Pavecernița

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 25 noiembrie 2013 13:11, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie 2)
Salt la: navigare, căutare

Pavecerniţa' (în greceşte: Apodeipnon; în slavonă: Povocherniya; literal, rugăciunea de "după cină") este o slujbă de rugăciuni şi psalmi, citiţi după cină şi care se slujeşte după Vecernie.

Dezvoltarea istorică

Această secţiune conţine informaţii din Enciclopedia Catolică din 1917. Referinţele la psalmi urmăresc sistemul de numerotare din Septuaginta.
Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Acatistul | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litia
Slujba Botezului-Creștinării
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul


Originea Pavecerniţei a dus la discuţii îndelungate între liturgişti. În trecut, opinia generală (inclusiv a lui Bäumer şi Batiffol) atribuia originea acestei slujbe Sfântului Benedict al Nursiei, la începutul secolului al VI-lea. Dar Părintele Pargoire şi, mai târziu, A. Vandepitte s-au opus acestei presupuneri şi au căutat după o origine şi mai veche a acestei forme de cult.

Un text din Callinicus (dintre 447 şi 450), care este primul argument al Părintelui Pargoire, ne spune că între Vecernie şi Miezonoptică, în Răsărit se mai slujeşte o slujbă numită în acest text protipnia, pentru că se slujeşte înainte de primul somn, numită în zilele noastre în greceşte apodeipnon, după numele mesei care urmează. De asemenea, în întrebarea a 37-a din Great Asketikon (Regulile Lungi) ale Sfântului Vasile cel Mare, se vorbeşte despre o slujbă intermediară între Vecernie şi Miezonoptică. Astfel Părintele Pargoire pune sub semnul întrebării aserţiunea că Sfântul Benedict este iniţiatorul Pavecerniţei, el ducându-i originea, în timp, înapoi până la Sfântul Vasile.

În articolul menţionat anterior, Părintele Vandepitte confirmă aceste concluzii; cu toate acestea, el declară, în cei mai limpezi termeni, că nu în Cezareea anului 375 ci în retragerea sa din Pontus (358-362), a conceput Sfântul Vasile Pavecerniţa, care nu exista înaintea vremii sale, adică la puţin timp după mijlocul secolului al IV-lea. De asemenea, Dom Plaine aşează originea Pavecerniţei în secolul al IV-lea, pe baza unui pasaj din Eusebiu şi a unuia din Sfântul Ambrozie şi din Sfântul Ioan Casian. Aceste fragmente au fost analizate critic iar Părinţii Pargoire şi Vandepitte au dovedit că înainte de perioada Sfântului Vasile această formă de cult era necunoscută.

În orice caz, chiar dacă aceste texte nu exprimă tot ceea ce Dom Plaine pretinde, cel puţin aduc mărturie despre obiceiul specific de a spune o rugăciune înainte de retragerea pentru odihnă. Dacă nu era vorba despre Pavecerniţă aşa cum o ştim astăzi, era cu siguranţă o formă preliminară a acesteia.

Aceeaşi scriitori resping opinia lui Ladeuze şi a lui Dom Besse, care amândoi cred că Pavecerniţa face parte din Regula Sfântului Pahomie, ceea ce înseamnă că îşi are originea chiar mai înainte de secolul al IV-lea.

Nu este necesar să intrăm în această polemică, dar este posibil să împăcăm aceste sentimente diferite prin aceea că deşi este un fapt acceptat că Sfântul Vasile a instituit şi fixat forma Pavecerniţei pentru Răsărit, aşa cum Sfântul Benedict a făcut pentru Apus, totuşi a existat obiceiul de a recita o rugăciune înainte de culcare încă din vremea Sfântului Ciprian al Cartaginei şi a Sfântului Clement din Alexandria, în care obicei găsim cea mai îndepărtată origine a Pavecerniţei.

Practica ortodoxă contemporană

Pavecerniţa are două forme distincte: Pavecerniţa mică şi Pavecerniţa mare. Cele două versiuni au lungimi destul de diferite.

La Pavecerniţă (mică sau mare), se citeşte un canon al Maicii Domnului în glasul săptămânii (aceste canoane se găsesc în Octoih). Slujbele sfinţilor din Minei care, dintr-un motiv sau altul, nu pot fi prăznuiţi în ziua stabilită lor, pot fi slujite în cea mai apropiată zi disponibilă la Pavecerniţă. În aceste cazuri, canonul sfântului respectiv va fi citit împreună cu canonul Maicii Domnului, urmat de stihira a sfântului de la Vecernie. De asemenea, există zile speciale (cum sunt unele anteprăznuiri, odovanii şi zile din perioada Penticostarului) care au canoane ale lor pentru Pavecerniţă.

Pavecerniţa se încheie întotdeauna cu o cerere reciprocă de iertare. În unele tradiţii, îndeosebi printre ruşi, Rugăciunile de seară (de ex Rugăciunile de dinainte de culcare) vor fi citite spre sfârşitul Pavecerniţei. În zilele noastre la Muntele Athos dar şi la alte mănăstiri, este în vigoare un obicei străvechi conform căruia, la sfârşitul Pavecerniţei, toţi cei prezenţi se închină moaştelor şi icoanele din biserică şi primesc binecuvântarea preotului.

Pavecerniţa mică

Pavecerniţa mică se slujeşte în zilele de peste an (i.e., atunci când nu se slujeşte Pavecerniţa mare). În serile de sâmbătă şi sărbători cu Veghe de toată noaptea, Pavecerniţa poate fi citită în particular sau omisă. Printre greci, care în mod normal nu slujesc Veghea de toată noaptea în serile de sâmbătă, Pavecerniţa poate fi slujită ca de obicei.

Slujba Pavecerniţei mici este compusă din trei psalmi (50, 69, 142), Doxologia mică, Crezul de la Niceea, canonul urmat de Cuvine-se cu adevărat,[1] Trisaghion, Troparul zilei, Doamne, miluieşte (de 40 de ori), Rugăciunea ceasurilor, Rugăciunea de implorare a lui Pavel Călugărul şi Rugăciunea către Iisus Hristos a lui Antiohie Călugărul.[2] După care se cere iertare reciprocă şi urmează binecuvântarea preotului. După aceea, urmează o litanie şi închinarea la icoane şi la moaşte.

Pavecerniţa Mare

Pavecerniţa mare este o slujbă de pocăinţă care se slujeşte în următoarele zile:

Spre deosebire de sora sa mai mică, Pavecerniţa mare are porţiuni care sunt cântate de cor [6] iar în timpul Postului Mare este spusă Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul cu mătănii. În prima săptămână din Postul Mare se slujeşte Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, împărţit în patru părţi, de luni până joi câte una.

În Ceaslovul grecesc se găseşte o formă modificată a Miezonopticii pentru Rugăciunea de dimineaţă a laicilor, în timp ce o formă modificată a Pavecerniţei mici este folosită ca Rugăciune de seară.

Pavecerniţa Mare este compusă din trei părţi, fiecare începând cu chemarea la rugăciune: "Veniţi să ne-nchinăm...":

Prima parte'

Este compusă din psalmii [7] 4, 6, şi 12; Slavă..., etc.; psalmii 24, 30, 90; apoi urmează imnul "Domnul este cu noi" şi tropar, Crezul, imnul "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu", Trisaghionul şi troparul zilei, Doamne miluieşte (de 40 de ori), "Mai slăvită decât heruvimii..." şi Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare.

Partea a doua'

Este compusă din paslmii 50 şi 101, Rugăciunea lui Manase; Trisaghion şi Troparul de Pocăinţă,[8] Doamne miluieşte (de patruzeci de ori), "Mai slăvită decât heruvimii..." şi Rugăciunea Sfântului Mardarie.

Partea a treia'

Este compusă din psalmii 69 şi 142, Doxologia Mică;[9] apoi canonul care este urmat de Cuvine-se cu adevărat, Trisaghion, imnul "Doamne al Puterilor, fii cu noi...", Doamne miluieşte (de 40 de ori), Rugăciunea orelor, "Mai slăvită decât heruvimii....", Rugăciunea Sfântului Efrem, Trisaghion, Rugăciunea de implorare a lui Pavel Călugărul şi Rugăciunea către Iisus Hristos a lui Antiohie Călugărul.[2] Apoi urmează iertarea reciprocă. În loc de binecuvântarea obişnuită a preotului, toţi fac mătănii în timp ce preotul citeşte o rugăciune specială de mijlocire. După aceea se slujeşte Litia şi toţi se închină la icoane şi la moaşte.

Note

  1. unele canoane solicită înlocuirea Cuvine-se cu adevărat cu irmosul odei a noua.
  2. 2,0 2,1 Apoi urmează Rugăciunea de seară, acolo unde se practică la Pavecerniţă.
  3. Cu excepţia zilei de miercuri din a cincea săptămână de post. În seara de dinainte din această zi se slujeşte Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi apoi urmează Pavecerniţa Mică.
  4. Printre greci există obiceiul să se slujească o Pavecerniţă mică în fiecare noapte de vineri din Postul Mare; în schimb, ruşii slujesc Pavecerniţa Mare şi în aceste zile de vineri dar cu unele modificări (vezi n. 7, mai jos). În noaptea de vineri a celei de-a cincea săptămâni a Postului Mare este cântat în mod solemn Acatistul Maicii Domnului, astfel încât Pavecerniţa Mică din acea seară va fi citită în particular sau va fi suspendată complet.
  5. În unele locuri, Pavecerniţa Mare se va sluji doar în prima noapte a fiecăruia dintre posturile enumerate mai sus.
  6. Cu excepţia nopţilor de vineri, când majoritatea acestor porţiuni sunt citite. Pe lângă aceasta, în nopţile de vineri se fac mai puţine mătănii.
  7. De luni până joi în prima săptămână a Postului Mare, se începe cu psalmul 69, urmat de partea corespunzătoare a Canonului cel Mare (în acest caz psalmul 69 este omis în partea a treia).
  8. Sau, dacă este ajunul unui Praznic Împărătesc, Condacul zilei.
  9. La Praznicele Împărăteşti, Pavecerniţa mare se termică aici şi începe Veghea de toată noaptea cu Litia.

Izvoare

Wikipedia:Compline

Vezi şi

Legături externe