|tip= mucenic[[Mare Mucenic]]

|etnie=grec

|biserici= nenumaratenumeroase; printre care: [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)]]

}}'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''' (+ 303), supranumit "purtătorul „purtătorul de biruință" biruință” (grgrec. ''tropeophoros''), [[PrăznuirePraznic|prăznuit]] în fiecare an pe la [[23 aprilie]], este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi cunoscuți și venerați apărători ai [[Introducere în Creştinismul Creștinismul Ortodox|creştinismuluicreștinismului]], multe numeroase biserici având [[hram]]ul său, iar numele său fiind îmbrăţişat îmbrățișat de mulţi creştinimulți creștini.

==ViaţaViața==Minunatul acesta, vestitul şi și marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului [[DiocleţianDioclețian]], s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţatpărinți creștini de origine greacă și învățat, din tinereţetinerețe, în dreapta credinţăcredință. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi și având acolo multe averi şi moşteniriși moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi desăvârșită și fiind frumos la chip şi și viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şiprețuit și, îmbrăţişând îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Se ştie știe că, deşi deși era păgân, împăratul Diocleţian[[Dioclețian]], până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creştinilorcreștinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creştinilor creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţieîmpărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocleţian Dioclețian l-a luat ca însoţitor însoțitor la domnie(tetrarh), a aprins [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigoana împotriva creştinilorcreștinilor]]. Istoria creştinătăţii creștinătății stă martoră că, din anul 303 şi și până la 313 (anul [[Edictului Edictul de la Milan|Edictului de la Milan]], prin care Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]] a dat pace creştinilorcreștinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi și o sângeroasă probă: creştinii creștinii au fost siliţi siliți să aleagă, cu preţul vieţii prețul vieții lor, între zeii păgâni şi și [[Iisus Hristos]].

Cunoscând, deci, decretul de [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigonire împotriva creştinilorcreștinilor]], îndată Gheorghe s-a înfăţişat înfățișat singur înaintea împăratului Diocleţian şiDioclețian și, înaintea întregii curţi împărăţeşticurți împărățești, a mărturisit deschis că este creştin şi creștin și ca înţelege înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi și îndemnat de Galeriu, Diocleţian Dioclețian a dat porunca să fie dus în temniţă şi temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credinţăcredință. Şi a fost trecut prin toate vămile [[mucenic|muceniciei]], loviri cu suliţăsuliță, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălţăminte încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou şș.a. Toate acestea şi și altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie bărbăție stând tare în [[credinţăcredința|credință]].

Pentru cei credincioşicredincioși, Mucenicii sunt creştini aleşicreștini aleși, luminaţi luminați de [[Dumnezeu]], pentru a duce lupta împotriva păgânătăţii şi păgânătății și a [[diavol]]ului. Drept aceea, în toiul prigonirilor şi și în clipele când sunt puşi puși la încercările cele mai sângeroase, [[Mântuitorul]] îi luminează cu puteri dumnezeieştidumnezeiești, care le ocrotesc trupul împotriva suferinţelorsuferințelor.

Deci, cei de faţăfață, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe şi și că rămâne viu şi și nevătămat, mulţi mulți dintre ei s-au lepădat de [[idolînchinarea la dumnezei străini|idoli]]i şi și au venit la credinţa credința în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creştinilorcreștinilor. Mai mult, în vremea ţinerii ținerii lui în temniţătemniță, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăşi Însăși împărăteasa Alexandra, soţia soția lui DiocleţianDioclețian, văzând acestea, a mărturisit credinţa credința ei în Hristos.

În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri şi și cu făgăduinţefăgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În faţa fața acestei mărturisiri şiși, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Diocleţian Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, şi și Mucenicului şi și împărătesei Alexandra.

DeşiDeși, ostaşii ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, şiși-a dat [[duh]]ulduhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul şiși-a ridicat glasul şi și s-a rugat cu căldură, mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie şiși-a plecat capul sub sabie şi și a fost tăiat, în ziua de [[23 aprilie]], păzind până la capăt credinţa credința fără prihană şi și luând cununa cea neveştejită neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său.

[[ImageImagine:Steagul_de_Lupta_Stefan_cel_Mare.jpg|thumb|200px220px|left|Steagul de luptă al lui Ştefan al III-lea [[Ștefan cel Mare]], dăruit [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|Mănăstirii Zografu de la [[Muntele Athos]] în 1500]]Dintre toţi toți [[SfinţiSfinți]]i sărbătoriţi sărbătoriți în lumea creştinăcreștină, puţini puțini au ajuns la faimă faima de care s-a bucurat, şi și se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele şi oraşele ţării și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi Mulți oameni, bărbaţi bărbați si femei, îi poartă numele. De asemenea si , și multe oraşe orașe din ţarățară. Al treilea braţ braț al Dunării, în Deltă, se cheamă, Braţul numește Brațul Sfântului Gheorghe. Se ştieștie, apoi, că multă vreme ocrotitorul oştirii romane oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. AsemeneaDe asemenea, steagul Moldovei, trimis de [[Ştefan Ștefan cel Mare]] la [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|mănăstirea Zografu]], din [[Muntele Athos]], are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet şi și ca o chemare a poporului la luptă creştinilor lupta creștinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani şi și împotrivă [[diavol]]ului.

