{{Sfinți-site|nume=Nicolae Velimirovici|Imagine=[[Image:StNikolaiVelimirovich.jpg|thumb|rightcenter|Sf. Nicolae Velimirovici (1880-1956)]]|nastere=[[23 decembrie]] 1880|adormire=[[5 martie]] 1956|localizare=SUA |recunoastere=[[Biserica Ortodoxă Sârbă]]|etnie=sârb|tip=ierarh |canonizare=[[19 mai]] 2003|calendar=[[5 martie]]|biserici=|site=http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/|}}Părintele nostru între sfinţisfinți, [[Episcop]]ul '''[[Nicolae ]] Velimirovici''' (Nikolaj Velimirović, Николај Велимировић, [[23 decembrie]] 1880 / 5 ianuarie]] 1881 - [[5/18 martie]] 1956) a fost episcop al Jicei (Žiča) în Serbia şi și autorul a mai multe cărţi cărți ortodoxe. Cea mai cunoscută lucrare a sa este ''[[Proloagele de la Ohrida]]''. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[5 martie]].

==ViaţaViața==Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi și teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut și susținut la Geneva, în franceză, pe tema ''Filozofija Berklija'' (''Filosofia lui Berkeley''), în 1909. La sfârşitul sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism.

În aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia şi și America, unde a susţinut susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi și a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia și este [[hirotonire|hirotonit]] episcop al Jicei, în cadrul [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Bisericii Ortodoxe Sârbe]].În 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaţilor germani căzuţi în timpul Primului Război Mondial.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae 1920 este arestat de către nazişti pe când se afla strămutat în [[Mănăstire]]a Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită şi dărâmată)Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuţie în masă1935, a replicat spunând următoarele: „Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovaţi, din pricina morţii unui soldat german?! Şi turcii erau mai drepţi...”). Mai târziu, acest „nou [[Ioan Gură de Aur|Gură de Aur]]” a fost transferat reconstruit cimitirul soldaților germani căzuți în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu [[Patriarh]]ul sârb [[Gavriil Dozici]], până la sfârşitul lui 1944timpul Primului Război Mondial.

La În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către naziști pe când se afla în [[14 decembrieMănăstire]] 1944, a Jicia (care a fost trimis în lagărul de la Dachauscurtă vreme jefuită și dărâmată), împreună cu Patriarhul sârb Gavriilfiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, undedupă o execuție în masă, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi torturatreplicat spunând următoarele: „Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovați, din pricina morții unui soldat german?! Și turcii erau mai drepți.[http://www.serfes.org/lives/holyhierarchsaintnicholai”).htmMai târziu, acest „nou [[Ioan Gură de Aur|Gură de Aur]]” a fost transferat în Mănăstirea Voilovița (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu [[Patriarh]]ul sârb [[Gavriil Dozici]], până la sfârșitul lui 1944.

După războiLa [[14 decembrie]] 1944, părăseşte Iugoslavia comunistă şi imigrează a fost trimis în Statele Unite ale Americiilagărul de la Dachau, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creştine ortodoxeîmpreună cu Patriarhul sârb Gavriil, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaanunde, Pennsylvania unele surse (unde îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost rector; aici a şi murit) şi Seminarul Teologic Ortodox Sfîntemnițat și torturat.[http://www.serfes. Vladimir, din Crestwood, New Yorkorg/lives/holyhierarchsaintnicholai. A trecut la Domnul pe [[18 martiehtm]] 1956.

==Legături cu alte personalităţi După război, părăsește Iugoslavia comunistă și imigrează în Statele Unite ale Bisericii==Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creștine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea și Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a și murit) și Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 5/18 martie 1956 la Sf. Tihon pe când se pregătea să slujească [[Sfânta Liturghie]]. Moaștele sale au aduse în 1991 din Statele Unite în Serbia, în satul Lelici.

