Suzana Romana

Sfânta, slăvita muceniţă fecioară Suzana Romana era fiica preotului Gabinus (Gavinus) şi nepoata Sfântului episcop Gaius al Romei (283-296). A pătimit şi a primit cununa muceniciei în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Biserica săvârşeşte prăznuirea ei pe 11 august.

Viaţa şi mucenicia

Sfânta Suzana fost crescută cu grijă în credinţa creştină, şi încă din tinereţe şi-a închinat viaţa lui Hristos. Familia sfintei era înrudită cu cea a împăratului Diocleţian (284-305), care a auzit povestindu-se despre frumuseţea şi viaţa ei virtuoasă. A hotărât să o dea de soţie co-împăratului Maximian Hercule (286-305) şi l-a trimis la preotul Gaviniu pe demnitarul Claudiu, apoi chiar pe fratele său, Maximus. Amândoi, dimpreună cu soţia lui Claudiu, Prepedigna şi cu fiii acesteia, Alexandru şi Cythius, au primis botezul după o discuţie cu evlavioasa familie a Suzanei. Auzind că toate aceste rude ale lui se convertiseră la creştinism, Diocleţian i-a trimis în exil la Ostia, în apropiere de Roma şi la scurt timp după aceea a poruncit să fie arşi de vii, iar cenuşa lor a aruncat-o în mare.

Pe Sfânta Suzana a luat-o împăratul la palatul său şi a încredinţat-o împărătesei, ca să încerce să o convingă să se supună hotărârii împăratului şi să îl ia drept soţ pe Maximian, părăsind credinţa creştină. Dar împărăteasa, ea însăşi fiind creştină în taină, a sprijinit-o pe Suzana în hotărârea ei de a rămâne fecioară, pentru Domnul. I-a explicat împăratului hotărârea fecioarei de a nu lua drept soţ un păgân. Diocleţian i-a dat lui Maximian îngăduinţa de a o necinsti pe sfânta fecioară, dar un înger a apărat-o.

Au încercat totodată să o silească pe sfânta Suzana să aducă jertfă idolilor, însă, când aceasta le-a vestit că prefera să se aducă pe sine drept jertfă Domnului Hristos, magistratul însărcinat cu ancheta a poruncit să i se taie fecioarei capul, primind astfel mucenicia. Împărăteasa a luat în taină trupul muceniţei. Iar locul în care s-a tăiat capul fecioarei a fost mai târziu sfinţit de episcopul Gaius ca biserică, unde săvârşea sfintele slujbe. La scurt timp după moartea Suzanei, şi tatăl fecioarei, preotul Gabinius, şi episcopul Gaius au primit şi ei moartea mucenicească, în anii 295-296.

Posteritatea

Într-o zi de 11 august din secolul al IV-lea sau al V-lea, o basilică îi este consacrată sfintei mucenice Suzana la Roma, lângă Termele lui Dioclețian, bazilică fondată de preotul Gaius. Martirologiul roman notează că în secolul al VI-lea prăznuirea sfintei era sărbătorită cu fast antic în această bazilică.

Surse

• en: Orthodoxwiki:Susanna the Virgin, după Virginmartyr Susanna (OCA)

Legături externe

• en: Nicolae Velimirovici, August 11: The Holy Female Martyr Susanna the Virgin, and others with her din Proloagele de la Ohrida.