O dovadă este şi și rugăciunea lui Ştefan [[Ștefan cel Mare]], scrisă pe steagul său: ''"O, luptătorule şi și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi și în nenorociri grabnic ajutător şi și cald sprijinitor, iar celor întristaţiîntristați, bucurie nespusă, primeşte primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Țării Moldovei. PăzeştePăzește-l pe el neatins în lumea această şi și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 -lea an al Domniei Sale"''.  Și în prezent Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul („patronul”) Forțelor Terestre Române.<ref>[http://www.forter.ro/ro/zile_arme/ Forțele Terestre Române - Tradiții: Ziua Forțelor Terestre]</ref> Peste 900.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează [[Ziua numelui|onomastica]] pe 23 aprilie. Mai exact, 910.507 de cetățeni români, dintre care 727.351 bărbați și 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).<ref>[http://www.evz.ro/detalii/stiri/avem-aproape-un-milion-de-gheorghe-si-gheorghite-1034132.html ''Evenimentul zilei'', Petrișor Cană: ''Avem aproape un milion de Gheorghe și Gheorghițe''], accesat 23 aprilie 2013</ref>

:Ca un izbăvitor al celor robiţi şi robiți și celor săraci folositor, neputincioşilor neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruinţăbiruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

:Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţecredințe, spicele faptelor bune adunându-ţi ţieți ție; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, şi și luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit şi și cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeligreșeli ==Iconografie==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mare Mucenic Gheorghe se zugrăvește ca un tânăr înalt, fără barbă, cu părul cârlionțat, lung până la urechi. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei sale <ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 144, 154, 214, 220, 236. </ref>. Dionisie mai arată cum se zugrăvesc viața și minunile Sf. Gheorghe <ref>Loc.cit., pp. 176-178</ref>. Întrucât s-a săvârșit de sabie, în unele icoane ale sfântului acesta își poartă în mână, pe o tipsie, capul tăiat. De obicei Sf. Gheorghe este reprezentat în veșminte militare. O reprezentare târzie, dar foarte răspândită îl înfățișează pe Sf. Gheorghe călare pe un cal alb, omorât un balaur de lângă cetatea Beirut și salvând astfel o domniță. ==Moaștele==În timpul împăratului [[Constantin cel Mare]] (+337, prăznuit la [[21 mai]]), după ce acesta acordă libertate cultului creștin prin [[Edictul de la Milano]] (313), în [[Lida]] (gr. Lydda, azi Lod în Palestina, în vechime Diospolis), cetatea unde a crescut sfântul Gheorghe împreună cu mama sa, a fost construită o biserică închinată sfântului mucenic Gheorghe în care au fost depuse moaștele lui. Prăznuirea sfințirii acestei biserici și a depunerii moaștelor Sf. Gheorghe se face la [[3 noiembrie]] în [[sinaxar]]ele Bisericii Ortodoxe.  O parte din [[moaște]]le Sf. Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse recent în România<ref>[http://basilica.ro/stiri/hramul-bisericii-isfantul-gheorghe-din-constanta_16531.html Agenția de știri BASILICA: Hramul Bisericii Sfântul Gheorghe din Constanța, 24 aprilie 2014]</ref>. IPS [[Teodosie (Petrescu) al Tomisului|Teodosie Arhiepiscopul Tomisului]] a adus spre cinstire la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanța o raclă cu moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Racla cu odoarele duhovnicești a fost donată de către cardinalul Dionisie Tettamanzi, în prezent Arhiepiscop emerit de Milano (Italia), și va rămâne definitiv în acest lăcaș de cult constănțean, renumit printre altele și datorită faptului că pictura este realizată de Nicolae Tonitza.<ref>[http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-vdeo-moastele-sfantului-mare-mucenic-gheorghe-si-au-gasit-casa-lacasul-pictat-tonitza-1_53570f4c0d133766a802adba/index.html Adrian Boioglu: ''Moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și-au găsit casă în lăcașul pictat de Tonitza'', Ziarul ''Adevărul'', 23 aprilie 2014]</ref> ==Note==<references />

* (ro) [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html Din minunile Sfântului şi și Marelui Mucenic Gheorghe] ([[OCA]])* (ro) [http://logos.md/rugaciuni/acatiste/gheorghe Acatistul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorului de biruinţăbiruință]

[[Categorie:SfinţiSfinți|Gheorghe]][[Categorie:Mari Mucenici|Gheorghe]][[Categorie:Sfinți pre-niceeni]][[Categorie:Sfinți militari]]