==Legături cu alte personalități ale Bisericii== În perioada dintre cele două Războaie Mondiale, Episcopul Nicolae face câteva vizite în [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], care îi modelează şi și îi preschimbă pentru tot restul vieţii vieții perspectiva şi viaţa și viața duhovnicească. În această perioadă îl cunoaşte cunoaște la [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)]] pe Sf. [[Siluan Athonitul]] şi și îl hirotoneşte hirotonește în 1930 ierodiacon pe Părintele [[Sofronie (Saharov)]]; ulterior, după război, în 1952, la Londra, îl încurajează pe acesta să publice scrierile Sfântului Siluan, spunând: "Siluan e mai mare decât toţi ceilalţi sfinţi toți ceilalți sfinți în dragostea sa! Când citeşti citești pe toţi ceilalţitoți ceilalți, o disperare te cuprinde, dar niciodată nu se întâmplă aşa așa ceva cu ceea ce a scris Siluan".

"Despre acest minunat monah nu se poate spune decât un singur lucru: era un suflet plin de blândeţeblândețe. Nu sunt singurul care să fi simţit simțit această blândeţeblândețe, orice pelerin la Sfântul Munte care l-a întâlnit a simţit simțit această blândeţeblândețe. Siluan era un bărbat viguros, înalt; avea o barbă neagră mare şiși, la prima vedere, înfăţişarea înfățișarea lui nu îl făcea atrăgător pentru cine nu-l cunoşteacunoștea. Dar era de ajuns o singură conversaţie conversație ca să-l iubeşti iubești pe acest om. Vorbea despre nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu şi și îi făcea pe păcătoşi păcătoși să se judece foarte sever pe ei înşişiînșiși. Acest minunat ascet era un simplu monah, dar plin de dragoste de Dumnezeu şi și de aproapele. Din toate părţile părțile Sfântului Munte numeroşi numeroși monahi alergau la el să-i primească sfaturile, dar era deosebit de iubit de monahii de la Hilandari şi și Sfântul Savva care vedea în el pe părintele lor duhovnicesc. Şi Și pentru mine, Părintele Siluan mi-a fost de un mare ajutor duhovnicesc. Simţeam Simțeam cum rugăciunea lui mă întărea. La fiecare dintre vizitele mele la Sfântul Munte mă grăbeam să-l vizitez. [...] Cartea vieţii vieții sale e smălţuită smălțuită toată de mărgăritarele înţelepciunii şi înțelepciunii și de aurul dragostei. E o carte uriaşă şi uriașă și nestricăcioasă."

La [[19 Maimai]] 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi și Jiciei în sinaxarul de sfinţi [[sfinți]] al sfintei noastre Biserici Ortodoxe, confirmând cultul pe care îl avea deja în Serbia și în lume.

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost numit, nu de puţine puține ori, "Noul Gură de Aur al Serbiei". Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul rus de San Francisco, care a fost în tinereţe tinerețe profesor la un seminar din eparhia Jiciei, spunea despre el că este "un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (HrapoviţkiHrapovițki)… Amândoi au fost dascăli soborniceşti sobornicești ai Bisericii Ortodoxe".

:Slava şi și fala preoţilorpreoților, învăţător învățător al pocăinţeipocăinței, vlădică al tuturor neamurilor,

:Sfinte Nicolae, dascăl al Americii şi și slavă a norodului sârb,:Împreună cu toţi sfinţiitoți sfinții, roagă pe Unul iubitorul de oameni:Să ne învrednicească de veşnică veșnică pace şi și bucurie în Împărăţia Împărăția Sa cea cerească!

:AşezânduAșezându-te la Jicia pe scaunul Sfântului Savva:Cu Evanghelia ai învăţat şi învățat și ai luminat norodul lui Dumnezeu.:La pocăinţă şi pocăință și la dragostea lui Hristos adus-ai oamenii,:Şi Și pentru Hristos suferit-ai pătimire la Dachau.

