricărei suferinţe: chiar dacă ar fi mort cu trupul, el trăieşte mai departe prin nestricăciune. Dacă înţeleg bine lucrurile, am impresia ca prin cumpătare ajungem tocmai la Dumnezeu, aşa că nu-ţi mai doreşti nimic simţind că ai de toate în tine. Nu mai doreşti nimic, nu mai simţi nici o patimă în priviri şi nici în auz, ca şi cum n-ai mai duce nevoie de nimic, ci ai fi în plenitudine deplină. Pofta e o boală a sufletului, pe când cumpătarea e cea care te însănătoşeşte de orice boală.

• Epistola 366 a fost publicată mai întâi în 1845 de cardinalul Mai, după care a fost reprodusă

şi în colecţia Migne. Studii recente au dovedit că ea nu aparţine Sfântului Vasile. A se vedea între altele: H. Volker, Basilius Episiei 366 und Clemens Alexandrinus, în rev. „Vigiliae christianae” 7 (Leiden, 1953), pp. 21-26. 504 SFÂNTUL VASILE CEL MARE Dar cumpătarea nu trebuie privită numai sub un singur aspect, de pildă, atunci când avem în vedere plăcerile dragostei. Nu, ci ea trebuie privită şi în legătură cu toate celelalte dorinţe rele pe care le încearcă sufletul, îndeosebi când acesta nu se mulţumeşte cu strictul necesar. Invidia se naşte din pofta după aur, multe alte rele provin din pricina altor dorinţe. Dacă nu te laşi îmbătat de toate aceste dorinţe, înseamnă că eşti cumpătat. Tot astfel, şi când te îndop! prea mult cu de toate nu se poate să nu-ţi ieşi din tine. înfrânarea trupului este o cumpătare, întocmai ca şi stăpânirea gândurilor rele. De câte ori nu ne-am tulburat în urma unei cugetări care n-a fost nici bună, nici adevărată, dar care ne intră în inimă, producându-ne fel de fel de griji deşarte ? Oricum, cumpătarea ne eliberează, pentru că ea este în acelaşi timp şi medic şi putere: ea nu predică simplitatea, ci chiar ne-o dă. Cumpătarea e un fel de har al lui Dumnezeu. Iisus ni S-a înfăţişat El însuşi în haina cumpătării: El umbla uşor atunci când păşea pe uscat, ca şi pe mare. Nu pământul şi nici marea erau cele care-L suportau, ci aşa cum călca cu picioarele pe mare, tot aşa n-a fost nici pentru uscat o greutate. Dacă moartea vine din stricăciune, iar nemurirea din eliberarea de stricăciune, atunci urmează că şi Iisus ne-a adus îndumnezeirea, iar nu osânda morţii. El mânca şi bea într-un chip deosebit, fără să elimine hrana pe care o lua; cumpătarea era în El o putere atât de mare, încât hrana nu se mai strica în El, pentru că toată fiinţa Lui era lipsită de stricăciune". Dacă ar fi în noi cât de puţină cumpătare, am fi şi noi mai presus decât orice. Am auzit că şi îngerii au fost aruncaţi din cer tocmai pentru că au fost necumpătaţi, căci aşa au fost osândiţi, nu s-au coborât ei înşişi. Ce-ar fi făcut acolo această boală, dacă n-ar fi fost acolo un astfel de ochi ? Iată de ce am zis că dacă am avea cât de puţină cumpătare şi dacă n-am îndrăgi lumea atât de mult, ci veşnicia de sus, am fi şi azi acolo, unde numai cugetul nostru poate urca. Numai un astfel de ochi poate să vadă astfel de lucruri nevăzute. Căci bine s-a spus: cugetul vede şi cugetul înţelege. Ţi se pare că în toate acestea nu s-a spus mare lucru, dar eu am scris ceva mai mult despre ele, pentru că în fiecare cuvânt se cuprinde un gând şi ştiu că citindu-le, cu timpul, le vei vedea mai bine. 99. Chiar şi numai această afirmaţie e o dovadă care confirmă neautenticitatea epistolei. INDICE SCRIPTURISTIC Ia Epistole* Facere 1, 20-21: epist. 188 2, 17: epist. 6 3, 19: epist. 269 4, 1: epist. 235 4, 8: epist. 260 4, 9: epist. 260 4, 10-16: epist. 260 4, 19: epist. 260 4, 23-24: epist. 260 9, I: epist, 160 18, 2: epist. 234 18, 1-33: epist. 42 19, 17: epist. 217 19, 26: epist. 150 22, 18: epist. 236 24, 16: epist. 235 27, 27: epist. 267 28, 12: epist. 42 43, 9: epist. 82 Ieşire 7, i: epist. 189 15, 6: epist. 8 17, 10-13: epist. 241 19, 1-25: epist. 42 23, 1: epist. 24 25, 21: epist. 235 Levitic 18, 3: epist. 160 18, 6: epist. 160 18, 18: epist. 160 25, 10: epist. 260 26, 10: epist. 28 Numeri 20, 3: epist. 42 21, 9: epist. 260 22, 1-41: epist. 210 25, 6-8: epist. 46 Deuteronom 1, 17: epist. 244 5, 21: epist. 46 6, 13: epist. 8 15, 12: epist. 260 30, 2: epist. 8 I Regi 2, 25: epist. 46 7, 4: epist. 8 9, 3: epist. 161 28, 13: epist. 189 II Regi 2, 30: epist. 221 7, 13: epist. 236 11, 24: epist. 42 12, 1-14: epist. 2 III Regi 4, 29: epist. 42 11, 1: epist. 42 22, 22: epist. 210 IV Regi 5, ti epist. 188 5, 21-27: epist. 42 Iov 1,1: epist. 38 1, 21: epist. 5; 300 3, 1: epist. 223 3, 25: epist. 46 9, 8: epist. 8 Psalmi 1,1: epist. 44 5, 6: epist. 51; 207 8, 6: epist. 8 16, 4: epist. 42; 244 17, 36: epist. 8 25, 8: epist. 49 32, 6: epist. 8 33, 14: epist. 150 37, 14: epist. 223 49, 3: epist. 46 53, 12: epist. 265 54, 6: epist. 140 54, 25: epist. 161 68, 24: epist. 242 78, 6: epist. 235 79, 6: epist. 219 81,6: epist. 8 94, 6: epist. 46 95, 5: epist. 8; 189 101, 7: epist. 30 102, 15: epist. 8 103, 31: epist. 8 111,5: epist. 265 111,6: epist. 49 112, 7: epist. 213 117, 16: epist. 8 118, 13: epist. 38 118, 91: epist. 8 118, 106: epist. 199 118, 120: epist. 22 123, 1-5: epist. 223 123, 7: epist. 42 131, 4: epist. 42 138, 7: epist. 8; 161 Proverbe 6, 4-5: epist. 42 6, 6: epist. 8 8, 22: epist. 8 10, 19: epist. 263; 265 14, 31: epist. 51 17, 17: epist. 58 18, 5: epist. 244 18, 22: epist, 188 19, 14: epist. 301 25, 25: epist, 91 Ecclesiast 10, 16: epist. 61 12, 12: epist. 263 Pentru Epistolele Sfântului Vasile cel Mare, trimiterile prezenţilor indici au în vedere numerele de ordine sub care se află înregistrate fiecare din cele 366 epistole traduse aici. 506 INDICE SCRIPTURISTIC Isaia 1, 3: epist. 235 1, 18: epist. 46 I, 21: epist. 46 II, 10: epist. 236 14, 12: epist. 44 22, 2: epist. 46 28, 10: epist. 140 29, 8: epist. 210 40, 6-8: epist. 220 42, 6: epist. 236 42, 14: epist. 59; 223 49, 15: epist. 243 53, 2-3: epist. 8 58, 4: epist. 256 65, 2: epist. 217 Ieremia 1, 10: epist, 244 2, 10-11: epist. 46 2, 13: epist. 8; 46 3, 1: epist. 188; 199 3, 7: epist. 46 5, 4-5: epist. 223 5, 22: epist, 203 8, 4: epist. 44; 46 8, 22: epist. 46 9, 1: epist. 46; 243 10, 11: epist. 189 14, 9: epist. 295 18, 12: epist. 46 22, 28-30: epist. 236 Iezechiel 18, 22: epist. 223 18, 27: epist. 42 18, 32: epist. 44 Daniel 7, 9-10: epist. 46 Osea 2, 13: epist. 46 2, 21-22: epist. 46 Amos 2, 7: epist. 160 8, 10: epist. 243 Naum 1, 9: epist. 188; 189 Avacum 2, 3: epist. 238 Zaharia 2, 12: epist. 102 10, 1-2: epist. 210 Maleahi 3, 6: epist. 262 Intel. Solomon 1, 4: epist. 8 I, 7: epist. 8 Intel. Sirah II,3: epist. 8 21, 16: epist. 260 II Macabei 7, 1: epist. 6 Matei 4, 10: epist. 8 5, 8: epist, 8 5, 12: epist. 256 5, 28: epist. 46 5, 32: epist. 199 5, 34: epist. 22 5, 34-37: epist. 207 7, 1: epist. 204 7, 3-5: epist. 224 9, 12-13: epist. 46 9, 28: epist. 234 10, 29: epist. 6; 277 10, 37: epist. 42 11, 27: epist. 236 11, 29: epist. 23 12, 28: epist. 8 12, 31-32: epist. 251 12, 36: epist. 51 12, 37: epist. 226 14, 4: epist. 46 14, 7: epist. 199 16, 20: epist, 8 16, 24: epist. 2 18, 7: epist. 46 18, 15-17: epist. 288 18, 20: epist. 42 18, 21-22: epist. 260 19, 7: epist. 224 20, 23: epist. 8 23, 24: epist. 224 24,12: epist. 172; 203; 258 24, 36: epist. 236 25, 36: epist. 8 26, 52: epist. 217 28, 19: epist. 8; 52; 125; 210 Marcu 1, 6: epist. 42 6, 9: epist. 150 10, 18: epist. 236 13, 32: epist. 8; 236 14, 21: epist. 46 Luca 2, 34-35: epist. 260 3, 11: epist. 150 4, 31: epist. 235 6, 37: epist. 204 11, 20: epist. 8 14, 27: epist. 42 14, 28-30: epist. 42 15, 4-7: epist. 46 17, 2: epist. 46 17, 21: epist. 8 18, 19: epist. 8 loan 1, 3: epist. 38 1, 14: epist. 203 1, 18: epist. 234 I, 29: epist. 265 4, 7: epist. 236 4, 19: epist. 8 5, 29: epist. 8; 46 5, 43: epist. 210 6, 40: epist. 8 6, 54: epist. 93 6, 57: epist. 8 7, 24: epist. 204 7, 51: epist. 203; 226; 258 10, 15: epist. 236 II, 25: epist. 8 13, 34: epist. 210 13, 35: epist. 203; 204 14, 1: epist. 8 14, 11: epist. 38 14, 27: epist. 128; 210 14, 28: epist. 8 INDICE SCRIPTURISTIC 507 16, 15: epist. 236 16, 33: epist. 45 17, 3: epist. 8 17, 17: epist. 189 17, 21: epist. 8 Fapte 1,6-7: epist. 8 I,8: epist. 8 4, 12: epist. 210 4, 32: epist. 128 4, 34-35: epist. 150 8, 20: epist. 53 9, 4: epist. 8 II, 26: epist. 258 20, 29: epist. 28 Romani 1, 20: epist. 189 1, 21: epist. 235 3, 19: epist. 199 6, 13: epist. 26 6, 19: epist. 46 8, 2: epist. 8 8, 3: epist. 261 8, 9: epist. 38 8, 18: epist. 139; 243 8, 28: epist. 113 12, 19: epist. 130 13, 4: epist. 289 13, 10: epist. 204; 227 14, 10: epist. 22 14, 13: epist. 55 16, 27: epist. 8 I Corinteni 1, 20: epist. 223 1, 27: epist. 24 1, 30: epist. 236 2, 12: epist. 52 3, 17: epist. 46 4, 3: epist. 204 4, 5: epist. 125; 204 6, 12: epist. 42 6, 15: epist. 46 6, 19: epist. 8 7, 9: epist. 160 7, 16: epist. 188 7, 34: epist. 46 8, 5-6: epist. 8 9, 19: epist. 22 10, 13: epist. 139; 256 11, 4-7: epist. 207 12, 8-10: epist. 204 12, 11: epist. 38 12, 21: epist. 243 12, 26: epist. 22; 242 13, 1-3: epist. 204 13, 5: epist. 130 13, 6: epist. 22 13, 10: epist. 235 13, 12: epist. 8 15, 23: epist. 22 15, 28: epist. 8 II Corinteni 2, 7: epist. 22 4, 10: epist. 207; 223 5, 10: epist. 