Macabei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Macabei (gr. Μακκαβαῖοι ; ebr. Maqqabi – de la ebraicul maqqèbèt și aramaicul maqqaba, care înseamnă „ciocan”) se poate referi la:

1. Familia Macabeilor care, sub conducerea lui Matatia (+166 î.Hr., din familie preoțească - 1 Macabei 2, 1), a inițiat răscoala sau revolta zisă „a Macabeilor” împotriva tiraniei lui Antioh al IV-lea Epifaniu, regele Siriei. După ce a asigurat independența evreiască și restaurarea iudaismului în Israel, familia Macabeilor a condus statul evreiesc până când a fost răsturnată de Irod cel Mare. Numele de „Macabeu” a fost inițial porecla sau supranumele lui Iuda, al treilea fiu al lui Matatia (1 Macabei 2, 4) – Iuda Macabeul a fost cel care a organizat rezistența evreiască împotriva opresorului Antioh Epifaniu (166-161 î.Hr.) după moartea tatălui său –, dar ulterior a fost extins la toți descendenții lui Matatia. Numele de familie a Macabeilor a fost acela de Hasmoneeni sau Asmoneeni (de la Hashmon, în greacă Asamonaios, un strămoș al lui Matatia). Dinastia lor s-a numit Dinastia Macabeilor sau Dinastia Hasmoneană sau Dinastia Hasmoneilor.

2. Sfinții mucenici macabei, care în tradiția aghiografică creștină se referă la șapte frați - Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim și Marcel -, precum și la mama lor Solomonia și la dascălul lor Eleazar, care au fost dați la moarte mucenicească de Antioh Epifaniu în timpul revoltei macabeilor. Martiriul lor este povestit în Cartea a doua a macabeilor, capitolele 6 și 7, precum și în apocrifa numită Cartea a patra a macabeilor. Numele celor șapte frați și a mamei lor nu apar în aceste scrieri, ci au fost transmise de tradiție. Sfinții mucenici macabei sunt numiți „Macabei” doar pentru că mucenicia lor s-a întâmplat în timpul revoltei Macabeilor, ei neavând nicio legătură cu Dinastia Macabeilor. Sfântul Grigorie Teologul a scris un Elogiu sfinților Macabei (PG 35, 924). Prăznuirea sfinților mucenici macabei în Biserica Ortodoxă se face la 1 august. Moaștele sfintei Solomonia se găsesc astăzi în biserica Patriarhie din Constantinopol.

3. Cartea întâia a macabeilor relatează istoria evreiască de la 175 la 135 î.Hr. A fost scrisă în ebraică la începutul secolului I î.Hr., în timpul lui Alexandru Ianeu (103-76 î.Hr.), dar ne-a parvenit doar sub forma versiunii în limba greacă. Face parte din cărțile deuterocanonice și apare în Sfânta Scriptură editată de Biserica Ortodoxă Română.

4. Cartea a doua a macabeilor prezintă aceeași istorie a revoltei Macabeilor într-un mod mai edificator. A fost scrisă în limba greacă în jurul anului 120 î.Hr. Face parte din cărțile deuterocanonice și apare în Sfânta Scriptură editată de Biserica Ortodoxă Română.

5. Cartea a treia a macabeilor este o apocrifă de limbă greacă datând între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr. Nu are legătură cu cărțile canonice anterioare și povestește într-o manieră romanțată triumful evreilor asupra dușmanilor lor. Cartea apare în Sfânta Scriptură editată de Biserica Ortodoxă Română.

6. Cartea a patra a macabeilor este o apocrifă de limbă greacă datând din secolul I d.Hr. Este un discurs de tip stoician bazat pe relatarea martiriului curajos al Macabeilor. Cartea nu apare în Sfânta Scriptură editată de Biserica Ortodoxă Română.

Surse