Grigorie (Roșca) al Moldovei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei

Grigorie Roșca a fost mitropolit al Moldovei între anii 1546-1551. Era văr al domnului Moldovei Petru Rareș, fiind un adevărat consilier spiritual al acestuia. A contribuit substanțial la formarea curentului de opinie antiotoman din acele vremuri, de neatârnare a țării și de păstrare a datinilor și credințelor strămoșești. De asemenea, a avut o importantă contribuție la apariția, în timpul domniei lui Petru Rareș, a frescelor exterioare de la bisericile moldovenești, renumite în prezent în întreaga lume.

Viața

Văr după mamă cu Petru Rareș, Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Probota (denumită în vechime „Mănăstirea Pobrata”), unde a devenit egumen. A deținut acest important rang monahal nu mai puțin de douăzeci și trei de ani (1523-1546).[1]

După ce a devenit egumen, s-au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota şi de pictare a ei. Ulterior, în biserica mănăstirii au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai târziu, în drepta uşii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.[2]

În 1546 a devenit mitropolit al Moldovei. În această calitate s-a îngrijit și de Mănăstirea Voroneț, pictura bisericii, inițiată de mitropolitul Teofan, fiind terminată sub păstorirea lui Grigorie Roșca. Tot acolo a ridicat un pridvor (în 1547) și a inițiat și a dus la bun sfârșit pictura exterioară a bisericii, vestită pentru culoarea predominantă a frescelor (inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese). De o parte şi de alta a uşii de intrare se află zugrăviţi Grigorie Roșca și Daniil Sihastrul, mentorul mitropolitului.[2]

Tot în perioada în care a păstorit Mitropolia Moldovei, la Mănăstirea Voroneț a fost înființată o școală de copiști, de la care provin manuscrisele „Codicele” și „Psaltirea Voronețeană”.

În 1551 Grigorie Roșca s-a retras din scaunul mitropolitan, probabil din cauza vârstei sau din cauza neînţelegerilor cu urmașul lui Petru Rareș, Iliaș Vodă (același care l-a alungat din scaunul episcopal și pe Macarie al Romanului).

Grigorie Roșca a trecut la Domnul pe data de 5 februarie 1570, având respectabila vârstă de 90 de ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Voroneț.[2]

Referințe

  1. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908, p. 61
  2. 2,0 2,1 2,2 Pr. Conf. Ioan Moldoveanu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Curs, Universitatea București, accesat 26 noiembrie 2015


Casetă de succesiune:
Grigorie (Roșca) al Moldovei
Precedat de:
Teofan I
Mitropolit al Moldovei
1546-1551
Urmat de:
Gheorghe II de la Bistrița