Meletie de Licopolis

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Meletie de Licopolis a fost episcop de Licopolis în Tebaida, în Egipt, la sfârşitul sec. al III-lea, începutul secolului al IV-lea. A fost unul dintre episcopii rigorişti, care refuzau să îi reprimească în Biserică pe creştinii care se lepădaseră de Hristos în timpul persecuţiilor. Pe când era sub ascultarea Episcopului de Alexandria, a strâns lângă el un grup declerici cunoscuţi sub numele de „Biserica Martirilor”. Sinodul de la Niceea i-a ridicat autoritatea de a mai hirotoni episcopi, însă i-a îngăduit să îşi păstreze scaunul episcopal.

Viața

Despre tinereţea şi primii ani de slujire clericală a lui Meletie nu se ştie nimic. Este cunoscut în principal ca figură fondatoare a unei grupări cunoscute în prezent sub numele de meletiană, formată în jurul anului 305. Relatările despre viaţa lui în timpul persecuţiilor lui Diocleţian sunt contradictorii, însă se pare că de timpuriu, după începutul persecuţiilor, a început să refuze primirea înapoi în Biserică a creştinilor care se lepădaseră de credinţă sub ameninţarea persecuţiei. Practica lui contrasta cu cea a altor episcopi, inclusiv a celor din vremea persecuţiei lui Deciu, cu cincizeci de ani în urmă, care acceptau în general să îi primească înapoi pe cei care făceau dovada că se pocăiseră cu adevărat.

În vremea absenţei din oraş a lui Petru, episcopul Alexandriei, din pricina persecuţiilor, Meletie a încălcat prerogativele lui Petru, hirotonind preoţi şi episcopi şi pronunţând excomunicări în cadrul jurisdicţiei acestuia. Petru şi-a arătat public nemulţumirea faţă de acţiunile lui Meletie şi a avertizat poporul să nu îi recunoască autoritatea. La întoarcerea din exil, Petru l-a depus pe Meletie pe motiv că tulburase pacea Bisericii, însă Meletie a refuzat să se recunoască depus, intrând în schismă. Astfel, gestul lui Petru nu a pus capăt controversei, iar meletianismul a început să se răspândească în întregul Egipt. Se crede că Meletie ar fi fost cel care l-a hirotonit preot şi pe Arie, care fusese excomunicat de Petru şi care avea să fie dovedit ca eretic de Sinodul de la Niceea din anul 325.

După moartea mucenicească a lui Petru în anul 311, urmaşul lui pe scaunul alexandrin Ahila a moştenit controversa meletiană. Un grup de susţinători s-a dezvoltat în jurul lui Meletie, în rândul căruia se găseau şi douăzeci şi opt de episcopi, dintre care unii hirotoniţi de acesta, şi care avea să se ralieze susţinătorilor lui Arie împotriva episcopului Alexandriei.

Controversa a ajuns să fie dezbătută la Sinodul I Ecumenic din 325, care a încercat să facă pace cu meletienii. Lui Meletie i-a fost îngăduit să rămână episcop de Licopolis, dar i-a fost interzis să hirotonească episcopi în afara jurisdicţiei sale. Episcopilor hirotoniţi de el li s-a îngăduit să rămână episcopi, dar respectând o serie de condiţii, inclusiv rehirotonirea. Sinodul nu a reuşit însă să obţină pacea dorită cu meletienii, întrucât adepţii lui Meletie au ţinut partea lui Arie în cursul controversei ariene.

Meletie a murit la scurtă vreme după încheierea Sinodului de la Niceea, şi o sectă formată din adepţi ai acestuia a continuat să existe până în secolul al V-lea.

Surse

en:Meletius of Lycopolis, după: