Praznic

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 25 noiembrie 2013 12:31, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie)
Salt la: navigare, căutare

Praznicul (sau "prăznuirea") este ziua la care Biserica sărbătoreşte un sfânt, un eveniment din istoria mântuirii sau sfinte moaşte. Sărbătoarea sau praznicul este o comemorare liturgică şi spirituală a Bisericii întregi. Comemorarea, sărbătorirea, prăznuirea cuprinde amintirea vieţii sfântului sărbătorit prin rugăciuni şi imne care se cântă la slujbele Bisericii, la care credincioşii sunt invitaţi să participe. Uneori, un praznic poate să fie însoţit sau precedat de o perioadă de post sau ajunare.

În fiecare zi a anului, Biserica Ortodoxă sărbătorește anumiți sfinți sau evenimente sfinte din istoria sa. Praznicele sfinților se sărbătoresc de obicei la data în care au trecut la Domnul.

Praznicele Bisericii Ortodoxe

Praznicele Bisericii Ortodoxe, ca și canonizarea sfinților, pornesc întotdeauna din devotamentul viu al creștinilor. Sărbătorile nu sunt instituite prin legi date de o autoritate eclesiastică care nu ia în considerare interesul general al creștinilor. Dacă nu ar exista interes și cinste faţă de o persoană sfântă din partea poporului, acea persoană nu s-ar canoniza și nu s-ar săvârși slujbe liturgice în cinstea ei.

Totodată, dacă cineva este recunoscut ca sfânt, ierarhia Bisericii va stabili o zi de prăznuire și va alcătui slujbe liturgice și imne corespunzătoare. Sărbătorirea în sine va depinde în întregime de voia credincioșilor. Odată stabilit, praznicul nu poate dispărea decât într-un mod similar cu cel în care a apărut; nu ar putea fi desființat printr-un decret al autorităților bisericești, ci doar de lipsa de interes.

Întreaga Biserică Ortodoxă

Întreaga Biserică Ortodoxă sărbătorește Sfintele Paști și cele Douăsprezece Praznice Împărătești, cât și un număr de praznice speciale din punct de vedere liturgic și spiritual. Unele sunt precedate de perioadele de post prescrise.

Toţi ortodocșii sărbătoresc pe Sf. Ioan Botezătorul, cât și Tăierea Împrejur a Domnului la 1 ianuarie, Sfinţii Trei Ierarhi la 30 ianuarie, Acoperământul Maicii Domnului la 1 octombrie și Duminica Tuturor Sfinţilor în prima Duminica după Cincizecime.

De asemenea, Biserica Ortodoxă de pretutindeni sărbătorește praznicele fiecăruia dintre apostoli, întâietate având Praznicul Sf. Apostoli Petru și Pavel la data de 29 iunie.

Printre praznicele sărbătorite universal de către toți ortodocșii se afla și:

Bisericile Ortodoxe

Unele praznice sunt sărbătorite de bisericile locale, în anumite regiuni, cum ar fi:

Praznicele locale

Unele orașe sau mânăstiri fac sărbători liturgice pentru sfinți, evenimente sau icoane specifice nevoilor personale. Deși un anume praznic poate fi „foarte” local, totuși el este un praznic observat de întreaga Biserică.

Împărțirea sărbătorilor

După data la care se ţin

Astfel, după data la care se ţin, sărbătorile se împart în două grupe :

— Sărbători cu dată fixă sau neschimbătoare (sărbătorile Mineiului sau Sinaxarului), care cad în fiecare an la aceeaşi dată a lunii (dar nu în aceeaşi zi a săptămânii), ca de exemplu : Sfântul Gheorghe (sărbătorit în fie¬care an la 23 aprilie), Naşterea Domnului (totdeauna la 25 decembrie), Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) ş.a.m.d. ;

— Sărbători cu dată variabilă sau schimbătoare, a căror dată se schimbă în fiecare an, fiind în legătură cu data, variabilă, a Paştilor. Acestea nu cad la aceeaşi dată a lunii (sau se schimbă chiar de la o lună la alta), dar cad mereu în aceeaşi zi a săptămânii. în această categorie intră nu numai sărbătorile împărăteşti dependente de data Paştilor, ca de ex. Floriile (cu o duminică înaintea Paştilor), Înălţarea Domnului (totdeauna Joi, la 40 zile după Paşti), Sfânta Treime (Luni după Rusalii), ci şi unele dintre sărbătorile sfinţilor din ciclul Triodului şi al Penticostarului, care şi ele sunt dependente de data Paştilor.

După obiectul şi importanţa lor

După obiectul şi importanţa lor, sărbătorile bisericeşti sunt de două feluri :

— Sărbătorile domneşti (praznicele împărăteşti), închinate persoanelor Sfintei Treimi şi mai ales principalelor evenimente din viaţa pământească şi activitatea Mântuitorului, ori din istoria Bisericii (ca de exemplu : Naşterea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh ş.a.) ;

— Sărbătorile Sfinţilor, care se pot subdiviza şi ele în mai multe categorii, după gradul de importanţă a Sfinţilor sărbătoriţi. între acestea o categorie aparte o alcătuiesc sărbătorile Maicii Domnului, pe care unii le numără la sărbătorile domneşti.

Din punct de vedere liturgic sau tipiconal

Din punct de vedere liturgic sau tipiconal, adică după bogăţia şi solemnitatea slujbelor divine prin care sunt prăznuite, Tipicul bisericesc împarte de obicei sărbătorile în trei categorii : sărbători mari, mijlocii şi mici.

— La sărbătorile mari se numără toate cele pe care le numim de obicei praznice împărăteşti, adică sărbătorile Mântuitorului şi ale Sfintei Fecioare, la care Tipicul mănăstiresc al Sfântului Sava (Tipicul mare) adaugă două ale Sfântului Ioan Botezătorul (Naşterea şi Tăierea capului), precum şi sărbătoarea comună a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). Toate acestea au slujba cea mai dezvoltată (bogată), adică slujbă cu Priveghere (Vecernie mică şi Vecernie mare, Litie, Polieleu, Evanghelie şi Slavoslovie mare), care se pun numai din Minei (respectiv Triod sau Penticostar). în calendarele bisericeşti de perete şi în Sinaxarele din cărţile de slujbă acestea au de obicei, ca semn tipiconul distinctiv, o cruce roşie încadrată în cerc : (+) (în cărţile slavo-ruse) sau între două paranteze : (+) (în cărţile româneşti).

— Sărbătorile mijlocii sunt ale Sfinţilor mai însemnaţi şi se împart şi ele în două categorii :

    • Sărbătorile Sfinţilor cu priveghere şi polieleu, notate cu o cruce cu semicerc : +) (în cărţile slavo-ruse), sau cruce roşie cu paranteză : (+) (în cărţile româneşti). Ele se deosebesc de cele mari doar prin aceea că n-au înainte-serbare şi după-serbare ; la ele se adaugă la Utrenie canonul Născătoarei de Dumnezeu ; aşa sunt, de exemplu : Sf. Nicolae (6 decembrie), Sf. Trei Ierarhi (30 ianuarie), Sf. Gheorghe (23 aprilie) ş.a.
    • Sărbătorile Sfinţilor fără priveghere (cu o singură Vecernie), dar cu polieleu, Evanghelie la Utrenie şi Slavoslovie mare, notate cu o cruce simplă : -f (în cărţile slavo-ruse neagră, în cele româneşti roşie), ca de exemplu : Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Sf. Paraschiva (14 octombrie), Sf. Dimitrie (26 octombrie), Sfinţii Arhangheli (8 noiem¬brie), Sf. Spiridon (12 decembrie), Sf. Ştefan (27 decembrie) ş.a.

— Sărbătorile mici (ale Sfinţilor mai puţin însemnaţi) sunt şi ele de două feluri :

    • sărbătorile Sfinţilor cu stihirile pe şase (la «Doamne, strigat-am...» de la Vecernie) şi cu Slavoslovie mare (cântată) la Utrenie, ele fiind notate (în cărţile slavo-ruse) printr-un semicerc cu trei puncte roşii la mijloc.
    • sărbătorile Sfinţilor cu stihirile pe şase, dar fără Slavoslovie mare (cu doxologie citită), notate printr-un semicerc cu trei puncte negre (în cărţile slavo-ruse) sau cu cruce neagră simplă, ori cu paranteză (în cărţile româneşti).

Restul sărbătorilor care n-au nici un semn tipiconal au slujba zilelor de rând (de exemplu : stihirile Vecerniei pe şase, adică trei din Minei şi trei din Octoih, Canoanele pe patru etc.).

Pentru a simplifica, în expunerea care urmează vom împărţi sărbătorile, după obiectul şi importanţa lor, în patru categorii :

a) Sărbătorile dumnezeieşti sau praznicele împărăteşti propriu-zise (ale persoanelor Sfintei Treimi) ;
b) Sărbătorile Maicii Domnului ;
c) Sărbătorile Sfinţilor îngeri şi ale Sfintei Cruci ;
d) Sărbătorile Sfinţilor mai de seamă (cu ţinere), la care vom adăuga un capitol deosebit despre Sfinţii naţionali (cu prăznuire locală) ai diferitelor Biserici ortodoxe (inclusiv sfinţii români).

A se vedea și

Legături Externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Praznic&oldid=36256”