197 5, 17: epist. 8 6, 3: epist. 24 8, 9: epist. 23 11, 2-3: epist. 46 11, 28: epist. 200 12, 2-4: epist. 8 12, 10: epist. 260 12, 20: epist 22 13, 3: epist. 233 Galateni 3, 27: epist. 292 4, 4-5: epist. 261 4, 9: epist. 235 5, 6: epist. 295 5, 19: epist. 233 5, 24: epist. 207 Efesenl 2, 2: epist. 46; 210 4, 5: epist. 226 5, 3: epist. 160 5, 4: epist. 22 5, 27: epist. 265; 292 6, 12: epist. 23 6, 17: epist. 8 Filipeni 1, 21: epist. 18 1, 29: epist. 22 3, 13-14: epist. 42 4, 5: epist. 226 Coloseni 1, 17: epist. 38 2, 9: epist. 189 3, 5: epist. 22; 53 I Tesaloniceni 1, 1: epist. 210 4, 4-5: epist. 160 4, 11: epist. 22 4, 13: epist. 62; 101; 302 5, 11: epist. 42 5, 21: epist. 42 II Tesaloniceni 2, 3-4: epist. 139 3, 10: epist. 22 I Timotei 1, 13: epist. 22 3, 15: epist. 28; 29 3, 16: epist. 261 4, 4: epist. 199 5, 11-12: epist. 199 6, 8: epist. 22 6, 16: epist. 8 II Timotei 2, 9: epist. 46 2, 15: epist. 190 2, 19: epist. 235 2, 24: epist. 22 3, 16: epist. 42 4, 2: epist. 22; 204 Evrei 1, 3: epist. 38 1, 14: epist. 125 2, 9: epist. 8 3, 4: epist. 8 3, 12-13: epist. 42 4, 12: epist. 260 10, 28-29: epist. 46 10, 37: epist. 238 11, 37: epist. 139 11, 38: epist. 42 12, 14: epist. 54 I Petru 2, 1 : epist. 22 2, 22: epist. 261 3, 16-17: epist. 22 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC la Epistole A Abel: epist. 46 Aburgios, comite al tezaurului, rudă a Sf. Vasile: epist. 33; 75; 147; 178; 196; 304 Actiacus, diacon: epist. 272 Adamantios: epist. 58 adulter: epist. 186; 199; 217 Akakios, preot: epist. 215; 251; 256 Alcinoos, rege legendar: epist. 74 Alexandru, episcop egiptean: epist. 265 Alexandru, episcop necanonic: epist. 218 Alipiu, ucenic: epist. 338 Ambrozie, episcopul Mediolanului: epist. 197 Amfilohiu, episcop de Iconium: epist. 150; 161; 176; 188; 190; 191; 199; 200; 201; 202; 217; 218; 231; 232; 236; 248 Amfipolis, localitate: epist. 14 Ancira, episcopat: epist. 25; 29; 30; 100; 226; 244 Annisa, localitate: epist. 3 Antim, episcop de Tiana: epist. 58; 92; 121; 122; 210 Antiohia (schisma din ~): epist. 48; 66; 69; 120; 140; 253; 258 Antipatros, guvernator: epist. 137; 186 Apolinarie, eretic: epist. 129; 130; 131; 224; 244; 263; 265; 361; 363 Arcadie, comite: epist. 15 Arcadie, episcop: epist. 49 Arie, arianism: epist. 69; 70; 90; 92; 125; 130; 204; 223; 242; 244 Arinteos, ofiţer superior: epist. 179; 269 Aristotel, filosof: epist. 135; 355 Armenia: epist. 99; 120; 122; 239; 365 ascetism: epist, 42; 150; 291 Asholiu, episcop: epist. 154; 164; 165 Atanasie cel Mare: epist. 61; 66; 67; 69; 80; 82 Atanasie, episcop: epist. 24; 29 Atarvios, episcop: epist. 65; 126 Avraam, patriarhul: epist. 42; 234; 236; 258; 269 Avramios, episcop: epist. 132 B Barsas, episcop: epist. 264; 267 Barsumas, episcop: epist. 92 Batnai, localitate: epist. 132 Beroia, episcopie în Siria: epist. 185; 220;221 Biserica creştină: epist. 41; 161; 199; 203; 242; 263; 265 etc. Bosporios, episcop: epist. 51; 141 C Cain: epist. 260 Calipso, nimfă: epist. 14 Calistene, prieten al Sf. Vasile: epist. 72; 73 calomnie, calmniator: epist. 24; 51; 203; 244; 270 Candidian, guvernator: epist. 3 canon, canoane: epist. 54; 188; 199; 217; 270 Capadocia, arhiepiscopie: epist. 6; 94; 135; 203; 207; 222; 364 Cezareea Capadociei: epist. 8; 40; 74; 76; 130; 160; 203 Cezarie, fratele Sf. Grigorie Teologul: epist. 26; 32 Ciril, episcop: epist. 99; 120 Cizic, formulă ariană de la sinodul din ~: epist. 244 cler: epist. 47; 54; 55; 219; 222 Coloneea, episcopat în Armenia: epist. 128; 141; 195; 227; 228 comuniune: epist. 28; 65; 150; 191; 203; 244 consubstanţialitatea sau deofiinţimea Persoanelor treimice: epist. 8,52,125,214 D Damasus, papă: epist. 266 Daziza, localitate: epist. 244 Demofil, episcop: epis. 48 Demostene, vicar al Pontului: epist. 225; 237 Dianios, episcop: epist. 51 Diodor, episcop: epist. 135; 244 INDICE REAL Şl ONOMASTIC 509 Dionisie, episcop al Romei: epist. 70 Dionisie, al Alexandriei: epist. 9, 188 Dionisie, al Mediolanului: epist. 197 Dorotei, prezbiter, sol: epist, 215; 239; 243 Dorotei, prezbiter: epist. 86; 87 Dorotei, diacon: epist. 67; 68; 82; 89; 156 E Edesa, episcopie: epist. 264 Egipt: epist. 204; 207; 265 Ekdikios, episcop: epist. 266; 237; 239 Elpidios, episcop: epist. 205; 206; 251 Elpidios, diacon: epist. 265 Epifanie, episcop de Cipru: epist. 258 erezii: epist. 188; 226; 243; 266 Eschil, dramaturg: epist. 74 Esop, fabulist: epist. 189; 334 Eunomiu, eretic: epist. 16; 20; 244 etc. Eupsihie, martir: epist. 100; 142; 200; 252 Eusebiu, episcop de Samosata: epist. 