"Nu „Nu trebuie să dorim moartea păcătosului, ci pocăinţa pocăința sa. Nimic nu-L îndurerează mai mult pe Domnul, Cel ce pentru păcătoşi păcătoși a pătimit pe Cruce, ca atunci când Îi cerem moartea unui păcătos, să-l înlăture pe acesta din calea noastră. Apostolul Carp şiși-a pierdut odată răbdarea şi și s-a rugat lui Dumnezeu să trimită moartea asupra a doi păcătoşipăcătoși: un păgân şi și un lepădat de credinţăcredință. Atunci însuşi însuși Domnul Hristos i s-a arătat lui Carp şi și i-a zis: 'LoveşteLovește-mă! Sânt gata să mă răstignesc din nou pentru mântuirea oamenilor'. Sfântul Carp i-a povestit această întâmplare Sfântului Dionisie Areopagitul, care a aşternutașternut-o pe hârtie, drept învăţătură învățătură tuturor celor din Biserică că trebuie să ne rugăm pentru mântuirea păcătoşilorpăcătoșilor, nu pentru nimicirea lor – fiindcă nici Domnul nu vrea să piară cineva, ci toţi toți la pocăinţă pocăință să vie (2 Petru 3:9)" ” -- ''Prologul de la Ohrida''.

"Binecuvântează-i pe vrăjmaşii vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi și nu îi blestem." Vrăjmașii m-au purtat către îmbrățișarea Ta, mai mult decât au făcut-o prietenii. Prietenii m-au legat pământului, vrăjmașii m-au slobozit din robia pământului și mi-au dărâmat toate năzuințele mele lumești. Vrăjmașii m-au făcut străin tărâmurilor lumești și locuitor în afara lumii. Precum un dobitoc hăituit își găsește un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituit, la fel și eu, prigonit de vrăjmași, am aflat cel mai ferit Lăcaș, adăpostindu-mă dinapoia Cortului tău, unde nici prietenii, nici vrăjmașii nu îmi pot omorî sufletul. Binecuvântează-i pe vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez și nu îi blestem. Ei, mai degrabă decât mine, au mărturisit păcatele mele dinaintea lumii. Ei m-au pedepsit, de câte ori când am pregetat să o fac eu însumi.

"Vrăjmaşii Ei m-au purtat către îmbrăţişarea Tachinuit, mai mult decât au făcut-o prieteniide câte ori când am încercat să scap chinurilor."

"Prietenii Ei m-au legat pământuluiocărât, vrăjmaşii de câte ori când m-au slobozit din robia pământului şi am lingușit în sine-mi-au dărâmat toate năzuinţele mele lumeşti."

"Vrăjmaşii mEi au scuipat asupră-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi locuitor în afara lumii. Precum un dobitoc hăituit îşi găseşte un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituitmi, la fel şi eu, prigonit de vrăjmaşi, câte ori când m-am aflat cel mai ferit Lăcaş, adăpostindu-mă dinapoia Cortului tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii nu îmi pot omorî sufletulumplut de mândrie."

"Binecuvântează-i pe vrăjmaşii vrăjmașii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi și nu îi blestem."

"Ei, mai degrabă decât mineDe câte ori m-am făcut înțelept, ei mi-au mărturisit păcatele mele dinaintea lumiizis nebun."

"Ei De câte ori m-am ridicat întru mărire, m-au pedepsit, de câte ori când am pregetat să o fac eu însumibatjocorit precum un pitic."

"Ei m-au chinuit, de De câte ori când am încercat vrut să scap chinurilorconduc oamenii, m-au împins în spate."

"Ei m-au ocărât, de De câte ori când m-am linguşit în sinegrăbit spre a mă îmbogăți, m-miau împiedicat cu o mână de fier."

"Ei au scuipat asupră-mi, de De câte ori când am crezut că voi dormi în pace, m-am umplut de mândrieau trezit din adormire."

