Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel

Acest articol face parte din seria Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
Matei – Marcu – Luca – Ioan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani I Corinteni – II Corinteni Galateni – Efeseni Filipeni – Coloseni I Tesaloniceni – II Tesaloniceni I Timotei – II Timotei Tit – Filimon Evrei
Epistolele sobornicești
Iacov I Petru – II Petru I Ioan - II Ioan – III Ioan Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus Hristos – Fecioara Maria – Dreptul Iosif Ioachim și Ana – Ioan Botezătorul
Cei 12 apostoli: Petru – Ioan – Iacov (fiul lui Zevedei) Matei – Filip – Toma Iacov (fiul lui Alfeu) – Iuda – Simon Matia – Bartolomeu Iuda Iscarioteanul Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim – Iosif din Arimateea Pavel – Gamaliel Simeon
Conducători: Irod cel Mare – Arhelau Irod Antipa – Irodiada Pilat din Pont
Femei credincioase: Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa Maria din Betania – Marta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: Betleem – Nazaret Muntele Tabor – Betania – Samaria – Ierihon Ierusalim Cezareea
Alte locuri: Antiohia – Damasc – Efes – Iconium
Editați această casetă

Epistola către Evrei a sfântului apostol Pavel este una din cele 27 scrieri ale Noului Testament, a 19-a în ordinea prezentării lor și ultima dintre epistolele sfântului Apostol Pavel din Noul Testament.

Canonul Noului Testament

Epistola către Evrei împreună cu Apocalipsa Sf. Ioan Teologul au fost ultimele două cărți incluse în canonul Noului Testament.

Destinatari și dată

„Această Epistolă le-a fost adresată de Pavel creștinilor din Ierusalim și din aria Palestinei în timp ce el se afla în Italia, anume în anul 65 sau, după unii, în primăvara lui 64, adică după eliberarea sa din prima captivitate romană și înainte de a pleca în Spania; oricum, după săvârșirea din viață a Sfântului Iacob (anul 62), la a cărui moarte martirică se face aluzie în 13, 7, cel ce condusese Biserica Ierusalimului cu atâta autoritate încât numai după decesul său își putea un alt apostol permite să intervină în viața creștinilor din Iudeea.” (Bartolomeu Anania, Introducere la Epistola către Evrei, p. 1716, în Noul Testament, ediția Bartolomeu Anania)

Structură și conținut

Epistola către Evrei este formată din 13 capitole, structurate după cum urmează:

• 1,1 - 4,13: revelația lui Dumnezeu "în Fiul" este superioară revelației de dinainte.
• 4,14 - 10,18: Iisus Hristos este adevăratul mare preot sau arhiereu.
• 10,19 - 12,29: îndemnuri pentru cititori spre a păstra "mărturisirea nădejdii" pentru a vedea "râvna de dragoste și fapte bune" și să păstreze credința.
• 13,1 - 21: Diverse solicitări.
• 13,22-25: aluzie la vizita iminentă a lui Timotei, salut, binecuvântare.

Alt model de plan după Bartolomeu Anania:

Preambul (măreția incomparabilă a Fiului lui Dumnezeu) (1, 1-4).

1. Partea dogmatică. Superioritatea Testamentului celui Nou asupra celui Vechi. Fiul lui Dumnezeu e mai presus de îngeri, superior lui Moise; El ne-a adus o preoție superioară; Iisus ca Mare Preot, „Preot în veac”, unic și fără păcat; El oficiază în altarul ceresc; Testamentul cel Nou e de natură duhovnicească, pecetluit cu sângele lui Hristos ca jertfă unică și mântuitoare (1, 5 – 10, 18).

2. Partea morală și practică. Stăruința în credință, în încercări, în practicarea virtuților (10, 1 – 13, 17).

Încheiere (îndemnuri și salutări) (13, 18-25).

Surse

• Noul Testament (ed. EIBM al BOR)
• Noul Testament (ed. Bartolomeu Anania)
• el.orthodoxwiki.org