27; 30; 34; 48; 95; 100; 127; 128; 136; 138; 141; 145 etc. Eustatie, medic: epist. 151; 189 Eustaţiu, episcop de Sebasta: epist. 92; 244; 251; 263 Eustaţiu, filosof: epist. 1 Evagrie, prezbiter: epist. 138; 156 Evesa, episcopie: epist. 251; 278 Evippios, căpetenie ariană: epist. 128; 244; 251 exemplul sau pilda sfinţilor: epist. 38; 150 F Faust, episcop hirotonit necanonic: epist. 120; 121; 122; 127 Faustin, episcop: epist. 138 fecioare, feciorie: epist. 46; 55; 199 Filohares, calomniatorul Sf. Grigorie de Nyssa: epist. 225 filosofi, filosofie: epist. 4; 8; 186 Firminos, prieten al Sf. Vasile: epist. 116;336 foametea din Capadocia: epist. 27 Fronton, episcop filoarian: epist. 239; 240 G Galatia: epist. 237; 244; 251; 266; 313 Gheorghe, episcop arian: epist. 239; 251 Gitasa, localitate: epist. 99 Gligherie, fost ascet: epist. 169; 170 Grigorie de Nazianz (senior): epist. 32, 47, 92 Grigorie de Nazianz (Teologul): epist. 2; 7; 8; 14; 26; 71 Grigorie de Nyssa: epist. 14; 58; 100; 215; 225; 231; 232; 239 Grigorie Taumaturgul: epist. 28; 207; 210 H Heladios, comite: epist. 109 Heracleea, episcopat: epist. 223 Hermoghen, episcop: epist, 244; 263 hidroparastaţi, eretici: epist. 188 Homer, poet: epist. 14; 147; 345 horepiscopi: epist. 53; 54; 142; 226; 291 I Iconium, episcopie: epist. 138 iernile aspre ale Capadociei: epist. 121; 198 Ilie, guvernator: epist. 84; 94; 96 Iliria: epist. 88; 204 Inochentie, episcop: epist. 50; 81 invidie („primul rău”): epist. 210 Iov, dreptul: epist. 2; 5; 38 Iris, râu: epist. 223 Isauria, ţinut: epist. 34; 190; 204 Italia: epist. 68; 92; 204; 243 Iulian (Apostatul): epist. 21; 39; 40; 41; 360 L lacrimi: epist. 92 Lampsac, formulă de credinţă ariană: epist. 244 Laodiceea, episcopat în Siria: epist. 254 latina („îngustimea limbii”): epist. 214 Leonţiu, sofist: epist. 20; 21 Libaniu, dascălul: epist. 335-359 Liberiu, papă: episc. 263 M Macrina (cea Bătrână, Sf.): epist. 204; 223 martiri (la Dunăre şi în alte locuri): epist. 18; 155; 164; 165; 176; 243;252;257 Maxim, avocat: epist. 277 510 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC Maxim, guvernator al Capadociei: epist. 98; 147; 148; 149 mărturisitori ai credinţei, prigoniţi de arieni: epist. 243; 251; 257 Meletie, arhiepiscop de Antiohia: epist. 57; 89; 92; 120; 210 Meletie, medic: epist. 193 Meletie, prezbiter: epist. 226 Mesopotamia: epist. 207; 213; 223 Modest, prefect: epist. 104; 110; 111; 279; 280; 281 moaşte de martiri: epist. 49; 155; 165; 197 monahi, monahism: epist. 2; 22; 23; 42; 81; 173; 199; 295 munca (alternând cu imne de laudă): epist. 2 ; 22 Musonios, episcop: epist. 28; 210 N Nectarie, viitor patriarh: epist. 5; 6; 290 Neocezareea, arhiepiscopie: epist. 28; 30; 204; 207; 210 Niceea, Sinodul I Ecumenic: epist. 9; 51; 52; 55; 81; 91; 92; 113; 114; 125 etc. Nicolae, episcopie: epist. 126; 127; 227; 229; 230; 238; 240; 244; 246; 247 etc. Nike, formulă de credinţă ariană: epist. 244 O Occidentul (legături bisericeşti cu ~): epist. 66; 90; 92; 215; 242; 243 Olimpiu, prieten: epist. 4; 12; 13; 131; 211 Optim, episcop: epist. 260 Origen, prieten: epist. 17 Otreios, episcop: epist. 181 P pacea (în Biserică): epist. 69; 156; 203; 250 Palladios, monah: epist. 258; 259; 292 Părinţii Bisericii: epist. 165 Patrofil, episcop: epist. 244; 250 Paulin, episcop: epist. 263 penitenţă: epist. 22; 45; 46; 188; 217 pepuseni (sau montanişti): epist. 188 persecuţii (de tot felul): epist. 92; 93; 139; 226; 243;257 Petru, episcop: epist. 133; 266 Petru, frate al Sf. Vasile: epist. 19; 69; 203; 216 pictori: epist. 2 Pimeniu, preot: epist. 99; 229 Pisidia, ţinut: epist. 204; 216 pitagorician, adept al Iui Pitagora: epist. 21 Platon, filosof: epist. 3; 135; 348; 352; 355 pnevmatomahi, eretici: epist. 140; 223; 263 Podandos, localitate: epist. 74; 75 Pont, ţinut şi mitropolie: epist. 14; 216; 217; 218; 237; 244; 252; 291; 364 Providenţă: epist. 6; 101; 236; 313 ' psalmi, psalmodiere: epist. 42; 207 ptohotrofii (aziluri): epist. 94; 143 R raptul (sau răpitul fetelor): epist. 199; 217 S Sabelios, sabelianism: epist. 9; 52; 125; 126; 129; 189; 207; 210; 214; 265 Sabin, diacon: ep. 89; 90; 91; 92 Samosata, localitate: epist. 95; 98; 100; 105; 132; 141; 145; 162; 181 Sanctissim, preot: epist. 120; 121; 129; 132; 253-256; 239 Sava, martir: epist. 164 schismă: epist. 92; 156; 188; 214 Scriptură, Sf.: epist. 2; 160; 189 Scythia Minor (Dobrogea de astăzi): epist. 155; 164; 165 Sebasta, mitropolie: epist. 79; 92; 99; 129; 237; 250 Sever, episcop: epist. 