"BinecuvânteazăDe câte ori am încercat să zidesc o casă spre o viață lungă și liniștită, au dărâmat-o și m-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestemau alungat."

"De câte ori Cu adevărat, vrăjmașii m-am făcut înţelept, ei au îndepărtat de la fața lumii și mi-au zis nebunîntins mâinile către poala veșmântului tău."

"De câte ori mBinecuvântează-am ridicat întru mărirei pe vrăjmașii mei, m-au batjocorit precum un piticDoamne. Eu însumi îi binecuvântez și nu îi blestem."

"De câte ori am vrut să conduc oamenii, mBinecuvântează-au împins în spate."i și îi sporește; înmulțește-i și fă-i pe ei și mai înverșunați împotriva mea:

"De câte ori am crezut că voi dormi pentru ca toată nădejdea mea în pace, m-au trezit din adormire."oameni să se împrăștie precum pânza de păianjen;

"De câte ori am încercat pentru ca liniștea desăvârșită să zidesc o casă spre o viaţă lungă şi liniştită, au dărâmat-o şi m-au alungat."înceapă a domni în sufletul meu;

"Cu adevăratpentru ca inima mea să ajungă mormânt celor doi gemeni ticăloși, vrăjmaşii m-au îndepărtat de la faţa lumii şi mi-au întins mâinile către poala veşmântului tău."[[mândria]] și [[mânia]];

"Binecuvânteazăah, pentru ca să pot odată să mă slobozesc din înșelarea de sine, care m-i şi îi sporeşte; înmulţeşte-i şi fă-i pe ei şi mai înverşunaţi împotriva mea:"a prins în îngrozitoarele mreje ale vieții celei neadevărate.

"pentru ca fuga mea către Tine Vrăjmașii m-au învățat să cunosc ceea ce puțini alții mai cunosc, că cineva nu aibă întoarcere;"are alți vrăjmași în lume decât pe sine.

"pentru ca liniştea desăvârşită să înceapă Cu adevărat, greu îmi este a domni spune cine mi-a făcut mai mult bine și cine mi-a făcut mai mult rău, în sufletul meu;"lume: prietenii sau vrăjmașii.

"pentru ca inima mea să ajungă mormânt celor doi gemeni ticăloşiPrin urmare, [[mândria]] şi [[mânia]];"binecuvântează-i, Doamne, atât pe prieteni, cât și pe vrăjmași.

"Un rob își blesteamă vrăjmașii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvântează, pentru ca să pot chivernisi toată comoara mea cea cerească;"că el pricepe.

"ah, pentru ca să Căci un fiu cunoaște că vrăjmașii săi nu îi pot odată să mă slobozesc din înşelarea de sine, care m-a prins în îngrozitoarele mreje ale vieţii celei neadevărateatinge viața."

"Vrăjmaşii m-au învăţat să cunosc ceea ce puţini alţii mai cunoscPrin urmare, că cineva nu are alţi vrăjmaşi el pășește slobod în lume decât rândul lor și se roagă Domnului pentru ei. -- Din ''Rugăciuni pe sinețărmul lacului'', 1999^{[http://www.orthodoxytoday.org/articles/VelimirovichBlessEnemies."shtml]}

"Cineva îşi urăşte vrăjmaşii doar atunci ===Citate despre Sf. Nicolae Velimirovici===''„După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creștinătății și dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor și avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmițare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu îşi dă seama că se mai mărturisește credința și nu-i sunt vrăjmaşieste cine să apere valorile credinței, acea credință este moartă, ci prieteni nemiloşidupă cum moartă va fi și soarta acelui popor."”'' (Părintele [[Justin Pârvu]])

"Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut ''„[Nicolae Velimirovici e] cel mai mult bine şi cine mi-a făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşiimare sârb după Sfântul Sava.”'' (Sf."[[Justin Popovici]])

"Prin urmare''„[Nicolaea Velimirovici a fost] un mare sfânt, binecuvântează-iun Hrisostom al zilelor noastre, Doamne, atât pe prieteni, cât şi pe vrăjmaşia cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapovițki). Amândoi au fost dascăli sobornicești ai Bisericii Ortodoxe.”'' (Sf."[[Ioan Maximovici]])

"Un rob îşi blesteamă vrăjmaşii''„Tocmai ceea ce era la el [Nicolae Velimirovici] închis, căci necunoscut și tainic îi atrăgea pe oameni. Și aceasta nu pricepee neîntemeiat. Dar un fiu îi binecuvânteazăPartea tainică a caracterului lui era semnul acelor puteri duhovnicești adânci, pe care nu suntem în stare să le înțelegem deplin, pentru că el pricepeși care se află ascunse în oamenii cu adevărat mari."”'' (Slobodan Iovanovici)

"Căci ''„…Sfântul Nicolae a avut un fiu cunoaşte că vrăjmaşii săi talent deosebit de a explica simplu ce era dificil, și în așa fel încât să fie aproape de inima omului modern. De asemenea, el nu îi pot atinge viaţaa expus o versiune scurtă sau unele lucruri primitive, ci a explicat credința noastră în profunzimea ei.”'' (Sf. Mc."[[Daniel Sisoev]])

"Prin urmare, ''„…atunci când citim textul Sfântului Nicolae Velimirovici simțim cum el păşeşte slobod pătrunde în rândul lor şi se roagă Domnului pentru eisufletele noastre. " -- Din ”''Rugăciuni pe ţărmul lacului'', 1999^{[http://www(Sf.orthodoxytodayMc.org/articles/VelimirovichBlessEnemies.shtml[[Daniel Sisoev]]})

===CărţiCărți===

*''Thoughts on Good and Evil'' (1923) - ''Cugetări despre bine şi și rău'', Ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2006

*''[[Proloagele de la Ohrida|Prologue from Ohrid]]'' (1926) - ''Prologul de la Ohrida'', Ed. EgumeniţaEgumenița, GalaţiGalați, 2005

*''The War and the Bible'' (1931) - ''Războiul şi și Biblia'', Ed. Sophia, BucureştiBucurești,

*''The Faith of the Saints'' (1949) - ''Credinţa Sfinţilor Credința Sfinților - Catehism al Bisericii Ortodoxe'', Ed. Sophia, BucureştiBucurești*''Cassiana - the Science on Love'' (1952) - ''Cassiana'', Ed. Christiana, BucureştiBucurești

*[http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Nikolai_Velimirovich/index.shtml#_ftn3 Noul Hrisostom, Episcop al Ohridei şi și Jicei]* [http://www.orthodoxinfo.com/general/stnikolai.aspx Viaţa Viața Sfântului Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop al Ohridei şi și Jicei -- OrthodoxInfo.com]

* Viaţa Viața Episcopului Nicolae (Velimirovici) în ''Chipuri de Sfinţi Sfinți americani'', compilată şi și editată de George A. Gray şi și Jan V. Bear, Diocese Council and Department of Missions Diocese of the West Orthodox Church in America, 650 Micheltorena Street, Los Angles, California, 1994, pp. 74-77 (Citată la [http://www.serfes.org/lives/holyhierarchsaintnicholai.htm Serfes.org])

[[Category:Sfinţi Sfinți americani|Velimirovici]]

[[CategoryCategorie:Scriitori bisericeştibisericești|Velimirovici]]

[[Category:SfinţiSfinți|Velimirovici]][[Category:Sfinţi Sfinți sârbi|Velimirovici]][[Categorie:Părinţi duhovniceşti Sfinți misionari]][[Categorie:Părinți duhovnicești ai secolului XX|Velimirovici]][[Categorie:Sfinți moderni]][[Categorie:Scriitori moderni]]