125; 188 sfinţi, sfinţenie: epist. 8; 28; 30; 42; 189 Silvan, episcop de Tars: epist. 47; 244; 223; 246; 255 Silvan, prezbiter: epist. 67; 256 simonie: epist. 53 Simplicia, eretică: epist. 115 Siria: epist. 145; 183; 223; 239 solitari, viaţa solitară: epist. 42 sofişti: epist. 20; 21; 340; 347-349 INDICE REAL ŞI ONOMASTIC 511 Sofroniu, magister officioram: epist. 32; 76; 96; 177; 180; 192; 272 Sofroniu, episcop: epist. 172 Soranus, Iunius, dux Scythiae: epist. 155; 165 Sozopolis, (biserica din ~): epist. 261 stoici: epist. 151 T Talasiu, episcop: epist. 92 Tars, oraş: epist. 34; 113; 114; 246 Teodor, episcop: epist. 124 Teodora, canonică: epist. 173 Teofil, episcop: epist. 130; 244 Teofrast, diacon: epist. 95 Terentius, comite, prieten al Sf. Vasile: epist. 99; 105; 214-216 Timotei, horepiscop: epist. 24; 291 Traian, mare dregător: epist. 148 Treime, Sfânta: epist. 8; 38; 52; 144; 210, 214 U Ulise: epist. 74; 147 Urbikios, monah: epist. 262 V Valaam, prooroc: epist. 189; 210 Valens, împărat: epist. 32; 129; 225; 243; 266 Vasile cel Mare: epist. 34; 76; 126 etc. viziuni: epist. 210 votul fecioriei: epist. 45; 46; 199 Z Zeno, episcop: epist. 92 Zoii, prieten al Sf. Vasile: epist. 194 CUPRINS Notă asupra ediţiei................. 5 Studiu introductiv................... 9 Epistola 1.............................. 29 Epistola 2 .............................. 30 Epistola 3 .............................. 36 Epistola 4 .............................. 37 Epistola 5 .............................. 38 Epistola 6 .............................. 40 Epistola 7 .............................. 42 Epistola 8 .............................. 43 Epistola 9 .............................. 55 Epistola 10............................ 57 Epistola 11............................ 58 Epistola 12............................ 58 Epistola 13............................ 59 Epistola 14............................ 59 Epistola 15............................ 61 Epistola 16............................ 61 Epistola 17............................ 62 Epistola 18............................ 63 Epistola 19............................ 63 Epistola 20............................ 64 Epistola 21............................ 65 Epistola 22............................ 66 Epistola 23............................ 70 Epistola 24............................ 71 Epistola 25............................ 73 Epistola 26............................ 74 Epistola 27............................ 75 Epistola 28............................ 76 Epistola 29............................ 79 Epistola 30............................ 80 Epistola 31............................ 81 Epistola 32............................ 82 Epistola 33............................ 83 Epistola 34............................ 84 Epistola 35............................ 85 Epistola 36............................ 85 Epistola 37............................ 86 Epistola 38............................ 87 Epistola 39............................ 95 Epistola 40............................ 96 Epistola 41............................ 97 Epistola 42............................ 98 Epistola 4 3 ............................... 105 Epistola 4 4 ............................... 106 Epistola 4 5 ............................... 108 Epistola 4 6 ............................... 111 Epistola 4 7 ............................... 121 Epistola 4 8 ............................... 122 Epistola 4 9 ............................... 123 Epistola 50 ............................... 123 Epistola 51 ............................... 124 Epistola 52............................... 125 Epistola 53............................... 129 Epistola 54............................... ! 130 Epistola 5 5 ............................... 131 Epistola 5 6 ............................... 132 Epistola 5 7 ............................... 133 Epistola 5 8 ............................... 134 Epistola 59............................... 135 Epistola 60............................... 138 Epistola 61............................... 139 Epistola 6 2 ............................... 139 Epistola 6 3 ............................... 140 Epistola 6 4 ............................... 141 Epistola 6 5 ............................... 141 Epistola 6 6 ............................... 142 Epistola 6 7 ............................... 144 Epistola 6 8 ............................... 145 Epistola 6 9 ............................... 146 Epistola 7 0 ............................... 148 Epistola 7 1 ............................... 150 Epistola 7 2 ............................... 151 Epistola 7 3 ............................... 152 Epistola 74............................... 154 Epistola 75............................... 157 Epistola 7 6 ............................... 158 Epistola 7 7 ............................... 159 Epistola 7 8 ............................... 159 Epistola 7 9 ............................... 160 Epistola 80............................... 160 Epistola 81............................... 161 Epistola 82............................... 162 Epistola 83............................... 163 Epistola 84............................... 164 Epistola 85............................... 166 Epistola 86............................... 167 CUPRINS 513 Epistola 87.................. ........... 167 Epistola 35................ .......... 220 Epistola 88.................. ........... 168 Epistola Epistola 36................ ........... 222 Epistola 89.................. ........... 168 37................ ........... 223 Epistola 9 0 .................. ............ 169 Epistola 38.......... ...... ........... 224 Epistola 91.................. ...... . 171 Epistola 39......... ....... ........ . 226 Epistola 92.................. ........ 172 Epistola 40 ...... .......... ............ 228 Epistola 9 3 .................. ......... . 176 Epistola 41 ......... ........ . 230 Epistola 94................... .......... 176 Epistola 4 2 ................ ............ 231 Epistola 95................... ........ . 178 Epistola 4 3 ................ ......... 231 Epistola 96.................. ....... 179 Epistola 44....... ......... ............ 232 Epistola 97................... ............ 180 Epistola 4 5 ................ ............ 232 Epistola 98........ .......... ............ 181 Epistola 46................ ...... 233 Epistola 99................... ............ 183 Epistola 4 7 ................ ............ 233 Epistola 100................ ............ 186 Epistola 4 8 ............... . ............ 234 Epistola 101................ ........... 187 Epistola 4 9 ................ ............ 235 Epistola 102................ ............. 188 Epistola 50............ ............ 236 Epistola 103................ ........... 189 Epistola 51................. ............ 239 Epistola 104................ ............ 189 Epistola 52................ ............ 240 Epistola 105................ ............ 190 Epistola 53................ ............ 240 Epistola 106....... ......... ............. 191 Epistola 54................ ............ 240 Epistola 107................ ............ 192 Epistola 55................ 242 Epistola 108................ ............ 192 Epistola 56................ ........... 243 Epistola 109................ ............ 193 Epistola 57................ ............ 245 Epistola 110......... ............ 194 Epistola 58............... ........... 245 Epistola 111................ ............ 195 Epistola 59................ ............ 246 Epistola 112................ ........ 195 Epistola 60................ ........... 247 Epistola 113................ ............ 197 Epistola 61................ ............ 251 Epistola 114................ ............ 198 Epistola 62................ ........... 253 Epistola 115............... ............ 200 Epistola 63................ ............ 254 Epistola 116................ ............ 200 Epistola 64............ . .......... . 254 Epistola 117................. ............ 201 Epistola 65............... ............ 257 Epistola 118................ ............ 202 Epistola 66................ ............ 258 Epistola 119................ ............ 202 Epistola 67................ ............ 259 Epistola 120................ ............ 203 Epistola 68................ ............ 259 Epistola 121......... ...... ........... 204 Epistola 69................ ............ 260 Epistola 122................ ........... 205 Epistola 70................ ............ 261 Epistola 123................ ........... 206 Epistola 71................ ............ 261 Epistola 124................ ............ 206 Epistola 72................ ............ 262 Epistola 125................ ............ 207 Epistola 73................ ............ 263 Epistola 126................ ............ 210 Epistola 74........... ..... ........... 264 Epistola 127................ ............ 211 Epistola 75................ ............ 265 Epistola 128........ ....... ?12 Epistola 76....... ......... ..... 265 Epistola 129................ ............ 214 Epistola 77................ ............ 266 Epistola 130................ ............ 216 Epistola 78................ ........ 266 Epistola 131................ ............ 217 Epistola 79................ ............ 267 Epistola 132................ ............ 219 Epistola 80................ ............ 267 Epistola 133...... ......... ............ 219 Epistola 81................ ............ 268 Epistola 134................ ............ 220 Epistola 82................ ............ 268 514 Epistola 183.......................... 269 Epistola 184.......................... 269 Epistola 185.......................... 270 Epistola 186.......................... 270 Epistola 187.......................... 271 Epistola 188.......................... 271 Epistola 189.......................... 280 Epistola 190.......................... 287 Epistola 191.......................... 289 Epistola 192.......................... 290 Epistola 193.......................... 290 Epistola 194 .......................... 291 Epistola 195.......................... 292 Epistola 196.......................... 292 Epistola 197.......................... 293 Epistola 198.......................... 295 Epistola 199.......................... 296 Epistola 200........................... 305 Epistola 201 .......................... 306 Epistola 202.......................... 307 Epistola 203.......................... 307 Epistola 204.......................... 311 Epistola 205.......................... 317 Epistola 206.......................... 318 Epistola 207.......................... 318 Epistola 208.......................... 322 Epistola 209.......................... 322 Epistola 210.......................... 323 Epistola 211.......................... 329 Epistola 212.......................... 329 Epistola 213.......................... 331 Epistola 214.......................... 332 Epistola 215.......................... 335 Epistola 216.......................... 336 Epistola 217.......................... 337 Epistola 218.......................... 345 Epistola 219.......................... 346 Epistola 220.......................... 347 Epistola 221........................... 348 Epistola 222........................... 349 Epistola 223.......................... 350 Epistola 224.......................... 357 Epistola 225.......................... 359 Epistola 226.......................... 361 Epistola 227.......................... 365 Epistola 228.......................... 367 Epistola 229........................ 368 Epistola 230.......................... 369 CUPRINS Epistola 231 ............................. 370 Epistola 232............................. 371 Epistola 233............................. 372 Epistola 234............................. 374 Epistola 235............................. 376 Epistola 236............................. 378 Epistola 237............................. 384 Epistola 238............................. 385 Epistola 239............................. 386 Epistola 240............................. 388 Epistola 241............................. 390 Epistola 242............................. 391 Epistola 243............................. 393 Epistola 244............................. 396 Epistola 245............................. 404 Epistola 246 ............................. 404 Epistola 247............................. 405 Epistola 248............................. 405 Epistola 249............................. 406 Epistola 250............................. 407 Epistola 251 ............................. 408 Epistola 252............................. 410 Epistola 253............................. 411 Epistola 254............................. 411 Epistola 255............................. 412 Epistola 256............................. 412 Epistola 257............................. 413 Epistola 258............................. 415 Epistola 259............................. 417 Epistola 260............................. 418 Epistola 261............................. 425 Epistola 262............................. 427 Epistola 263............................. 428 Epistola 264............................. 432 Epistola 265............................. 433 Epistola 266............................. 436 Epistola 267............................. 438 Epistola 268............................. 439 Epistola 269............................. 440 Epistola 270............................. 442 Epistola 271 ............................. 443 Epistola 272............................. 444 Epistola 273............................. 445 Epistola 274 ............................. 446 Epistola 275 ............................. 446 Epistola 276 ............................. 446 Epistola 277 ............................. 447 Epistola 278............................. 448 CUPRINS Epistola 279.......................... 449 Epistola 280.......................... 449 Epistola 281 .......................... 450 Epistola 282.......................... 450 Epistola 283.......................... 451 Epistola 284.......................... 451 Epistola 285.......................... 452 Epistola 286.......................... 452 Epistola 287.......................... 453 Epistola 288.......................... 453 Epistola 289.......................... 454 Epistola 290.......................... 455 Epistola 291 .......................... 457 Epistola 292.......................... 461 Epistola 293.......................... 461 Epistola 294.......................... 462 Epistola 295.......................... 463 Epistola 296.......................... 464 Epistola 297.......................... 464 Epistola 298.......................... 465 Epistola 299.......................... 465 Epistola 300.......................... 466 Epistola 301 .......................... 468 Epistola 302.......................... 469 Epistola 303.......................... 471 Epistola 304.......................... 471 Epistola 305.......................... 471 Epistola 306.......................... 472 Epistola 307.......................... 472 Epistola 308.......................... 473 Epistola 309.......................... 473 Epistola 310.......................... 473 Epistola 311.......................... 474 Epistola 312.......................... 474 Epistola 313.......................... 475 Epistola 314.......................... 475 Epistola 315.......................... 476 Epistola 316.......................... 476 Epistola 317.......................... 477 Epistola 318.......................... 477 Epistola 319.......................... 478 Epistola 320.......................... 478 Epistola 321 .......................... 479 Epistola 322.......................... 480 Epistola 323.......................... 480 515 Epistola 324............................. 481 Epistola 325............................. 482 Epistola 326............................. 482 Epistola 327............................. 482 Epistola 328............................. 483 Epistola 329............................. 483 Epistola 330............................. 483 Epistola 331 ............................. 484 Epistola 332............................. 484 Epistola 333............................. 484 Epistola 334............................. 484 Epistola 335............................. 485 Epistola 336.............................. 485 Epistola 337............................. 487 Epistola 338............................. 487 Epistola 339............................. 488 Epistola 340............................. 489 Epistola 341 ............................. 490 Epistola 342............................. 491 Epistola 343............................. 491 Epistola 344............................. 491 Epistola 345............................. 492 Epistola 346............................. 493 Epistola 347............................. 493 Epistola 348............................. 493 Epistola 349............................. 494 Epistola 350............................. 494 Epistola 351 ............................. 494 Epistola 352............................. 495 Epistola 353............................. 495 Epistola 354............................. 495 Epistola 355............................. 495 Epistola 356............................. 496 Epistola 357............................. 496 Epistola 358............................. 497 Epistola 359............................. 497 Epistola 360............................. 497 Epistola 361 ............................. 498 Epistola 362............................. 499 Epistola 363............................. 500 Epistola 364............................. 501 Epistola 365............................. 502 Epistola 366............................. 503 Indice scripturistic................... 505 Indice real şi onomastic........... 508 Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Telefon: 021-4067194; 021-4067193 Fax: 021-3000553 e-mail: tipografia@patriarhia.ro; web: www.editurapatriarhiei.ro ææ ææ